Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Schema fiscală prin care sunt plătiți unii angajați din firme de IT, dejucată la Tribunalul Cluj

Schema fiscală prin care sunt plătiți unii angajați din firme de IT, dejucată la Tribunalul Cluj

O sentință recentă de la Tribunalul Cluj arată un circuit fiscal nelegal pus la cale de o firmă de IT în scopul deducerii de TVA. Circuitul cuprinde un contract de prestări servicii între două societăți din același grup și alte contracte similare între una dintre firme și microîntrepinderile angajaților din cealaltă firmă. In realitate, sustin inspectorii fiscali si confirma o instanta, este vorba de o remunerare mascata a angajatilor. Totul a ieșit la iveală după ce Jpard Solutions SRL a contestat la instanță decizia Direcției de Finanțe, prim care a fost respinsă la rambursare TVA în sumă de aproape 100.000 lei.

Inspectorii fiscali au arătat că Jpard Solutions a încheiat un cotract de prestări servicii cu Jpard Delivery, care mai departe a încheiat contracte cu microîntreprinderi ale angajaților primei societăți.

Jpard Solutions SRL a solicitat, în martie 2018, la secția de contencios a Tribunalului Cluj anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale din 18 octombrie 2017, prin care a fost respinsă la rambursare Taxa pe valoare adăugată (TVA) în cuantum de 95.000 lei.

Procesul a durat puțin, iar instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de firma de IT reclamantă. Jpard Solutions îi are ca asociați pe Cătălin Mone și Valentin Potor, care dețin 55 % din capitalul social,  alături de compania Fortech, care dețint 45 % din firmă.

În motivarea sentinței, se arată că, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că ”serviciile facturate către reclamantă au fost realizate prin intermediul unor societăți ai căror reprezentanți sunt angajați ai firmei reclamante, neavând alți angajați cu pregătire de specialitate, rezultă că achizițiile nu au fost făcute în folosul operațiunilor taxabile ale societății. Cu atât mai mult este evident acest lucru cu cât societatea reclamantă a contractat prin intermediul unei societăți – Jpad Delivery – care nu are mijloace tehnice și de personal pentru a efectua serviciile respective, societățile fiind de fapt societăți afiliate, societatea furnizoare avându-l drept angajat pe numitul Potor Valentin, asociat și administrator al societății reclamante.”

Sentința poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare

SENTINȚA CIVILA Nr. 2121/2018  Tribunalul Cluj

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.03.2018, sub numărul de mai sus, reclamanta Jpard Solutons SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, a solicitat să se dispună anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-CJ 587/18.10.2017, prin care a fost respinsă la rambursare TVA în cuantum de 95.000 lei aferentă facturii nr. 1/28.04.2017, în urma inspecției fiscale finalizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 564/18.10.2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 05.09.2017 a fost emis avizul de inspecție fiscală nr. 574, având ca obiect verificarea sumei negative a TVA de 178.807 lei solicitată la rambursare, aferentă perioadei …….., pârâta fiind în situația de rambursare a sumei negative a TVA, astfel cum rezultă din decontul de TVA pentru luna iulie 2017, decont depus la DGRFP Cluj sub nr. internet – xxxxxxxxx-2017.

Reclamanta a mai arătat că inspecția fiscală a fost efectuată în perioada….. de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, finalizându-se cu încheierea Raportului de inspecție fiscală F-CJ 564/18.10.2017 și emiterea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-CJ 587/18.10.2017, prin care a fost respinsă la rambursare TVA în sumă de 95.278 lei.

De asemenea, a menționat că împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 175/22.02.2018 emisă de DDirecția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca

Reclamanta a apreciat că această decizie este netemeinică și că organul fiscal, în general s-a limitat la aceleași argumente indicate în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, considerând că, în mod legal, organele de inspecție fiscală au anulat dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 95.000 lei aferentă serviciilor achiziționate de la Jpard Solutions SRL, în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (4) lit a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal.

Totodată, a susținut că pârâta a stabilit că societatea a dedus TVA, după cum urmează:

a.  95.000 lei – TVA aferent facturii nr. 1/28.04.2017, emisă de Jpard Delivery SRL, în valoare de 595.000 lei, reprezentând servicii conform contract.

Mai mult, organul de inspecție fiscală a reținut că, în timpul controlului a prezentat ca justificare a facturii nr. 1/28.04.2017 emisă de Jpard Delivery SRL mai multe facturi emise de diverse societăți, facturi reprezentând „servicii software comandă conform contract” însă aceste societăți sunt plătitoare de impozit microîntreprindere, nu au angajați și aparțin unor persoane care sunt angajați (sau familiei angajaților) în funcția de programatori/manageri de proiect informatic/ajutor programator în cadrul reclamantei, sens în care nu a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 95.000 lei, considerând că „serviciile facturate reprezintă o retribuție a muncii prestate la funcția de baza de către diverși angajați ai societății verificate”.

Chiar și în măsura în care, în conținutul raportului de inspecție fiscală se face referire la anexa nr, 1, în care este detaliată situația furnizorilor de soft informatic pentru societatea Jpard Delivery SRL, această anexă nu a fost în niciun moment comunicată reclamantei.

Reclamanta a considerat că, în mod greșit intimata a reținut că deși potrivit dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 207/2015, pentru a se considera că raportul de inspecție fiscală conține constatări complete, este necesar ca acestuia să ii fie anexate documente din  conținutul cărora să rezulte temeiul în baza cărora organul fiscal a extras anumite concluzii, a considerat că reclamanta avea cunoștință de situația furnizorilor de soft informatic pentru societatea Jpard Delivery, deoarece a prezentat echipei de inspecție fiscală lista cu societățile care au prestat servicii către această societate pentru justificarea serviciilor facturate reclamantei.

Cu toate acestea, a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

Prin urmare, pentru a se considera că raportul de inspecție fiscală conține constatări complete ale organului de inspecție fiscală, este necesar ca acestuia să îi fie anexate toate documentele, din conținutul cărora să rezulte fără dubiu temeiul în baza căruia organul fiscal a extras anumite concluzii.

Astfel, pentru a fi aplicabile art. 49 alin. 1 C.pr.fisc., este necesar să fim în fața unui act administrativ fiscal, nefiind cazul raportului de inspecție fiscală, act căruia nu i-a fost recunoscută o asemenea calificare juridică, fiind incidente prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3710/2015 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice.

Reclamanta  a subliniat faptul că organul de inspecție fiscală a încălcat obligația de anexare a situațiilor și tabelelor relevante, chiar și în măsura în care se face referire la conținutul acestora.

Or, în acest caz, se impune a se observa că raportul de inspecție fiscală este incomplet/ singura sancțiune care poate interveni este anularea acestuia, în condițiile în care nici organul fiscal, nici contribuabilul și nici instanța de judecată nu pot proceda la verificarea acestora.

b.51,36 lei -TVA aferent facturii nr. xxxxx/13.06.2017 în valoare de 302,10 lei și facturii nr. 115/15.06.2017 în valoare de 300 lei, reprezentând ulei, respinsă de organul de inspecție fiscală pe considerentul că achizițiile nu au fost efectuate în scopul operațiunilor taxabile;

c.226,7 lei – TVA aferent facturii nr. xxxxx/11.05.2017 în valoare totală de 1.373,25 lei, a facturii nr. xxxxx/23.05.2017 în valoare totală de 442,03 lei și a facturii nr. xxxxxx/21.06.2017 în valoare totală de 101 lei, reprezentând achiziții de alcool, care nu este destinat revânzării, respinsă de organul de inspecție fiscală potrivit prevederilor art. 297 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Reclamanta a învederat că art. 265 din Legea nr. 227/2015 privind Codulilustrează principiul comunitar al neutralității care guvernează reglementarea taxei pe valoare adăugată, care trebuie interpretat în sensul că se opune ca autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce TVA-ul datorat, fiind incident jurisprudența CJUE.

Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA-ului său achitat în cadrul tuturor activităților economice pe care le desfășoară, sistemul comun al TVA garantând neutralitatea impozitării tuturor activităților economice.

Reclamanta a mai susținut că în speță se impune luarea în considerare prevederile Punctul 67 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 și ale art. 297 alin. (4) din același act normativ iar pentru ca o operațiune să fie impozabilă din punct de vedere al TVA, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

1.Să fie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

2.Locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie în România;

3.Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizată de o persoană impozabilă (respectiv de o persoană care desfășoară, de o manieră independentă, activități economice, cum este cazul activităților producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, activități agricole, activitățile profesiilor liberale, etc).

4.Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte dintr-o activitate economică.

Se impune a se observa că legislația fiscală limitează dreptul de deducere doar în cazul în care taxa achitată sau datorată pentru bunuri si servicii urmează a fi folosite pentru operațiuni taxabile, operațiuni scutite cu drept de deducere, operațiuni neimpozabile în România, dar care dau drept de deducere în situația în care sunt realizate în România, precum și anumite categorii de operațiuni neimpozabile pentru care a fost acordat drept de deducere.

Astfel, organele fiscale nu vor acorda dreptul de deducere a TVA-ului datorat sau achitat pentru bunurile sau serviciile care nu au fost utilizate în scopul desfășurării activității economice a persoanei impozabile care achiziționează bunuri sau servicii.
Totodată, acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiționată de îndeplinirea atât a cerințelor de fond cât și a celor de formă, primele vizând însăși existența dreptului de deducere, iar celelalte condițiile de exercitare a acestuia.

Odată îndeplinite toate condițiile de formă și de fond impuse de lege, în lipsa dovedirii de către autoritatea fiscală, în baza unor elemente obiective, a faptului că serviciile pentru care a fost solicitat dreptul de deducere nu fac parte din sfera operațiunilor taxabile, acordarea dreptului de deducere a TVA nu mai poate fi refuzată.

Pentru a putea beneficia de dreptului de deducere a TVA aferentă unei prestări de servicii este obligatorie dovedirea existenței unei legături directe între serviciile prestate și operațiunile impozabile ale entității juridice care contactează aceste servicii, în sensul ca serviciile să fi fost efectuate în folosul acestor operațiuni.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 299 alin. (1) lit. a) și ale art. 271 alin. (1) din Codul fiscal, reclamanta a învederat că, în calitate de beneficiar, a încheiat cu Jpard Delivery SRL, în calitate de furnizor, Contractul cadru pentru furnizare de servicii nr. JPS Jpard_Delivery_001/l 1.12.2015, având ca obiect prestarea serviciilor „specificate în Comenzi încheiate în conformitate cu prezentul Contract și atașate acestuia. Beneficiarul va plăti Furnizorului contravaloarea serviciilor specificată în Comanda aplicabilă”.

Prin  Nota de comanda  nr.  4/2017/01.04.2017,  a solicitat efectuarea următoarelor lucrări:

•   Servicii de software pentru realizarea unui sistem de management produse (PIM) pe baza platformei Hybris (GPIM SCA), constând în: analiză și estimare task-uri, design și dezvoltare software, analiza defectelor și fixarea lor, testare automată (unit tests și testare funcțională automată), testare și documentare, suport și analiză de business și arhitectură software.

•Servicii de software pentru realizarea unui sistem de management produse (PIM) pe baza platformei Hybris (CPIM SCA), constând în: analiză și estimare task-uri, design și dezvoltare software, analiza defectelor și fixarea lor, testare automată (unit tests și testare funcțională automată), testare și documentare, suport și analiză de business și arhitectură software.

•Servicii de software pentru realizarea unui portal B2B (SPAR) pe baza platformei Hybris, constând în: analiză și estimare task-uri, modelare de date, integrare cu  sistemele   ERP,  CRM  și  Hybris   Marketing,  creșterea   performanței, refactorizare cod și activități de migrare, design și dezvoltare software, implementare și configurare software, analiza defectelor și fixarea lor, testare și documentare.

•Servicii de software pentru realizarea unui sistem integrat de configurare audit- B2B (TuV) pe baza platformei Hybris, constând în: analiză și estimare task-uri, modelare de date, integrare cu sistemele ERP, CRM șl Hybris Marketing, creșterea performanței, refactorizare cod și activități de migrare, design și dezvoltare software, implementare și configurare software, analiza defectelor și fixarea lor, testare și documentare.

•Servicii de software pentru analiza funcțională și dezvoltare pentru sistem de management de asset-uri  digitale SCA MediaBank pe baza platformei, constând în: analiză funcționalități business, asigurarea activităților de project management, implementare sau configurare software, analiza defectelor și fixarea lor, testare și documentare,

Prețul unitar stabilit potrivit notei de negociere a fost stabilit la 2.000 RON/zi/om, urmând a fi achitat lunar, în baza raportului de lucru.

În baza contractului indicat anterior, furnizorul Jpard Delivery SRL a emis factura nr.JPD2017.04.01/28.04.2017, pentru prestare servicii software, în valoare de 500.000 lei, TVA aferent fiind în cuantum de 95.000 lei, în baza Raportului cu privire la lucrările efectuate în luna Aprilie 2017, anexă la factură, din care rezultă că pentru dezvoltarea proiectelor comandate de ea au fost alocate 250 de zile la prețul unitar de 2.000 RON/zi/om.

Totodată/ serviciile au fost prestate de furnizor/ prin intermediul colaboratorilor externi, astfel cum rezultă din rapoartele de lucrări detaliate ale acestora, aferente fiecărei facturi de servicii software din luna aprilie 2017, ce demonstrează că serviciile au fost prestate de aceștia, proiectele având legătură cu proiectele pe care subscrisa le realizează și le facturează către diverși clienți din Uniunea Europeană.

Factura indicată anterior a fost achitată de subscrisa, prin ordine de plată, după cum urmează:

-Suma de 86.000 RON în data de 24.05.2017;

-Suma de 20.000 RON în data de 31.05,2017;

-Suma de 10.000 RON în data de 12.06.2017;

-Suma de 280.500 RON în data de 15.06.2017;

-Suma de 16.000 RON în data de 26.07.2017;

-Suma de 10.000 RON în data de 05,07.2017;

-Suma de 70.600 RON în data de 30.08.2017;

-Suma de 100.000 RON în data de 11.09.2017;

Reclamanta a apreciat că analizând documentele care au stat la baza facturii nr. 1/28.04.2017, se impune a se observa că aceasta au calitate de documente justificative și dovedesc prestarea serviciilor contractate, independent de recalificarea de către organul fiscal al împrejurării că plata efectuată este aferentă retribuției muncii angajaților săi.

În acest sens, trebuie avut în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca subscrisa să beneficieze de dreptul de deducere al TVA achitat în amonte, după cum urmează:

a.Suntem în prezența unei prestări de servicii efectuate cu plată, condiție care va fi

dezvoltată prin prisma recalificării organului de Inspecție fiscală, în cap. IV al prezentei

contestații.

b.Locul de prestare a serviciilor este în România, astfel cum rezultă din contractul încheiat, precum și din celelalte documente puse la dispoziția organului de inspecție fiscală.

c.Prestarea serviciilor a fost realizată de persoana impozabilă Jpard Delivery SRL, în baza contractului încheiat de subscrisa cu aceasta, societatea procedând la emiterea facturii nr. JPD2017.04.01/28.04.2017, achitată de reclamantă.

Referitor la această condiție, reclamanta a subliniat că factura emisă conține toate elementele prevăzute de art. 319 din Codul fiscal, conținând toate elementele obligatorii prevăzute de alin. (20).

Totodată, conform art. 4 par. 1 din Directiva a șasea, orice persoană care desfășoară în mod Independent orice activitate economică, indiferent de scopul sau de rezultatul acesteia, este considerată o persoană impozabilă.

d.Prestarea serviciilor este rezultatul activității economice ambelor societăți. Referitor la această din urmă condiție, vă învederăm împrejurarea că din documentele puse la dispoziția organului de Inspecție fiscală rezultă că prestarea serviciilor a fost solicitată de către reclamanta pentru onorarea propriilor comenzi primite de la alți parteneri economici, acestea fiind mai departe facturate și achitate de către proprii clienți.

Noțiunea de activitate economică este definită de art. 4 par. 2 din Directiva a șasea în sensul că include toate activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii și, conform jurisprudenței, include toate stadiile producției, distribuției și prestarea de servicii.

Mai mult, prin refuzarea dreptului de deducere a sumei de 95.000 lei, organul fiscal a procedat la dubla impunere a acestuia:

•Prima dată de la Jpard Delfvery SRL, care odată cu realizarea serviciilor și emiterea facturii s-a încărcat cu TVA, iar ulterior a procedat la achitarea lui către bugetul de stat,

•A doua oară prin refuzul de deducere a aceleiași sume în cazul reclamantei.

De asemenea, a mai susținut că în conformitate cu jurrisprudența CJUE, dreptul de deducere a TVA nu poate fi refuzat pentru motivul prestării de servicii achiziționate de la un contribuabil declarat inactiv și radiat din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA.

Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime antreprenorul de sarcina TVA-ui ui datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice, sistemul comun al TVA-ului garantând perfecta neutralitate în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de finalitatea sau rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie ele însele suspuse la plata TVA-ului.

Întrucât refuzul dreptului de deducere a TVA-ului plătit în amonte constituie o excepție de la aplicarea principiului fundamental pe care îl reprezintă acest drept, din jurisprudența CJUE rezultă că pierderea dreptului de deducere poate fi reținută în două cazuri distincte, respectiv în cazul în care efectul încălcării cerințelor de formă ar fi să împiedice probarea cu certitudine a faptului că cerințele de fond aferente dreptului de deducere a TVA-ului au fost îndeplinite și în cazul în care în raport cu elemente obiective, se stabilește că acest drept a fost invocat în mod fraudulos sau abuziv, persoana impozabilă știind sau trebuind să știe că operațiunile în cauză erau implicate, direct sau indirect. într-o fraudă.

Totodată, principiul neutralității fiscale are în materia TVA o dublă semnificație, acesta constituind în primul rând o expresie a principiului general al egalității de tratament, Iar în al doilea rând implică dreptul persoanei impozabile de a beneficia de exonerarea integrală a TVA aferentă bunurilor și serviciilor pe care Ie-a achiziționat pentru exercitarea activităților sale taxabile.

În sistemul comun al TVA, neutralitatea acestei taxe se asigură prin mecanismul deducerii, care trebuie să permită eliminarea completă a TVA pe care persoana impozabilă a achitat-o anterior în vederea producerii bunurilor sau serviciilor sale impozabile, sens în care s-a invocat jurisprudența CJUE.

Prin urmare, exercitarea dreptului de deducere a TVA este un drept garantat prin sistemul comun de TVA, atât prin Directiva TVA și legislația națională, cât și prin considerațiile CJUE, principiul neutralității fiscale și în special dreptul de deducere constituind, în calitate de parte integrantă a mecanismului TVA, un principiu fundamental inerent sistemului comun al TVA, pus în aplicare de legislația unională, consacrat și reiterat în jurisprudența CJUE.

Reclamanta a mai arătat că raportat la aceste argumente, nu poate fi reținută concluzia organului de soluționare cu atât mai mult cu cât nu sunt indicate expres neconcordanțele semnalate, în contextul în care o societate comercială poate desfășura activitate economică și fără să aibă angajați.

Prin urmare, analizând considerentele indicate anterior, organul fiscal a procedat în mod nelegal prin refuzarea dreptului de a deduce TVA aferent serviciilor prestate de societatea Jpard Delivery SRL.

Reclamanta a apreciat că organul fiscal, în mod nelegal a procedat la recalificarea plății efectuate de subscrisa în baza facturii nr. JPD2017.04.01/28.04.2017, drept retribuție a muncii a angajaților săi.

Reclamanta a mai subliniat împrejurarea că nu există dispoziții legale care să dea dreptul organelor fiscale să controleze oportunitatea încheierii unei tranzacții sau să verifice oportunitatea prestării unor servicii pentru desfășurarea eficientă a activității economice a unei societăți și că având în vedere și prevederile art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, prin raportare la actele administrativ-fiscale contestate și la raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acestora, se observa că organul de Inspecție fiscală nu a motivat decizia emisă.

Astfel, deși este obligatorie motivarea deciziei ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante, organul fiscal s-a limitat la o motivare generică și lacunară, fără să identifice elementele relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției, respectiv fără să procedeze la analiza obiectivă a documentelor puse la dispoziție de reclamanta.

Pornind de la prevederile art. 159 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, rezultă că salariul reprezintă, alături de prestarea muncii, obiect al contractului individual de muncă, fiind dreptul principal al salariatului, ce corespunde obligației acestuia de a munci, precum șl obligației angajatorului, beneficiar al muncii, de a satisface dreptul respectiv.

Curtea Constituțională a reținut că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și constituie contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de angajat.

Reclamanta a mai învederat că în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din Codul fiscal și Punctul 12 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, art.7 C. fiscal, rezultă că Jpard Delivery SRL a realizat o activitate independentă, în baza comenzilor adresate de reclamanta, colaborând în acest sens cu mai multe societăți sau persoane fizice, care au emis facturi aferente serviciilor prestate. Totodată, societatea prestatoare este o persoană juridică, înregistrată în acest scop, această calitate excluzând realizarea unei activități dependentă față de o altă societate.

Totodată, pornind de la aceste prevederi legale se impune a se observa că nici în cazul furnizorilor externi de software pentru Jpard Delivery SRL, care se întâmplă să fie și angajați ai reclamantei, nu sunt îndeplinite condițiile ca aceștia să desfășoare o activitate dependentă pentru ea.

Totodată a mai menționat că serviciile contractate au fost prestate prin colaboratori externi ai prestatorului Jpard Delivery SRL, colaboratori care au calitatea de persoane juridice, înregistrate în acest scop, independente de persoanele asociaților sau administratorilor lor.

Astfel, fiind vorba de o serie de entități prevăzute de lege, care sunt înființate și funcționează potrivit reglementării naționale, în scop lucrativ, societățile colaboratoare ale societății Jpard Delivery SRL au desfășurat activitatea într-o manieră independentă, prevederile art. 7 pct. 3 din Codul fiscal aplicându-se doar în cazul activității desfășurate de persoana fizică.

Mai mult, cu ocazia controlului fiscal, organul de inspecție fiscală a reținut că societățile furnizoare de soft pentru Jpard Delivery SRL sunt societăți plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, astfel că nici de această dată nu se poate retine că serviciile facturate ar reprezenta o retribuție a muncii prestată la funcția de bază de angajații săi.

Soluția organului de inspecție fiscală, presupune în acest caz dubla impozitare a veniturilor prestatorilor de servicii aflați în această situație, pe de o parte prin impunerea impozitului pe venitul microîntreprinderilor și, pe de altă parte, prin impunerea impozitului pe salariu, aferent retribuției achitate de reclamanta.

Reclamanta a mai susținut că persoanele impozabile care îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 47, art. 48 și rt. 49 C. fiscal, sunt obligate să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor care se aplică veniturilor obținute din orice sursă.

Justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia.

Prin impozitarea acelorași venituri de două ori, odată prin impozitul veniturilor microîntreprinderilor șl apoi prin impozitul aplicat salariului, principiul amintit anterior este înfrânt, sarcina fiscală fiind în mod nelegal stabilită disproporționat între salariații reclamantei care sunt asociați/administratori în alte societăți și ceilalți salariați.

Totodată, în mod greșit organul de soluționare, în recalificarea serviciilor facturate în retribuție a muncii desfășurate, a avut în vedere că societățile furnizatoare de soft pentru Jpard Delivery SRL aparțin unor persoane care sunt din familiile angajaților săi, în contextul în care nu se poate vorbi despre o serie de societăți afiliate reclamantei.

În acest caz, fiecare societate este o persoană juridică distinctă, înregistrată potrivit prevederilor legale în vigoare, sarcina fiscală fiindu-i atribuită în mod individual, fără să prezinte interes pentru subscrisa alte împrejurări în afara celor ce țin de capacitatea de prestare a serviciilor contractate în mod corespunzător.

Principiul proporționalitații obligă autoritățile publice să ia numai acele măsuri  necesare pentru atingerea scopului urmărit. O măsura națională care condiționează dreptul de scutire de la plata unei contribuții de respectarea unor obligații de formă, fără a lua în considerare cerințele de fond și, mai ales, fără a se întreba dacă acestea erau îndeplinite, depășește ceea ce este necesar pentru a se asigura perceperea corectă a taxei (CJUE – Cauza Collee – C146/05).

Totodată, în baza principiului prevalentei substanței asupra formei, relevat și aplicat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în aceeași speță, precum și de ÎCCJ în Decizia nr. 2041/2007, autoritățile publice nu pot aduce restrângeri drepturilor individuale sau impune obligații pe considerente pur formale, în măsura în care acestea nu sunt dublate de considerente ce țin de substanța raporturilor sociale cărora li se adresează.

Astfel, în lipsa tuturor documentelor care să însoțească raportul de inspecție fiscală (anexa nr. 1) și decizia de Impunere, nu pot fi verificate constatările organului de inspecție fiscală, astfel că orice recalificare operată este nelegală, neputând fi verificată nici de contribuabil, nici de organul fiscal competent să soluționeze prezenta contestație și nici de instanța de judecată.

Reclamanta a mai menționat că a mai fost supusă și în anul 2016 unei inspecții fiscale iar rezultatul inspecției fiscale a fost consemnat în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală încheiat  la data de 23.05.2016, prin care s-a procedat la nemodificarea bazei de impozitare, fiind emisă Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-CJ 276/23.05.2016 în privința TVA pentru perioada verificată 03.03.xxxxxxxxxxxxxxx16.

De asemenea, pornind de la prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei, prin raportare la prevederile art. 93 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum și la prevederile art. 95 alin. (1) din același act normativ, se impune a se observa faptul că stabilirea creanțelor fiscale este atributul exclusiv al organului fiscal.

În aceste condiții, considerăm că atât timp cât instanța de judecată este sesizată cu o cerere privind anularea unei decizii de impunere, aceasta nu poate dispune cu privire la cuantumul obligațiilor fiscale datorate, ci poate constata strict dacă sunt respectate prevederile legale în materie fiscală, organul fiscal având obligația să se ralieze hotărârii pronunțate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 268 și următoarele din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum șl pe celelalte prevederi legale la care a făcut referire în conținutul prezentei.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând anularea și a Deciziei nr. 175/22.02.2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, .

Prin întâmpinarea formulată, pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca au solicitat respingerea acțiunii

Referitor la solicitarea de constatare a nulității Deciziei de impunere nr. F-CJ 587/18.10.2017 emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr. F-CJ 564/18.10.2017 ca urmare a nerespectării art. 131 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, arată că reclamanta susține ca in conținutul raportului de inspecție fiscala se face referire la „anexa nr. 1″, in care este detaliata situația furnizorilor de soft informatic pentru societatea Jpard Delivery, anexa care nu le-a fost comunicata.

Potrivit art. 131 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, pentru a se considera ca raportul de inspecție fiscala conține constatări complete, este necesar ca acestuia sa ii fie anexate documente din conținutul cărora sa rezulte temeiul in baza cărora organul fiscal a extras anumite concluzii. In lipsa tuturor acestor mențiuni, raportul de inspecție fiscala si, mai departe, decizia de impunere emisa sunt lovite de nulitate.

Prin referatul cu propuneri de soluționare a contestației echipa de inspecție fiscala precizează ca reprezentantul societății verificate nu s-a prezentat la sediul organului fiscal pentru ridicarea actului administrativ. Astfel, potrivit art. 131, alin. (6) din Legea 207/2015, organele de inspecție fiscala au comunicat prin posta, cu confirmare de primire (fila 169), Decizia de impunere nr. 587/18.10.2017 împreuna cu Raportul de inspecție fiscala nr. 564/18.10.2017 (care conține si anexe), in baza căruia a fost emisa.

Pârâta a apreciat că reclamanta avea cunoștința de situația furnizorilor de soft informatic pentru societatea Jpard Delivery, deoarece ea insasi a prezentat echipei de inspecție fiscala lista cu societățile care au prestat servicii, societăți pe care le prezintă pentru a justifica serviciile facturate de către Jpard Delevery către Jpard Solutions.

Având in vedere prevederile art. 49 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, printre motivele de nulitate ale actului administrativ fiscal, nu se număra aspectele procedurale invocate de reclamanta.

Pârâta a învederat că în urma verificării efectuate, organele de inspecție fiscala au constatat ca societatea a înregistrat in evidenta contabila aferenta lunii aprilie 2017 factura nr. 1/28.04. 2017 reprezentând achiziții de servicii, conform contract, de la Jpard Delivery in valoare totala de 595.000 lei, din care TVA in suma de 95.000 lei.

De asemenea, organele de inspecție menționează ca dl. Potor Valentin are calitatea de asociat si administrator in ambele societăți, respectiv Jpard Solution SRL si Jpard Delivery SRL, fiind afiliate.

Din aplicația informatica Revisal, echipa a constatat ca dl. Potor este angajat in ambele societăți:

– cu norma întreaga la Jpard Solutions, in funcția de manager de proiect informatic;

– cu timp parțial la Jpard Delivery, in funcția de programator.

Echipa de inspecție fiscala a solicitat societății verificate justificarea acestor servicii.

In timpul controlului, societatea verificata a prezentat ca justificare a facturii nr. 1/28/04.2017 emisa de Jpard Delivery, mai multe facturi emise de către diverse societăți, facturi reprezentând « servicii software comanda conform contract… ».

In urma analizei societăților furnizoare de servicii soft pentru Jpard Delivery, s-a constatat ca aceste societăți sunt plătitoare de impozit microintreprindere, nu au angajați (cu doua excepții) si aparțin unor persoane care sunt angajați (sau familiei angajaților) in funcția de programatori/manageri de proiect informatic/ajutor programator in Jpard Solution SRL.

Astfel, in baza prevederilor art. 297 alin. (4) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, organele de inspecție fiscala nu au acordat drept de deducere pentru TVA in suma de 95.000 lei, aferenta facturii 1/28.04.2017 emisa de Jpard Solutions, având in vedere ca serviciile achiziționate reprezintă o retribuire a muncii prestate la funcția de baza a angajaților societății.

Pârâta a menționat că în speța sunt aplicabile prevederile art. 297, alin. (4), lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, respectiv art. 299, alin. (1), lit. a) din același act normativ.

Față de prevederile legale de mai sus se retine ca persoana impozabila, pentru a beneficia de acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata, trebuie sa îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv sa dețina o factura sau un alt document legal, iar achizițiile sa fie destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile.

Se retine ca, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferenta achizițiilor de bunuri si/sau servicii orice persoana impozabila înregistrata ca plătitor de TVA trebuie sa facă dovada ca acestea sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile. Justificarea trebuie făcuta de către persoana impozabila care a achiziționat bunurile sau serviciile respective.

Astfel, simpla achiziție a unui bun si/sau serviciu pe numele persoanei impozabile in baza unui contract, nu constituie si o prezumție a utilizării in scop economic a bunului si/sau serviciului achiziționat, respectiv pentru desfășurarea unei activități economice care sa dea naștere la operațiuni taxabile.

Referitor la documentele justificative se reține faptul că la art. 297 al Titlului VII din Codul fiscal este prevăzut faptul că dreptul de deducere a TVA se acordă numai dacă persoana impozabilă demonstrează că achizițiile au fost efectuate în folosul operațiunilor taxabile ale societății. Or, acest drept se justifică și prin alte documente pe lângă factură și contract. însă, având în vedere marea diversitate a serviciilor, legea fiscală inclusiv normele metodologice nu fixează o listă exhaustivă de mijloace de probă admisibile pentru a dovedi faptul că serviciile au fost prestate și sunt necesare,

Pârâta a mai arătat că într-adevăr, proba (dovada) prestării efective a serviciilor și necesitatea achiziționării acestora, depinde de natura serviciului prestat, de specificul activității, motive pentru care nu a fost prevăzut un anumit tip de document justificativ, lăsându-se la latitudinea/aprecierea contribuabilul (prestator) să stabilească ce documente se impun a fi întocmite. Totuși, indiferent de probele (dovezile) aduse de contribuabil, acestea trebuie să prezinte un anumit grad de exactitate și de detaliu pentru a putea permite o identificare a acestora în corelație cu serviciul prestat și cu specificul activității desfășurate.

Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, se reține că orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-l fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să-l fie prestate de o persoană impozabilă dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

Prin urmare, persoana impozabilă, pentru a beneficia de exercitarea dreptului de deducere a TVA, trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informațiile obligatorii prevăzute de lege. Se reține că deținerea unei facturi care conține informațiile obligatorii prevăzute de lege, nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere al TVA, societatea trebuie să justifice în primul rând faptul că bunurile/serviciile achiziționate pe bază de factură sunt în beneficiul său, respectiv sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, în conformitate cu prevederile legale citate în speță.

Astfel, se reține că legiuitorul condiționează acordarea dreptului de deducere al TVA de îndeplinirea atât a cerințelor de fond cât și a cerințelor de formă, îndeplinirea cerințelor de fond reglementând însăși existența dreptului de deducere, iar cele de formă condițiile de exercitare a acestuia.

Astfel, aceste cerințe legale trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel că neîndeplinirea unei cerințe, respectiv îndeplinirea doar a uneia, duce la pierderea dreptului de deducere a TVA.

Din analiza documentelor ce se regăsesc la dosarul cauzei, se retine ca societatea verificata a înregistrat in evidenta contabila in luna aprilie 2017 factura nr. 1/28.04.2017, reprezentând prestări servicii conform contract, emisa de Jpard Delivery, in valoarea de 500.000 lei cu TVA aferenta de 95.000 lei.

In ce privește societatea furnizoare, se retine ca aceasta are un singur angajat cu timp parțial, si anume dl. Potor Valentin care, are si calitatea de asociat si administrator in ambele societăți (Jpard Solution si Jpard Delivery), acestea fiind afiliate.(….)

Reclamanta susține ca organele fiscale au procedat in mod nelegal la recalificarea plații efectuate de aceasta, in baza facturii 1/28.04.2017, drept retribuție a muncii angajaților, fara a invoca ca temei de drept prevederile art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal.

Pârâta a considerat că aceasta susținere nu poate fi reținuta, deoarece organele de inspecție fiscala nu au acordat drept de deducere pentru TVA in suma de 95.000 lei aferenta facturii 1/28.04.2017 ca urmare a nejustificării serviciilor cuprinse in factura in cauza, lipsa personalului la societățile prestatoare si, mai mult, societatea dispunea de angajați care sa poată presta serviciile respective. Astfel, organele de inspecție fiscala au concluzionat ca serviciile prestate in cadrul contractului cadru încheiat, reprezintă o forma de remunerația a angajaților proprii, având in vedere ca serviciile respective nu au putut fi justificate. (…)

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul va respinge cererea ca neîntemeiată, pentru reține următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-CJ 587/18.10.2017, f. 45-55 a fost respinsă la rambursare TVA în cuantum de 95.000 lei aferentă facturii nr. 1/28.04.2017, în urma inspecției fiscale finalizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 564/18.10.2017,f. 38-44 – măsură contestată în prezenta cauză. ( fiind refuzate la deducere și TVA aferent altor facturi, reprezentând achiziții ulei, respectiv alcool, care însă nu au fost contestate).

Reclamanta a formulat la data de 21.11.2017 contestație administrativă, f. 116-135, respinsă prin Decizia nr. 175/22.02.2018., f. 85-93.

TVA în sumă de 95.000 este aferent facturii nr. JPD 2017.04.01 , din 18.04.2017, f. 94, emisă de Jpard Delivery SRL pentru Jpard Solutions, reprezentând servicii software conform contract, prețul total al serviciilor fiind de 595.000 lei.

Contractul cadru încheiat la data de 11.12.2015, între cele două societăți, pe durată nedeterminată, se regăsește la dosar, f. 98-99, serviciile furnizate fiind cele specificate în comenzi încheiate conform contractului și atașate acestuia.

Prin actul adițional nr. 1 din 12.12.2015 s-a menționat că prețul stabilit este de 2500 lei/zi/om– f. 100, iar prin actul adițional nr. 1 din 04.01.2016 prețul a fost stabilit la 2000 lei/zi/om – f.101.

La fila 161 – vol I, se regăsește o anexă în care sunt prezentate cele 21 de firme colaboratoare ale Jpard Delivery SRL, reprezentanții acestora, care dețin funcții de programator, inginer de sistem, manager proiect, ajutor de programator în cadrul societății reclamante.

Aceste societăți au emis la rândul lor facturi către Jpard Delivery SRL. Se regăsesc notele de comandă, rapoartele de activitate întocmite de către aceste societăți,

Înscrisurile legate de teambuilding din luna iunie 2016 , organizat de Jpard Solution nu au legătură cu obiectul prezentei cauze din punct de vedere al dreptului de deducere TVA.

Din exatrasul REVISAL, rezultă că societatea Jpard Delivery a avut în perioada…………ca programator pe numitul Potar Valentin.

Din extrasul REVISAL, rezultă că societatea reclamantă are 98 de angajați, în domeniul IT – programatori, ingineri de sistem, analisti, manager de proiect.

Dintre aceștia, J. V , B. A, B.C, S.M, S.A.R, R.C, S.O.V, RFD, CDI, S.Z, VC, ND, S.S, Z.A, G. I, F.L, SD, PD, MM sunt reprezentanți ai societăților enumerate în scriptul de la f. 161, vol.I, care au emis facturi de prestări servicii către Jpard Delivery SRL, facturate de către aceasta către societatea reclamantă, prin factura nr. JPD 2017.04.01 , din 18.04.2017.

Tribunalul mai reține că B. A este reprezentant al două societăți – Epsilonpdoi și Stefvalentin soft, care au efectuat servicii pentru Jpard, iar în ceea ce privește pe numitul B.F. , reprezentant al True soft, programator, activ în perioada 30.12.2010 – 04.09.2013 nu este angajat al societății reclamante, ci B.N. Or, în ceea ce privește această din urmă societate, câtă vreme B. F nu avea contract de muncă activ în anul 2017, când au fost prestate serviciile, se ridică suspiciunea cu privire la persoana care a realizat acele servicii, câtă vreme celalalt angajat al societății este femeia de serviciu ( extras REVISAL, f. 168, vol.I.).

Aparent, reclamanta deține documente pe baza cărora să solicite dreptul de deducere al TVA. În realitate însă, având în vedere starea de fapt redată anterior, care rezultă din înscrisurile existente la dosar, cu privire la faptul că serviciile facturate către reclamantă au fost realizate prin intermediul unor societăți ai căror reprezentanți sunt angajați ai firmei reclamante, neavând alți angajați cu pregătire de specialitate, rezultă că achizițiile nu au fost făcute în folosul operațiunilor taxabile ale societății. Cu atât mai mult este evident acest lucru cu cât societatea reclamantă a contractat prin intermediul unei societăți – Jpad Delivery – care nu are mijloace tehnice și de personal pentru a efectua serviciile respective, societățile fiind de fapt societăți afiliate, societatea furnizoare avându-l drept angajat pe numitul Potor Valentin, asociat și administrator al societății reclamante.

Câtă vreme societatea reclamantă dispunea de un număr considerabil de angajați – aproape 100 – nu apar ca fiind justificate aceste servicii, care, în realitate au fost efectuate tot de către angajații reclamantei ( 20 dintre aceștia, enumerați anterior).

Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată reclamanta trebuia să facă dovada, conform dispozițiilor art. 294 alin.(4), respectiv art. 299 alin. (1) lit. a) Codului fiscal, că:  (i) societatea care își exercită dreptul de deducere al TVA deține o factură; (ii) achizițiile efectuate, individualizate prin factură, au fost necesare operațiunilor sale taxabile.

Deși prima din cele două condiții de mai sus este îndeplinită, nu același lucru se poate spune despre ce-a de-a doua condiție. Sintagma ca –  achizițiile să fie făcute în scopul operațiunilor sale taxabile – presupune dovedirea, cu documente probatorii și relevante, natura, oportunitatea și necesitatea achizițiilor, faptul că aceste achiziții au fost făcute în scopul și folosul activității sale economice, realizării de venituri impozabile și operațiuni taxabile. Astfel cum am arătat, din toate circumstanțele de fapt ale speței de față nu rezultă nici oportunitatea, nici necesitatea achizițiilor, ceea ce are implicații din punct de vedere al dreptului de deducere TVA.

Prin urmare, Tribunalul reține că în mod corect s-a refuzat de către organele fiscale dreptul de deducere al TVA aferent facturii fiscale nr. JPD 2017.04.01 , din 18.04.2017, având în vedere dispozițiile art. 297 din C fiscal (4) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile și urmează a respinge cererea formulată ca neîntemeiată.

Celelalte motive invocate de către reclamantă sunt neîntemeiate– lipsa anexei la RIF a furnizorilor de soft este lipsită de relevanță, câtă vreme chiar reclamanta a furnizat comenzile , rapoartele de lucru și celelalte documente avute în vedere de organul fiscal, și care se regăsesc anexate întâmpinării, prin urmare nu se poate reține vreo vătămare a reclamantei, cu atât mai mult cu cât societățile respective aparțin în fapt propriilor angajați, iar pe de altă parte, după cum reclamanta însăși afirmă, actele administrative a căror legalitate se analizează de către instanță sunt decizia de impunere și decizia de soluționare a contestației, RIF neavând caracter de act administrativ, ci de operațiune care a stat la baza emiterii deciziei de impunere.

Despre eventuala dublă impunere, impozitul plătit de către societățile prestatoare de servicii, respectiv faptul că TVA a fost achitat către stat de societatea Jpard Delivery, Tribunalul apreciază că nu prezintă relevanță față de obiectul prezentului dosar, în care nu se analizează situația fiscală a tuturor societăților implicate în acest lanț de servicii, ci doar dacă societatea reclamantă are sau nu drept de deducere a TVA.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns