Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Soțul unei învățătoare din Cluj, condamnat la 5 ani de închisoare pentru agresiune sexuală asupra a trei fetițe

Soțul unei învățătoare din Cluj, condamnat la 5 ani de închisoare pentru agresiune sexuală asupra a trei fetițe

Scandalul de agresiune sexuală de la Colegiul Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, în care a fost implicat soțul unei învățătoare, a fost prezentat, în toamna lui 2014, în presa locală și națională. Între timp, acuzatul a fost judecat și condamnat definitiv la 5 ani de închisoare cu executare! Clujust.ro vă prezintă motivarea deciziei definitive, ce conține detalii șocante despre faptele inculpatului și coșmarul prin care au trecut fetițele abuzate de acesta.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i sa interzis să ia legătura ori să se apropie de cele trei victime, precum și de parinții acestora și i s-a interzis a se apropia de locuințele acestora, de liceul pedagogic Gheorghe Lazăr din Cluj- Napoca, Liceul teoretic Lucian Blaga din Cluj-Napoca, Școala Gimnazială Ion Agârbiceanu din Cluj-Napoca, iar în cazul în care intervin modificări de locuințe si instituții de învățământ, de noile locații în care persoanele vătămate și părinții acestora se află.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata unor daune morale de câte 6.000 de euro către două dintre fetițe și de 25.000 de lei către a treia.

”În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și, nemijlocit, în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în considerentele hotărârii, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 17.09.2014  în intervalul orar  9.00 – 11.00,  inculpatul Souca Samuel Marceluș le-a pipăit în zona organelor genitale, pe minorele C.  A. , S. M. B. și C. R, în timp ce acestea se aflau în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale.”, se arată în motivarea judecătorilor.

Inculpatul fusese chemat la școală de soția lui, învățătoare, care i-a solicitat să o ajute.

Potrivit aceluiași document, bărbatul condamnat a intrat peste minore în baie pe motiv că vrea să le ajute să se șteargă în zona intimă. ”Inculpatul a profitat de starea victimelor de a nu-și putea exprima voința, raportat la vârsta fragedă a acestora, la contextul în care se aflau (în primele zile de școală, când făceau lucruri noi, trebuia să se descurce singure la baie), de ascendentul pe care-l avea asupra lor, persoana adultă, chemată – afirmativ – să le ajute pe minore să folosească baia, să le determine să se întoarcă mai repede la clasă”, se precizează în decizia penală.

Motivarea deciziei conține detalii șocante despre faptele inculpatului: ”În toate cele trei situații, inculpatul a acționat în maniera arătată în scopul de a-și satisface anumite impulsuri sexuale, aspect care rezultă, atât din durata de timp în care a acționat asupra minorelor („a durat cam mult…mă durea”, în cazul minorei C. cât și din modalitatea efectivă în care a procedat („a tras-o de prunuță”, în cazul minorei C., sau „a verificat-o la prunuță”, în cazul minorei S.)”

Acțiunile inculpatului s-au soldat cu producerea unor traume, la nivel psihic, celor trei minore, așa cum a rezultat din rapoartele psihologice întocmite în cauză. Fetițele aveau vârsta de 6 ani la data faptelor.

Decizia Penală nr.975/A/2016 – Curtea de Apel Cluj

C U R T E A

Prin sentința penală nr.670 din 20 aprilie 2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr.309/211/2016, a fost condamnat

– inculpatul Souca Samuel Marcelus (fiul lui…..născut la data de 09.04.1975, în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, domiciliat în mun. Cluj-Napoca,…. cu domiciliul procesual ales la Cabinet av.M.O.S.) pentru comiterea infracțiunilor de:

I. agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit c Cp,  la pedeapsa de

 3 ani închisoare si 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b, d, f,n,o NCP (persoana vatamata C. A)  

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d ),f) n),o) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei ( apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) , d) f) n),o) C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora și de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale – de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II. agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit c Cp, la pedeapsa de :

3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b, d ,f,n,o C.pen.   (persoana vătămată S.M B ).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d ),f) n),o) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei,apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) , d) f) n),o) C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora și de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale – de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

III. agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp, la pedeapsa de :

 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b, d, f,n,o C.pen. (persoana vătămată  C. R).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d ),f) n),o) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei ( apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) , d) f) n),o) C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora și de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activității sociale – de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

In baza art. 38 alin 1 C. penal s-a constatat concursul real de infracțiuni și potrivit art.39 alin.1 lit.b C.penal, art.45 alin.3 lit. a C. penal s-au contopit pedepsele principale si complementare aplicate în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de :

3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b ,d, f,n,o C.pen. la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse(1/3 din 6 ani = 2 ani) inculpatul  urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

5 ani închisoare si 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b , d, f,n,o C.pen. în regim privativ de libertate

Potrivit art. 66 alin. 5 C.penal inculpatului i sa interzis de a lua legătura ori de a se apropia de victimele …..precum și cu parinții acestora….. de a se apropia de locuințele acestora situate în …… de liceul pedagogic Gheorghe Lazăr din Cluj- Napoca, Liceul teoretic Lucian Blaga din Cluj-Napoca, Școala Gimnazială Ion Agârbiceanu din Cluj-Napoca, iar în cazul în care intervin modificări de locuințe si instituții de învățământ, de noile locații în care persoanele vătămate și părinții acestora se află.

In baza art. 3 rap. la pct. 14 din Anexa parte integrantă din Legea nr.76/2008 rap. la art. 7 din Legea nr.76/2008  s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpat, în măsura, în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În baza art. 19 C.p.p., art 25 C.proc. penală rap. la art. 397 C.p.p . rap. la art. 1357 al. 1 din C.civ. s-au admis, în parte, acțiunile civile exercitate din oficiu în favoarea părților vătămate minore C.A. si S.M.B, precum si acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C.R. și  a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 euro echivalent în lei la data plății, în favoarea părților civile C. A. si S. M. B. reprezentând daune morale, precum si la plata sumei de 25.000 lei, în favoarea părții civile C.R. reprezentând daune morale.

S-a constatat imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii în vederea garantării recuperării pagubei asupra bunurilor inculpatului întrucât acesta nu are în proprietate bunuri mobile sau imobile.

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 din C.p.p.,  a fost obligat inculpatul la plata sumei de 665 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat (din care suma de 265 lei în cursul urmăririi penale, iar suma de 400 lei în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-anpoca emis în dosarul nr. 9265/P/2014 la data de 4 ianuarie 2016 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-napoca sub nr…. la data de 12 ianuarie 2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Souca Samuel Marcelus_(…), pentru săvârșirea a trei infracțiuni de agresiune sexuală, prev. de art 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp, toate în condițiile art. 38 alin. 1 C.pen.

S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că inculpatul la data de 17.09.2014, în intervalul orar 09.00 – 11.00 le-a pipăit în zona organelor genitale, pe minorele C.A., SMB și C.R, în timp ce acestea se aflau în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale (…)

 

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de care este acuzat, afirmând că singura minoră cu care a avut contact a fost S.M.B, pe care „doar a tamponat-o”, după ce aceasta a fost la baie

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10 februarie 2016  judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății

Audiat în faza de judecată inculpatul a avut o atitudine total nesinceră nerecunoscând faptele imputate, atitudine, pe care și-a păstrat-o și în fata instanței de judecată.

Întrucât inculpatul nu a solicitat ca judecata sa se facă în procedura simplificată, instanța a procedat la aplicarea dispozițiilor procesual penale de drept comun.

Instanța a audiat inculpatul, martorii și a vizionat CD–urile conținând înregistrările declarațiilor părților vătămate la politie, apreciind că în acest fel pot fi verificate de către instanță fără a fi supuse persoanele vătămate minore de 8 ani, la alte traume și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarelor de urmărire penală și de judecată, instanța a reținut următoarele:

ÎN FAPT

La data de 17.09.2014, inculpatul Souca Samuel Marcelus le-a pipăit în zona organelor genitale pe minorele C. A., S.MB și C.R, în timp ce acestea se aflau în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale

Natura infracțiunilor, persoanele subiectelor pasive implicate de aceste infracțiuni și circumstanțele concrete ale cauzei de față impun o decelare milimetrică a mijloacelor de probă din dosar. Dacă declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați vor fi privite, atât în perspectivă temporală, pentru identificarea eventualelor elemente de inconsistență și, implicit, de verosimilitate, cât și din prisma substanței lor, respectiv a împrejurărilor de fapt relatate, declarațiile inculpatului vor fi analizate în succesiunea lor, presupunând ca inculpatul a fost sincer de fiecare dată.

În urma cercetărilor efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că martora S.M.A este soția inculpatului, ea fiind angajată, ca învățătoare, în cadrul Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca.

La data de 17.09.2014, în jurul orei 09.00, aceasta i-a solicitat ajutorul soțului ei, inculpatul Souca Marcelus, în vederea desfășurării activității cu copiii de la clasa pregătitoare în bune condiții, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la sediul unității școlare pentru a-și ajuta soția.

Pe acest fond, inculpatul  a interacționat, în pauzele dintre ore, printre alții, și cu minorele C. A., S.MB și C.R,, eleve în clasa pregătitoare condusă de martora S.M.A, pe care le-a agresat sexual în momentul în care acestea se aflau la baie, în sensul că le-a pipăit în zona organelor genitale, acțiunile sale soldându-se cu producerea unor traume, la nivel psihic, celor trei minore, așa cum a rezultat din rapoartele psihologice întocmite în cauză.

În acest sens, în ceea ce o privește pe minora C.A., s-au reținut următoarele:

Așa cum rezultă din declarația martorului C.C.Ș, tatăl minorei, la data de 17.09.2014, în jurul orei 17.00 C.A. i-a povestit mamei sale faptul că „un domn a intrat peste ea la baie, în pauza dintre ore, și s-a oferit să o șteargă în zona intimă, insistând să facă acest lucru pe motivul că fiica mea ar rupe hârtia igienică”. De asemenea, tot cu aceeași ocazie, minora i-a spus mamei sale, că inculpatul a atins-o cu degetul în zona intimă și că „a durat destul de mult acest lucru și i-a venit să vomeze”.

Având în vedere aceste aspecte, soția martorului C.C.Ș_, la data de 19.09.2014, a luat legătura cu martora G.N., psihologul unității școlare ale cărei cursuri erau urmate de minora C. A., în scopul de a-i fi oferită consiliere psihologică elevei, lucru care s-a și întâmplat, rezultatul ședinței de consiliere fiind materializat în cadrul raportului psihologic întocmit de martora G.N. și depus la dosarul cauzei.

Astfel, din conținutul acestui raport, rezultă că minora i-a relatat martorei faptul că, înaintea orei de sport, „domnul cu ochelari” (inculpatul Souca Marcelus) „a întrebat mai mulți copii dacă au nevoie la baie și a întrebat-o și pe A, dar ea a refuzat să meargă. A. a spus că mai târziu a mers singură la baie și, când era în cabina wc, domnul cu ochelari a intrat peste ea în cabină și a întrebat-o dacă doamna învățătoare a învățat-o ce să facă la baie”, minora spunându-i că nu a fost învățată de învățătoare ce trebuie să facă. Ulterior, „domnul cu ochelari a șters-o cu hârtie igienică în zona organelor genitale, după care fetița a ieșit din cabină și l-a lăsat înăuntru”.

Având în vedere faptul că aspectele care țin de latura obiectivă a infracțiunii au fost percepute doar de minora CA._, la data de 23.10.2014, organele de poliție au procedat la audierea acesteia, în cadrul unei săli special amenajate în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, conținutul discuției fiind redat în cadrul unui proces-verbal și înregistrat, audio, fiind stocat pe un suport optic, aflat la dosarul cauzei.

Astfel, pe parcursul discuției purtate cu organele de poliție, minora C.A. a declarat că „soțul doamnei învățătoare (…) a necăjit-o la baie, respectiv a intrat în cabina de toaletă, în care se afla minora, a împins ușa, deși C. A. ținea de ușă. Bărbatul luase o bucată de hârtie ca să o șteargă, iar fetița a vrut să-i ia hârtia din mână, dar nu a reușit, bărbatul a șters-o el, iar în acel moment, minora a încercat să se opună și să-l lovească cu piciorul în cap. De asemenea, bărbatul a ținut-o cu picioarele în sus. După aceasta, minora a zis către el „lasă-mă”, iar bărbatul a zis „imediat” și a lăsat-o să plece, iar minora a plecat de la baie în grabă, ca și când ar fi alergat. (…). Minora revine și arată, din nou, că a fost ștearsă împotriva voinței ei, fiind ținută cu picioarele în sus, și ținută de mijlocul corpului”.

De asemenea, situația faptică relatată de minoră și starea ei de temere generată de acest incident este susținută și de constatările raportului psihologic din data de 30.10.2014, întocmit de către psihologi din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, care au evaluat-o, din punct de vedere psihologic pe aceasta, în perioada 16 – 21.10.2014, și în care s-a reținut faptul că „… abordarea subiectelor pe marginea presupusului abuz sexual provoacă o schimbare în starea emoțională, aceasta fiind reflectată și în manifestările comportamentale (gesturile se restrâng, mimica se crispează, pupilele se dilată), semn al tensiunii create brusc. I. afirmă faptul că „a necăjit-o” cineva la școală. Povestește că mergea spre baie și s-a întâlnit cu soțul învățătoarei care a întrebat-o „vrei la baie?” ea nerăspunzându-i, și continuându-și drumul. La scurt timp după ce a intrat în toaletă, soțul învățătoarei a intrat în toaleta ei. Ea a încercat să opună rezistență, ținând de ușă să nu permită să intre. Fetița declară și exemplifică pe o păpușă, ceea ce s-a întâmplat în toaletă și anume, faptul că soțul învățătoarei a șters-o la organul genital, ținând-o în brațe. A. povestește în continuare că a încercat să oprească această situație („nu îmi plăcea”, „a durat cam mult ștersul”) strigând „lasă-mă în pace” și lovindu-l cu piciorul, dar răspunsul acestuia a fost „imediat”. Până la urmă a reușit să plece din toaletă, alergând spre sala de clasă”.

Tot în conținutul aceluiași raport psihologic s-a reținut și faptul că „ stresul resimțit de copil la momentul desfășurării abuzului era major, disconfortul resimțit provocând încercări din partea acesteia de a se confrunta, motiv pentru care s-a concentrat asupra sentimentului de teamă, pe care a încercat să-l controleze. Astfel, apar mai mult gânduri asociate cu teama („Cum să intre peste tine în baie?”, „eram necăjită”) și trăiri fiziologice specifice („bătea inima tare, tremuram”) pentru situații stresante în detalierea evenimentelor.”

Nu în ultimul rând, sugestive sunt și concluziile raportului de evaluare psihologică a minorei C.A., în care s-a reținut faptul că „I. afirmă faptul că a fost supusă de către soțul învățătoarei ei la abuz sexual, prin faptul că acesta din urmă a expus, observat și atins organele genitale ale copilului. În decursul procesului de evaluare se observă existența unor sentimente negative și a unor mecanisme care se asociază cu starea post-traumatică”.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului relativ la actele de agresiune sexuală comise asupra minorei C., acesta a declarat că „…într-o pauză am văzut-o la baie și i-am arătat cum se trage apa la toaletă, i-am spus să nu tărăgăneze că trebuie să înceapă ora. Când a ieșit din toaletă am prins-o de mână și i-am zis să meargă la oră”.

Se observă, astfel, că Souca Samuel Marcelus neagă existența unui contact între el și minoră, în timp ce aceasta se afla la baie. Or, așa cum s-a arătat și în cele ce urmează, minorele agresate de inculpat au fost C. A., S.MB și C.R, iar, conform declarației inculpatului (f.112, verso) acesta „le-a arătat cum se folosește toaleta” doar la doi dintre copiii din clasa soției sale: S. și C. Adică două dintre cele trei fetițe agresate sexual (în privința minorei C. Inculpatul declarând că nu-și amintește nimic). Probabil, din punctul de vedere al apărării, aceasta este doar o coincidență nefericită. Coroborând, însă, probele aflate la dosarul cauzei, observăm însă că Souca Samuel Marcelus a încercat doar să-și justifice prezența la baie, în timp ce minorele erau acolo, fără însă a declara vreun moment (cu excepția cazului S______, când declarația este una nuanțată) că a avut contact fizic cu cele două minore.

Referitor la actele de natură sexuală comise asupra minorei C.R, s-au reținut următoarele:

Așa cum rezultă din declarația martorei C.M.D_, mama minorei C.R., la data de 19.09.2014, la ora 16.00, cu ocazia ședinței cu părinții, martorul C.C.Ș i-a spus acesteia, faptul că fiica lui a fost agresată sexual de către „soțul învățătoarei”, inculpatul Souca. În continuare, în seara aceleiași zile, după ce martora i-a făcut baie fiicei sale și a dat-o cu cremă pe corp, în momentul în care a dat-o cu cremă în zona intimă, aceasta a început să plângă, spunându-i „trebuie să-ți spun ceva, te rog nu mă certa și nu-i spune lui tati”, minora relatându-i mamei sale cele întâmplate în ziua de 19.09.2014. Astfel, aceasta i-a spus că, într-una din zile, în timp ce se afla la școală, într-o pauză, colegii ei, împreună cu învățătoarea, au ieșit în curte, iar ea s-a dus la baie, acolo aflându-se soțul învățătoarei, care se spăla pe mâini. După ce a observat-o pe minoră, inculpatul a intrat în cabina de toaletă după ea, a închis ușa și a dezbrăcat-o, a așezat-o pe vasul de toaletă, i-a desfăcut picioarele și, în timp ce stătea pe vine, i-a pus picioarele fetiței pe umerii lui și i-a desfăcut organul genital cu degetele, apoi a lăsat-o jos de pe vasul de toaletă și a îmbrăcat-o.

Ca urmare a acestui incident, martora C.M.D a solicitat transferul fiicei sale la o altă unitate școlară, acest lucru întâmplându-se la data de 21.09.2014. De asemenea, așa cum rezultă din declarația aceluiași martor, la data de 23.09.2014, a fost sunată de către învățătoarea de la noua școală, care i-a comunicat faptul că fiica sa a leșinat în timpul orelor și, în urma deplasării minorei la spital, acesteia nu i-a fost găsită nicio problemă de sănătate, recomandarea medicului fiind aceea ca minora să fie dusă la un psiholog, deoarece problemele cu care se confrunta copilul sunt doar la nivel psihic.

În acest sens, mama minorei C.R. a sesizat psihologii din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj care, în perioada 01 – 16.10.2014, au procedat la evaluarea ei, fiind întocmit în acest sens raportul psihologic nr.7775/II/2/18 din 30.10.2014, în conținutul căruia s-au reținut, printre altele, și următoarele: „abordarea subiectului legat de presupusul abuz sexual suferit a avut loc la cea de-a doua întâlnire. Inițial refuză și mai apoi evită discuția despre presupusul abuz. Apare sentimentul de rușine, care determină această atitudine. (…) întrebările legate de situația de abuz îi creează disconfort iar, ca răspuns, declară, cu caracter de amenințare „la relația noastră” faptul că „vezi că mă plictisesc acum”, „acum vreau să mă joc”. La cea de-a treia întâlnire, R. a deschis subiectul abuzului, oferind detalii cu privire la ceea ce s-a întâmplat la școală. Sentimentele puternice de rușine și teama de respingere – „credeam că, dacă îți zic, o să faci ca mami, haiiiii – vaiiiii, și nu o să te mai joci cu mine” – au determinat-o să nu povestească în cadrul întâlnirilor anterioare ceea ce s-a întâmplat. (…) Legat de abuzul suferit, R. povestește că a vrut să meargă la toaletă, iar la chiuvetă era acest domn, soțul învățătoarei, care se ștergea pe mâini. Ea a intrat în toaletă iar, după câteva secunde, a intrat și domnul în toaleta ei. Acesta i-a dat jos pantalonii, a pus-o pe capacul wc-ului, și i-a desfăcut larg picioarele. După ce a așezat-o pe capacul wc-ului a împins-o, astfel încât să stea pe spate. În tot acest timp, soțul învățătoarei, după cum relata R., „mă trăgea de prună”. După câteva minute, domnul a ieșit din toaletă, iar mai apoi a ieșit și fata, mergând în sala de clasă.”

În ceea ce privește comportamentul minorei după acest incident, în conținutul aceluiași raport s-a mai observat și faptul că „în timpul derulării evenimentului apar comportamente specifice persoanelor expuse la evenimente neplăcute – „mă uitam pe tavan, am închis ochii”, descriind și senzații fizice – „mă durea”, dar și trăiri emoționale – „îmi era frică”. Gândurile apărute erau, de asemenea, cele care mențineau starea de frică și nesiguranță, specifică unei situații, în care se experimentează neputință – „vrea să îmi facă rău, am crezut că mă bate dacă strig”. După eveniment au apărut simptome, cum ar fi iritabilitatea, irascibilitatea, cu accese de plâns și izolare, atât de membrii familiei, cât și de alte persoane de referință. Imediat după eveniment a evitat să meargă la toaletă, iar când a fost, s-a blocat înăuntru, fiind nevoită să iasă pe sub ușă, trecând în toaleta alăturată, exprimând sentimente puternice de teamă în acel moment.”

De asemenea, cu ocazia ascultării minorei în interiorul unei săli special amenajate în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, aceasta a relatat organelor de poliție faptul că „… într-o zi, nu poate specifica exact data, într-una din pauze, a mers la toaleta fetelor pentru nevoile fiziologice, în baie era soțul doamnei învățătoare care se ștergea pe mâini, minora a precizat că după ce a ajuns la baie, bărbatul respectiv a luat-o în brațe și s-a uitat la organul său genital. În acel moment nu se mai aflau alte persoane în baie. Bărbatul a intrat după ea la toaletă și a închis ușa în urma lor. A dezbrăcat-o, bărbatul s-a aplecat, i-a desfăcut și i-a ridicat picioarele și i-a desfăcut organul genital cu ambele mâini ca să se uite în interior. Acest incident a durat aproximativ 2 – 3 minute și s-a petrecut o singură dată, bărbatul nu i-a zis nimic, ulterior a îmbrăcat-o și minora s-a dus în clasă. ”

Pe lângă aceste aspecte rezultate din relatările minorei și conținutul raportului de evaluare psihologică, s-a apreciat că sunt foarte relevante cu privire la existența faptei reținute în sarcina inculpatului Souca și concluziile raportului amintit în cele ce preced: „R. afirmă faptul că a fost supusă de către soțul învățătoarei ei la abuz sexual, prin faptul că acesta din urmă a expus, observat și atins organele genitale ale copilului. În relație cu acest eveniment apar puternice trăiri emoționale, specifice copiilor expuși la abuz. În descrierea desfășurării acțiunii poate da detalii despre fiecare moment, raportând și o stare de conștiență specifică persoanelor expuse la experiențe fizice neplăcute din care nu poate scăpa, respectiv fixarea unui punct pe tavan, iar mai apoi evadarea din situație prin închiderea ochilor (de a se extrage pe sine prin a limita stimulii care ajung la ea).”

În legătură cu infracțiunea săvârșită împotriva acestei minore, trebuie avute în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2632/IV/a/16 din 10.11.2015 (f.68, 69), întocmit de către o comisie specială, formată dintr-un medic legist din cadrul IML Cluj-Napoca, un medic primar psihiatru, un medic primar psihiatrie psihiatrică și un psiholog, care au evaluat-o pe minoră la data de 07 mai 2015.

Astfel, urmare formulării unei cereri în probațiune, la data de 24.02.2015, de către apărarea inculpatului (f. 127) prin care se solicita administrarea probei cu expertiza medico-legală psihiatrică a celor trei minore (cu obiectivele: a) dacă minorele au fost suspuse vreunui abuz și dacă da, care au fost/sunt urmările asupra psihicului și comportamentului minorelor, presupus a fi abuzate/agresate sexual și b) dacă a existat vreo influență a părinților asupra minorelor și implicit asupra declarațiilor făcute de minore cu prilejul ascultării lor, în faza de urmărire penală) prin ordonanța din data de 06.04.2015 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, de către experți din cadrul IML Cluj, care să răspundă la următoarele întrebări:

– Dacă minora C.R. a fost supusă vreunei agresiuni sexuale, și, în caz afirmativ, care au fost/sunt urmările asupra psihicului și comportamentului minore;

– Dacă în relatările acesteia se constată prezența unor elemente confabulatorii (cu indicarea concretă a acestora);

– Dacă vârsta și nivelul de dezvoltare psihică a minorei îi permit oferirea detaliilor pe care le va prezenta cu privire la faptă fără ca anterior să fi experimentat (trăit) aspectele relatate.

În acest context, s-a menționat faptul că a fost dispusă doar expertizarea minorei C. întrucât părinții minorelor S. și C. nu au fost de acord cu expertizarea minorelor SMB și C.A.

În urma examinării minorei C.R. în condițiile mai sus arătate, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2632/IV/a/16 din 10.11.2015 s-au stabilit următoarele:

  1.    Comisia constată că minora C.R. prezintă diagnosticul „Tulburări emoționale de tip nespecificat”, care pot fi în legătură de cauzalitate cu psihotrauma determinată de abuzul sexual incriminat.
  2.    În cursul dialogului psihodiagnostic nu s-au decelat elemente confabulatorii.
  3.    Detaliile oferite cu privire la faptă atestă existența psihotraumei determinate de abuzul sexual.

Așadar, chiar dacă apărarea inculpatului se întemeiază pe existența „unor povești” ale minorelor (inclusiv ale minorei C.) comisia de specialiști care a examinat-o pe aceasta a observat, încă o dată (după psihologul școlii, organul de poliție care a audiat-o, psihologul din cadrul DGASPC Cluj) că aceasta prezintă urme ale abuzului sexual, nu fabulează iar „detaliile oferite atestă existența psihotraumei determinate de abuzul sexual”.

Tot în legătură cu raportul de expertiză medico-legală amintit în cele ce preced, s-a arătat faptul că, deși el a fost denumit „raport de expertiză medico-legală psihiatrică” acesta este, în fapt, un raport întocmit de o comisie mai complexă, decât cea de evaluare psihiatrică, din ea făcând parte un medic primar legist, un medic primar psihiatru, un medic primar psihiatrie pediatrică și un psiholog, spre deosebire de comisia de evaluare psihiatrică, din care fac parte un medic primar legist și doi medici psihiatri.

Conclusiv, chiar dacă expertiza medico-legală psihiatrică, așa cum este reglementată de art. 184 C.pr.penală, are ca subiect suspectul sau inculpatul, examinarea persoanei vătămate (minora C.R. în speță) de către o comisie de specialiști formată la nivelul IML, care-și așterne concluziile și observațiile în cuprinsul unui raport intitulat „raport de expertiză medico-legală psihiatrică” este un procedeu probatoriu materializat într-o probă, care nu este interzisă de lege, în sensul art.97 alin.2 lit.f C.pr.penală, motiv pentru care trebuie avută în vedere în ansamblul materialului probator din cauză.

De asemenea, agresiunea sexuală exercitată de inculpat asupra minorei C. rezultă, chiar dacă nu în mod neechivoc, și din raportul de constatare criminalistică nr. xxxxxx/21.10.2014, în concluziile căruia s-a reținut că la întrebarea nr. 8 („În luna septembrie 2014 i-ai ridicat picioarele la nivelul umerilor tăi și ai atins-o în zona organului genital pe C.R.?”, la care răspunsul dat de inculpat a fost „NU”) au fost observate unele modificări psihofiziologice care ar putea fi asociate comportamentului simulat, rezultând astfel faptul că probabil subiectul nu a fost sincer și la această întrebare.

Astfel, chiar dacă aceste concluzii nu au stabilit cu caracter de certitudine activitatea infracțională a inculpatului, totuși, ele nici nu au înlăturat-o. Or, dacă le privim și prin raportare la nota din finalul raportului de constatare, care precizează că inculpatul, pe parcursul testului, a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (declarațiile minorei, declarațiile părinților, raportul de evaluare psihologică nr.7775/II/2/18 din 30.10.2014) s-a constatat că acestea creionează, indubitabil, activitatea infracțională a lui Souca Samuel Marcelus asupra minorei C.R..

Nu în ultimul rând, însăși poziția procesuală a inculpatului relativ la această minoră este una care indică nesinceritatea lui. Astfel, conform inculpatului „în privința lui R., nu îmi amintesc nimic”(f.112). Dacă se analizează această declarație și prin raportare la conținutul raportului de constatare criminalistică nr. xxxxxx/21.10.2014 (f.103-105) se observă că, în decurs de 25 zile (06.10.2014 – testarea poligraf, 31.10.2014 – declarația de suspect) inculpatul  a suferit o puternică pierdere de memorie, el trecând, în această perioadă, de la negarea unui contact fizic cu minora (cu ocazia testului poligraf – f.105) până la faza „nu îmi amintesc nimic”.

Dacă poziția inculpatului ar fi cea sinceră, atunci înseamnă acesta că nu a abuzat-o sexual pe minora C. Dacă minora C. nu ar fi fost abuzată sexual, aceasta nu ar fi suferit traumele psihice redate în cuprinsul probelor aflate la dosarul cauzei. Or, nu poate fi reținut (prin raportare la vârsta fetiței – 6 ani și la numărul de ascultări repetate ale acesteia, de către diferite persoane, ocazie cu care a relatat aceleași lucruri) faptul că urmele abuzului sexual, care se regăsesc în persoana acesteia, au alt izvor decât Souca.

În ceea ce o privește pe minora S.M.B, s-au reținut următoarele:

Așa cum rezultă din declarația martorului S. I. S, tatăl minorei SMB, la data de 17.09.2014, aceasta a început să-i povestească faptul că a pățit un lucru rușinos la școală, sens în care, după mai multe ezitări, i-a relatat că în aceeași zi, în pauza dintre ore, a rămas în vestiar pentru a se lega la șireturi, iar un domn s-a oferit să o ajute. După ce a legat-o la șireturi, acesta i-a dat pantalonii jos, după care a dus-o la toaletă, fără să-i fi cerut explicit acest lucru, domnul respectiv spunându-i că vrea să o verifice la organul genital. Astfel, i-a dat din nou jos pantalonii, a așezat-o pe vasul de toaletă, i-a desfăcut picioarele, cu mâinile i-a desfăcut labiile și a atins-o cu degetul, fără a o penetra și fără să simtă dureri.

Aspectele relatate de martorul amintit în cele ce preced se coroborează și cu declarația martorei G.N., cea care a consiliat-o pe minoră după producerea incidentului și care a consemnat aspectele relatate de S.M.B în cuprinsul unui raport psihologic, aflat la dosarul cauzei.

Astfel, în conținutul raportului psihologic întocmit de psihologul școlii, martora G.N. a reținut că „miercuri, toți copiii au mers în vestiar pentru a se echipa pentru ora de sport, iar domnul cu ochelari (n.n. inculpatul Souca) a ajutat-o să se lege la șireturi, după aceea a întrebat-o (spunându-i pe nume – M.) dacă dorește să meargă la baie. Fetița spune că au mers împreună la baie, deși nu avea nevoie să facă pipi sau caca. Domnul cu ochelari a însoțit-o la baie și, pe motiv că dorește să verifice dacă totul este bine, i-a dat chiloții jos, a atins-o în zona organelor genitale și i-a băgat degetul înăuntru…”.

În vederea stabilirii împrejurărilor în care s-a produs fapta, s-a procedat și la audierea minorei în cadrul unei săli special amenajate în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, aspectele relatate fiind înregistrate audio-video și consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, printre cele afirmate de minoră fiind și următoarele: „…în urmă cu aproximativ o lună a pățit un lucru urât la școala unde învață (…) acest lucru s-a întâmplat în pauza dinaintea orei de sport” când inculpatul Souca „a ajutat-o să se încalțe după ora de sport, apoi a zis că i-a dat pantalonii jos, s-a uitat la organul genital al minorei, observând că are mizerie. Deoarece minora avea nevoie să se ducă la toaletă, pentru „treaba mică”, s-a dus la baie, a dorit să intre la toaleta fetelor, dar acel domn a tras-o de mână și a condus-o la toaleta băieților, unde i-a dat jos chiloții, a așezat-o pe capacul de la toaletă și a șters-o cu degetele la organul genital. De asemenea, a umblat cu degetele la organul genital”.

Minora a vrut să se ridice, dar individul a ținut-o cu mâna pe piept și nu a lăsat-o să plece. Ulterior, minora s-a îmbrăcat și s-a dus în clasă, unde i-a spus doamnei învățătoare, la cererea bărbatului respectiv, că s-a încălțat. În baie, în momentul producerii incidentului, nu se mai aflau alte persoane. În momentul în care a fost atinsă la organul genital, minora a spus că a durut-o un pic…”.

Analizând conținutul raportului de evaluare psihologică întocmit de către psihologii din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, care au evaluat-o pe minora S.M.B, în perioada 09 – 17.10.2014, s-a constatat că rezultă date care sunt de natură a confirma existența faptei, în modul descris de minoră pentru prima dată părinților ei.

Astfel, s-a reținut în raport că S.M.B „povestește că a rămas singură în vestiar, deoarece nu putea să se încalțe cu papucii pe care îi avea în ziua respectivă. La scurt timp a intrat în vestiar soțul învățătoarei care a ajutat-o să se încalțe și mai apoi i-a dat pantalonașii jos să vadă dacă „are mizerie la prunuță”. Acesta i-a spus că are „mizerie la prunuță”, i-a ridicat chiloții și pantalonii și a tras-o de mână pe M, care se îndrepta spre baie, mergând împreună. M. povestește că în baie i-a dat jos pantalonii și chiloții, a pus-o pe capacul de la wc cu picioarele larg desfăcute și acesta, stând în fața ei aplecat, „a verificat-o la prunuță”. Exemplifică modul în care a verificat-o la prunuță (s-a uitat la organul genital, desfăcându-i labiile vaginale, i-a introdus degetul arătător, mai apoi a șters-o cu hârtie). După toate acestea, domnul a ieșit din toaletă, iar mai apoi a ieșit și fata, mergând în sala de clasă. (…) La momentul desfășurării abuzului, a experimentat durerea fizică, datorată contactului, dar și stări afective negative, sentimentul de frică fiind cel dominant, apare și la nivelul gândurilor – „îi bătea inima mai tare, îmi plângea inimioara”, dar și al experiențelor fizice – „tremuram”. M___ povestește că a încercat să se apere în situația în care se găsea, i-a zis agresorului „lasă-mă în pace” iar acesta a răspuns – nu te las”.

În scopul stabilirii existenței unei ore de sport în programul școlar al minorei S.M.B, în ziua de 17.09.2014, au fost solicitate relații de la Colegiul Național Pedagogic “Gheorghe Lazăr” Cluj-Napoca, această unitate de învățământ precizând, prin adresa nr. 2421/06.11.2014 (f. 77) că, în acea zi, clasa pregătitoare A (unde învățătoare este soția inculpatului) a avut în program „Educația fizică” de la ora 11.00 la ora 12.00, confirmându-se, astfel, susținerile minorei că a fost abordată de inculpat  „înaintea orei de sport”. Tot în legătură cu acest aspect, s-a arătat faptul că, așa cum rezultă atât din relațiile oferite de unitatea școlară prin adresa mai sus amintită, cât și din declarația martorului Z. O (profesorul de educație fizică – f.53, 54) ora de educație fizică nu s-a desfășurat sub supravegherea sa, ci a învățătoarei S.A. întrucât, „prin tradiția didactică, primele zile de școală ale clasei pregătitoare sunt rezervate exclusiv învățătoarei”, acesta fiind, așadar, contextul în care inculpatul Souca a interacționat cu eleva soției sale.

Având în vedere faptul că exista posibilitatea ca pe corpul minorei S. să existe urme ale abuzului sexual la care a fost suspusă, aceasta a fost expertizată medico-legal de către medicii legiști, la data de 23.09.2014, însă, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 5650/II/e/14 din 23.09.2014, aceasta era virgină la data examinării.

Pe lângă aceste aspecte, în legătură cu săvârșirea infracțiunii în dauna persoanei vătămate S., s-a apreciat că sunt relevante și concluziile raportului de constatare criminalistică nr. ../21.10.2014, care au reținut că la întrebările:

  1.    În luna septembrie 2014 ai intrat în toaletă cu fete din clasa soției d-tale pentru a-ți satisface anumite impulsuri sexuale? – Răspuns “NU”
  2.    În luna septembrie 2014 ai atins-o, intenționat, cu degetul, în zona organului genital, pe S.M.B? – Răspuns “NU”

răspunsurile au produs modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat.

Deși apărarea inculpatului a fost una constantă, în sensul că aspectele relatate de fetițe sunt rodul  „unei imaginații foarte bogate” sau al faptului că au fost influențate (fie de părinți, fie între ele), din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză s-a constatat că o asemenea apărare nu poate fi reținută.

În privința influenței reciproce a fetițelor, un asemenea lucru este foarte puțin probabil, având în vedere faptul că acestea erau colege de clasă doar de două zile, fiind, astfel, aproape imposibil ca trei fetițe de șase ani, care nu s-au cunoscut până atunci, după doar două zile de relaționare să se înțeleagă/influențeze într-o asemenea măsură, care să le permită  „acuzarea pe nedrept” a soțului învățătoarei, în legătură cu comiterea agresiunilor sexuale. În acest sens, s-a avut în vedere declarațiile părinților minorelor SMB (f.34 verso) și CR (f.45 verso) din care rezultă cu claritate faptul că cele trei minore nu s-au cunoscut anterior începerii anului școlar 2014 – 2015, ziua de 17.09.2014 fiind cea de-a treia zi, pe care minorele o petreceau împreună.

Deși, conform apărării, acest interval de timp le-ar fi fost suficient celor trei fetițe pentru a țese, împreună, tabloul infracțional al cărui protagonist este Souca Samuel Marcelus, instanța a  apreciat că un eventual, așa zis plan, nu poate fi decât unul de apărare, unul ,evident, pro causa, fără vreo susținere în materialul probator aflat în dosar.

Tot în acest sens s-a observat faptul că declarațiile celor trei minore, în punctele esențiale, au fost constante pe durata întregii urmăriri penale, ele fiind nevoite să relateze evenimentele neplăcute pe care le-au trăit, la diferite intervale de timp, părinților, psihologului școlii, psihologilor din cadrul DGASPC Cluj, organelor de poliție și, în cazul minorei CR, comisiei din cadrul IML Cluj, de fiecare dată, ele relatând același lucru. Or, în aceste condiții, dacă aspectele relatate de minore ar fi fost fabulații, este mai mult decât sigur faptul că, ar fi apărut contradicții flagrante între declarațiile date de ele.

Mai mult, în cazul minorei CR, aceasta a fost nevoită, cu ocazia examinării sale de către comisia din cadrul IML Cluj, la data de 07 mai 2015 (adică după un interval de 9 luni de la data la care a fost abuzată) să relateze, din nou, evenimentele pe care le-a trăit. Or, așa cum rezultă neechivoc din raportul de expertiză întocmit de comisia de specialiști, «în cursul dialogului psihodiagnostic nu s-au decelat elemente confabulatorii». 

Față de tot acest material probatoriu ale cărui piese converg toate spre demonstrarea existenței unui modus operandi al inculpatului – abordarea fetițelor în timp ce acestea se aflau în toaletă/doreau să meargă la toaletă și mângâierea lor în zonele intime, fără a le penetra – s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de agresiune sexuală.

(….)

ÎN DREPT

Fapta inculpatului Souca Samuel Marcelus care, la data de 17.09.2014, în intervalul orar 09.00 – 11.00 a pipăit-o în zona organelor genitale, pe minora CA , în timp ce aceasta se afla în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală a minorilor prev. de art.219 alin.1, alin. 2 lit. c Cp.

Fapta inculpatului Souca Samuel Marcelus care, la data de 17.09.2014, în intervalul orar 09.00 – 11.00 a pipăit-o în zona organelor genitale, pe minora SMB în timp ce aceasta se afla în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală a minorilor, prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit.c Cp.

Fapta inculpatului Souca Samuel Marcelus care, la data de 17.09.2014, în intervalul orar 09.00 – 11.00 a pipăit-o în zona organelor genitale, pe minora CR, în timp ce aceasta se afla în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale, întrunește elementele constitutive ale i infracțiunii de agresiune sexuală a minorilor, prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp.

În ceea ce privește infracțiunea de agresiune sexuală, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate (Valerian Cioclei, în Codul penal, Comentariu pe articole, Editura CH Beck, București, 2014, pag. 456), aceasta este o infracțiune nou introdusă în legislația penală din țara noastră, ea fiind concepută de legiuitor în scopul de a asigura o protecție deplină față de orice acte de natură sexuală, comise prin constrângerea sau prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Conform aceluiași autor, prin act de natură sexuală trebuie să se înțeleagă orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, activitatea infracțională a inculpatului Souca Samuel Marcelus s-a materializat în activități de pipăire, atingere a organelor genitale ale minorelor, iar faptul că în cazul minorei S. atingerea s-a făcut pe durata ștergerii cu hârtie igienică a zonei intime a acesteia nu este în măsură să înlăture existența elementului material al infracțiunii.

Astfel, avem în vedere că, în toate cele trei situații, inculpatul a acționat în maniera arătată în scopul de a-și satisface anumite impulsuri sexuale, aspect care rezultă, atât din durata de timp în care a acționat asupra minorelor („a durat cam mult…mă durea”, în cazul minorei C) cât și din modalitatea efectivă în care a procedat („a tras-o de prunuță”, în cazul minorei C, sau „a verificat-o la prunuță”, în cazul minorei S.).

Că inculpatul a acționat cu intenția de a-și satisface anumite impulsuri sexuale rezultă și din faptul că acesta a urmărit să ajungă în zonele intime ale fetițelor, împotriva voinței lor, în cazul minorelor C. și C el intrând în baie peste ele, iar în cazul minorei S. conducând-o în toaletă „pentru a o verifica la prunuță”.

Așa cum rezultă din declarațiile pe care minorele le-au făcut pe durata audierii lor de către organele de poliție, inculpatul Souca „a intrat în cabina de toaletă (…) deși ținea de ușă (…) minora a încercat să se opună și să-l lovească cu piciorul în cap (…) a ținut-o cu picioarele în sus” – în cazul minorei C., „…a intrat după ea la toaletă și a închis ușa în urma lor. A dezbrăcat-o, bărbatul s-a aplecat, i-a desfăcut și i-a ridicat picioarele și i-a desfăcut organul genital cu ambele mâini ca să se uite în interior…” – în cazul minorei C., „… i-a dat jos chiloții, a așezat-o pe capacul de la toaletă și a șters-o cu degetele la organul genital. De asemenea, a umblat cu degetele la organul genital. Minora a vrut să se ridice dar individul a ținut-o cu mâna pe piept și nu a lăsat-o să plece…” – în cazul minorei S.. Or, toate acestea indică faptul că acțiunile inculpatului au avut ca finalitate crearea posibilității ca acesta să aibă contact, atât tactil, cât și vizual, cu organele genitale ale celor trei fetițe.

Dacă acțiunile inculpatului s-ar fi rezumat doar la ștergerea unei fetițe, cu hârtie igienică, în zona intimă, s-ar fi putut accepta că intențiile acestuia nu ar fi fost de satisfacere a anumitor impulsuri sexuale, ci unele de „ajutorare” a minorei. Însă, când acesta supune trei fetițe, în interval de aproximativ două ore, la acțiuni ca cele mai sus descrise (în cazul minorelor S. și C nefiind nici măcar vorba despre o „ștergere” a zonei intime a acestora cu hârtie igienică), prin care urmărește să aibă contact tactil și vizual cu zonele organelor genitale, nu se poate reține decât faptul că inculpatul a fost animat de anumite trăiri de moment, care l-au îndemnat să procedeze în maniera descrisă, ignorând faptul că acțiunile sale pot crea traume psihice iremediabile celor trei fetițe.

Nu în ultimul rând, un aspect edificator în privința intențiilor inculpatului S. este și cel decelat de expertul criminalist care l-a testat cu aparatul poligraf pe inculpat și care, în urma evaluării reacțiilor la întrebarea „În luna septembrie 2014 ai intrat în toaletă cu fete din clasa soției d-tale pentru a-ți satisface anumite impulsuri sexuale?”, la care răspunsul a fost „NU”, a constatat existența modificărilor psihofiziologice specifice comportamentului simulat.

Din fișa de cazier judiciar s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art.74 alin.1 C.pen., astfel: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se va face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținând cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; ce se reflecta în limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal cuprinse între 3-10 ani închisoare, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită –  este una deosebit de ridicată, raportat la modul de concepere și punere în operă a planului infracțional. Astfel, instanța a reținut că modul de operare al inculpatului este unul calificat, acesta folosindu-se de relația pe care o avea cu învățătoarea părților vătămate, inculpatul fiind soțul învățătoarei, iar în aceste condiții, inculpatul profită cu o nonșalantă vorace, si în mod cert, nesingulară, de elevele din clasa soției sale, profitând de vulnerabilitatea părților vătămate, aflate la o vârsta fragedă si angajate într-un proces educațional, fiind expuse prematur la unele manopere, care au avut consecințe în dezvoltarea lor ulterioară, ce nu vor rămâne fără efect pe termen îndelungat.

Deși părțile vătămate conștientizează la nivel superficial agresiunile la care au fost supuse, împrejurări evidențiate prin reticențele lor în relatarea evenimentelor, la nivel subiectiv – nu acceptă ceea ce li s-a întâmplat fiind traumatizate, încă si cu sechele la nivel psihic care vor fi prezente o lungă perioadă de timp. Or, acest mod de operare denotă o periculozitate sporită a inculpatului având în vedere si siguranța gesturilor sale, de vreme ce a săvârșit infracțiunile într-un loc public și foarte aproape de situația de a fi surprins, siguranță care a fost dată, cel mai probabil, de repetitivitatea gesturilor.

Referitor la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este în vârstă de 40 ani, este căsătorit, are doi copii minori, și este angajat la S. M ca bobinator si face parte dintr-o familie organizată.

În tot cursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră și nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, invocând diverse apărări, cele mai multe dintre ele fiind formale și bazate pe credibilitatea, pe care o dă vârsta sa, în raport cu vârstele părții vătămate și martorelor.

Judecând în aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea a trei pedepse în cuantum fiecare de câte de 3 ani închisoare si 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b ,d,f,n,o NCP sunt în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale.

In baza art. 38 alin. 1 C. penal s-a constatat concursul real de infracțiuni si potrivit art. 39 alin.1 lit. b C.penal, art.45 alin.3 lit. a C.penal s-au contopit pedepsele principale si complementare aplicate în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b ,d, f,n,o NCP la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse 1/3 din 6 ani = 2 ani, inculpatul executând rezultanta de  5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b , d, f,n,o NCP în regim privativ de libertate

În baza art.66 alin. (1) lit. a), b), d ), f) n),o) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ,dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator,dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activități sociale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activități sociale.

În baza art.65 alin. (1) raportat la art.66 alin. (1) lit. a), b) , d ),f) n),o) C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victimele sau membri de familie a acestora si de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimelor, de școala sau alte locuri unde victimele își desfășoară activități sociale de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

Potrivit art. 66 alin. 5 C.penal inculpatului i sa interzis de a lua legătura ori de a se apropia de victimele …..precum și cu parinții acestora….. de a se apropia de locuințele acestora situate în …… de liceul pedagogic Gheorghe Lazăr din Cluj- Napoca, Liceul teoretic Lucian Blaga din Cluj-Napoca, Școala Gimnazială Ion Agârbiceanu din Cluj-Napoca, iar în cazul în care intervin modificări de locuințe si instituții de învățământ, de noile locații în care persoanele vătămate și părinții acestora se află.

In baza art. 3 rap. la pct. 14 din Anexa parte integranta din legea 76/2008 rap. la art.7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul Souca, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

Latura civilă:

Persoana vătămată CR prin reprezentant legal s-a constitui parte civila în cauză cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Persoanele vătămate CA si SMB prin reprezentanții lor legali nu au formulat acțiuni civile în cauză, însă raportat la faptul că acestea erau și sunt minore, acțiunile civile au fost exercitate din oficiu de către procuror, formulând pretenții civile în sumă de 10.000 euro pentru fiecare dintre cele doua victime, cu titlu de daune morale.

  In privința daunelor morale instanța de fond a apreciat că singura concluzie în acord cu practica CEDO, care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, este în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, deducând producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluție care, deși atipică în raport cu regimul general al răspunderii apare în esența ei justificată  pentru că, dat fiind caracterul subiectiv , intern al prejudiciului moral , proba sa directă este practic imposibilă. 

În legătură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată, decât prin aprecieri, desigur, nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

Cât privește întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă tocmai pentru a nu-i fi creat justițiabilului un prejudiciu moral și mai mare, reflectat prin sentimente de nedreptate, de inferioritate, de umilință, de neîncredere că faptele ilicite reclamate nu pot fi sancționate nici măcar de un judecător.

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Fapta ilicită săvârșită de către inculpat cu intenție directă a produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părților vătămate, constând în traume psihice cu certe repercusiuni pentru viitor. Fără să privim acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, vom reține că faptele inculpatului săvârșite cu intenție directă au produs un prejudiciu moral prin abuzurile sexuale, la care au fost supuse părțile vătămate, pe un fond de vulnerabilitate datorat vârstei. În acest context, acțiunea civilă având ca obiect daunele morale, pe lângă efectul reparator, trebuie să fie și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferințelor părților vătămate .

În baza art. 19 C.p.p.,art 25 C.proc. penala rap. la art. 397 C.p.p C.p.p . rap. la art. 1357 al. 1 din C.civ. s-au admis în parte acțiunile civile exercitate din oficiu în favoarea părților vătămate minore CA si SMB precum si acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă CR și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 euro echivalent în lei la data plătii, în favoarea părților civile CA si SMB reprezentând daune morale precum si la plata sumei de 25.000 lei, în favoarea părții civile CR reprezentând daune morale.

Chiar dacă părțile vătămate nu au manifestat tulburări de comportament după incidentul la care au fost supuse, aceasta nu înseamnă că faptele inculpatului nu au avut urmări asupra psihicului acestora, din contră, nu au făcut decât să accentueze vulnerabilitatea părților vătămate, iar consecințele vătămătoare actuale se vor vedea în comportamentul viitor al acestora, mai ales cât privește relațiile lor viitoare cu persoane de sex opus.

Potrivit art. 249 alin. 1,2,7 C.pr.penală luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, sens în care instanța a făcut verificări cu privire la situația financiară a inculpatului, tocmai pentru a instituit astfel de măsuri, întrucât persoanele vătămate sunt minore.

Din extrasul de carte funciară nr… Cluj-Napoca în care este înscris apartamentul situat în……. proprietar asupra acestui imobil în care locuiește inculpatul sunt părinții săi numiții S.G si S. M si care trăiesc si în prezent ( fisele de evidenta informatizata a persoanei)

In aceeași ordine de idei, instanța a făcut verificări si la serviciul taxe si impozite din cadrul Primăriei Cluj în scopul identificării unor bunuri înscrise pe numele inculpatului, insă așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la data de 12.04.2016 inculpatul nu figurează având înscrise pe numele său sau în proprietate vreun bun mobil sau imobil ori vreo clădire.

Raportat la cele de mai sus, cât timp inculpatul nu are în proprietate bunuri asupra cărora să se poată institui măsuri asiguratorii, instanța se află în imposibilitatea indisponibilizării unor bunuri sau instituirea unui sechestru asupra bunurilor imobile ale inculpatului în vederea garantării recuperării pagubei, neputând da eficienta dispozițiilor art.249 alin. 1,2,7 C.proc. penală.

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 665 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat .

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul Souca Samuel Marcelus solicitând desființarea acesteia, precum și a încheierii penale din 08.04.2016 și, rejudecarea pe fond  a cauzei, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de agresiune sexuală, în temeiul art.16 alin.1 lit. c. C.pr.pen. (nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile) ori, în temeiul art.16 alin.1 lit. b teza I C.pr.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală); respingerea acțiunilor civile, ca nefiind dovedite în cauză.

În motivarea apelului s-a arătat , în esență, că:

– soluția pronunțată de prima instanță, nu este consecința unei activități efective de judecată, ci o apreciere incompletă a probelor administrate în cursul procesului penal si echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, cu nemotivarea hotărârii, constituind o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil; instanța nu a motivat, în nici un fel, înlăturarea apărărilor inculpatului;

– au fost luate în considerare ca probe – rapoartele psihologice întocmite de psihologul școlar G.N – deși același judecător, în procedura camerei preliminare, le-a calificat drept „niște înscrisuri, ce cuprind relatările persoanelor vătămate, inserate într-o formă scrisă, întocmită de o persoană.”;

– instanța nu a readministrat probele de la urmărire penală, pe care inculpatul le-a contestat; ( reținând, în mod eronat că  nu se contestă Rapoartele psihologului școlii G.N și cele trei rapoarte ale D.G.A.S.P.C. pentru cele trei minore părți vătămate, nici Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2632/IV/a/16 din 10.11.2015 în urma examinării minorei CR);

– instanța a respins, nemotivat, administrarea unor probe concludente și utile soluționării cauzei, respectiv:  audierea martorilor B.L și M.D ( doi părinți, cu copii la clasa d-nei învățătoare S.A, care au perceput direct, imediat după săvârșirea faptei, fiind direct interesați, reacțiile întregului comitet de părinți la acuzațiile aduse de cei trei părinți soțului învățătoarei); efectuarea expertizei medico-legale psihologice – fără ca instanța să comenteze vreunul din argumentele apărării;

– instanța de fond nu a ținut deloc cont de declarațiile martorilor C S.D și S.A (care nu au fost contestate într-adevăr, dar au fost date în faza de urmărire penală și constituie probe în prezentul dosar).

