clujust.ro

RIL de importanță maximă în civil promovat de CA Cluj: Pot fi propuse în apel probe care nu au fost propuse la fond?

Primul Recurs în interesul legii (RIL) intrat pe rolul ÎCCJ în 2020 vine de la Curtea de Apel Cluj și tratează o problemă de drept civil ”de foarte mare importanţă practică”, după cum scrie chiar în sesizare. Este vorba de admisibilitatea probelor noi în apel. Dosarul cu RIL are termen în 30 martie.

Prin Hotărârea nr. 128/23.12.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Cluj, s-a decis sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa asupra unei probleme de drept care generează jurisprudenţă neunitară, respectiv aceea a stabilirii ”dacă in noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi incuviinţate in faza apelului se includ doar probele propuse in faţa primei instanţe prin cererea de chemare in judecată sau intămpinare şi care au fost respinse pentru nerespectarea condiţiilor ce decurg din dispoziţiile art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, sau şi acelea care nu au fost propuse in faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv iar prima instanţă de fond a constatat decăderea.”

Reprezentantii CA Cluj au aratat ca, in urma analizării jurisprudenţei existente la nivelul curţilor de apel din ţară, s-a constatat faptul că instanţele nu au un punct de vedere unitar, fiind conturate mai multe opinii.

”I) Intr-o primă opinie, in noţiunea de probe noi ce pot fi incuviinţate fn apel se includ probele propuse în faţa primei instctnţe şi care au fost respinse pentru nerespectarea condiţiilor ce decurg din art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, dar şi probele care nu au fost propuse în faţa primei instanţe ci sunt enunţate pentru prirna dată prin cererea de apel sau prin fntâmpinarea la apel. Cu atât mai mult ar fi admisibile şi probele propuse tardiv şi pentru care prima instanţă de fond a constatat decăderea.

S-a argumentat că această soluţie este impusă cu precădere de dispoziţiile art. 476, art. 478 alin. 2 şi art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, fără a se putea opune prevederile art. 254 alin. (2) C. proc. civ.

În sprijinul acestei opinii s-a considerat că pot fi invocate trei argumente de text. În primul rând prevederile art. 470 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora când dovezile propuse sunt martori şi inscrisuri near ătate la prima instanţă, se vor aplica corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e C.p.c., apoi dispoziţiile art. 476 alin. 2 Cpc potrivit cărora „In cazul in care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau intămpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă”. Nu in ultimul rând, pot fi invocate şi dispoziţiile art. 478 alin. 2 C.p.c., conform cărora părţile nu se vor putea folosi inaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau ar ătate în motivarea apelului sau în fntâmpinare. Enumerarea are un caracter alternativ, iar concluzia care se impune este aceea că este posibilă propunerea prin apel sau intâmpinarea la apel a unor probe neinvocate in faţa primei instanţe, fără vreo limitare.

De asemenea, legea procesual civilă nu impune de plano ca partea să se folosească in apel numai de probele pe care le-a propus la prima instanţă, dimpotrivă, chiar textele art. 470 alin. 4 şi respectiv art. 478 alin. 2 din Codul de procedură civilă permit propunerea de probe noi în apel.

În ceea ce priveşte sancţiunea decăderii impuse de dispoziţiile art. 254 alin. 2, art. 185 alin. 1 şi art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă care fac vorbire despre faptul că probe1e care nu au fost solicitate in condiţiile alin. 1, nu vor mai putea fi solicitate in cursul procesului (operând decăderea), se poate contraargumenta cu succes in sensul că sunt norme de generală aplicare pentru procesul civil, aplicabile cu excepţia situaţiilor in care ar exista norme speciale. Or, dispoziţifie art. 478 alin. 2 C.p.c. reprezintă exact o astfel de normă cu caracter special care permite administrarea de probe noi in apel, cu inlăturarea sancţiunii decăderii care a survenit in faţa primei instanţe.

In fine, din punct de vedere istoric şi teleologic, reformularea art. 254 alin. 1 Cod procedură. civilă („nu mai pot fi cerute in cursul procesului”) fată de fostul art. 138 din vechiul C.pr.civ. de la 1865 („nu mai pot fi cerute in cursul instanţei”) pare mai degrabă o actualizare terminologică decât de o schimbare a filosofiei reglementării, care ar fi trebuit să fie evidenţiată atât in motivarea proiectului Noului Cod, dar şi (mai ales) in textele de la apel, ceea ce nu s-a intâmplat; dimpotrivă, acestea au rămas nemodificate in esenţa lor.

Concluzia se impune şi din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac care presupune o rejudecare şi reapreciere a tuturor aspectelor relevante pentru solutionarea cauzei de către instanţa de apel, considerată a fi a doua instanţă de fond. Majoritatea doctrinei acceptă această interpretare.

Pe de altă parte, in conditiile in care sunt admisibile probe propuse pentru prima dată in faza de apel, sunt cu atât mai mult admisibile probele propuse şi in faza primei instante dar cu nerespectarea condiţiilor procedurale şi cu privire la care prima instantă a pronuntat decăderea sau le-a respins pentru vreun alt motiv.

II). In sens contrar a fost exprimată cea de-a doua opinie, potrivit căreia, in apel nu pot fi propuse in principiu orice probe noi, ci doar cele care nu au putut fi propuse in faţa primei instante, cele care au fost respinse de către prima instantă sau asupra cărora aceasta a omis să se pronunte.

În argumentare, s-a arătat că se impun a fi avute in vedere prevederile art. 254 alin. 2 Cod procedură civilă care fac vorbire despre faptul că probele care nu au fost solicitate in condiţiile alineatului 1 (prin cererea de chemare in judecată şi prin intămpinare) nu vor mai fi cerute şi fneuviinţate fn cursul procesului, cu exceptiile prevăzute de lege. Nesolicitarea dovezilor in termenele prevâzute de lege atrage decăderea, conform prevederilor art. 185 alin. 1 şi art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, care operează de drept.

Propunerea oricăror probe noi prin apelul declarat, de către partea care a omis să le propună in faţa primei instante in conditiile procedurale, ar lipsi de orice efect decâderea care a operat deja, fără să existe o prevedere legală care să autorizeze inlăturarea efectelor decăderii.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că obiectul căii de atac declarate Îl constituie hotărărea pronunţată de prima instanţă, a cărei legalitate şi temeinicie poate fi examinată prin raportare la materialul probator pe care aceasta 1-a analizat, nu şi prin prisma unor probe pe care prima instantă nu le-a putut administra intrucât nu au fost propuse in termenele Iegale. in cazul in care s-ar impărtăşi opinia contrară, instanţa de control judiciar ar face o judecată de primă instanţă, cu ignorarea specificului judecăţii intr-o cale de atac, şi nu o evocare a fondului.

S-a făcut intr-un caz nuanţarea că probe noi precum inscrisurile ar fi admisibile căci ele nu duc la intârzierea judecătii.

S-a arătat că problema de drept supusă atenţiei este de foarte mare importanţă practică, concretizează caracterul devolutiv al apelului şi limitele acestuia, iar soluţia care va fi pronunţată în vederea unificării practicii va produce consecinţe directe asupra principiului egalităţii de arrne în procesul civil, principiu care are ca şi element esenţial posibilitatea tuturor p ărţilor de a solicita şi administra probe utile, pertinente şi concludente în faţa instanţelor de fond pentru dovedirea celor susţinute în dovedirea cererii de chemare în judecată sau fn ap ărare. in consecinţă, problema procedurală analizată este în strânsă leg ătură cu limitele procesului echitabil, aşa cum sunt trasate în foarte bogata jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, identificarea practicii judiciare prin care instanţele aplică textele analizate este dificilă, deoarece pronunţarea instanţelor de apel cu privire la admisibilitatea probelor solicitate pentru prima dată în calea de atac se realizează prin încheiere de şedinţă, nu prin decizia de soluţionare a apelului.

Din această perspectivă, trebuie interpretate şi aplicate şi dispoziţiile art. 515 Cod procedură civiră, text procedural potrivit căruia „ Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod dTerit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”. Problema de procedură civită analizată este aplicată prin încheierile de şedinţă prin care instanţa dispune cu privire la probele solidtate de către părţi prin apel, apel incident sau fntâmpinarea la apel. Rezultă astfel că instanţa fşi exprimă de cele mai multe ori un punct de vedere cu privire la problema de drept analizată şi aplică textele de lege care au generat practica neunitară anterior soluţionării definitive a dosarului.

Cu toate acestea, au fost identificate nu numai încheieri de şedinţă, ci chiar şi suficiente decizii definitive prin care chestiunea procedurală care a generat practică neunitară a fost analizată şi soluţionată în mod diferit. În consecinţă, sunt respectate toate exigenţele de admisibilitate ale instituţiei recursului în interesul legii, aşa cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 515 Cod procedură civilă.

Au fost enunţate, cu titlul de exemplu, cele mai relevante şi bine argumentate decizii cu caracter definitiv, dintre cele identificate, respectiv:

A) În sensul primei opinii, al probelor noi în apel: decizia civilă 634/28.06.2016 pronunţată in dosar numărul 1019/ 1285/2014 al Curţii de Apel Cluj; decizia civilă nr. 527/ 24.10.2019 pronunţată în dosar numărul 17811/211/2016 al Curţii de Apel Cluj; decizia civilă nr. 1098A/ 29.11.2017 pronunţată în dosar numărul 10049/ 3/ 2016 al Curţii de Apel Bucureşti;

B) În sensul celei de a doua opinii, cea a probelor noi în apel: Decizia civiră nr. 1225/A/2018 pronunţată în dosarul 1460/ 242/ 2017 al Tribunalului Specializat Cluj; Decizia civilă nr. 878/ 7.10.2019, pronunţată în dosarul 20208/ 3/ 2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti; Decizia civilă 337/A/25.09.2015 pronunţată în dosar 16919/302/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Decizia civiră nr. 1098/28.03.2018 pronunţată în dosar nr.3468/ 303/ 2016 ai Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a ; Decizia nr. 328/ 28.05.2019 pronunţată în dosarul nr. 10202/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi în care se consemnează că probele noi în apel sunt admisibile doar condiţionat de incidenţa ipotezei reglementate de art. 254 alin. 2 punctul 4 C.p.c. (dacă administrarea probei nu pricinuieşte amânarea judecăţii, per a contrario, în toate celelalte ipoteze ar fi inadmisibile).”, se arată în sesizarea Curții de Apel Cluj

Prima opinie este insuşitâ la nivelul instanţelor din raza teritorlală a Curţii de Apel Oradea, Curţii de Apel Târgu Mureş, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Curţii de Apel Suceava, Curţii de Apel Iaşi, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Timişoara, şi majoritar, la nivelul Curţii de Apel Craiova, Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Galaţi şi Curţii de Apel Bacău.

Culmea este că în interiorul Curții de Apel Cluj există opinii diferite între judecători de la aceeași secție, anume a II-a Civilă.

”Opinia judecătorilor Secţiei I civile, Secţiei a IV-a civile de litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi a unei părţi din judecătorii Secţlei a II-a din cadrul Curţii de Apel Cluj este în sensul celei exprimate la punctul I, fiind invocat principiul efectului devolutiv al apelului şi cel al rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Această soluţie este impusă cu precădere de dispoziţiile art. 476, art. 478 alin. 2 şi art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, fără a i se putea opune prevederile art. 254 alin. 2 Cod procedură sprijinul acestei opinii s-a considerat că pot fi invocate douâ argumente de text, respectiv prevederile art. 470 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit că.rora când dovezile propuse sunt martori şi înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e, şi dispoziţiile art. 478 alin. 2, conform cărora părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în rnotivarea apelului sau în întâmpinare. Enumerarea are un caracter alternativ, iar concluzia care se impune este aceea că este posibilă propunerea prin apel sau întâmpinarea la apel a unor probe neinvocate în faţa primei instanţe, fără vreo limitare.

1n ceea ce priveşte sancţiunea decăderii impuse de dispoziţiile art. 254 alin. 2, art. 185 a1in. 1 si art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă care fac vorbire despre faptul că probele care nu au fost solicitate în condiţiile a1in. 1, nu vor mai putea fi solicitate în cursul procesului, operând decăderea, se poate contraargumenta cu succes în sensul că sunt norme de generală aplicare pentru procesul civil, aplicabile cu excepţia situaţiilor în care ar exista norme speciale. Or, dispoziţiile art. 478 alin. 2 Cod procedură reprezintă exact o astfel de normă cu caracter special care permite administrarea de probe noi în apel, cu înlăturarea sancţiunii decăderii care a survenit in faţa primei instanţe.

(….)

O parte dintre judecătorii Secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Cluj susţin opinia inadmisibilităţii probelor noi în apel cu argumentul conform căruia nesolicitarea probelor in termenele prevăzute de lege atrage decăderea, conform dispoziţiilor art. 185 alin. 1 şi art. 208 alin. 2 C.pr.civ., decădere care îşi produce efectele pe toată durata procesului, nu doar in faţa primei instanţe.

Tribunalul Specializat Cluj, reţine în argumentare că nesolicitarea probelor în termenele prevăzute de lege atrage decăderea, conform dispoziţiilor art. 185 alin. 1 şi art. 208 alin. 2 C.pr.civ., decădere care îşi produce efectele pe toată durata procesului, nu doar în faţa primei instanţe. Ataşăm următoarele hotărâri judecătoreşti:

  • Decizia civilă nr. 1061 din 10.06.20 19 pronunţată în dosarul 15955/ 211 / 2016 al Tribunalul Specializat Cluj;
  • Decizia civilă nr. 1225 din 22.05.2018 pronunţată în dosarul 1460/ 242/ 2017 al Tribunalul Specializat Cluj;
  • Încheierea civilă din 03.06.2019 pronunţată în dosarul nr.17503/ 211/ 2017 al Tribunalul Specializat Cluj”, se mai arară în sesizare.

RIL-ul complet

Loader Loading...
EAD Logo Taking too long?

Reload Reload document
| Open Open in new tab

Download [1.14 MB]

Comments

comentarii

Un bărbat care a fost reținut de polițiști pentru că a violat o minoră în Cășeiu, județul Cluj, a dispărut înainte să fie emis mandatul de arestare. Acum Poliția îl caută, dar acesta nu este de găsit.... Citește mai mult
Clujul metropolitan are o populație de aproape 400 de mii de locuitori, potrivit datelor INS. Proiectele metropolei trebuie însă armonizate, pentru a fi compatibile și funcționale.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!