fbpx

Propuneri de modificare a Codului de procedură civilă, aflate în dezbatere publică

Ministerul Justiției a supus dezbaterii publice Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă propune instituirea unor soluţii de reglementare în materia contestaţiei privind tergiversarea procesului printr-o procedură într-o singură treaptă, de competența instanței superioare.

Spre deosebire de reglementarea în vigoare, prin proiect se propune instituirea unei norme în sensul că judecarea contestației are loc în camera de consiliu, cu citarea părților.

Redăm integral Proiectul de Lege:

,,ART. I Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

  1. Articolul 524 va avea următorul cuprins:

Art. 524. Forma contestației

Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății. Contestația se poate face și verbal în ședință, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de ședință.

  1. Articolul 525 va avea următorul cuprins:

Art. 525. Competența. Procedura de soluționare

(1) Contestația este de competența instanței ierarhic superioare. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se soluționează de un alt complet al aceleiași secții.

(2) Instanța învestită cu judecarea procesului va înainta de îndată contestația instanței competente, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei. Atunci când este posibil, acestea se trimit instanței ierarhic superioare în format electronic.

(3) Formularea contestației nu suspendă judecata.

(4) Instanța soluționează contestația în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători.

(5) Judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare.

(6) Dacă instanța găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

(7) În toate cazurile, instanța care soluționează contestația nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului.”

  1. Articolul 526 va avea următorul cuprins:

Art. 526 Sancționarea contestatorului de rea-credință

(1) Atunci când contestația a fost făcută cu rea-credință, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestației.

(2) Reaua-credință rezultă din caracterul vădit nefondat al contestației, precum și din orice alte împrejurări care îndreptățesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaște.”

Art. II Dispozițiile art. I sunt aplicabile și contestaților formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.”

În expunerea de motive se arată următoarele: ,, Prin Decizia nr. 604/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 524 alin. (3) din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare, NCPC),publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 22 octombrie 2020,,instanța de contencios constituțional a constatat neconformitatea dispozițiilor care stabilesc competența de soluționare, în primă instanță, a contestației privind tergiversarea procesului în sarcina completului care judecă cererea principală cu prevederile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, precum și cu cele ale art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; totodată, Curtea a constatat și nerespectarea dispozițiilor art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

În Decizia amintită, Curtea a statuat că “24. […] faptul că o contestaţie s-ar judeca mai repede de către completul învestit cu judecarea cauzei în fond sau că acesta cunoaşte mai bine problemele apărute în judecarea cauzei de fond nu justifică soluţionarea contestaţiei cu încălcarea garanţiilor procesuale asociate dreptului la un proces echitabil, şi anume imparţialitatea obiectivă a instanţei.”, fiind “25. […] exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de acelaşi complet care soluţionează fondul, acestuia lipsindu-i imparţialitatea obiectivă.”. În decizia amintită, instanța de contencios constituțional a arătat și că “26. Faptul că hotărârea de respingere astfel pronunţată poate fi atacată cu plângere la instanţa ierarhic superioară nu echivalează cu înlăturarea sau acoperirea lipsei de imparţialitate obiectivă a primei instanţe, ci demonstrează existenţa unui control judiciar asupra soluţiei dispuse de prima instanţă în vederea remedierii hotărârii iniţiale. Având în vedere că hotărârea primei instanţe este întotdeauna dată cu nerespectarea principiului imparţialităţii obiective, rezultă că, în realitate, există doar un singur grad de jurisdicţie care îndeplineşte exigenţele dreptului la un proces echitabil, şi anume plângerea. Primul nivel de jurisdicţie este inutil şi inefectiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, pentru că nu respectă o cerinţă esenţială a acestuia, şi, în consecinţă, este contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că: “27. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească procedura de judecată. 28. Curtea constată că ţine de opţiunea legiuitorului să reglementeze o procedură în două trepte (contestaţie şi plângere) sau într-o singură treaptă (contestaţie), caz în care cererea ar fi fost judecată numai de instanţa ierarhic superioară (precum în Codul de procedură penală), însă soluţiile legislative promovate în urma opţiunii realizate trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale. […]”.

Potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată, de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituţionale vor fi suspendate de drept, urmând a-şi înceta efectele juridice la 45 de zile de la publicare dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale fiind suspendate de drept.”

  1. Schimbări preconizate

În considerarea obligaţiei legiuitorului de a pune de acord dispoziţiile constate ca fiind neconstituţionale din NCPC cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 604/2020 şi cu prevederile din Constituţia României, republicată, prezentul demers legislativ propune instituirea unor soluţii de reglementare în materia contestaţiei privind tergiversarea procesului, care urmăresc, în principal, acest obiectiv.

Întrucât Curtea Constituţională lasă legiuitorului posibilitatea de a opta între cele două posibile variante de reglementare, ambele presupunând însă reconfigurarea instituției contestației privind tergiversarea procesului, soluțiile propuse prin proiect rețin cea de-a doua opțiune – respectiv procedură într-o singură treaptă, de competența instanței superioare, din considerente care ţin de asigurarea respectării exigențelor componentei dreptului la un proces echitabil vizând soluționarea cauzei în termen optim și previzibil, aspect care constituie chiar finalitatea procedurii contestației. Din această perspectivă, reglementarea procedurii într-o singură treaptă, de competența instanței ierarhic superioare, corespunde de o manieră mai eficientă acestui deziderat.

Spre deosebire de reglementarea în vigoare, prin proiect se propune instituirea unei norme în sensul că judecarea contestației are loc în camera de consiliu, cu citarea părților, pentru următoarele rațiuni:

– cât privește judecarea contestației în camera de consiliu, a fost a avut în vedere specificul procedurii, care pune în discuție o conduită culpabilă a instanței (deci inclusiv prestigiul justiției), dar și faptul că procedura analizată nu vizează fondul cauzei;

– referitor la soluționarea contestației cu citarea părților, soluția a avut în vedere faptul că în materie procesual-penală, prin Decizia nr. 423/2015 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea soluției legislative care reglementa judecarea contestației fără citarea părților, dar cu posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia cererii, statuând, între altele, că “22.[…] în cadrul acestei proceduri, participanții la procesul penal trebuie să beneficieze de dreptul de a participa la ședința de judecată pentru a-şi susţine, în faţa instanţei, argumentele referitoare la caracterul excesiv sau rezonabil al duratei procesului penal, într-o procedură caracterizată prin contradictorialitate şi oralitate, în caz contrar procedura analizată încălcând prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituție.”; așadar, soluția este propusă pentru a veni în întâmpinarea unei posibile identificări, în viitor, a unui viciu de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, pentru acest motiv. De asemenea, instituirea unei norme privind judecarea contestației cu citarea părților se impune cu atât mai mult cu cât opțiunea legislativă aleasă vizează reglementarea procedurii contestației într-o singură treaptă (de competența instanței ierarhic superioare sau, după caz, a unui alt complet al ICCJ).

Tot cu titlu de element de noutate față de reglementarea în vigoare, din rațiuni care țin de asigurarea celerității procedurii, proiectul prevede că, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanței ierarhic superioare în format electronic.

Cât privește aplicarea în timp a dispozițiilor propuse prin proiect, a fost avută în vedere, prin derogare de la dispozițiile art. 24-27 NCPC, soluția aplicării imediate a acestora, pentru a da efect hotărârii instanței de contencios constituțional și pentru procesele în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii reglementări, din considerente ce țin de eliminarea incertitudinilor referitoare la competența și procedura de soluționare a contestațiilor ce vor fi formulate în aceste procese după data intrării în vigoare a preconizatei reglementări.”

În prezent, Codul de procedură civilă prevede, referitor la  contestația privind tergiversarea procesului, următoarele:

TITLUL IV

Contestaţia privind tergiversarea procesului

ART. 522

Subiectele contestaţiei şi motivele ei

(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

  1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
  2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
  3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
  4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

ART. 523

Retragerea contestaţiei

Contestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Odată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată.

ART. 524

Forma contestaţiei. Procedura înaintea instanţei care judecă procesul

(1) Contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii. Contestaţia se poate face şi verbal în şedinţă, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de şedinţă.

(2) Contestaţia nu suspendă soluţionarea cauzei.

(3) Contestaţia se soluţionează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor.

(4) Când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunţă o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, prin care ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. În acest caz, contestatorului îi va fi comunicată, pentru informare, o copie a încheierii.

(5) Când apreciază contestaţia ca neîntemeiată, completul de judecată o va respinge prin încheiere. Împotriva acestei încheieri contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare. Plângerea se depune la instanţa care a pronunţat încheierea, care o va înainta de îndată pentru soluţionare, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea se soluţionează de un alt complet al aceleiaşi secţii. Formularea plângerii nu suspendă judecata.

(6) Încheierile prevăzute la alin. (4) şi (5) se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare.

N.red.: Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 604/2020, a constatat că dispoziţiile art. 524 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

ART. 525

Procedura de soluţionare a plângerii

(1) Instanţa va soluţiona plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.

(2) Dacă instanţa găseşte plângerea întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

(3) În toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.

ART. 526

Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă

(1) Atunci când contestaţia sau plângerea a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestaţiei sau plângerii.

(2) Reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit nefondat al contestaţiei ori al plângerii, precum şi din orice alte împrejurări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte.

Proiect-de-lege-8.01.2021-FINAL

Expunere-de-motive-Proiect-de-lege-transpunere-Decizie-nr.-604-2020-08….

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina