Tânărul care acum un an a înnunghiat un taximetrist în Cluj a fost fost condamnat la 7 ani închisoare

Tânărul de 22 de ani, care, în 19-20 februarie 2021, a atacat cu cuțitul un taximetrist în timpul cursei la Fizeșu Gherlii, a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a comunica cu victima şi dreptul de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100m, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.

Tânărul condamnat are și de plătit daune morale de 150.000 de lei taximetristului care a rămas cu o cicatrice urâtă pe față.

”Probele administrate în cele două faze procesuale au dovedit fără dubiu vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, constând în esenţă în aceea că, în data de 19-20.02.2021, în jurul orei 23:55, aflându-se pe bancheta din spate în autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ______ ce desfăşura activitate în regim de taxi, pe traseul către Fizeșu Gherlii, jud. Cluj), inculpatul i-a aplicat prin surprindere, mai multe lovituri cu cuţitul în umărul şi braţul drept persoanei vătămate C. , acţiuni prin care i-a provocat victimei multiple plăgi tăiate care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2970/II/a/32 din 16.03.2021 emis de IML Cluj-Napoca).

Sub aspectul încadrării juridice, instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Modalitatea de săvârşire a faptei a fost descrisă pe larg în sentinţa apelată, Curtea însuşindu-şi toate argumentele instanţei de fond în ceea ce priveşte înlăturarea versiunilor descrise de inculpat, prin care acesta a încercat să minimalizeze infracţiunea săvârşită şi să acrediteze ideea că nu a acţionat cu intenţia de a ucide persoana vătămată. În esenţă, obiectul folosit de inculpat, zonele vizate de loviturile pe care le-a aplicat persoanei vătămate, intensitatea loviturilor relevă fără dubiu intenţia inculpatului de a ucide, cel puţin sub forma intenţiei indirecte. Chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale nu este foarte ridicat, persoanei vătămate i-au fost cauzate mai multe leziuni, dintre care cea mai vizibilă este aceea de la nivelul feţei, evidenţiată în fotografia depusă la fila 48 dosar instanţă. Dacă lovitura aplicată de inculpat nu era de intensitate ridicată, nu ar fi rezultat plaga tăiată care traversează obrazul drept al persoanei vătămate şi care a necesitat mai multe cusături.

Periculozitatea inculpatului reiese din modalitatea în care a conceput săvârşirea infracţiunii, din atitudinea ulterioară comiterii actelor de agresiune, când nu a manifestat empatie faţă de victimă, alegând să-şi asigure scăparea iniţial prin fuga de la locul faptei, iar apoi prin apelarea la părinţii săi pentru a fi preluat din zona respectivă.

Curtea constată că nu există nicio circumstanţă sau împrejurare care să justifice reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, situată în mod legal şi temeinic peste minimul special de 5 ani prevăzut de lege. Aspectele pozitive invocate de inculpat, respectiv atitudinea de regret a acestuia, precum şi faptul că este o persoană tânără, fără antecedente penale nu sunt suficiente prin ele însele pentru a reduce pedeapsa aplicată, infracţiunea fiind de gravitate foarte ridicată. Nu se poate face abstracţie de impactul pe care l-a avut comiterea infracţiunii asupra persoanei vătămate, care nu se reduce doar la suferinţa fizică aferentă leziunilor, ci la stresul major creat acestuia în ceea ce priveşte practicarea meseriei de taximetrist.

Curtea are în vedere că pedeapsa trebuie să fie proporţională cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, doar în acest fel fiind îndeplinit pe deplin scopul pedepsei, care constă atât în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel căruia i s-a aplicat pedeapsa – prevenţia specială, cât şi în prevenirea săvârşirii de infracţiuni din partea oricărei alte persoane – prevenţia generală, care se realizează în mare măsură prin rezonanţa pe care o are condamnarea.

Or, aplicarea unui tratament sancţionator constând în orientarea către pedepse apropiate de minimul special în cazul unor infracţiuni de gravitate ridicată şi unor inculpaţi care nu îşi asumă pe deplin responsabilitatea faptelor nu este justificată. Totodată, faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale nu este foarte ridicat se datorează reacţiei persoanei vătămate care a reuşit să se ferească parţial de loviturile aplicate de inculpat şi nu constituie un element care să justifice reducerea pedepsei aplicate. Nu poate fi ignorat nici faptul că inculpatul se afla la data săvârşirii infracţiunii sub imperiul unei măsuri restrictive de drepturi, controlul judiciar, fiind cercetat pentru infracţiunea de tâlhărie. Contactul cu organele judiciare în dosarul respectiv şi supunerea lui măsurii controlului judiciar nu a fost de natură a-l împiedica pe inculpat să aibă o conduită conformă normelor sociale, acesta alegând să încalce din nou legea penală, prin săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii în prezentul dosar, îndreptată împotriva vieţii.

Pe cale de consecinţă, nu se poate proceda la reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de fond, aceasta fiind corect individualizată.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea constată nefondată aprecierea apărătorului inculpatului în sensul că valoarea despăgubirilor la plata cărora a fost obligat acesta cu titlu de daune morale este prea ridicată. Suma de 150.000 lei este proporţională cu suferinţa fizică şi psihică resimţită de partea civilă, consecinţele actelor de agresiune săvârşite de inculpat asupra persoanei vătămate reieşind din declaraţiile acesteia, coroborate cu planşele fotografice şi declaraţiile martorilor audiaţi în latura civilă a cauzei.

Partea civilă a fost în imposibilitate de a se îngriji singură aproximativ 3 săptămâni după incident, din cauza leziunilor cauzate de inculpat la nivelul mâinilor în timpul în care partea civilă se apăra de loviturile de cuţit aplicate din spate de inculpat. Persoana vătămată a arătat că nu putea mişca mâna stângă, mâna dreaptă o avea bandajată toată, iar aproximativ 2-3 săptămâni a avut nevoie de îngrijiri din partea mamei sale. Au existat repercusiuni şi în plan profesional, partea civilă nefiind în măsură să desfăşoare activitatea aproximativ 4 luni. În ceea ce priveşte aspectul fizic, persoana vătămată a arătat că cicatricea de pe faţă este vizibilă resimţind o reacţie de respingere din partea celor din jur, ceea ce este plauzibil raportat la aspectul părţii civile reflectat în planşa fotografică depusă la dosar fila 48. Totodată a fost afectată şi viaţa socială a părţii civile, martorul audiat arătând că în prezent partea civilă iese foarte rar din casă şi are reţineri să circule seara, deoarece ceea ce s-a întâmplat a fost un şoc pentru el

Raportat la cele de mai sus, constatând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B., împotriva sentinţei penale nr. 335/03 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsă perioadele în care inculpatul a fost supus măsurilor preventive, respectiv perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 20.02.2021 la zi.”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.

Comments

comentarii