Acasă » PROCESE » Rejudecarea unui pedofil, condamnat prin procedură simplificată, deși nu recunoscuse toate infracțiunile

Rejudecarea unui pedofil, condamnat prin procedură simplificată, deși nu recunoscuse toate infracțiunile

Curtea de Apel Cluj a desființat sentința Tribunalului Cluj în cazul unui pedofil de 37 de ani și a dispus rejudecarea pe fond, pe motiv că a fost judecat în procedură simplificată, deși recunoscuse doar infracțiunile de corupere sexuală a minorilor și pornografie infantilă, nu și cea de trafic de minori de care este acuzat.

Tiberiu Robert Man a fost arestat preventiv în ianuarie 2016 și trimis în judecată în luna martie a aceluiași an, fiind acuzat că racola minori în scopuri sexuale în timp ce-i transporta în tabere școlare și pe Facebook.

Bărbatul a fost condamnat de Tribunalul Cluj, în ianuarie 2017, pentru trafic de minori, corupere sexuală a minorilor și pornografie infantilă. Instanța Tribunalului a constatat concursul între infracțiuni și i-a aplicat o pedeapsă finală de 17 ani și 4 luni închisoare, formată din pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 4 luni închisoare, sporită cu 14 ani închisoare. A fost menținută starea de arest preventiv.

Tribunalul l-a obligat pe inculpat sa plateasca despagubiri civile cu titlu de daune morale de 22.000 de lei către persoanele vătămate și dispus instituirea sechestrului asigurator asupra urmatoarelor bunuri mobile si imobile ale inculpatului: apartament situat în comuna Floresti, autoturism marca VW Transporter cu remorca.

De asemenea, s-a dispus confiscarea speciala de la inculpat a urmatoarelor bunuri: un laptop marca Asus model K501-AR5B95 de culoare neagra; 28 cupoane mandate postale necompletate; o pereche de boxeri copii cu imprimeu si mentiunea KIDS COMPANI-164; o pereche de boxeri de copii de culoare alba cu imprimeu MerryChristmas ; un set de trei chiloti de copii cu mentiunea « pentru vârsta de 12-13 ani » ;o pereche de ciorapi pentru copii cu mentiunea pentru vârsta de 9-10 ani ; o pereche de manusi de copii culoare neagra ; un penar de culoare albastra cu imprimeu ; 2 jocuri cu mentiunea « Anti Monopoly », peste 8 ani, pentru 2-6 jucatori.

Sentința a fost desființată de Curtea de Apel Cluj prin decizia pronunțată în 14 iunie.. Mai jos aveți motivarea magistraților Curții:

DECIZIA PENALĂ nr. 938/A/2017 – CA Cluj

Curtea examinând apelul promovat, prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este fondat pentru următoarele argumente:

Procedura de judecată prevăzută de art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 și 375 Cod procedură penală presupune, printre alte condiții, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa, în actul de sesizare al instanței.

Recunoașterea faptelor trebuie să fie totală și necondiționată sub toate aspectele de fapt, așa cum se arată și prin decizia penală nr. 3136 din 20 septembrie 2011 a ÎCCJ.

Curtea reține că prin rechizitoriul DIICOT – ST Cluj, cu nr.398/D/P/2015, apelantul a fost trimis în judecată pentru s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare e arest preventiv, a inculpatului M. R. T, pentru săvârșirea infracțiunilor de :

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b și c Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b și c Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. art.13 alin.l și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art.5 din noul Cod penal – faptă care se regăsește în actuala reglementare în dispozițiile art. 211 alin.l și 2   Cod penal, rap. la art.210 alin.l lit. b Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b și c Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin. 1 lit. b și c Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin.l lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin.l lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. art. 211 alin.l Cod penal, cu aplic. art.35 alin.l Cod penal;

– trafic de minori prev. și ped. de art.211 alin.l și 2 Cod penal rap. la art.210 alin.l lit. b Cod penal, cu aplic.art.35 alin.l Cod penal;

– corupere sexuală a minorilor prev. și ped. art. 221 alin.l Cod penal, cu aplic. art.35 alin.l Cod penal

– pornografie infantilă prev. și ped. art. 374 alin.l, 2 și 5 Cod penal,cu aplic. art.35 alin.l Cod penal;

– cu aplic.art.38 alin.l Cod penaliar prin sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2017 Tribunalul Cluj l-a condamnat pentru toate faptele concurente la o pedeapsă rezultantă de  17 ani și 4 luni închisoare și interzicerea pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art.66 lit. a, b, f C. penal, cu reținerea procedurii simplificate în privința tuturor infracțiunilor pentru care a fost deferit justiției.

Curtea reține că Tribunalul Cluj, la 14.09.2016, l-a ascultat pe apelant care a arătat textual că „în esență recunosc comiterea faptelor descrise în rechizitoriu și așa cum va preciza avocatul pe care îl am, cer să nu fie reținută infracțiunea de trafic de minori față de 13 părți vătămate, ci o altă infracțiune, așa cum va preciza avocatul meu. Infracțiunile de corupere sexuală și pornografie infantilă le recunosc.. De asemenea, avocatul inculpatului, prin notele scrise depuse la dosar la 13.10.2016, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 și 2 CP rap. la art. 210 alin. 1 lit. b CP în infracțiunea de racolarea minorilor în scopuri sexuale, prev. de art. 222 CP, ceea ce nicidecum nu echivalează cu recunoașterea totală și necondiționată a stării de fapt expuse de procuror.

În fața Curții, în declarația din 14 iunie 2017, apelantul a învederat că nu recunoaște infracțiunile de trafic de minori, așa cum a arătat și în fața Tribunalului și își menține poziția de la prima instanță, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în fapta vizată de art. 222 CP racolarea minorilor în scopuri sexuale.

Din cuprinsul declarației apelantului din fața Tribunalului, rezultă că nu recunoaște infracțiunile de trafic de minori, cu excepția celor de corupere sexuală și pornografie infantilă, ceea ce împiedica magistratul fondului să judece cauza în procedură simplificată, trebuind să purceadă la audierea nemijlocită a inculpatului, a părților vătămate și civile și a martorilor propuși în acuzare și apărare de către participanții la proces.

În speță, fiind vorba de o cauză indivizibilă, nu se putea ca pentru infracțiunile de corupere sexuală și pornografie infantilă să se rețină procedura simplificată și pentru cele de trafic de minori, procedura obișnuită.

Curtea reține că potrivit art. 374, 375 Cod procedură penală până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata în procedură simplificată poate avea loc doar atunci când, inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Ori în speță, inculpatul M. R. T nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, ci numai infracțiunile de corupere sexuală a minorilor și pornografie infantilă, astfel că pentru dovedirea traficului de minori era necesară administrarea de probe.

În aceste condiții, finalitatea dispozițiilor art. 374 și 375 Cod procedură penală, aceea de a scurta durata procedurii și de a evita consumul de resurse ale instanței prin acordarea de termene în cauză – nu a fost atinsă, astfel că nu exista temei legal pentru ca inculpatul să beneficieze de dispozițiile art. 374 și urm. Cod procedură penală, deoarece conduita sa procesuală nu îndeplinește condițiile cerute de lege, neavând efectul cerut de aceasta.

Așa cum se arată și în Decizia nr. 2382/2011 a Curții de Apel București „prin introducerea dispozițiilor art. 374 și 375 Cod procedură penală s-a urmărit reducerea duratei proceselor, inclusiv prin recunoașterea vinovăției și renunțarea la administrarea de probe în faza judecății. Un asemenea deziderat se realizează doar dacă, inculpatul recunoaște în totalitate faptele ce i se rețin în sarcină în actul de sesizare al instanței; în caz contrar, respectiv dacă inculpatul nu recunoaște acuzațiile și se trece la administrarea de probe, inclusiv sub aspectul încadrării juridice, nu se poate vorbi de o reducere a duratei procesului și, prin urmare, nici de îndeplinirea condițiilor de aplicare a procedurii simplificate de judecată”.

Curtea reține că din interpretarea art. 374 și 375 Cod procedură penală rezultă că acest beneficiu al legii poate fi aplicat, doar dacă inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor în întregime, ceea ce în speță, nu poate fi reținut.

Ca atare, se impunea ca judecarea cauzei, în ceea ce-l privește pe inculpat, să se facă conform procedurii comune, urmând ca, în situația în care instanța de fond, în urma cercetării judecătorești, ajungea la concluzia că încadrarea juridică dată faptei inculpatului este alta, decât cea din actul de sesizare, să procedeze la schimbarea acesteia.

Acest punct de vedere rezultă și din decizia nr. 1231/2012 a ÎCCJ care relevă următoarele: „Pentru a fi aplicabilă procedura simplificată prev de art 374 și 375 Cod procedură penală, trebuie ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele, așa cum au fost reținute în rechizitoriu, să adopte o atitudine procesuală complet sinceră, și nu parțială sau nuanțată, de natură să diminueze răspunderea penală”.

De asemenea, prin decizia Curții de Apel Cluj 1013/2011 se învederează următoarele: „În cazul în care instanța are nelămuriri cu privire la starea de fapt descrisă în rechizitoriu sau cu privire la probațiunea administrată în faza de urmărire penală, soluția corectă este aceea de respingere a cererii inculpatului și judecarea procesului conform procedurii de drept comun, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art. 374, 375 Cod procedură penală”.

Mai mult, instanța supremă prin decizia penală nr. 1498 din 13 aprilie 2011 afirmă următoarele: „Reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă a închisorii în cazul recunoașterii vinovăției, nu este condiționată doar de declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpat, ci de desfășurarea întregii activități de judecată după procedura simplificată prevăzută de art. 374, 375 și 396 alin 10 Cod procedură penală. În condițiile în care, judecata, potrivit recunoașterii vinovăției, este caracterizată de o recunoaștere și însușire totală a probelor administrate în cursul urmăririi penale, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 374, 375 Cod procedură penală inculpatului care invocă incidența dispozițiilor art. 68 alin 2 Cod procedură penală, contestând o parte din probele strânse în cursul urmăririi penale”.

Mai mult, și în doctrină în revista RDP nr. 2/2011 se precizează textual: „ O condiție de admisibilitate a cererii de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 374 și 375 Cod procedură penală este ca inculpatul să nu conteste unele probe, iar instanța să constate că au fost legal administrate. Dacă judecătorul va constata contrariul, va trebui să respingă cererea inculpatului și să soluționeze cauza potrivit procedurii obișnuite”.

În final, nelegalitatea sentinței instanței de fond este dovedită și prin practica judiciară stabilită la nivelul Curții de Apel Cluj unde prin decizia nr. 1449/2011 se învederează următoarele: „Câtă vreme inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni concurente, iar acesta recunoaște doar câteva dintre ele, nu se pot aplica dispozițiile art. 374, 375 Cod procedură penală, cu privire la faptele recunoscute, în condițiile în care textul invocat prevede în mod expres că: „ Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu „ și nu doar a unora dintre acestea. Într-o atare situație, se impunea administrarea probațiunii cu privire la întreaga învinuire adusă inculpatului”.

În sinteză, Curtea reține că judecătorul fondului a pronunțat o soluție nelegală deoarece la soluționarea procesului trebuia să facă uz de procedura comună și nicidecum de art. 396 alin. 10 CPP.

Având în vedere această situație și raportat la exigențele art. 6 din CEDO referitoare la un proces echitabil, care să ofere garanția unui dublu grad de jurisdicție, apelul inculpatului apare fondat, urmând a fi admis iar dosarul să fie rejudecat de instanța de fond.

Potrivit art. 6 din CEDO, pentru realizarea unui proces echitabil, se impune în primul rând respectarea dreptului la apărare, iar în cadrul acestuia, este necesară realizarea cercetării judecătorești pentru stabilirea corectă a stării de fapt.

În înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.

Egalitatea procesuală între părțile din procesul penal, se realizează în condițiile susținerii unor poziții contrare, ceea ce reprezintă contradictorialitatea specifică judecății penale, prin susținerea învinuirii de către procuror sau de către persoana vătămată și inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care își exercită dreptul său la apărare – fie singur, fie împreună cu partea responsabilă civilmente.

Reglementarea principială a judecății pe baza contradictorialității este de esența procesului penal echitabil, cu respectarea și asigurarea egalității de arme între acuzare și apărare (părți vătămate și inculpat).

Importanța deosebită a dreptului la apărare a tuturor părților în procesul penal, în viziunea Curții Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeană subliniază că nu trebuie confundată „prezența personală a acuzatului în instanță, cu posibilitatea pe care i-o recunoaște art 6 paragraf 3 lit c de a se apăra singur. Astfel, chiar dacă nu este expres menționat în art.6 dreptul tuturor părților de a lua parte personal la dezbaterile din cauză, acesta decurge din scopul și din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participanților la un proces echitabil”.

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca Tribunalul Cluj să dorească soluționarea cu celeritate a cauzei, în condițiile în care procesul era pe rol din luna martie 2016, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de fond nu i-a oferit inculpatului M. R. T ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lui de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004 și Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989 și l-a restrâns într-un mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestuia ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 și Saidi împotriva Franței- Hotărârea din 20 septembrie 1993) și nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Cu ocazia noii judecăți în fond, se va lua act de poziția inculpatului M.R. T asistat de apărătorul din oficiu sau ales, vor fi audiate nemijlocit toate părțile vătămate și întrebate dacă se constituie părți civile cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea celor 4 principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată, vor fi administrate orice alte probe care apar necesare, testimoniale sau științifice, tribunalul trebuind să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul, impus de probele obținute și administrate conform legii, atât sub aspectul laturii penale cât și al celei civile.

Judecata va fi reluată de la primul act procesual respectiv cu audierea nemijlocită a inculpatului și a părților vătămate și continuând cu administrarea întregii probațiuni testimoniale sau științifice necesare justei soluționări a  dosarului.

Așa fiind,  Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.proc.pen. raportat la art. 6 CEDO, va admite apelul declarat de către inculpat, împotriva sentinței penale nr. 6/06.01.2017 a Tribunalului Cluj, pe care o va desființa în întregime și va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță – Tribunalul Cluj.

Va menține starea de arest preventiv a inculpatului M. R. T, conform art. 399 rap. la art. 404 alin. 4 CPP.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!