fbpx

Tribunalul Cluj anulează amenda pentru postarea ”Gardienii publici nu se descurcă nici cu caii”

Un bărbat din Florești a câștigat definitiv procesul cu Poliția Locală din localitatea clujeană. Acesta scrisese pe Facebook că ”Gardienii publici nu se descurcă nici cu caii, probabil că dacă vor merge acolo vor fi fugăriți de mistreți”, postare pentru care a fost amendat cu 600 de lei. Tribunalul Cluj a anulat definitiv amenda, arătând că ”limitele unor eventuale critici admisibile sunt mai ample față de agenți ai autorității publice”

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 25.10.2019, s-a reținut că bărbatul ”a folosit expresii jignitoare în mediul online, respectiv Facebook și anume: Gardienii publici nu se descurcă nici cu caii, probabil că dacă vor merge acolo vor fi fugăriți de mistreți (…), lezând demnitatea și onoarea polițiștilor locali din cadrul Direcției Poliției Locale Florești”,  fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 600 lei, pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În cuprinsul procesului-verbal s-a mai consemnat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă.

Mai întâi, petentul a câștigat la Judecătoria Cluj-Napoca, iar în apel Tribunalul Cluj a menținut sentința primei instanțe, din care a citat:

”În considerarea situației de fapt din prezenta cauză, judecătoria a constatat că pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită se impune luarea în considerare a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil și în materia libertății de exprimare. În lumina art. 11 și art. 20 alin. (1) din Constituția României, având în vederea includerea Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern, revine judecătorului național, în calitate de prim judecător al normelor convenționale, obligația de a realiza o interpretare a dispozițiilor naționale în lumina normelor convenționale. (…)

Judecătoria a procedat la analiza îndeplinirii în cauză a primei condiții, constând în săvârșirea de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora, având în vedere și jurisprudența Curții de la Strasbourg în materia libertății de exprimare.

Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia libertății de exprimare, o ingerință este contrară Convenției dacă nu respectă cerințele prevăzute la paragraful 2 din articolul 10 din Convenție, unde se prevăd restrângerile care pot fi aduse libertății în discuție. Astfel, este necesar să se stabilească dacă ingerința este prevăzută de lege, dacă are scop legitim și dacă este necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestui scop.

În cauza Axel Springer împotriva Germaniei , hotărârea din 7 februarie 2012, paragr. 78, Curtea a reținut că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale evoluției sale și ale dezvoltării fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 § 2, aceasta este valabilă nu numai în ceea ce privește „informațiile” sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care rănesc, șochează sau neliniștesc: acest lucru este impus de pluralism, toleranță și mentalitate deschisă, fără de care nu există o „societate democratică”. Astfel cum este consacrată la art. 10, libertatea de exprimare este însoțită de excepții care necesită totuși o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie stabilită în mod convingător.

De asemenea, în cauza Andreescu împotriva României, hotărârea din 8 septembrie 2010, paragr. 92, s-a reținut că pentru a aprecia asupra existenței unei „nevoi sociale imperioase“ de natură să justifice o ingerință în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se distingă cu grijă între fapte și judecăți de valoare. Dacă materialitatea celor dintâi se poate dovedi, cele din urmă nu pot face obiectul unei demonstrații a exactității lor. Desigur, atunci când este vorba despre afirmații referitoare la comportamentul unui terț, uneori poate fi dificil să se distingă între afirmații factuale și judecăți de valoare. Aceasta nu exclude ideea ca și o judecată de valoare să apară ca fiind excesivă dacă este lipsită total de orice bază factuală.

În lumina celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, judecătoria a constat at că afirmația petentului potrivit căreia gardienii publici nu se descurcă nici cu caii, probabil că dacă vor merge acolo vor fi fugăriți de mistreți (…) reprezintă o judecată de valoare, care însă nu poate fi considerată ca lezând demnitatea și onoarea agenților de poliție locale, aceasta fiind o simplă apreciere subiectivă cu privire la modalitatea acestora de a gestiona problema mistreților și cailor lăsați liberi care circulă prin localitatea în care petentul locuiește, necesar a fi permisă într-o societate democratică, în vederea respectării libertății de exprimare. Instanța a constat at că afirmația nu a fost prezentată sub forma unei certitudini și mai mult, limitele unor eventuale critici admisibile sunt mai ample față de agenți ai autorității publice, vizați în această calitate, decât față de simpli particulari, întrucât, spre deosebire de aceștia din urmă, cei dintâi se expun inevitabil și conștient unui control atent al faptelor lor din partea cetățenilor și, în consecință, este necesar să existe o toleranță mai mare din partea acestora.

Împotriva acestei hotărâri, intimata a declarat apel și a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul menținerii procesului verbal de contravenție, în principal și în subsidiar, anularea sentinței și rejudecarea cauzei, motivând că instanța de fond a constatat în mod eronat că postarea făcută de petentul-intimat pe Facebook nu conține cuvinte jignitoare la adresa funcționarilor din cadrul poliție locale Florești și că petentul-intimat nu a reușit în niciun mod că facă dovada că afirmațiile postate nu s-ar încadra în categoria expresiilor jignitoare.

Apelul este nefondat și urmează că să fie respins în temeiul art. 480 alin. 1 C,pr.civ., cu consecința păstrării în întregime a sentinței atacate, întrucât constatarea făcută de prima instanța cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținută în sarcina petentului-intimat este conformă cu jurisprudența CEDO, indicată in considerentele sentinței atacate și cu prevederile legale naționale , respectiv art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 , în sensul că fapta petentului-apelant nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina sa.

În baza art. 453 alin. 1 C,pr.civ., va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 357 lei către intimatul V.M.A”, se arată în decizia definitivă.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns