Președintele Institutului de Psihologie Judiciară România, Iulian-Laurențiu Ștefan, care este și directorul juridic al Colegiului Psihologilor, a reacționat la explicațiile Consiliului Superior al Magistraturii după dezastrul de la testarea psihologică a candidaților de la concursul de admitere directă în magistratură:
”Metoda și tehnicile de evaluare psihologică ale magistraților trebuie să fie dedicate, concepute potrivit unui standard național și unui etalon specific unei anumite populații de candidati/magistrati, respectiv, potrivit profilului pdihoaptitudinal al ocupației de magistrat din țară noastră, iar nu prin utilizarea unor metode comerciale, comercializate de către SRL-uri, nespecifice sau a unor metode împrumutate, pentru mai multe elemente psihologice cu caracter general.
Cu alte cuvinte, trebuie ca metoda să fie validă științific, standardizată (potrivit unui standard specific pentru magistrații din țară) și, abia la final, etalonată pe populația specifică de magistrați (auditori de justiție, magistrați la nivele judecătorie, tribunal, curte de apel, cu funcție de conducere/fara șamd). Atenție, trebuie verificate etaloanele utilizate, astfel încât să nu se folosească etaloane generale! Standardizarea implică aprobarea standardului de către beneficiar/angajator (statul), concomitent cu construirea unor etaloane periodice, prin raportarea la datele Institutului National de Statistica, care difera în timp.
Construcția unei astfel de metode, respectiv, a unei baterii de evaluare psihologică, trebuie validată prin studii longitudinale specifice, iar nu prin adaptări formale, de tip marketing, urmărind tocmai eficienta, fidelitatea și consistenta metodei, în raport cu standardul national. Fără studii longitudinale de validare și fără o validare științifică a metodei, aceasta nu reprezintă decât un instrument abuziv de selecție a candidaților, prin care sunt impuse alte criterii de selecție decât cele legale.
Existenta standardului și a etaloanelor naționale, garantează fiecarui candidat dreptul de a fi evaluat prin orice metoda psihologică care îndeplinește condițiile din standard și din etalonul specific, iar nu invers, respectiv, prin utilizarea unei singure metode, eventual comercializate de către un SRL, dar fără standard și etalon specific.
Nu cunosc sa fi fost realizată vreodată o standardizare a acestei metode sau sa fi fost realizat un studiu longitudinal pentru validarea științifică a unui standard, pe baza profilului pdihoaptitudinal al magistratului din tara noastră. Nu am auzit ca vreun magistrat să-și fi dat acordul pentru a participa la un astfel de studiu. Totodată, accesul la etalonul pe populația specifica, iar nu cea generala, de magistrați, ar trebui sa reprezinte un drept al oricărui candidat. De altfel, legal de eficienta, fidelitate și consistenta, lucrurile trebuie sa fie prezentate transparent, astfel încât fiecare magistrat sa aleaga metodele cu care dorește sa fie testat, nicidecum sa i se impună un anumit instrument, comercializat de un anumit SRL, unde asociat este cine trebuie.
De asemenea, trebuie precizate situatiile de eroare ale metodei (coeficientul de eroare), dar, mai ales, acordul candidaților de a fi evualuati cu metode cărei aplica un risc de eroare la măsurare.
Însă, din punctul meu de vedere, nu doar aceasta e problema, ci conceptul în sine de examen obligatoriu și eliminatoriu. Un asemenea examen psihologic este o inepție. Examenul psihologic nu poate fi obligatoriu și nici eliminatoriu, din perspectiva științifică și etică. În primul rând, un asemenea examen trebuie definit, dacă este un screening clinic, un test pdihoaptitudinal sau o evaluare psihologica complexa de tip expertal. Pentru ca o metoda nu înseamnă mai nimic, fără un profesionist. Așadar, cine este profesionistul care evaluează magistratul, pentru că un SRL nu poate?!
Sa evaluezi psihologic un magistrat într-o tara este un act extrem de complex și responsabil, nicidecum o procedură ca la recrutare pentru armata sau la obținerea permisului de conducere…”