fbpx

Punctul de vedere al judecătorilor CA Cluj asupra proiectului de modificare a legilor justiției, cu corectură

Adunarea generală a judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj a emis două hotărâri, în 8 și în 18 septembrie, cu punctul de vedere, observații și propuneri cu privire la proiectul de modificare a celor trei legi ale justiției (303, 304 și 317 din 2004). A fost nevoie de o nouă adunare pentru a corecta o opinie majoritară și una minoritară, care au fost inversate inițial de președintele Curții, Denisa Băldean, care a consemnat cele două hotărâri.

Președintele CA Cluj, Denisa Băldean

Prima adunare generală a judecătorilor Curţii de Apel Cluj a fost convocată de preşedintele Curţii de Apel în 5 septembrie, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii de a transmite un punct de vedere, respectiv observaţii şi propuneri pe marginea Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În continuare, redăm partea care a fost corectată prin a doua hotărâre, după care puteți restul propunerilor din prima hotărâre, rămase valabile.

Astfel, în Hotărârea nr.2/2017 la punctul cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I, pct. 39 – numirea judecătorilor în funcţii de conducere, s-a consemnat:

”S-a mai exprimat şi opinia, susţinută majoritar, că ar fi utilă o prevedere conform căreia, pentru instanţele mari, tribunale şi curţi de apel, candidaţii la funcţii precum cea de preşedinte ori vicepreşedinte să aibă experienţă anterioară în orice altă funcţie de conducere, condiţie introdusă imperativ.

A mai fost exprimată şi o opinie rămasă minoritară, în sensul completării art. 51, astfel încât, după a două mandate de funcţii de conducere, să nu existe posibilitatea ocupării unei alte funcţii de conducere decât după trecerea unei perioade de 2 ani.

Ulterior, preşedintele CA Cluj a convocat o nouă adunare, la solicitare din 15 septembrie formulată de 37 de judecători în activitate, ceea ce reprezintă mai mult de o treime din numărul judecătorilor ce compun Adunarea generală a judecătorilor a Curţii de Apel Cluj. La această Adunare generală a judecătorilor Curţii de Apel Cluj au luat parte 42 de judecători din cei 59 aflaţi în funcţie.

În Hotărârea nr.3/2017 se arată:

”Consecutiv votului exprimat, se vor transmite Consiliului Superior al Magistraturii următoarele amendamente cu privire la modificările propuse la art. I, punctul 39 – „numirea în funcţii de conducere a judecătorilor”:

S-a exprimat şi opinia, susţinută majoritar, în sensul completării art. 51, astfel încât, după două mandate de funcţii de conducere, să nu existe posibilitatea ocupării unei alte funcţii de conducere decât după trecerea unei perioade de 2 ani.

S-a mai exprimat şi o opinie individuală, în sensul că ar fi utilă o prevedere conform căreia, pentru tribunale şi curţi de apel, candidaţii la funcţia de preşedinte să aibă o experienţă anterioară în orice altă funcţie de conducere, condiţie introdusă imperativ.”

Opinia individuală aparține președintelui Denisa Băldean.

Hotărârea nr.2/2017 a adunării generale a judecătorilor de la CA Cluj (fără partea schimbată prin hotărârea nr.3):

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
826 din 13 septembrie 2005.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I pct. 1 – aducerea conflictului de interese la cunoştinţa colegiului de conducere
al instanţei

În unanimitate, se apreciază că modificarea nu este oportună. Este nefezabil să fie adus la cunoştinţa colegiului de conducere
eventualul conflict de interese, căci în plan procesual colegiul de conducere nu are nicio atribuţie efectivă. Conflictul de interese odată stabilit se poate tranşa prin utilizarea instituţiei abţinerii din legile procesuale.

Chiar dacă s-ar fi avut în vedere că propunerea vizează anumite situaţii repetitive, o asemenea practică poate duce la situaţii greu de conciliat, precum aceea în care colegiul de conducere ar da, asupra celor aduse la cunoştinţa sa de judecătorul respectiv, o soluţie diferită de judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de abţinere formulată în dosar.

Aşadar, este preferabil ca aceste situaţii să fie rezolvate pe calea instituţiei abţinerii, astfel cum apare aceasta reglementată în legea de
procedură.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I pct. 6– condiţiile pentru admiterea la INM, în special vârsta şi experienţa în
funcţii juridice

În unanimitate, s-a apreciat ca necesară eliminarea din propunerea de modificare a cerinţelor cu privire la vârstă şi vechime. Asemenea modificări vor avea ca efect scăderea calitativă pe termen lung a sistemului de acces prin INM, cu consecinţe asupra calităţii sistemului în ansamblul său. Sistemul actual permite prezentarea la examenul de admitere la I.N.M. a celor mai bine pregătiţi studenţi din fiecare generaţie, fapt care asigură un nivel de profesionalism în cadrul magistraturii, o exigenţă ridicată şi justifică existenţa Institutului ca o entitate de elită, menită să pregătească magistraţi.

În cadrul sistemului propus, acest lucru nu va mai fi posibil, deoarece din fiecare generaţie de studenţi şefii de promoţie se vor orienta către celelalte profesii juridice, iar după împlinirea vârstei de 30 de ani, prin ipoteză fiind buni în ceea ce fac, nu vor mai avea vreun motiv să se mai orienteze spre INM.

Legat de experienţa anterioară de cinci ani vechime într-o altă profesie juridică, trebuie remarcat faptul că şi în prezent există judecători intraţi în sistem direct pe post, fără a absolvi INM, recrutaţi dintre cei cu peste cinci ani de experienţă în alte profesii, însă practica a demonstrat că în urma acestor examene de admitere în magistratură nu se ocupă toate locurile scoase la concurs, fapt care este deosebit de edificator în privinţa efectului
pe care modificările preconizate prin proiect îl vor avea.

Pentru creşterea gradului de maturitate şi a experienţei viitorilor magistraţi s-au avansat mai multe soluţii, întrunită fiind majoritatea pentru soluţia care vizează reducerea perioadei de formare la INM la 1 an, urmată de un stagiu de formare de 3 ani în cadrul instanţelor judecătoreşti, judecătorul stagiar fiind implicat în redactarea proiectelor de hotărâri, asistenţă în sala de judecată şi realizarea documentării pe dosare, urmând ca numai după împlinirea acestei perioade totalizată la 4 ani să poată fi numit judecător definitiv. În felul acesta, experienţa de viaţă acumulată în juriul vârstei de 27-28 ani se completează în mod necesar cu experienţa acumulată în instanţa de judecată.

A fost propusă şi soluţia creşterii duratei perioadei de formare la INM la 3 ani, cu stagii de practică mai lungi la cabinete de avocat, notar, secţii de
poliţie, parchet, penitenciare, etc. De asemenea se poate majora şi perioada de stagiatura la 3 ani;

Judecătorii au susţinut necesitatea reintroducerii completelor colegiale la nivel de judecătorii, cu toate avantajele pentru formarea judecătorilor stagiari pe care experienţa completelor colegiale le-a evidenţiat în timp.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I pct. 7 – se propune eliminarea prevederii referitoare la publicarea în ziare de
largă circulaţie, ca fiind desuetă.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I pct. 18

În opinia majoritară, este necesară eliminarea prevederii referitoare la verificarea bunei reputaţii la absolvirea INM, căci buna reputaţie a fost verificată în procedura de admitere la INM, reprezentând o condiţie eliminatorie, iar în perioada în care o persoană este auditor de justiţie se
exercită, pentru fapte care ştirbesc buna reputaţie, acţiuni disciplinare.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I pct. 27-29 –evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor:

Cu privire la durata diferită a intervalelor de evaluare în funcţie de vechimea în funcţie,
– opinia majoritară a judecătorilor este că modificarea actualelor prevederi legale nu este oportună. Astfel, s-a propus eliminarea din proiect a modificării preconizate în alineatul (3), anume eliminarea evaluării pentru judecătorii cu peste 20 de ani vechime, considerându-se că pe parcursul
carierei judecătorilor, competenţa şi performanţa profesională trebuie evaluate constant. Realitatea din sistemul judiciar dovedeşte că vechimea în sistem nu este o garanţie în sine pentru calitatea muncii. De asemenea, evaluarea priveşte şi modul în care un magistrat respectă Codul deontologic, maniera in care interacţionează cu colegii, modul în care respectă obligaţiile profesionale. Din această perspectivă, independent de vechimea în sistem, intervalul de evaluare trebuie să fie de maxim trei ani.

– într-o opinie care, deşi în cele din urmă minoritară, a întrunit un număr apreciabil de susţinători, s-a arătat că modificările propuse pentru evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor au la bază concluzia că actualul sistem nu produce rezultate credibile, cătă vreme, în cvasiunanimitate,
calificativelor date sunt cele de „foarte bine”. În acelaşi timp, procesul evaluării este unul greoi şi încărcat. Reducând numărul celor
evaluaţi la un moment dat apare posibilitatea unei creşteri calitative a evaluării profesionale.