– dincolo de aceste aspecte de ordin procedural,  inculpatul invocă și lipsa intenției în comiterea faptelor sau, mai exact, nedovedirea acesteia, întrucât actele de natură sexuală imputate acestuia, dacă ar fi putut fi dovedite, mai presus de orice dubiu, nu trebuie  să lase loc de interpretări cu privire la intențiile inculpatului, anume, că a comis fapta din alte motive, decât acela de a-și satisface porniri sexuale nefirești, deviante ( în acest sens, s-a arătat că acțiunea de ștergere a minorei S. cu hârtie igienică și grăbirea acesteia de a merge la clasă, nu denotă, prin natura sa, un act de natură a satisface vreo pornire sexuală a inculpatului, mai ales că celelalte afirmații ale minorei nu au putut fi dovedite, iar acțiunea de introducere a degetului în vagin, a fost infirmată expres de către Raportul de constatare medico-legală administrat în cauză).

– sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a arătat că în cauză nu s-a dovedit că acțiunile inculpatului ar fi cauzat vreun prejudiciu celor trei minore, astfel că nu există un temei legal pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului.

Verificând hotărârea și încheierea apelate, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză de către inculpat, pentru următoarele considerente:

Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, cu care, de altfel, suntem de acord, vom analiza în continuare, punctual, criticile formulate de apelant, prin prisma motivelor invocate, dar și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea dispoz. art. 417 alin.2 C.pr.pen..

Astfel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și, nemijlocit, în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în considerentele hotărârii, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 17.09.2014  în intervalul orar  9.00 – 11.00,  inculpatul S. S M. le-a pipăit în zona organelor genitale, pe minorele C.  A. , S. M. B. și C. R, în timp ce acestea se aflau în toaleta Colegiului Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, din mun. Cluj-Napoca, în scopul satisfacerii unor impulsuri sexuale.

1. Instanța, tocmai în considerarea naturii speciale a acestei infracțiunii, a contextului, în care, în general, se comit astfel de fapte – de regulă, fără martori – a considerat necesar  (și chiar a realizat acest lucru) să facă o analiză detaliată, atât a fiecărui act material, în parte, de care este acuzat inculpatul  ( loc, timp, mod de acțiune, etc.), dar și a probelor care susțin acuzarea, în cazul fiecărui act, în parte ( cu menționarea expresă a celor care sunt concludente și ajută la soluționarea cauzei, precum și a acelor care nu pot fi reținute și, trebuie înlăturate). Judecătorul a analizat, în concret, elementele de fapt, dar și probele pe care și-a sprijinit conturarea stării de fapt, a dat o soluție acțiunii penale, cu care a fost învestită – pronunțând condamnarea inculpatului, precum și acțiunilor civile exercitate în cauză – pe care le-a admis, soluții argumentate, așa încât, nu se poate susține că instanța nu a rezolvat fondului cauzei ori că nu a motivat hotărârea.

De asemenea, instanța a motivat și înlăturarea apărărilor inculpatului, chiar foarte detaliat și punctual, cu privire la fiecare faptă, în parte.

– relativ la fapta comisă în dauna persoanei vătămate CA, s-a arătat de ce susținerile inculpatului ( în sensul că doar i-a arătat cum se trage apa la toaletă, iar când a ieșit din toaletă a prins-o de mână și i-a zis să meargă la oră) nu pot fi avute în vedere, în mod corect apreciem și noi, pentru că aceste susțineri nu vin, decât pentru a justifica prezența inculpatului la baie, în contextul, în care, doar la doi copii din clasa soției sale, deci în cazul a două fetițe, inculpatul a simțit nevoia să le arate cum se folosește toaleta;

– relativ la fapta comisă în dauna persoanei vătămate CR, de asemenea, s-a motivat de ce apărarea inculpatului este apreciată ca nesinceră, dat fiind poziția sa oscilantă, de-a lungul diferitelor faze procesuale, de la negarea unui contact fizic cu minora (cu ocazia testării poligraf ) până la susținerea că nu-și amintește nimic, „în privința lui R” – cu ocazia audierii în instanță și, prin raportare la audierile repetate ale minorei, de către diferite persoane, ocazii cu care a relatat aceleași lucruri;

– susținerea constantă, în cazul tuturor faptelor că aspectele relatate de fetițe sunt rodul  „unei imaginații foarte bogate” sau a faptului că au fost influențate (fie de părinți, fie între ele) – nu a fost nici ea primită de instanță, cu o motivare pertinentă, apreciem și noi, instanța considerând întemeiat că este foarte puțin probabil, ca cele trei minore, care erau colege de clasă de puțin timp, deci, numai după două zile de relaționare, să se înțeleagă între ele ori să se influențeze  reciproc (asemenea procese presupun un anumit nivel de gândire, inteligență, perspicacitate – ceea ce e greu de admis, la niște copii cu vârste atât de fragede), într-o asemenea măsură, încât relatările lor să fie atât de asemănătoare, atât de constante în privința aspectelor esențiale (relatări la diferite intervale de timp, făcute părinților, psihologului școlii, psihologilor din cadrul DGASPC Cluj, organelor de poliție și, în cazul minorei CR comisiei din cadrul IML Cluj); cât privește o eventuală influență a minorelor din partea părinților – nici aceasta nu se susține, nu pare veridică – dacă se are în vedere că atitudinea acestora nu a fost una unitară, comună, după aflarea evenimentelor ( doar părinții minorelor C. și S adresându-se într-o primă fază, psihologului școlii, părinții minorei C. optând pentru transferarea fetiței la o altă școală); mai mult, dacă ar fi fost vorba de o acțiune concertată, regizată de părinți, într-un oarecare scop ( greu de înțeles, ar fi scopul de a acuza pe nedrept o persoană, pe care, nici măcar nu o cunoscuseră, până la acel moment), se presupune că trebuiau cooptați mai mulți părinți, pentru reușita unui astfel de demers și, nu doar părinții a trei copii.

2. Nu este întemeiată nici critica privind  neluarea în considerare a declarațiilor martorelor CSD și SA – pentru că, după cum se poate observa din lecturarea hotărârii, în considerentele acesteia se menționează mijloacele de probă, care au stat la baza stabilirii de către instanță, a stării de fapt, iar printre acestea figurează și declarațiile celor două martore. Deci, stabilirea cadrului factual al cauzei  s-a făcut și cu ajutorul acestor două declarații, în coroborare cu restul probelor analizate. Este adevărat că acestea nu au fost analizate distinct, fiecare în parte, menționându-se doar că fac parte din mijloacele de probă ce fundamentează concluzia instanței cu privire la starea de fapt, dar aceasta doar pentru că, aspectele relatate de martore nu sunt dintre cele în legătură directă cu acțiunile materiale, concrete, de care este acuzat inculpatul. Cele două martore ( soția inculpatului și, respectiv, un alt cadru didactic din școală) nu au fost prezente la locul acțiunilor frauduloase, așa, cum, de altfel, au și precizat ( în baia școlii), ele făcând referire doar la chestiuni colaterale – confirmă prezența inculpatului în școală, motivul pentru care a fost chemat, că nu era prima dată, când soția îi solicita ajutorul, iar martora CSD – și faptul că după incident, minora SM a fost mutată în clasa acesteia și că, a remarcat un comportament normal al acesteia – afirmație, care, în nici un caz nu dovedește nevinovăția inculpatului, furnizează, cel mult, informații cu privire la intensitatea ( mai mare sau mai mică, după aprecierea martorei) a afectării minorei după incident, aspect, de asemenea, nerelevant în privința existenței faptei deduse judecății ( că victima este sau nu afectată, că este mai mult sau mai puțin afectată – nu dovedește existența/inexistența faptei).

3. Constatăm, de asemenea, că nu există contradicții ( așa cum a susținut apelantul) între aprecierile judecătorului ( în camera preliminară și în faza de judecată) în privința rapoartelor psihologice întocmite de psihologul școlar G.N .

Aceasta, deoarece, atât timp, cât aceste rapoarte nu au fost excluse, din rândul mijloacelor de probă ( solicitare făcută de inculpat în procedura camerei preliminare), ele au putut fi valorificate, în urma analizării, interpretării și coroborării cu restul probelor, ca mijloace de probă neinterzise de lege, în virtutea dispoz. art.97 alin.1 lit.f C.pr.pen., conținând elemente de fapt în legătură de cauzalitate cu existența infracțiunilor deduse judecății, au furnizat informații cu privire la împrejurări necesare soluționării cauzei.

4. Nu este fondată critica privind respingerea, nemotivată, a cererilor în probațiune formulate de inculpat la instanța de fond –  audierea martorilor B.L. și M.D. și efectuarea expertizei medico-legale psihologice .

În încheierea din 8 aprilie 2016 ( f.76 dos. fond) instanța a respins, motivat, cererile în probațiune  – audierea martorilor – proba fiind apreciată ca nefiind pertinentă și utilă soluționării cauzei, punct de vedere, cu care și noi suntem de acord, întrucât cei doi martori – afirmativ, părinți ai unor copii de la clasa d-nei învățătoare S.A. ( soția inculpatului)  – nu au fost martori ai actelor infracționale deduse judecății, nu au aflat nici din relatările altor persoane ori ale propriilor copii despre incident, nefiind relevant pentru soluționarea cauzei, a cunoaște reacțiile întregului comitet de părinți la acuzațiile aduse de cei trei părinți soțului învățătoarei; se poate presupune cu multă ușurință, o reacție subiectivă a părinților în astfel de situații, atât timp, cât respectivii părinți nu au fost direct afectați ( ei sau copiii lor), iar soției inculpatului, ca și cadru didactic, nu i se putea reproșa nimic și se bucura, în continuare, de apreciere; efectuarea expertizei medico-legale psihologice – pe motiv că, s-a apreciat, justificat, spunem și noi, ca fiind inutilă, pentru că o astfel de expertiză ar avea aceleași obiective ca și expertiza psihiatrică efectuată uneia din persoanele vătămate, iar pe de altă parte, nu s-a apreciat necesară o astfel de expertiză în acest domeniu pentru celelalte persoane vătămate, existând, sub aspectul traumelor psihologice, rapoartele psihologului școlii, reținute cu titlu definitiv în camera preliminară, în rândul mijloacelor de probă, precum și rapoartele psihologice întocmite de specialiștii din cadrul DGASPC Cluj, iar pe de altă parte, refuzul categoric al reprezentanților legali ai minorelor, de a-și da acordul pentru expertizarea minorelor – psihologic/psihiatric.

5.  Cu privire la nelegalitatea hotărârii, pe motiv că instanța nu a readministrat probele de la urmărire penală, pe care inculpatul le-a contestat ( reținând, în mod eronat că  nu se contestă Rapoartele psihologului școlii G.N. și cele trei rapoarte ale D.G.A.S.P.C. pentru cele trei minore părți vătămate, nici Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2632/IV/a/16 din 10.11.2015 în urma examinării minorei C.R.)  – se constată că, nici această critică nu este întemeiată.

Instanța s-a pronunțat motivat asupra acestor cereri, cum, de altfel, am detaliat și în precedent.

În încheierea din 8 aprilie 2016 ( f.75 verso dos. fond), s-a repus în discuția părților mijloacele de probă din cursul urmăririi penale contestate/necontestate, iar apărătorul părților nu a menționat că contestă rapoartele psihologice ale D.G.A.S.P.C. pentru cele trei minore persoane vătămate, iar cu privire la Rapoartele psihologului școlii G.N., instanța deja se pronunțase, în camera preliminară, în sensul neexcluderii lor din rândul mijloacelor de probă.

Chiar și în ipoteza, în care luăm în considerare contestarea rapoartelor psihologice ale D.G.A.S.P.C. și rapoartelor psihologului școlii G.N ( contestare făcută în scris de către apărătorul inculpatului  – f.47-53 dos. fond) – instanța  a motivat, de ce nu pot fi readministrate aceste probe, pe lână alte argumente de concludență și oportunitate și refuzul reprezentanților legali de a-și da acordul pentru reexaminarea minorelor – psihologic/psihiatric, dat fiind lipsa capacității de exercițiu a persoanelor vătămate și în virtutea dispoz. Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ( art.27  alin.1 – Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale; art.5   alin.1,2 – Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi, iar răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

6. Neîntemeiată este și critica privind lipsa intenției în comiterea faptelor sau, mai exact, nedovedirea acesteia, pe motiv că actele de natură sexuală imputate inculpatului dacă ar fi putut fi dovedite, mai presus de orice dubiu, nu trebuie  să lase loc de interpretări cu privire la intențiile inculpatului, anume că a comis fapta din alte motive, decât acela de a-și satisface porniri sexuale nefirești, deviante.

Aceasta, deoarece existența infracțiunii de agresiune sexuală nu este condiționată de un scop anume, nu este calificată prin scop, în sensul că actul de natură sexuală incriminat să fi fost comis într-un anume scop (de ex: satisfacerea unor  porniri sexuale nefirești, ca în speța de față), ci trebuie să se fi comis astfel de acte, așa cum le-a definit și literatura de specialitate ( act în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale și cu activitatea acestor organe) cu o persoană, prin constrângere, punerea în imposibilitate de a se apăra sau a-și exprima voința ori profitând de această stare – ceea ce s-a și întâmplat în cauză, din analiza probelor rezultând că inculpatul a profitat de starea victimelor de a nu-și putea exprima voința, raportat la vârsta fragedă a acestora, la contextul în care se aflau (în primele zile de școală, când făceau lucruri noi, trebuia să se descurce singure la baie); la ascendentul, pe care-l avea asupra lor, persoana adultă, chemată – afirmativ – să le ajute pe minore să folosească baia, să le determine să se întoarcă mai repede la clasă, etc.

În același sens, al nerelevanței scopului, în care s-au comis actele de natură sexuală, nu are importanță că inculpatul apreciază că acțiunea de ștergere a minorei S. cu hârtie igienică și grăbirea acesteia de a merge la clasă, nu denotă un act de natură a satisface vreo pornire sexuală a inculpatului, după cum total neesențial, nerelevant pentru existența infracțiunii este și faptul că  constatarea medico-legală efectuată în cauză minorei SMB a stabilit că minora era virgină la data examinării. Această constatare, în nici un caz, nu infirmă acțiunea de introducere a degetului în vagin ( cum susține inculpatul). Faptul că minora era virgină la data examinării, exclude, într-adevăr, penetrarea, dar nu și introducerea degetului în vagin sau cel, puțin, atingerea organelor genitale, pentru că, tocmai acest element ( lipsa penetrării) diferențiază violul de agresiune sexuală, aceasta din urmă realizându-se altfel decât prin penetrare.

7.  Sub aspectul laturii civile a cauzei, Cutea constată că în mod judicios a fost soluționată și aceasta de către judecătorul fondului, fiind neîntemeiată critica apelantului cu privire la inexistența vreunui prejudiciu cauzat de acțiunile inculpatului, în dauna celor trei minore.

În mod detaliat, s-a argumentat de către instanță, în acord și cu jurisprudența națională și practica CEDO, criteriile și modalitatea de identificare și stabilire a unor astfel de daune, care, prin specificul lor, nu pot fi dovedite cu probe concrete, certe, palpabile, motiv pentru care se apelează la aprecierea judecătorului, nu arbitrară, ci în funcție de și în corelare cu toate circumstanțele concrete ale cauzei.

Cu referire la speța de față, s-a apreciat evident prejudiciul nemijlocit cauzat la nivelul afectiv al minorelor, constând în traume psihice cu certe repercusiuni pentru viitor, pe fondul de vulnerabilitate datorat vârstei, dar și contextului, în care s-au produs traumele – în primele zile de școală ale unui minor și, chiar dacă părțile vătămate nu au manifestat tulburări de comportament evidente, semnificative, după incidentul la care au fost supuse, aceasta nu înseamnă că faptele inculpatului nu au avut urmări asupra psihicului acestora – dovadă fiind și concluziile  evaluărilor psihologice, efectuate minorelor.

Așa fiind, în mod justificat s-au acordat daune morale celor trei minore ( la cerere și din oficiu) la un nivel, pe care-l apreciem rezonabil, proporționale cu natura și gravitatea atingerii adusă valorilor ocrotite de lege ( libertatea sexuală) , în măsură, a compensa, chiar dacă doar în parte, afectarea/trauma psihică trăită de minore, resimțită mai mult sau mai puțin, vizibilă mai mult sau mai puțin – chestiuni foarte subiective, ce țin de vârstă, de fragilitatea ori labilitatea unui copil, sănătatea mintală, etc.

Pentru cele, mai sus menționate, se constată că în mod corect instanța a stabilit existența faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, comiterea acestora de către inculpat, cu vinovăția prevăzută de lege și, apoi s-au încadrat corect faptele în infracțiunile de agresiune sexuală prev. de art.219 al.1, al.2 lit.c C.pen., comise în concurs real, dat fiind că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă pentru niciuna dintre ele, înainte de comiterea celorlalte două.

Judecătorul fondului a făcut apoi o individualizare judiciară corectă a sancțiunii, pe care a apreciat-o corespunzătoare gravității faptelor și periculozității făptuitorului, valorificând judicios criteriile prev. de art.74 C.pen. și aplicând pedepse corespunzătoare, ca și natură și cuantum, la nivelul minimului special prevăzut de lege – apte, apreciem și noi, a realiza scopurile coercitiv și de prevenție al pedepsei. Pedeapsa finală de executat este într-un cuantum sporit, urmare a pluralității de infracțiuni comise de inculpat și, pentru care, legea prevede un tratament sancționator agravat, în sensul sporului obligatoriu ce trebuie aplicat.

Modalitatea de executare a pedepsei – în detenție –  de asemenea, este una legală – singura, de altfel, posibilă, față de cuantumul pedepsei rezultante și limita maximă  a sancțiunii prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, se constată legală și temeinică hotărârea apelată, iar apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Deși nu s-a motivat, în concret, de ce este apelată și încheierea din 08.04.2016, se poate deduce, din criticile hotărârii, că inculpatul a fost nemulțumit de modul de soluționare a cererilor în probațiune, pentru că la acea dată s-au discutat probele, însă, prin analiza făcută de instanța de apel hotărârii, în precedent, s-a răspuns, implicit, și chestiunilor asupra cărora judecătorul s-a pronunțat prin respectiva încheiere.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns