CEDO a respins plângerile unor judecători români privind plata unor drepturi salariale: ”conflict de interese interinstituțional”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, inadmisibile cererile a cinci judecători și foști judecători români care reclamau neexecutarea integrală a unor hotărâri judecătorești privind drepturi salariale. În cauza Pușcașu și alții c. României, Curtea a considerat că, în circumstanțele economice și bugetare excepționale analizate, plata parțială și amânarea achitării restanțelor nu au afectat esența dreptului de acces la instanță și nu le-au impus reclamanților o sarcină individuală excesivă. În plus, CEDO notează: ”instanțele par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, situație susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional”

Decizia a fost adoptată la 13 octombrie 2026 de o Cameră formată din șapte judecători și este definitivă, potrivit comunicatului de presă din 22 octombrie. Cererile au fost respinse ca vădit neîntemeiate.

Reclamanții invocaseră articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un tribunal, și articolul 1 din Protocolul nr. 1, referitor la protecția proprietății.

Restanțe solicitate între 30.000 și peste 570.000 de euro

Cei cinci reclamanți obținuseră hotărâri prin care Ministerul Justiției și instanțele la care își desfășuraseră activitatea erau obligate să le acorde beneficii financiare. Litigiile vizau diferențe de remunerație considerate discriminatorii în raport cu alte categorii de magistrați sau funcționari.

Potrivit propriilor susțineri, reclamanții mai aveau de primit, fiecare, 60.000 de euro, 30.000 de euro, 107.454 de euro, 571.891,74 euro și, respectiv, 381.868,12 euro.

Comunicatul descrie mai multe valuri de litigii salariale, începând din perioada 2006–2009. Ulterior, deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție privind egalizarea indemnizațiilor la nivel maxim au contribuit la extinderea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Pe fondul impactului bugetar al acestor obligații, Guvernul a adoptat succesiv măsuri de eșalonare, reeșalonare și amânare a plăților. În 2023, plata scadențelor neachitate a fost repartizată pe cinci ani, începând cu 2024. În 2025, unele plăți scadente în acel an au fost amânate până în 2026.

Lipsa fondurilor nu justifică, în sine, neexecutarea hotărârilor

CEDO a reafirmat regula potrivit căreia statul nu poate invoca lipsa banilor sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei datorii stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

Totuși, Curtea a apreciat că această cauză prezintă circumstanțe excepționale, legate de amploarea și caracterul imprevizibil al obligațiilor financiare, precum și de constrângerile economice și bugetare.

Potrivit comunicatului, multiplicarea litigiilor și a deciziilor interpretative a îngreunat estimarea costului total al creanțelor și a impactului asupra finanțelor publice. Curtea a avut în vedere și contextul deficitului bugetar, al procedurii europene privind deficitul excesiv și al efectelor pandemiei.

Măsurile privind plata creanțelor au fost considerate previzibile și orientate spre obiective de interes general: reducerea cheltuielilor publice, reechilibrarea bugetului și redresarea economică.

În aprecierea Curții, autoritățile au permis executarea progresivă a hotărârilor, urmărind în paralel menținerea serviciilor publice esențiale și redresarea pe termen lung a finanțelor publice.

Veniturile reclamanților au contat în analiza proporționalității

Curtea a recunoscut că restanțele solicitate sunt substanțiale, dar a analizat și situația financiară particulară a reclamanților.

Potrivit comunicatului, veniturile lunare ale acestora sunt mult peste salariul sau pensia medie din România și depășesc chiar indemnizațiile celor mai înalte autorități ale statului.

CEDO a considerat că reclamanții nu fac parte dintr-un grup vulnerabil și nu au demonstrat că neplata integrală și imediată a sumelor i-a lipsit de singurul mijloc de subzistență ori i-a expus riscului de a nu-și putea asigura traiul.

În consecință, deși perioadele de neexecutare au fost semnificative, Curtea nu a constatat o sarcină individuală excesivă.

Observații privind judecarea propriilor beneficii salariale

Comunicatul evidențiază și observațiile Curții despre rolul instanțelor în evoluția salarizării magistraților.

CEDO a arătat că jurisprudența constituțională și cea a Înaltei Curți au contribuit la reconfigurarea cadrului de remunerare, fără modificarea formală a legilor succesive din domeniu.

Atunci când judecătorii se pronunță asupra unor componente salariale de care ar putea beneficia ei înșiși, participarea lor poate genera un conflict de interese, interesul patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparțială a funcției, potrivit observațiilor prezentate în comunicat.

Curtea a apreciat, de asemenea, că instanțele par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, situație susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional.

Casație și Justiție au contribuit la reconfigurarea cadrului juridic aplicabil remunerației judecătorilor.

”De altfel, atunci când magistrații au fost chemați să se pronunțe asupra unor componente ale remunerației de care puteau beneficia ei înșiși, participarea lor la adoptarea unor astfel de decizii era susceptibilă să genereze un conflict de interese, interesul lor patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare.

În plus, instanțele par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, situație susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional care relevă o tensiune între puterea judecătorească și puterile legislativă și executivă. Or, Curtea subliniază că judecătorul național nu are sarcina de a se substitui autorităților naționale competente în alegerea politicilor bugetare și economice, prioritățile în materie de cheltuieli și alocarea resurselor publice, intrând în competența puterilor executive și legislative, care dispun, în acest domeniu, de o largă marjă de apreciere.”, se arată în comiunicatul CEDO.

În acest context, CEDO a subliniat că stabilirea priorităților bugetare și repartizarea resurselor publice țin de competența puterilor legislativă și executivă, care beneficiază de o largă marjă de apreciere.

Concluzia privește circumstanțele concrete ale celor cinci cereri: Curtea a considerat că măsurile analizate au păstrat un just echilibru între interesele publice și cele private și a declarat cererile inadmisibile.

Comunicatul CEDO

Comments

comentarii