Cu privire la eliminarea evaluării activităţii profesionale a judecătorilor cu peste 20 de ani vechime, cu excepţiile indicate:

În opinia majoritară, modificarea nu este oportună, pentru argumentele arătate la punctul precedent. În plus, este de observat că evaluarea activităţii profesionale fiind şi un instrument pentru perfecţionarea judecătorilor, ar fi de dorit menţinerea necesităţii evaluării şi pentru toţi judecătorii cu vechime de peste 20 de ani, căci ea poate fi stimulatoare;

În opinia minoritară, modificarea este oportună.

Cu privire la componenţa comisiilor de evaluare:

Opinia majoritară conturată este că modificarea este oportună. În acest sens, s-a arătat că din punctul de vedere al componenţei comisiilor de evaluare, includerea unor judecători de la instanţele superioare este de natură a elimina anumite bariere subiective pe care actuala reglementare le ridică în procesul evaluării. Mai mult, este posibil ca observaţiile rezultate din activitatea de judecată a căilor de atac, ar trebui să se reflecte în
evaluarea activităţii profesionale.

În opinia minoritară, s-a considerat că modificarea nu este oportună, pe motiv că ar fi posibil ca judecătorii instanţei superioare să nu cunoască pe judecătorii evaluaţi, căci se poate ca hotărârile unora dintre ei să nu ajungă la această instanţă superioară în căile de atac.

Cu privire la modificarea preconizată în sensul că Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii să fie aceea care soluţionează contestaţiile la rapoartele de evaluare (pct. 28): modificarea este oportună.

Cu privire la modificările referitoare la consecinţele calificativului „nesatisfăcător” (pct. 29) : modificarea este oportună. Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I punctul 30 – evaluarea psihologică periodică

Participanţii sunt de acord cu propunerea de modificare, însă, solicită ca textul de lege să prevadă în mod expres că evaluarea se face în condiţii de „confidenţialitate” (ori, într-o opinie rămasă minoritară, „independenţă şi confidenţialitate”). În acest sens, se propune să fie create mecanismele
pentru ca, în cazul suprasolicitării ca urmare a volumului de muncă (pe fondul şi al altor evenimente particulare de asemenea solicitante – e.g. probleme în familie, probleme de sănătate), să fie instituite mecanisme pentru degrevarea administrativă a judecătorului aflat în această
situaţie.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I punctul 31 – modificarea condiţiilor de vechime pentru promovarea în
funcţii de execuţie,

S-a arătat că este necesar ca pentru promovarea în funcţii, indiferent că acestea sunt de execuţie ori de conducere, condiţiile să fie identice atât
pentru judecători cât şi pentru procurori; De asemenea, modificarea reglementării a fost apreciată ca fiind oportună. S-a propus completarea reglementării în sensul în care, pentru promovarea la curtea de apel, să fie introdusă condiţia ca judecătorul să fi îndeplinit efectiv cel puţin 2 ani funcţia de judecător la tribunal.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I punctul 32 – drepturile salariale în cazul promovării pe loc

În opinia majoritară, s-a considerat că nu este de dorit o eliminare totală a stimulentului reprezentat în sistemul actual de plata drepturilor salariale corespunzătoare gradului superior, ci este preferabil ca judecătorul care promovează pe loc să primească un spor la salariu (e.g. 50% din diferenţa faţă de drepturile salariale corespunzătoare gradului superior). S-a arătat în acest sens că ar trebui menţinută o remuneraţie pentru obţinerea gradului profesional superior chiar dacă magistratul nu desfăşoară în mod efectiv activitate la instanţa superioară, în caz contrar, există riscul de a scădea motivaţia pentru perfecţionare profesională a magistraţilor de la instanţe mici şi care nu doresc să părăsească localitatea în care îşi desfăşoară activitatea. Participarea la un concurs de promovare presupune studiu susţinut, reîmprospătarea cunoştinţelor teoretice, studiul practicii judiciare într-o manieră ghidată de bibliografie, etc.

S-a exprimat şi opinia, rămasă minoritară, pentru menţinerea sistemului actual.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I, pct. 39 – numirea judecătorilor în funcţii de conducere

În unanimitate, s-a considerat că, este necesară instituirea unor condiţii identice de vechime pentru judecători şi procurori în ceea ce priveşte promovarea în funcţii de execuţie ori de conducere.

În unanimitate, s-a considerat că este necesară completarea art. 50 alin. 3 în sensul menţionării condiţiei funcţionării efective la instanţa pentru care judecătorul îşi depune candidatura în vederea ocupării unei funcţii de conducere. S-a observat că ar trebui introdusă condiţia potrivit căreia candidatul trebuie să activeze efectiv la instanţa respectivă, pentru a bloca transferurile camuflate sub această procedură. Mai mult, este greu de înţeles cum ar putea să conducă o instanţă la care nu a lucrat anterior un interval de timp rezonabil.

Într-o opinie s-a apreciat că pentru a preîntâmpina situaţii în care anumite funcţii de conducere la instanţe mici nu pot fi ocupate funcţiile de conducere, se pot stabili anumite derogări de la aceste condiţii. Astfel, alin. 4 al art. 50 trebuie modificat în sensul reglementării posibilităţii ocupării unei funcţii de conducere de către un judecător cu o vechime mai mică decât cea de la alin. 1, astfel încât la situaţia delegării să se ajungă doar dacă nu există posibilitatea ocupării funcţiei de conducere ca urmare a reducerii vechimii minime.

Cu privire la posibilitatea acordată celor care au ocupat o funcţie de conducere, de a alege o altă instanţă decât cea de la care provin, în vederea revenirii pe funcţia de execuţie, majoritatea judecătorilor au considerat că acest beneficiu trebuie eliminat.

Cu privire la durata mandatului funcţiei de conducere, cu majoritate s-a apreciat că durata unui mandat este oportun să fie de numai 3 ani.

(..)

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I, punctul 53, în contextul în care s-a considerat că nu este oportună eliminarea probei scrise din cadrul concursului pentru promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se propune ca disciplina „dreptul muncii” să fie menţionată la punctul i), în grupă cu materiile drept civile, familiei şi drept internaţional privat, iar nu la punctul iii), alături de dreptul administrativ, financiar şi fiscal. Participanţii sunt de acord cu propunerea.

Cu privire la modificările preconizate la punctul 66, cu privire la trecerea din/în funcţia de judecător în/din funcţia de procuror, judecătorii au fost de acord, în unanimitate, cu modificările propuse. Modificarea este de bun augur mai ales că, de lege lata, este posibil ca procurorii să promoveze direct la ICCJ fără să parcurgă etapele necesare prevăzute de lege pentru judecători.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. I punctele 43-52 (modificările propuse în materia promovării, inclusiv la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie)

Cu privire la majorarea vechimii efective în funcţia de judecător la 18 ani, S-a considerat în opinia majoritară că este justificată obiectiv o astfel de
majorare.

În unanimitate, s-a considerat că este necesară instituirea unor condiţii identice de vechime pentru judecători şi procurori în ceea ce priveşte promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Cu privire la componentele concursului de promovare, în special cu privire la eliminarea probei scrise, s-au conturat două opinii, în aproape egală măsură reprezentate:
a) într-o opinie, conturată ca fiind majoritară, s-a considerat că este oportună eliminarea probei scrise. Argumentele aduse au avut în vedere faptul că promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este expresia unei cariere excepţionale, în acest sens fiind ilustrative lucrările judecătorului – hotărârile judecătoreşti pronunţate, activitatea sa în sala de judecată, conduita sa. Prin urmare, un nou examen, bazat pe memorare, nu este unul edificator, raportat la şi la vechimea în funcţie şi vârsta candidaţilor. De altfel, se poate presupune că proba măsurii cunoştinţelor juridice de-a lungul carierei, poate fi suplinită şi prin cerinţa de la lit. a) a art. 52 ind. 1 alin. 2, respectiv se poate verifica în cadrul probei având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidaţi, sau care privesc activitatea acestora.

b) în a doua opinie, s-a apreciat că modificarea nu este oportună, argumentându-se că aceasta ar conduce la instalarea subiectivismului în
selecţia candidaţilor De asemenea, s-a conturat, cu majoritate, propunerea ca interviul de evaluare să fie public, caracter menţionat ca atare în cuprinsul legii; a fost exprimată opinia minoritară în sens contrar.

Tot în ceea ce priveşte interviul, s-a mai propus ca rezultatul interviului să fie stabilit printr-un calificativ de genul „admis/respins”, iar nu printr-o notă.

Cu privire la punctul 46 – componenţa comisiilor de concurs – în unanimitate, s-a considerat că modificarea este oportună.

Cu privire la punctul 55 – numirea în funcţiile de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

S-a considerat, cu caracter unanim, că ar fi oportun ca pentru numirea în funcţiile de conducere menţionate, să fie necesară vechimea de 18 ani în funcţia de procuror, raportat la vechimea necesară pentru accederea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, implicit, în
funcţii de conducere la această instanţă.

S-a mai observat că, în condiţiile în care Ministrul Justiţiei propune, iar Consiliul Superior al Magistraturii alege este de discutat aici de câte ori poate fi respinsă propunerea ministrului pentru a preveni atât blocajele cât şi specularea unor situaţii în care opţiunea Consiliului Superior al Magistraturii să fie golită de conţinut.

În procedura de selecţie pentru numirea în funcţiile de conducere menţionate trebuie să existe suficientă colaborare între Ministrul Justiţiei şi
Consiliul Superior al Magistraturii.

Dezbătute fiind argumentele formulate în analiza propunerii de modificare legislativă, au fost exprimate mai multe opinii, în esenţă în opinia majoritară, suficient de bine conturată susţinându-se că implicarea Ministrului Justiţiei, în forma propusă, cu posibilitatea pentru Consiliul Superior al Magistraturii de a refuza o singură dată propunerea Ministrului Justiţiei, reprezintă un pericol real pentru independenţa justiţiei. Au fost propuse mai multe soluţii posibile în procedura de numire, şi anume:

– toată procedura de selecţie şi de numire să intre în competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii, responsabil de tot ce înseamnă cariera magistraţilor, fără implicarea Ministrului Justiţiei. Această soluţie a fost susţinută cu majoritate de voturi;

– reglementarea unei proceduri similare aceleia prin care sunt ocupate funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce
implică eliminarea Ministrului Justiţiei;

– Ministrul Justiţiei să propună Consiliului Superior al Magistraturii abilitat să dea un aviz consultativ, iar numirea să o facă Preşedintele României;
– într-o opinie rămasă minoritară, s-a susţinut necesitatea păstrării procedurilor actuale de numire.

Cu privire la modificările referitoare la delegarea şi detaşarea judecătorilor, au fost formulate două observaţii, şi anume:
– Majoritatea judecătorilor au considerat că trebuie categoric eliminată posibilitatea detaşării în funcţii care nu au legătură cu funcţiile juridice
(spre exemplu, ambasade, consulate, şi altele asemenea);
– totodată, majoritatea judecătorilor au considerat că este necesară limitarea la 6 ani a duratei de timp pentru care se poate dispune detaşarea în afara instanţelor şi parchetelor, eliminându-se, astfel, situaţiile de blocare a posturilor instanţei de la care este detaşat judecătorul şi deprofesionalizarea acestuia.

Cu privire la modificările preconizate la punctul 66, cu privire la trecerea din/în funcţia de judecător în/din funcţia de procuror, judecătorii au considerat, în unanimitate, că modificările propuse sunt oportune.

Cu privire la modificările preconizate la punctul 67 din proiect (suspendarea din funcţie) – participanţii sunt de acord cu modificările.

S-a exprimat, însă, şi opinia – referitor la pct. 67-84 – că abrogarea alin. 1 ind. 1 al art. 62 este o măsura disproporţionata. Săvârşirea de către
judecător sau procuror a unei infracţiuni din culpă nu trebuie să conducă neapărat şi automat la suspendarea din funcţie şi nici la excluderea din magistratură. Trebuie analizat în ce măsură reprezentanţii celorlalte două puteri în stat au în statutele lor astfel de dispoziţii legale radicale ştiindu-se bunăoară că, cel puţin în prezent, funcţiile de conducere ale celor două camere ale Parlamentului sunt ocupate de persoane care fie sunt trimise în judecată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie fie sunt condamnate definitiv pentru aceleaşi categorii de infracţiuni.

Cu privire la modificările preconizate de punctul 69 – efectul comiterii infracţiunilor din culpă – s-a propus să fie menţinută reglementarea
actuală.

Cu privire la modificările preconizate de punctul 72 S-a exprimat o opinie conform căreia că este necesară completarea lit. a a art. 62 cu sintagma „după rămânerea definitivă a hotărârii de confirmare a rechizitoriului” pentru coroborarea cu noile dispoziţii din CPP.

Cu privire la motivele estimate pentru punctele 77, 80 şi 98

A fost exprimată opinia conform căreia este necesară completarea art. 65 alin. 1 lit. f, în sensul excluderii infracţiunilor comise din culpă, dintre
cele care atrag eliberarea din funcţie.

Cu privire la pct. 81, s-a exprimat o opinie potrivit căreia că nu este necesară abrogarea art. 62 alin. 1 lit. f ind. 1.

De asemenea, cu privire la pct. 83, s-a exprimat opinia că nu este necesară abrogarea art. 65 alin. 1 ind. 1, ci dimpotrivă, să se menţioneze menţinerea în activitate în cazul infracţiunilor din culpă.

Cu privire la punctul 90 (modificările referitoare la drepturile locative ale judecătorilor pensionari ) Cu majoritate, judecătorii au considerat că modificarea propusă este oportună.

În opinia minoritară, s-a considerat că măsura abrogării alin. 7 al art. 79 restrânge în mod nefericit temporal dreptul locativ recunoscut de lege pentru judecătorii şi procurorii care şi-au desfăşurat activitatea o lungă perioada de timp. In context, s-a arătat că eliminarea dreptului locativ al judecătorului sau procurorului odată cu pensionarea pentru limita de vârstă conduce la ştirbirea statutului acestuia. S-a observat că ar fi de dorit o
reglementare a situaţiilor tranzitorii în cazul decesului titularilor contractelor de închiriere.

Cu privire la punctul 93 – reîncadrarea judecătorilor pensionaţi

Opinia conturată cu unanimitate este în sensul că nu este oportună abrogarea acestei prevederi legale. În acest sens, s-a arătat că ar trebui să existe posibilitatea ca aceşti judecători pensionaţi să poată fi reîncadraţi în funcţie, pe durate limitate în timp, pe posturi temporar vacante (spre
exemplu, concedii pentru creşterea copilului), reprezentând o posibilă soluţie de ocupare a posturilor vacante temporar.

Totodată, cu unanimitate judecătorii au considerat că este oportună, pentru aceste ipoteze, posibilitatea cumulării pensiei cu salariul, întrucât sursele de provenienţă bugetară sunt diferite, natura şi scopul acestor plăţi sunt diferite.

Cu privire la punctul 94 – eliminarea beneficiului pensiei de serviciu în cazul aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din
magistratură

În opinia majoritară modificarea este una oportună.

În opinia rămasă minoritară, modificarea nu este oportună deoarece ar constitui o dublă sancţiune şi solicită opinia participanţilor cu privire la
modificarea preconizată.

S-a propus reglementarea problema pensiilor de invaliditate ale magistraţilor, arătându-se că această categorie nu beneficiază de o reglementare adecvată în acest sens. Astfel, în prezent nu este reglementată situaţia magistraţilor care se pensionează în caz de boală sau de invaliditate,în ceea ce priveşte drepturile cuvenite acestora.

Cu privire la punctul 96 – vechimea în magistratură

Într-o opinie, s-a arătat că modificarea actualei reglementări nu este oportună. Este mai degrabă rezonabil să se prevadă eventual o durata minimă a vechimii în funcţia de judecător. Spre exemplu, 20 de ani vechime efectivă în funcţia de judecător la care se poate adăuga şi perioada în care acesta a îndeplinit celelalte funcţii juridice expres evidenţiate de lege lata în textul art. 86.

Într-o altă opinie, în egală măsură reprezentată, modificarea ar fi oportună, însă numai dacă avea în vedere următoarele:
– ar trebui eliminată categoria personalului „de specialitate juridică” din cadrul diverselor instituţii publice enunţate în text, alţii decât jurişti care sunt enumeraţi distinct. Sintagma este foarte vagă şi extinde inoportun sfera celor care beneficiază de facilităţile textului;
– este necesară o precizare asupra funcţiilor de cadru didactic în învăţământul superior cărora li se asimilează vechimea; prin referire la gradul profesional şi atribuţiile precise. In caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care un simplu asistent sau preparator care desfăşoară câteva ore activitate pe săptămână să beneficieze de vechime în magistratură;

Într-o opinie personală, vechimea în magistratură ar trebui să fie constituită numai de perioadele în care persoana a îndeplinit funcţia de
judecător sau procuror.

Cu privire la punctul 97 – răspunderea pentru erori judiciare

Prin regresul obligatoriu al starului, fără niciun fel de condiţionare, rezultă că se intenţionează instituirea unuia dintre cele mai aspre regimuri europene de răspundere juridică pentru magistraţi. În ipoteza înăspririi răspunderii magistraţilor (care există şi în prezent) este necesară instituirea unor asigurări pentru răspundere profesională obligatorie, prin care să se atenueze riscul afectării independenţe magistratului în luarea soluţiilor concrete în dosar.

În niciunul dintre statele membre ale Uniunii Europene, regresul statului împotriva magistratului nu e obligatoriu (aşa cum propune ministrul justiţiei), ci e facultativ şi depinde de o serie de circumstanţe ale cazului concret. Este de remarcat, de asemenea, că şi în statele în care există un astfel de mecanism (Franţa de exemplu), el nu a fost niciodată pus în aplicare, tocmai pentru a asigura în practică independenţa magistratului. Pentru ca un astfel de mecanism să fie adoptat, este necesar să se clarifice fără echivoc ce se înţelege prin noţiunile de gravă neglijenţă sau rea-credinţă enunţate de art. 96 în actuala formă. Instituirea unui regim de răspundere extrem de aspru, fără niciuna dintre garanţiile anterior expuse (clarificarea noţiunilor de rea-credinţă şi gravă neglijenţă; asigurare de răspundere profesională etc), va conduce la timorarea magistraţilor. Argumentul potrivit căruia măsurile sunt necesare pentru evitarea abuzurilor nu este valid. În măsura în care se săvârşesc abuzuri în prezent din partea magistraţilor, există mecanisme pentru tragerea acestora la răspundere, inclusiv penală, existând cazuri notorii de magistraţi aflaţi în diferite stadii procesual penale, dar şi magistraţi sancţionaţi disciplinar.

De asemenea, s-a observat că deşi modificarea propusă reglementează regresul obligatoriu, nu s-a propus şi instituirea unui sistem de asigurări de malpraxis, astfel cum este cazul altor profesii (e.g. medici);

Cu privire la modificarea alineatului (4) al art. 96, s-a considerat, în unanimitate, că este necesară păstrarea formei actuale a alineatului. În acest sens, este de văzut că modificarea propusă ar determina ca orice persoană nemulţumită de soluţia dată procesului, să poată introduce o acţiune împotriva judecătorilor care au instrumentat dosarul. S-a mai apreciat că este necesar ca trimiterea la lege făcută expres în propunerea de modificare a art. 96 alin. 4 să fie făcută la legea organică care are condiţii mai restrictive de adoptare în Parlament tocmai pentru a se sublinia caracterul excepţional al instituţiei răspunderii materiale a magistraţilor.

Cu privire la modificarea alineatului (7) al art. 96, aşa cum s-a arătat deja, nu se impune modificarea textului de lege prin introducerea regresului obligatoriu al statului, fiind necesară păstrarea formei actuale a reglementării, regresul statului trebuind să se circumscrie numai anumitor situaţii;

Cu privire la modificarea alineatului (8) al art. 96

În opinia majoritară, s-a considerat că este oportună eliminarea termenului special de prescripţie.
În opinia minoritară, nu se impune modificarea textului de lege, fiind necesară păstrarea formei actuale a reglementării. S-a mai spus că ar fi necesară precizarea expresă a unei durate limitate de timp în care acţiunea în regres a statului să poată fi exercitată propunerea privind instituirea termenului de prescripţie de drept comun nesatisfăcând aceste exigente. De asemenea, trebuie precizat ca acest termen curge de la data stabilirii relei credinţe sau gravei neglijente a magistratului intr-o procedura disciplinara sau penala distincte.

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. II, pct. 8

Cu privire la stabilirea componenţei secţiilor de către preşedintele instanţei, majoritatea participanţilor a apreciat că modificarea nu este necesară, componenţa secţiilor rămânând atributul colegiului de conducere al instanţei.

În opinia minoritară, s-a arătat că propunerea ar fi justificată în condiţiile în care colegiul de conducere nu răspunde pentru eficienţa managementul secţiilor specializate ale instanţei, însă preşedintele are o asemenea răspundere.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. II, pct. 9

În unanimitate, participanţii au apreciat că nu este oportună propunerea privind stabilirea componenţei completelor prin tragere la sorţi.

Aceasta ar putea crea dificultăţi greu surmontabile în practică, iar stabilirea componenţei completelor specializate se poate face si după alte criterii,
verificate pana acum in practica administrativă.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. II, pct. 28. – reorganizarea Inspecţiei Judiciare

Judecătorii se opun categoric, în unanimitate, propunerii de reorganizare a Inspecţiei Judiciare în cadrul Ministerului Justiţiei. Astfel, s-a arătat că trecerea Inspecţiei Judiciare în subordinea Ministrului Justiţiei, persoană numită politic, atrage un risc real de politizare a instituţiei şi de afectare gravă a independenţei acesteia.

Subordonarea este de substanţă cât timp ministrul aprobă regulamentul de funcţionare şi multe dintre rapoartele inspecţiei. Nu există nici în prezent
vreo explicaţie rezonabilă pentru care se propune trecerea Inspecţiei în subordinea Ministerului Justiţiei, nu se cunoaşte de ce statutul actual ar
trebui schimbat şi care au fost resorturile pentru o astfel de iniţiativă.

În concluzie, în unanimitate, s-a solicitat retragerea propunerii referitoare la Titlul IV1.

De asemenea, s-a observat că unii judecători au propus ca la art. 109 ind. 6 să stabilească durata mandatului inspectorilor la 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. Această propunere nu a fost însuşită de cea mai mare parte dintre judecători, cu motivaţia că este bine ca experienţa unui inspector judiciar să fie una cât mai cuprinzătoare, iar abilităţile dobândite astfel de inspectori de-a lungul timpului îşi spun cuvântul atunci când aceştia sunt confruntaţi cu varii situaţii.

S-au mai menţionat propuneri individuale, precum aceea ca numirea inspectorilor şi a inspectorilor şefi să se facă în urma unui concurs organizat de INM.

În sfârşit, s-a mai propus ca, la art. 109 ind. 7 să se prevadă obligaţia foştilor inspectori de a se reîntoarce la instanţa la care au funcţionat anterior numirii în funcţie.

De asemenea, a fost exprimată opinia, rămasă individuală, în sensul eliminării lit. f din art. 109 ind. 10 (atribuţia inspectorilor de a efectua verificări privind condiţia bunei reputaţii).

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. II, pct. 29 – referitoare la art. 113 (asistenţii judiciari)

Într-o opinie, s-a apreciat că este necesară regândirea sau eliminarea instituţiei „Asistenţilor judiciari”, întrucât în forma actuală de reglementare
este total ineficientă.

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 628 din 1 septembrie 2012 cu modificările şl completările ulterioare:

Referitor la modificările propuse la Art. III – pct. 31-32

Cu unanimitate, s-a apreciat că nu este oportună modificarea competentei materiale specializate a Curţii de Apel Bucureşti si desemnarea celorlalte curţi de apel din tara. In acest sens, s-a arătat ca nu exista justificări pertinente pentru o atare măsura cu atât mai mult cu cat, de-a lungul anilor, CA Bucureşti s-a specializat in astfel de litigii si si-a stabilit o practica judiciara care poate fi modificata. Pe de alta parte, este greu de crezut ca apărarea si poziţionarea in proces in sprijinul magistraţilor ce fac obiectul cauzelor va mai fi făcuta cu eficienta de Inspecţia Judiciara câtă vreme aceasta va trebui sa compara, poate deodată, in fata a 15 curţi de apel, in diverse cauze răspândite teritorial in toata ţara.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. III, pct. 40 – dreptul organizaţiilor profesionale de a convoca adunările generale ale judecătorilor în vederea revocării membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii

În opinia majoritară, s-a considerat că este preferabilă reglementarea actuală. S-a arătat în acest sens, că în practică ar putea apărea situaţii în care asociaţii profesionale obscure şi lipsite de reprezentativitate să abuzeze de acest drept. Prevederea că adunarea generală a judecătorilor poate fi
convocată de două treimi din numărul judecătorilor instanţei este suficientă. S-a văzut, în acest sens, că în măsura în care o anumită
necesitatea iniţierii demersului a primit suficientă reprezentativitate în rândul judecătorilor unei instanţe, adunările generale ale judecătorilor au
fost convocate.

Cu privire la bugetul instanţelor, în unanimitate, s-a considerat că ar fi mai fezabil ca acesta să fie administrat de Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la modificările propuse în Proiectul de lege, la Art. IX
– înfiinţarea, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei direcţii specializate in efectuarea urmăririi penale pentru
infracţiunile săvârşite de judecători si procurori

În unanimitate, judecătorii au considerat că nu este oportună modificarea legii în sensul înfiinţării unei asemenea direcţii. În acest sens, s-a reţinut ca nu se poate justifica rezonabil înfiinţarea unei atare instituţii numai pentru efectuarea cercetării unor anumite categorii de persoane si nu dedicată în cercetarea anumitor fapte antisociale cu impact major pentru ordinea de drept.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina