Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » RIL: Încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat săvârşită prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere

RIL: Încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat săvârşită prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (RIL) de la ÎCCJ cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat săvârşită prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere.

Extras din RIL-ul promovat de CA București:

Analiza jurisprudenţei naţionale

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti şi la nivel naţional- verificări întreprinse conform art. 471 alin. 2 Cod procedură penală- interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 229 alin. 1 lit. e Cod penal nu se realizează unitar, instanţele pronunţându-se diferit asupra noţiunii de „scoatere din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere”.

1. intr-o primă opinie s-a apreciat in sensul incadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt simplu, prevăzută de art. 228 alin. 1 din Codul penal.

in susţinerea acestei opinii au fost reţinute cele stabilite in cadrul întâlnirii de unificare a practicii în materie penală din data de 5 decembrie 2018 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, când au fost discutate problemele de drept referitoare la „incadrarea juridică a faptei constând în ruperea tag-urilor antifurt aplicate pe articolele de imbrăcăminte/incălţăminte comercializate de diferite magazine, urmată de sustragerea acestora” şi „Reţinerea ca element circumstanţial agravant

prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. e din Codul penal, scoaterea sistemului de siguranţă de pe o haină, de pe o carte, de pe un telefon mobil etc., sustrase dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă”.

Cu acel prilej, în opinie majoritară, s-a concluzionat în sensul că încadrarea juridică dată faptei care constă în sustragerea unui bun (haină, carte, telefon mobil etc.) dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, după ce în prealabil făptuitorul a scos sistemul de siguranţă de pe obiectul sustras, astfel încât sistemul de alarmă să nu se declanşeze în momentul în care acesta ar ‘incerca să iasă din magazin cu obiectul sustras, intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt simplu.

S-a reţinut că H.G. nr. 1010 din 25 iunie 2004 de aplicare a normelor metodologice şi a documentelor prevăzute în Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, instituie norme tehnice privind proiectarea şi realizarea sistemelor tehnice de protecţie şx alarmare împotriva efracţiei şi menţionează că sistemul de alarmare împotriva efracţiei cuprinde: subsistem antiefracţie, televiziune cu circuit închis şi control acces.

Spre deosebire de aceste sisteme, structurate în maniera descrisă anterior, etichetele detaşabile antifurt (hard tag-uri antifurt) conţin in interior un circuit electronic, care in momentul in care trece printre porţi antifurt, este declanşata o alarma sonora si optica. Etichetele detaşabile antifurt sunt scoase de pe produse la vânzare.

Rezultă aşadar că mecanisme relativ simple din categoria etichetelor detaşabile antifurt nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă ori de supraveghere în sensul art. 229 alin. 1 lit. e din Codul penal.

in plus, această agravantă a fost introdusă de către legiuitor având în vedere realitatea socială actuală, când tot mai multe proprietăţi sunt dotate cu sisteme de alarmă sau de supraveghere şi nu de puţine ori infractorii recurg la anihilarea acestor sisteme pentru facilitarea comiterii infracţiunii.

S-a mai adus ca argument că înlăturarea elementelor de siguranţă ar putea fi apreciată ca fiind înlăturarea unui obstacol, ceea ce ar putea conduce la reţinerea unui furt comis prin efracţie.

În acest sens au opinat următoarele instanţe: Judecătoria Piatra Neamţ, Judecătoria Oneşti, Curtea de Apel Braşov, Judecătoria Baia-Mare, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Adjud, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Sectorului 5.

Au fost comunicate următoarele hotărâri:

  • Decizia penală nr. 154/12.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi- Secţia penală şi pentru cauze cu minori NCPP în dosarul nr. 20137/245/2017;
  • Decizia penală nr. 442125.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi- Secţia penală şi pentru cauze cu minori NCPP în dosarul nr. 21867/24512014;
  • Sentinţa penală nr. 248/10.04.2017 pronunţată. de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 25348/30112016, definitivă prin Decizia penală nr. 1792/A/14.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II­a Penală în dosarul nr. 25348/301/2016 (206312017);

Decizia penală nr. 736/A/29.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia I Penală în dosarul nr. 25132/4/2018 (618/2019) prin care a fost modificată Sentinţa penală nr. 390/08.02.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti- Secţia Penală;

– Decizia penală nr. 130/A/31.01.2018 pronunţată. de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia I Penală în dosarul nr. 8054/4/2017 (2908/2017) prin care a fost modificată Sentinţa penală nr. 2009/23.08.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti- Secţia Penală;

Sentinţa penală nr. 779/19.30.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti- Secţia I Penală în dosarul nr. 11615/302/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 806/Al2.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II- a Penală în dosarul nr. 11615/302/2018 (1119/2019).

2. intr-o a doua opinie s-a apreciat in sensul Incadrării •juridice a faptei in infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. e din Codul penal, text de lege potrivit căruia furtul este calificat, dacă este săvârşit prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere.

S-a argumentat că fapta este substanţial diferită de o infracţiune de furt în formă simplă întrucât în acest caz presupune înlăturarea unui mijloc de protecţie/securitate/siguranţă, instalat suplimentar de persoana vătămată chiar în scopul împiedicării furtului. Ca atare, poate fi considerat similar sistemelor de asigurare prin incuiere/blocare pentru care ar fi necesară efracţia. S-a apreciat că trebuie reţinut furtul calificat chiar şi în situaţia în care sistemul de alarmă nu este distrus ci doar înlăturat scopul normei legale fiind de a sancţiona mai sever faptele de furt comise prin înlăturarea unor astfel de sisteme.

in acest sens au opinat următoarele instanţe: Judecătoria Roman, Judecătoria Moineşti, Tribunalul Bacău, Tribunalul Braşov, Tribunalul Covasna, Curtea Militară de Apel Bucureşti, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Timişoara, Judecătoria Timişoara, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Au fost comunicate următoarele hotărâri:

– Decizia penală nr. 1270/P/08.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa- Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. 10819/212/2017;

  • Sentinţa penală nr. 713/28.02.2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara-

Secţia Penală în dosarul nr. 21892/325/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 501/A/15.05.2019 a Curţii de Ape1Timişoara;

  • Sentinţa penală. nr. 878/14.03.2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara-

Secţia Penală în dosarul nr. 1660/325/2017 definitivă prin Decizia penală nr. 687/A/20.06.2019 a Curţii de Apel Timişoara;

  • Sentinţa penală nr. 409/11.02.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 11624/4/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 463/A/03.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II- a Penală în dosarul nr. 11624/4/2018 (638/2019);
  • Sentinţa penală nr. 844/15.03.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 29206/4/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 699/A/21.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a a Penală în dosaru1nr. 29206/4/2018 (1033/2019);
  • Sentinţa penală nr. 232/03.04.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 9227/303/2018, definitivă prin Decizia penală, nr. 1399/A/23.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II­a Penală în dosarul nr. 9227/303/2018 (2030/2019);
  • Sentinţa penală nr. 203/25.03.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 9029/303/2018, definitivă prin neapelare;

– Sentinţa penală nr. 29/30.01.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti- Secţia Penală în dosarul nr. 12865/303/2014, definitivă prin neapelare.

3. Într-o a treia opinie s-a concluzionat că în ipoteza în care fapta de furt se săvârşeşte prin acţionarea asupra sistemului de siguranţă al unui bun, este furt simplu, dar, de la caz la caz, dacă scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia este furt prin efracţie, prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. d teza intâi din Codul penal.

În susţinerea acestei opinii s-a reţinut că intervenţia asupra unui sistem antifurt, nu este definită, de către Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, apreciindu-se că devin aplicabile dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora cadrul soluţiilor legislative preconizate (în cazul de faţă Codul penal) trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt inţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite”.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile alin. 3 al art. 48 din actul normativ invocat, potrivit cărora „dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent; în cazul în care frecvenţa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexă cu un index de termeni”.

În contextul acestor texte legale, s-a apreciat că termenul de „sistem de alarmă” folosit în art. 229 alin. 1 lit. e din Codul penal are în vedere înţelesul obişnuit şi anume acela de „sistem de alarmare impotriva efracţiei” utilizat în art. 27 alin. 5 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată.

in sensul acestei legi, prin „sistem de alarmare împotriva efiacţiei” se inţelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare, butoane şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor, corespunzător gradului de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului păzit.

De asemenea, s-a apreciat că dispozitivele scoase de către inculpată în cauza respectivă, reprezintă accesorii ale unui „sistem antifurt pentru magazine”, care nu se încadrează în categoria „sistemelor de alarmă” comercializate de către magazinele de specialitate, aceste sisteme antifurt fiind prevăzute în ofertă separat de diferitele sisteme de alarmă sau de supraveghere.

Acest sistem antifurt pentru magazine nici nu se încadrează in prevederile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 333/2003 republicată, neavând în componenţă o centrală de comandă astfel cum se prevede în acest text de lege.

in acest sens au opinat următoarele instanţe: Tribunalul Militar Timişoara, Curtea de Apel Piteşti, Judecătoria Oraviţa, Judecătoria Sighetu Marmaţiei, nefiind identificată practică judiciară care să pună în discuţie explicit această problemă de drept.

Solicitarea formulată

intrucât din cele constatate anterior rezultă in mod concret că problema de drept supusă analizei a fost soluţionată în mod neunitar de către secţiile penale şi instanţele arondate Curţii de Apel Bucureşti, precum şi la nivel naţional, solicităm admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 229 alin. 1 lit. e cod penal cu privire la următoarea problemă de drept soluţionată în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive: „incadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat săvârşită prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere”.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina