Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » RIL admis. Tribunalele specializate judecă apelurile în procedura executării silite cu recuperatori de creanțe

RIL admis. Tribunalele specializate judecă apelurile în procedura executării silite cu recuperatori de creanțe

Înalta Curte a admis recursul în interesul legii (RIL) înaintat de Curtea de Apel Cluj cu privire la competența tribunalelor specializate la judecarea apelurilor în procedura executării silite. S-a stabilit că tribunalele specializate judecă apelurile în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau a întinderii sale, cazurile des întâlnite fiind cu recuperatorii de creanțe.

În ședința din 14 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat următoarea decizie:

Decizia nr.2 în dosarul nr.1527/1/2018

”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, raportat la art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalele specializate sunt competente să soluţioneze apelurile în cererile formulate în procedura executării silite în materiile ce fac obiectul specializării lor.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2019.”

Mai multe detalii despre cazurile în care sunt competente tribunalele specializate aflăm din sesizarea Curții de Apel Cluj, admisă de Înalta Curte.

Potrivit sesizării trimise în iunie 2018 la ÎCCJ de către Curtea de Apel Cluj, ”s-a arătat de către președintele Secției a II-a civil că, analizând jurisprudența la nivelul a trei curți de apel (Cluj, Pitești și Târgu Mureș), în circumscripția cărora sunt organizate tribunalele specializate, în materia competenței în apel, în cazul litigiilor din materia executării silite în care sunt implicați profesioniști, s-a relevat faptul că instanțele nu au un punct de vedere unitar.

I. Astfel, într-o primă opinie, se consideră că există o categorie de litigii de această natură, care sunt de competența tribunalelor specializate, dacă în cadrul cererii de încuviințare a executării silite sau a contestației la executare se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau a întinderii sale, altul decât o hotărâre judecătorească, prin invocarea unor apărări de fond împotriva acestuia, titlul executoriu fiind emis în contextul exploatării unei întreprinderi. Analiza unui astfel de titlu executoriu, atât din pespectiva legalității, cât și a caracterului de titlu executoriu (inclusiv pentru ipoteza cesionării acestuia), necesită analiza unei legislații specifice pentru care judecătorii tribunalelor/secțiilor specializate au specializarea necesară.

Dimpotrivă, dacă titlul pus în executare este o hotărâre judecătorească sau dacă prin contestația la executare sunt atacate exclusiv actele de executare, fără apărări referitoare la titlul executoriu, toate argumentele anterior enunțate nu mai subzistă, iar competența aparține tribunalelor/secțiilor civile, deoarece instanța nu este investită cu aspecte care țin de activitatea unei întreprinderi, de acte emise în derularea unei astfel de activități organizate și nici nu este necesară analiza unei legislații specifice acestui domeniu.

În consecință, caracterul titlului executoriu și natura apărărilor invocate față de acesta rămân determinante în stabilirea competenței după materie a tribunalelor/secțiilor specializate.

II. În cea de-a doua orientare jurisprudențială, competența în materie aparține tribunalului civil, deoarece regulile care guvernează executarea silită sunt unice, neexistând norme speciale pentru executarea silită în baza unui titlu executoriu comercial, civil, de dreptul muncii, penal-latura civilă etc. Actele de executare sunt identice, indiferent de natura titlului.

S-a apreciat de către membrii Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj că un astfel de demers este admisibil, din perspectiva faptului că s-a facut dovada faptului că problema de drept care formează obiectul judecății a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, aparținând unor instanțe diferite.”, se arată în sesizarea CA Cluj.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns