fbpx
Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Studentă la drept: ”Nu putem lăsa justiția pe mâna unui curent de tip capul lui Moțoc vrem contemporan”

Studentă la drept: ”Nu putem lăsa justiția pe mâna unui curent de tip capul lui Moțoc vrem contemporan”

O studentă de la Facultatea de Drept UBB Cluj a scris o opinie ”despre dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, respectarea legii si alte asemenea lux-uri ale societatii romanesti”, pe care o redăm în continuare:

Dupa celebrele postări ale baietilor de la MAI, SIAS, si a mascotei de la Rutiera, domnul Godina, se impun cateva clarificari.

De ce nu e ok sa postam un om batut si (presupus) impuscat si care a urinat pe el (din diverse motive necunoscute inca) ca pe un trofeu sau ca pe un porc pe care il taiem de Craciun? Pai pentru ca si omul ala e om. Da, a talharit, da, a impuscat, da, s-a sustras si cine mai stie ce alte nebunii a mai facut, dar in tarile de afara pe care noi le tot citam si le dam ca exemplu nu se intampla asa, cu exceptia SUA, unde e haos si toata lumea stie de abuzurile politiei de acolo, dar noi aducem in fata exemple numai cand ne profita argumentului nostru.

Reluand, de ce e morbid asa ceva? Nu pentru ca l-au batut. Nu pentru ca a facut pe el. Nu pentru ca l-au batut de l-au snopit pe cel care il ascundea pe gagiu si au si postat. Ci pentru ca asemenea mesaje nu trebuie sa vina din partea unor institutii publice, cel putin nu in mod direct, si in niciun caz asemenea comportamente nu pot sa devina normalitate. Nu putem permite functionarilor institutiilor publice sa isi faca singuri dreptate in baza unor emotii.

Ieri a fost nenea asta parca desprins din grilele de la penal special: si omor, si calificat ca se sustrage, si ultraj ca victima e politist, incadreaza fata mea fapta. Dar nu asta e ideea.

Problema in aceasta situatie e comportamentul MAI care trateaza un inculpat ca pe un condamnat definitiv, pentru ca aici s-a ajuns, la un act de justitie facut de public. Un public care nu intelege de ce pentru o infractiune cu minim special de 5 ani ajungi sa executi mai putin. Un public care nu stie ca noi am mers dupa acest model civilizat tocmai ca sa evitam pedepsirea oamenilor nevinovati, care din secunda in care unui politist li s-a pus pata era gata de tine pentru ca nu mai avea cale de scapare. A mers foarte bine cu condamnarea lui Dragnea si a cui a mai fost si societatea civila a prins curaj, dar totusi nu putem lasa justitia pe mana unui curent de tip “capul lui Moțoc vrem” contemporan.

Au venit si alte intrebari: daca eram eu violata sau talharita? Daca era cineva din familia mea impuscat? De ce nu realizez ca niste copii nevinovati au ramas fara tata?

Am incercat sa ma pun in postura asta. Nu mint, nu a fost placut. Dar umilirea publica a ucigasului nu il aduce inapoi pe tatal copiilor, precum nicio suma de bani sau vreun scandal mediatic nu o sa o faca vreodata, si pot si eu sa confirm asta. O pensie de urmas nu inlocuieste un parinte. Dar daca tot m-ati provocat la un exercitiu de empatie va provoc si eu pe voi. Mergeti intr-o zi intr-o sala de judecata sa vedeti parintii inculpatilor cum stau cu lacrimi in ochi ca odraslele au facut nasoale. Unele faze ale procesului penal nu sunt publice, dar v-as indrepta sa mergeti sa vedeti cum vorbesc unii politisti cu voi, de mai au un pic si iti dau o bataie sanatoasa ca pe vremea raposatului numai sa recunosti. Mergeti si vedeti de ce nu orice om care la inceput e suspect o sa fie si condamnat.

Ne-am invatat sa fim judecatori de cand am vazut pesedeaua condamnata si am prins curaj, dar mai trebuie sa ne si oprim. De asta avem instante, de asta avem judecatori, de asta avem oameni care nu isi vad familiile cu lunile ca sa poata invata, sa va serveasca voua justitia. Aveti incredere in ei. In perioada asta orice sa fii, dar nu judecator. Nici nu imi pot imagina cata presiune o sa fie pe oamenii implicati in dosar cand toata societatea civila sta cu ochii pe ei gata parca sa ii linseze, exact ca atunci cand se dadea o amanare si sareau toti in sus deoarece, cu regret in suflet o spun, tre’ sa citesti ca sa stii diferenta dintre o amanare si o solutie.

De ce nu am incredere in Godina & co sa imi formeze ei opinia? Pentru ca nu au competenta. Doi ani ai lui Godina in scoala si cati mai are el pe la Rutiera nu il fac competent sa formeze opinii pe marginea unor procese penale. La fel, un IT-ist, un functionar de la ghiseu, un jurnalist, un arhitect, un medic, chiar si un politist (!) nu pot veni sa isi dea cu parerea despre ce trebuie sa se intample in sala de judecata atata timp cat ei pasesc acolo doar ocazional si nu au deschis in viata lor un cod de procedura penala sau un curs universitar ca sa vada ce se intampla acolo si dupa ce principii trebuie sa ne ghidam.

La fel, nici eu nu va pot spune in ce sa credeti si in ce nu, si cine are dreptate si cine nu, pentru ca eu nu am vazut dosarul, nu am participat la faza de urmarire penala, nu stiu ce s-a intamplat cu adevarat acolo, cum la fel nu stiti nici voi, si ar fi urat ca pe masura ce trece vremea sa ne dam seama ca lucrurile nu stau chiar asa cum am crezut.

In fine, ultimul aspect pe care l-as mai nota si cu care imi inchei discursul pe baza caruia ma dezmosteneste familia, indiferent ca ne place sau nu, justitia trebuie sa se faca pentru toata lumea. Ce vreau sa spun prin asta? Ca trebuie sa fie echitabil in mod OBIECTIV si pentru victima, si pentru cel condamnat, si pentru toata lumea. Procesul penal are si alte scopuri decat acela punitiv, dar pentru asta trebuie sa citim. Procesul penal urmareste in primul rand aflarea adevarului si abia apoi tragerea la raspundere penala.

In concluzie, lasati judecatorii sa isi faca treaba. Lasati avocatii sa isi apere clientii. Lasati procurorii sa urmareasca aflarea adevarului, si nu va mai bagati peste munca altora decat daca vreti sa o faceti mai usoara.

Text de Ioana Puica, studentă anul IV la Facultatea de Drept UBB Cluj

Comments

comentarii

Lasă un răspuns