fbpx

Statul Român, condamnat de CEDO la daune morale de 50.000 euro pentru anularea a 5 diplome de licență

Anularea diplomelor universitare pentru nereguli administrative neimputabile absolvenților încalcă dreptul la respectarea vieții private ( art. 8 din Convenție). Cinci italieni, absolvenți ai Facultății de Medicină din Oradea, au câștigat la CEDO daune morale totale de 50.000 euro.

Prin Hotărârea din 3 martie 2020 în Cauza Convertito şi alţii împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr. 743 din 17 august 2020, Statul Român a fost condamnat la plata a câte 10.000 euro pentru fiecare dintre cei cin reclamanți cu titlul de prejudiciu moral pentru încălcarea art. 8 din Convenţie, conform căruia ,,(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private [_]”. De asemenea, fiecare a primit 3.000 de euro cheltuilei de judecată.

Cinci reclamanți, cetățeni italieni, care au absolvit Universitatea din Oradea- Facultatea de Medicină şi Farmacie-specializarea “medicină dentară” s-au plâns Curții Europene a Drepturilor Omului deoarece li s-au anulat diplomele de licenţă obţinute, datorită unor nereguli administrative care au vizat procedura de înscriere în anul întâi de studii.

Reclamanţii au reproșat autorităţilor naţionale anularea imprevizibilă a diplomelor lor, pe motive care nu le pot fi imputate, după ce îşi consacraseră şase ani studiilor universitare şi au susţinut că a fost adusă atingere dreptului lor la respectarea vieţii private (art. 8 din Convenţie).

În 2011, în cadrul desfăşurării, de către Ministerul Educaţiei şi la cererea autorităţilor italiene, a unei proceduri de verificare cu privire la autenticitatea diplomelor anumitor studenţi străini, situaţia a 54 de studenţi străini din diferite universităţi (printre care se numărau reclamanţii) a făcut obiectul unui control administrativ. Un raport întocmit pe baza acestei măsuri a concluzionat că existau nereguli în ceea ce priveşte eliberarea cu întârziere a scrisorilor de acceptare ale mai multor studenţi, inclusiv ale primilor patru reclamanţi. Astfel, la 9 şi 22 septembrie 2011, Ministerul Educaţiei a solicitat rectorului Universităţii din Oradea să anuleze diplomele de licenţă ale reclamanţilor ca urmare a întârzierii în eliberarea scrisorilor de acceptare. La 15 septembrie 2011, Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat o solicitare similară cu privire la al cincilea reclamant.

În consecinţă, prin două decizii din 14 septembrie 2011, cu privire la primii patru reclamanţi, şi prin două decizii din 23 septembrie 2011, cu privire la al cincilea reclamant, Senatul şi rectorul Universităţii au anulat diplomele de licenţă eliberate persoanelor în cauză, în temeiul art. 146 din Legea nr. 1/2011 (supra, pct. 19), pe baza concluziilor procedurii de verificare (supra, pct. 13).

Guvernul a justificat anularea diplomelor de licenţă ale reclamanţilor prin necesitatea de a asigura protejarea sănătăţii populaţiei şi un învăţământ superior de calitate.

În motivarea hotărârii, Curtea a reamintit ,, că a examinat deja efectul asupra “vieţii private” al refuzului de a autoriza un resortisant străin, şi anume, o reclamantă de cetăţenie rusă, să susţină examenul de intrare în barou în Grecia, decizie care a avut repercusiuni atât asupra vieţii private, cât şi asupra vieţii profesionale a persoanei în cauză (Bigaeva, citată anterior, pct. 24 – 25). De asemenea, s-a pronunţat că anularea echivalării unei diplome universitare obţinute de către un reclamant în străinătate, urmată de demiterea acestuia, care deţinea un post didactic, pusese sub semnul întrebării nivelul de calificare a reclamantului şi întrerupsese brusc cariera aleasă de acesta, cu repercusiuni evidente asupra exercitării dreptului său la respectarea vieţii private (Sahin Kus, citată anterior, pct. 36)”.

Se reține că atâta timp cât reclamanţii intenţionau să obţină o diplomă de licenţă în stomatologie, pentru a putea exercita o profesie în acest domeniu și au absolvit şase ani de studii obţinând diplome de licenţă în stomatologie, indispensabile pentru a avea acces la o profesie în domeniul menţionat anterior, anularea diplomelor a avut consecinţe nu numai asupra modului în care îşi creaseră identitatea socială prin dezvoltarea relaţiilor cu alţii, ci şi asupra vieţii lor profesionale în măsura în care nivelul lor de calificare fusese pus sub semnul întrebării şi intenţia lor de a urma cariera pe care o aveau în vedere a fost brusc păgubită, măsura anulării diplomelor a antrenat consecinţe asupra exercitării de către reclamanţi a dreptului lor la respectarea “vieţii private” în sensul art. 8 din Convenţie [a se vedea, mutatis mutandis, Denisov împotriva Ucrainei (MC), nr. 76.639/11, pct. 115, 25 septembrie 2018].

Curtea a observat că autorităţile au permis reclamanţilor nu numai să se înscrie la universitate şi să urmeze cursurile, dar şi să participe la examenele de finalizare a studiilor, ceea ce este esenţial în opinia sa. Mai mult, Senatul Universităţii, la propunerea decanului Facultăţii de Medicină şi Farmacie şi în temeiul principiului autonomiei universitare, a confirmat legalitatea situaţiei administrative a reclamanţilor şi a validat participarea lor la examenele de absolvire prin decizii luate în 2009 şi 2010, în contextul existenței unor divergenţe între administraţia universităţii şi Ministerul Educaţiei cu privire la eliberarea tardivă a scrisorilor de acceptare ale reclamanţilor.

În concluzie, Curtea a apreciat că măsurile contestate nu răspundeau unei nevoi sociale imperioase şi că, în orice caz, nu erau proporţionale în raport cu scopurile legitime urmărite. De facto, nu erau necesare într-o societate democratică, fiind încălcat art. 8 din Convenţie.

Atașat găsiți hotărârea integrală.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina