Acasă » PROCESE » Primăria Cluj a primit într-un proces 369 de lei și are de achitat cheltuieli de judecată de 3.000

Primăria Cluj a primit într-un proces 369 de lei și are de achitat cheltuieli de judecată de 3.000

Proces ”rentabil” pentru municipalitate. Primăria Cluj a primit 369 de lei într-un proces cu firma de IT Endava, dar are de achitat cheltuieli de judecată de 3.0000 de lei pentru că acțiunea a fost admisă într-o mică parte.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20 ianuarie 2015, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au solicitat în contradictoriu cu pârâta Endava România SRL să fie obligată pârâta la plata sumei de 31.537,34 lei reprezentând debite accesorii de întârziere, generate de achitarea cu întârziere a cotei de asociere indexate cu inflația, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data ultimei plăți a contravalorii lor (respectiv data de 18.07.2013); să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze, în cuantumul pe care îl va preciza ulterior.

Extrase din motivarea sentinței

În motivarea cererii s-a arătat că între reclamanți și pârâtă s-a încheiat la data de 21.08.2000 contractul de asociere nr. 148 având ca obiect asocierea în participațiune a părților contractante, în vederea exploatării spațiului situat în municipiul Cluj-Napoca str……, alcătuit dintr-o încăpere folosită pentru magazin nealimentar în suprafață de 48,19 mp.

Contractul de asociere a fost încheiat inițial pe o durată de 5 ani, de la data de 28.07.2000 până la data de 27.07.2005, fiind prelungit ulterior prin actul adițional nr. 1, actul adițional nr. 2 și actul adițional nr. 3 la contractul de asociere nr. 148/21.08.2000 până la data de 31.12.2010. Ca urmare a nesemnării de către pârâtă a actului adițional nr. 4 la contractul de asociere nr. 148/21.08.2000, în perioada cuprinsă între 31.12,2010 și până la predarea spațiului, 06.03.2012 a operat relocațiunea tacită în conformitate cu art. 1437 C. civ.

In baza clauzelor pecuniare stabilite prin contractul de asociere și actele adiționale la acest contract, pârâta datora Consiliului local și Municipiului Cluj-Napoca chiria lunară aferentă spațiului închiriat și care trebuia achitată lunar conform acestor clauze.

Restanțele la debitul principal, conform chitanței nr. 1228/14.03.2012 și nr. 1565/11.04.2012, au fost achitate la data de 18.07.2013, astfel debitul principal a fost achitat integral doar la acea dată, deși predarea spațiului s-a făcut la data de 06.03.2012. Prin contractul de asociere s-a prevăzut în art. 13 sancțiunea neachitării la termen a obligațiilor pecuniare, astfel: „Neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către părți, atrage plata unei penalități/zi de întârziere, conform prevederilor legale în vigoare”.

Prin Legea nr. 210/2005 s-a înlocuit noțiunea de penalități cu noțiunea de majorări de întârziere, astfel art. IV, alin. 2 prevede faptul că: „în toate actele normative în care se face referire la noțiunile de dobânzi și/sau penalități de întârziere aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de majorări de întârziere”.

Ca urmare a neîndeplinirii la timp a obligațiilor pecuniare, s-au calculat și perceput majorări de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății contravalorii acestora, în conformitate cu art. III alin 1 și 5 al Legii 210/2005, care prevăd următoarele: „majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv” iar „nivelul majorării de întârziere este de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.

Începând cu data de 01.08.2010, nivelul majorărilor de întârziere este de 0,5%/zi din cuantumul obligației neachitate în termen în conformitate cu art. 1 din HCL nr. 284/15,07.2010 privind aprobarea cuantumului majorărilor de întârziere în cazul veniturilor nefiscale.Majorările de întârziere datorate de pârâta i-au fost aduse la cunoștință prin numeroasele notificări emise de către Direcția economică a reclamantelor, și care sunt depuse în probațiune, pentru a arăta faptul că aceasta a lua la cunoștință de existența debitelor restante, însă nu le-a achitat, deși și-a asumat această obligație prin clauzele contractuale ale acordului de asociere nr. 148/21.08.2000, și a actelor adiționale subsecvente.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194N.C.proc.civ. și următoarele, art.453 C.proc. civ., art. 969, art. 1079 și art. 1437 C. civ, Legea nr. 210/2005, HCL nr. 284/15.07.2010;

Pârâta Endava România SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamanți ca fiind, în principal, prescrisă, iar în subsidiar, neîntemeiată; să  fie obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecata constând în onorariu avocațial, pe care le va justifica ulterior.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că în data de 21.08.2000 între ea și reclamanți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 148, având ca obiect exploatarea spațiului situat în mun. Cluj-Napoca,…….., alcătuit dintr-o încăpere care urma a fi folosită ca magazin nealimentar, în suprafață de 48,19 mp. Contractul de asociere în participațiune a fost încheiat inițial pentru o perioadă de 5 ani iar prin actele adiționale nr. 1, 2 și 3 s-a prelungit în mod succesiv perioada de valabilitate a contractului. Din inițiativa Consiliului Local a fost emis și actul adițional nr. 4 (depusa la dosarul cauzei de reclamante), prin care se intenționa o nouă prelungire a contractului. Datorită faptului că în acest act adițional a fost introdusă de către CL și o clauză modificatoare privitoare la cuantumul penalităților de întârziere, pârâta a refuzat la momentul respectiv să semneze acest act adițional, purtând cu CL corespondență în încercarea de a reglementa amiabil această situație.

Actul adițional nr. 4 – nesemnat de pârâtă – conținea următoarea clauză, propusă de CL:

ART. 3 – Se modifică Art. 13 după cum urmează: „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen , majorări de întârzieri începând cu data de 01.08.2010 , nivelul majorării de întârziere fiind de 0,5%/zi din cuantumul obligației neachitate în termen , calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.”

De remarcat faptul si acest act adițional a fost propus a se semna în data de 12.07.2011, însă tindea să modifice penalitățile contractuale începând cu data de 01.08.2010 – retroactiv cu aproximație un an de zile!

În aceste condiții, așa cum s-a arătat deja, o astfel de clauză – tinzând să modifice cuantumul penalităților contractuale de la 0,1%/zi la 0,5%/zi (și în plus și cu titlu retroactiv) a fost inacceptabilă din punctul nostru de vedere și, după o perioadă de aproximativ un an de negocieri purtate prin corespondență, neajungându-se la o înțelegere, a hotărât să renunțe la spațiul în discuție. Contractul de asociere în participațiune a fost reziliat prin acordul părților, iar la data de 06.03.2012 a predat posesia spațiului către reclamantele proprietare (a se vedea procesul-verbal de predare primire depus de reclamante în probațiune).

Pentru propusa modificare a cuantumului penalităților de întârziere Consiliul Local a invocat în permanență ca temei normativ prevederile art. 1 din HCL nr. 284/15.07.2010 privind aprobarea cuantumului majorărilor de întârziere în cazul veniturilor nefiscale.

Este adevărat și nu a negat faptul că anumite sume datorate de pârâta au fost achitate cu întârziere. Problema care se pune este însă, în primul rând, a prescripției penalităților de întârziere, iar în al doilea rând a cuantumului penalităților de întârziere ce poate fi aplicat în relația contractuală dintre părțile prezentului litigiu.

PRESCRIPȚIA:

Atât vechea legislație (decretul 167/1958 – articolele 1, 3 și 7), cât și actualul Cod civil (articolele 2.501, 2.517 și 2.523) conduc la aceeași concluzie, potrivit căreia orice obligație pecuniară a pârâtei născută anterior datei de 20 ianuarie 2012 – trei ani anterior datei de înregistrare a acțiunii din prezentul dosar – s-a stins prin prescripție.

Prin urmare, se poate discuta exclusiv despre penalități care au curs după data de 20 ianuarie 2012, respectiv o sumă totală de 369,52 lei. Pentru a ajunge la acest rezultat a folosit algoritmul de calcul ce reiese din tabelul de mai jos. A utilizat un procent al penalităților de 0,1%, conform contractului.

Analizând cu prioritate excepția prescriptiei dreptului la actiune, instanța constata ca aceasta este întemeiată.

Conform ART.1 din Decretul 167/1958, aplicabil prezentei spete conform art.201 din legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a codului civil si 6 alin.4 C.civ.,  Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivitART.7 din acelasi decret Prescripția începe sa curgã de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silitã.  În obligațiile care urmeazã sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al cãror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgã de la data nașterii raportului de drept.  Dacã dreptul este sub condiție suspensivã sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgã de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

De la data scadentei facturilor mentionate in  listele de calcul depusa la filele 22-25 si pana la data introducerii prezentei actiuni – 20.01.2015, s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru reclamanti. Prin urmare se va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru obligatiile de plata ale paratei anterioare datei de 20.01.2012 si in consecinta se va respinge cererea formulata pentru aceste sume.

Pe fondul cauzei instanta retine ca la data de 06.03.2012 parata a predat spatiul reclamantilor conform procesului verbal de la fila 21.

Prin contractul de asociere  incheiat intre parti nr.148/21.08.2000 s-a prevăzut în art. 13 ca”Neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către părți, atrage plata unei penalități/zi de întârziere, conform prevederilor legale în vigoare”.

Avand in vedere ca actul aditional nr.4 la contractul nr.148/21.08.2000, prin care se modifica cuantumul penalităților de întârziere de la  0,1%/zi la 0,5%/zi , nu a fost semnat de parata, aceasta este tinuta doar de clauzele insusite expres.

Astfel, aplicand penalitățile de întârziere de 0,1%/zi la suma achitata cu intarziere (aspect recunoscut de parata), de după data de 20 ianuarie 2012, rezulta o sumă totală de 369,52 lei cu titlu de penalitati de intarziere.

In temeiul art. 453 C.pr.civ. retinand culpa procesuala a reclamantilor si imprejurarea ca actiunea va fi admisa in parte, va obliga reclamantii, proportional cu pretentiile admise, la plata sumei 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (conform facturii nr. KREV573/18.02.2015 de la fila 120 si dovada platii de la fila 121 din dosar) in favoarea paratei.”, se arată în motivarea sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca.

Sentința a fost atacată cu apel de către Primărie, care se judecă la Tribunalul Specializat Cluj.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns