Clujust.ro vă prezintă motivele pentru care Tribunalul Maramureș a exclus declarațiile martorilor protejați, probe ale DIICOT, în dosarul celebrului clan Corduneanu. Sentința din 2016 a fost invocată de un avocat în dosarul ”Uioreanu” în contextul discuțiile despre martorul protejat din acest proces.

Cu ocazia dezbaterilor cu privire la audierea martorului protejat și a lui Răzvan Pop de la termenul din 24 mai din dosarul ”Uioreanu”, la Curtea de Apel Cluj, avocatul Alexandru Rîșniță a spus instanței de sentința de la Maramureș:  ”E datoria organelor judicare sa protejeze identitatea martorilor amenințați, dar si sa respecte dispozitiile legale. Nu se poate ca o persoana sa fie si martor si martor cu identitate protejată. Voi depune Sentința numărul 25/2016 din dosarul 4183/100/2010 de la Tribunalul Maramureș. Acolo sunt martori cu identitate protejata care au fost si parti vatămate si martori. Probele au fost excluse de instanță și vorbim de zeci de martori protejați. Noi nu vrem să aflăm identitatea martorului protejat din acest dosar (dosarul Uioreanu – n.red). Vrem sa constatam ca nu este el (Răzvan Pop -n.red). Poate fi oricare din 20 milioane de români”

Clujust.ro a selectat pasajele din motivarea de 281 de pagini a sentinței de la Tribunalul Maramureș, prin care membrii clanului Corduneanu au fost achitați de unele infracțiuni, ca umare a excluderii declarațiilor martorilor protejați, dar au fost condamnați pentru altele. Apelul împotriva sentinței se judecă la Curtea de Apel Cluj.

Extrase din Sentința nr.25/2016 Tribunalul Maramureș

”În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că o serie de probe, respectiv declaraţiile martorilor cu identitate protejată au fost administrate în cursul urmăririi penale cu încălcarea principiului legalităţii, respectiv loialităţii probelor, motiv pentru care aceste probe au fost excluse ca nelegale, nefiind avute în vedere la pronunţarea soluţiei în cauză.

La o simplă analiză a probelor indicate se remarcă faptul că 2/3 din probaţiune este reprezentată de declaraţiile unor martori cu identitate protejată sau a unor acte întocmite de investigatorii acoperiţi, în concret fiind audiate (sau întocmite acte) 38 persoane cu identitate protejată din totalul de 57 de persoane audiate.

Tribunalul reţine că potrivit art.103 alin.3 Cod procedură penală hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.

De altfel, reglementarea naţională este în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, din analiza căreia se pot desprinde trei criterii care ar trebui avute în vedere pentru a aprecia mărturia anonimă ca fiind compatibilă cu dispoziţiile Convenţiei (CEDO, hotărârea din 23 aprilie 1997, cauza Van Mechelen contra Ţările de Jos; CEDO, hotărârea din 26 martie 1996, Cauza Doorson contra Ţările de Jos; CEDO, hotărârea din 20 martie 1989, cauza Kostovski contra Ţările de Jos) şi anume: să existe motive suficiente de a conserva anonimatul martorului, procedura urmată în faţa instanţelor judiciare să compenseze suficient dificultăţile cu care se confruntă apărarea şi condamnarea să nu fie fondată nici în mod exclusiv şi nici într-o măsură determinantă pe declaraţiile anonime.

Aşadar, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului consacră faptul că mărturia anonimă nu este, în principiu, incompatibilă cu imperativele unui proces echitabil, dar exigenţele articolului 6 din Convenţie sunt totuşi nesocotite dacă depoziţia anonimă a servit drept fundament unic sau principal al condamnării intervenite (Hotărârea Kostovski).

Tribunalul reţine că martorii cu identitate protejată folosiţi de parchet în susţinerea acuzaţiei au fost citaţi la fiecare termen de judecată, din totalul acestora fiind prezentaţi însă în instanţă în vederea audierii cu respectarea condiţiilor contradictorialităţii doar martorii Enescu Amalia Elena (audiată la data de 19.03.2015), Ionescu Marian (audiat la 25.02.2015), Maftei Claudia (audiată la 20.05.2015), Marian Costeluş Eduard (audiat la 19.03.2015), Manolescu Constantin Georgel (audiat la 23.01.2015), Manolescu Constantin Ciprian (audiat la 29.04.2015), Mihalcea Remus Octavian (audiat la 23.01.2015), Niculescu Roxana Ramona (audiată la 19.03.2015), Popovici Ioan (audiat la 19.03.2015), Mironescu Cristina (audiată la 29.04.2015), Anghelescu Costel Petronel (audiat la 25.02.2015), Cojocaru Mădălina Florentina (audiată la 29.04.2015), Dima Eduard (audiat la 25.02.2015), Drăgan Dorin (audiat la 19.03.2015) şi Popovici Mariana (audiată la 23.01.2015), Roman Dorin (audiat la 23.01.2015), Roşu Darius (audiat la 23.01.2015), Socaciu Dan (audiat la 23.01.2015), Bălănică Ovidiu (audiat la 19.03.2015), Costânceanu Mihai Gabriel (audiat la 23.01.2015) şi Aioanei Costel Marius (audiat la 19.03.2015).

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi martori protejaţi, prin adresă oficială depusă la dosarul cauzei, DIICOT a răspuns că aceştia nu pot fi prezentaţi din motive obiective, astfel încât audierea acestora în cursul judecăţii, cu respectarea principiului contradictorialităţii nu s-a putut realiza.

Cu ocazia audierii martorilor cu identitate protejată care au fost prezentaţi în cursul judecăţii, instanţa a procedat la verificarea legalităţii şi loialităţii administrării în cursul urmăririi penale, analizând ordonanţele procurorului de atribuire a identităţii fictive a martorilor, acte secretizate, în cursul urmăririi penale.

Cu ocazia verificării condiţiilor de legalitate, dar şi de loialitate a administrării probaţiunii testimoniale anonime în cursul urmăririi penale, tribunalul a constatat, verificând actele cu caracter secret, că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art.861 din Codul de procedură penală în vigoare la data administrării probei, fiind încălcate dispoziţii legale de natură a aduce atingere dreptului acuzaţilor la un proces echitabil.

Întrucât actele prin care s-a procedat la atribuirea identităţii fictive a martorilor au fost clasificate de către parchet în baza legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi, deşi s-a cerut parchetului să procedeze la desecretizarea acestor documente, acest fapt nu s-a realizat, instanţa a procedat la întocmirea unui document cu caracter clasificat, pentru a respecta dispoziţiile Legii nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate, evidenţiind în cuprinsul acestuia elementele ce conduc la concluzia că atribuirea identităţii fictive a martorilor s-a realizat cu încălcarea principiului legalităţii şi loialităţii probelor.

Pornind de la aspectele de nelegalitate sesizate, dar care nu pot fi expuse în cuprinsul prezentei dat fiind caracterul clasificat al informaţiei vizând atribuirea identităţii fictive martorilor, instanţa a avut îndoieli semnificative cu privire la credibilitatea acestora şi totodată cu privire la respectarea principiului loialităţii administrării probaţiunii testimoniale anonime.

Instanţa a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care admite că riscul de represalii ar reprezenta un motiv pertinent şi suficient de conservare a anonimatului martorului, cu condiţia însă, ca acest risc să fie precizat in concreto, fără însă, a se baza în această privinţă, doar pe gravitatea infracţiunilor comise; simplul fapt de a putea interoga martorii prin intermediul unei conexiuni sonore este insuficient, în măsura în care nu suplineşte în mod adecvat, posibilitatea pentru apărare de a observa reacţiile martorilor la întrebările sale directe şi de a elabora propria sa opinie referitor la atitudinea şi fiabilitatea lor (CEDO cauza Doorson contra Ţările de Jos).

În acest sens, constatând perioada lungă de timp de la momentul atribuirii identităţii fictive a martorilor audiaţi în condiţii de protecţie a datelor, în cursul urmăririi penale şi până la momentul audierii acestora în instanţă, mai exact aproximativ 5 ani, tribunalul a solicitat DIICOT prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2015 să precizeze dacă măsurile de protecţie dispuse faţă de martori se menţin, având în vedere că potrivit art.126 alin.5 Cod procedură penală, procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menţin condiţiile care au determinat luarea măsurilor de protecţie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată încetarea acestora.

La data de 16.11.2015 DIICOT-Serviciul Teritorial Iaşi prin adresa nr.1974/II/1/2015 a comunicat Tribunalului Maramureş că starea de pericol care a determinat măsurile de protecţie ale martorilor nu a încetat, fără însă a indica în concret nici un motiv cu privire la niciuna dintre persoanele audiate cu identitate protejată şi astfel nu a fost dezvăluită identitatea reală a niciunui martor anonim audiat în cauză.

În aceste condiţii, tribunalul s-a aflat în imposibilitatea supunerii dezbaterii contradictorii a respectării condiţiilor de legalitate şi loialitate a administrării mărturiilor anonime câtă vreme elementele apreciate a intra în sfera nelegalităţii sau a lipsei de loialitate a administrării probaţiunii sunt conţinute în acte care au primit caracter de document clasificat potrivit Legii nr. 182/2002.

Tribunalul apreciază însă că dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor este grav afectat prin administrarea probaţiunii cu martorii protejaţi în condiţiile existente în cauză, de asemenea credibilitatea persoanelor audiate este apreciată de instanţă ca fiind îndoielnică, situaţie în care instanţa va exclude ca fiind nelegal şi neloial administrate declaraţiile martorilor protejaţi audiaţi, respectiv (….)

Instanţa a exclus din probaţiunea furnizată de parchet în susţinerea acuzaţiei, declaraţiile martorilor cu identitate protejată, apreciind că administrarea probelor a avut loc cu încălcarea principiului legalităţii şi a loialităţii.

(…)

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată Vasilache Constanţa, tribunalul constată, urmare menţiunii cuprinse în rechizitoriu că aceasta are o identitate fictivă, figurând cu acest nume în calitate de martor protejat (fila 109, volumul I rechizitoriu).

Tribunalul apreciază că prin atribuirea unei identităţi fictive unei presupuse părţi vătămate şi audierea în calitate de martor cu identitate protejată au fost încălcate dispoziţiile legale în materie, la data faptelor, respectiv dispoziţiile art.861 Cod procedură penală şi ale art.77 Cod procedură penală (vechiul Cod de procedură penală).

Audierea părţii vătămate în modalităţi speciale, în situaţia în care viaţa, integritatea corporală sau libertatea părţii vătămate ori a părţii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, putea fi încuviinţată fără ca partea vătămată să fie prezentă fizic la locul unde se află organul judiciar care administrează proba, prin intermediul mijloacelor tehnice (art.771 Cod procedură penală anterior), fără însă a se putea atribui părţii vătămate o altă identitate, aspect lipsit oarecum de eficienţă, întrucât inculpaţii, în mod evident cunoşteau identitatea reală a victimelor infracţiunilor de comiterea cărora sunt acuzaţi. De altfel, legiuitorul tocmai de aceea a înţeles să reglementeze în modalitatea indicată în cuprinsul art.771 Cod procedură penală, modalităţile speciale de ascultare a părţii vătămate, care implică doar audierea părţilor vătămate prin intermediul mijloacelor tehnice sau alte modalităţi de protecţie.

Tribunalul reţine că întrucât datele de identitate ale părţii vătămate au fost secretizate, iar DIICOT a considerat că nu pot fi declasificate, practic elemente esenţiale cu privire la activităţile considerate infracţionale, în legătură cu această persoană vătămată nu pot fi supuse dezbaterii contradictorii a părţilor, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare a inculpaţilor.

Instanţa are în vedere faptul că întrucât identitatea părţii vătămate este fictivă, se ajunge la imposibilitatea stabilirii modalităţii concrete de comitere a faptelor în care a fost implicată victima şi participaţia fiecărui inculpat la acţiunile care o vizează. De altfel, în raport de faptul că data naşterii părţii vătămate intră în sfera informaţilor clasificate, ca urmare a secretizării ordonanţei de atribuire a identităţii fictive, audiate sub numele Vasilache Constanţa, instanţa nu poate stabili nici dacă aceasta a fost victimă a traficului de minori ori a traficului de persoane, sau a ambelor infracţiuni, câtă vreme elementul esenţial care diferenţiază cele două infracţiuni, respectiv vârsta victimei are caracter secret. În această situaţie, având în vedere lacunele rechizitoriului în ceea ce priveşte descrierea stării de fapt cu privire la activitatea inculpaţilor vizând-o pe partea vătămată – martor cu identitate protejată Vasilache Constanţa, instanţa este în imposibilitate de a stabili fapta dedusă judecăţii cu privire la această victimă.

În aceeaşi ordine de idei, tribunalul apreciază că prin menţinerea în sfera „secretului” a identităţii unei victime, în raport de care parchetul a formulat acuzaţii grave în sarcina inculpaţilor Bogdan Constantin şi Potorac Viorel, precum cele de trafic de persoane şi trafic de minori, garanţiile unui proces echitabil precum asigurarea egalităţii armelor nu pot fi asigurate persoanelor inculpate. Or, în jurisprudenţa CEDO, principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părţi din proces. Principiul egalităţii armelor impune ca fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu „adversarul” ei, ori pe lângă toate aspectele deja menţionate care plasau în mod evident inculpaţii în poziţie de inferioritate, punându-i practic în imposibilitate de a-şi face apărări efective în raport de o „victimă-martor protejat”, tribunalul reţine că aceştia nu au avut nici măcar ocazia să adreseze întrebări directe persoanei vătămate, chiar şi în condiţii de păstrare a identităţii fictive, partea vătămată nu s-a prezentat la audieri în faţa tribunalului.

(…)

Procedând la verificarea acuzaţiei aduse inculpatei Tiugă Petronela în baza probelor legale administrate instanţa reţine următoarele:
Fără a relua argumentele prezentate deja în cuprinsul prezentei, tribunalul va înlătura din probaţiunea administrată în cursul urmăririi penale şi prezentată de către parchet ca reprezentând suport probator al acuzaţiei de trafic de persoane şi trafic de minori, prev. de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal declaraţiile martorilor cu identitate protejată (…..), apreciind că administrarea probaţiunii testimoniale în condiţii speciale, cu protejarea identităţii reale a persoanelor s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie şi, totodată, aducându-se atingere principiului loialităţii în administrarea probaţiunii pentru motivele arătate în secţiunea vizând infracţiunea de constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat. Argumentele prezentate sunt valabile şi în privinţa infracţiunii de trafic, fiind vorba despre aceleaşi mărturii şi persoane.

De asemenea, tribunalul a constatat că acuzarea şi-a fundamentat învinuirea în proporţie majoritară şi determinantă pe declaraţiile unor persoane cu identitate protejată, aspect inacceptabil atât din perspectiva legislaţiei naţionale, cât şi a jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

(…)

În ceea ce priveşte părţile vătămate cu identitate protejată Ionescu George, Avram Laura şi Puşcaşu Constantin, tribunalul constată că se află de asemenea în imposibilitatea verificării acuzaţiei de trafic de persoane, adusă de DIICOT inculpatei Tiugă Petronela, câtă vreme identitatea victimelor este secretă, cercetarea judecătorească în legătură cu activitatea ce ar viza aceste persoane vătămate este împiedicată, nicio persoană neputând fi întrebată în legătură cu fapte ce privesc identitatea reală a persoanei, fără a se ajunge la dezvăluirea identității victimei. Apare în mod firesc problema cum se pot audia martori sau alte părți în legătură cu persoane fictive, a căror identitate reală este cunoscută doar de organele judiciare. Această situație se răsfrânge asupra respectării dreptului inculpatei la un proces echitabil, fiind afectat atât dreptul la apărare, cât și principiul egalității armelor pentru aceleaşi argumente arătate în cuprinsul prezentei, în situaţia similară a inculpatului Bogdan Constantin, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

(…)

În continuare rechizitoriul face referiri la diverse transferuri de sume de bani, enumeră declaraţii de martor, pentru a conchide printr-o singură frază „din probatoriul administrat în cauză şi prezentat mai sus rezultă clar calitatea de victimă a traficului de persoane a martorilor Boncu Ştefan, Cantonistru Iolanda şi Emacu Narcis Aurel, care au fost racolaţi şi exploataţi de inculpatul Rusu Gheorghe fost Corduneanu zis Gelu( în perioada 2006-2009), fapt confirmat şi de declaraţia martorilor care susţin că au săvârşit infracţiuni de furt în străinătate pentru a înapoia banii inculpatului Rusu Gheorghe fost Corduneanu zis Gelu”.

Tribunalul arată şi de această dată că declaraţiile martorilor cu identitate protejată, administrate de parchet în susţinerea acuzaţiei, urmează a fi înlăturate, apreciind că administrarea probaţiunii s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale şi totodată cu înfrângerea principiului loialităţii în administrarea probelor, pentru motivele arătate deja în cuprinsul prezentei cu ocazia analizării infracţiunii de constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, această chestiune nu a putut fi pusă în dezbaterea contradictorie a părților.
Analizând probaţiunea administrată legal, tribunalul apreciază că în cauză nu există probe suficiente şi certe din care să rezulte existenţa faptei de trafic de persoane în sarcina inculpatului Rusu Gheorghe.”

 

Comments

comentarii