fbpx

Persoană vătămată ajunsă inculpat. Prietenul unei tinere violate, vinovat de favorizarea infractorului

Paradox juridic. Un tânăr domiciliat în Cluj-Napoca, care inițial a avut calitatea de persoană vătămată alături de prietena lui violată de doi indivizi, a ajuns să fie judecat separat ca inculpat pentru favorizarea infractorului, ma exact a formulat în fața instanței declarații contrare realității, în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală a violatorilor. Culmea. chiar mama lui l-a dat de gol.

Judecătoria Alba Iulia a stabilit pentru tânărul de 29 de ani, fără antecedente penale, pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de favorizarea făptuitorului (3 acţiuni din datele de 31.05.2016, 22.11.2017 ?i 30.09.2020).

Instanța a amânat aplicarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Motivarea sentinței:

În fapt, la data de 10.01.2012, N.A.M a sesizat prin plângere organele de urmărire penală cu privire la faptul că, în noaptea de 06/07.01.2012, în jurul orelor 06:20, numiții D.G. și G.R-A, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-au deplasat la locuința prietenului ei, inculpatul L.R.N, au pătruns în locuință prin forțarea ușii de acces în apartament și au obligat-o, prin violențe fizice (lovituri cu palmele și pumnii) să întrețină relații sexuale orale cu aceștia.

Urmare a acestei plângeri, s-a format dosarul penal nr. 181/P/2012, iar prin rechizitoriul din data de 14.08.2015 au fost trimiși în judecată numiții G.R.A și D.G._ sub aspectul comiterii infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969, viol, prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a C.pen. din 1969 și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b și alin. (21) lit. a și c din C.pen. din 1969, în condițiile art. 33 lit. a C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Prin rechizitoriul în discuție s-a reținut că în noaptea de 07.01.2012, în jurul orelor 06:20, sub pretextul recuperării unei datorii de la numita N.A.M, numiții D.G. și G.R-A. au pătruns fără drept în locuința inculpatului L.R.N prin forțarea ușii de acces în apartament. Inculpatul s-a trezit și a ieșit din dormitor pe holul locuinței, iar numita N.A.M, la vederea celor doi intruși, s-a încuiat în dormitor, intenționând să sune la S.N.U.A.U. 112. Aceasta a reușit să apeleze dispeceratul 112, a răspuns operatorul, însă înainte să relateze cele întâmplate, G.R.A a spart cu umărul ușa de acces în dormitor și a pătruns împreună cu D.G. în interiorul camerei. G.R.A a luat telefonul din mâna persoanei vătămate și l-a introdus în buzunar.

În dormitor, prin exercitarea de acte de violență, G.R.A a obligat-o pe N.A.M să întrețină relații sexuale orale cu acesta.

După consumarea relațiilor sexuale orale cu G.R.A, acesta a mers la baie împreună cu inculpatul L.R.N, pentru a se curăța, în dormitor rămânând N.A.M și D.G., unde și acesta din urmă a constrâns-o pe N.A.M să întrețină relații sexuale orale cu el.

Ulterior consumării actelor sexuale orale, inculpații i-au pretins numitei N.A.M, prin exercitarea de violențe, dar și prin amenințarea cu acte de violență (spunându-i că așa cum au găsit-o o dată, o vor găsi din nou), să le restituie presupusa datorie în valoare de 1.500 lei, până la data de 28.02.2012. Înainte de a părăsi locuința, G.R.A le-a spus celor doi să nu anunțe poliția, iar în cazul în care o vor face “va veni și ambulanța”

În ceea ce îl privește pe inculpatul L.R.N, cu ocazia primei sale audieri în calitate de persoană vătămată, în data de 10.01.2012 , la trei zile după comiterea faptelor, acesta a declarat că la data de 07.01.2012, în jurul orelor 06:20, în timp ce se afla în locuința sa, au pătruns în apartament, fără acordul său, D.G. și G.R-A,, prin distrugerea ușii de acces în locuință și a celei de la camera sa.

La aceeași dată, inculpatul L.R.N  a relatat  faptul că la data de 07.01.2012, în jurul orei 06:20, în timp ce dormea în camera sa împreună cu N.A.M, în apartament au pătruns D.G. și G.R-A,, prin forțarea ușii de acces, sub pretextul restituirii unei sume de bani datorate de către N.A.M. Aceasta, fiind speriată de sosirea celor 2 persoane, s-a închis cu cheia în camera în care se afla și a încercat să folosească telefonul mobil, motiv pentru care G.R.A a forțat ușa camerei și a pătruns înăuntru, fiind urmat de către D.G. și de către inculpatul L.R.N.

Acesta a mai arătat că, odată ce au intrat toți trei în camera în care se afla N.A.M, telefonul inculpatului a sunat, a vrut să vadă cine îl caută, dar numitul D.G. i l-a luat din mână, l-a pus pe „silențios” și l-a băgat în buzunarul de la haină. Inculpatul a relatat, de asemenea, faptul că G.R.A s-a deplasat în direcția numitei N.A.M, s-a așezat lângă ea, și-a desfăcut pantalonii, a prins-o de cap și și-a introdus organul genital în cavitatea bucală, obligând-o să întrețină un raport sexual oral cu el. Inculpatul a mai precizat că, în timpul consumării actului sexual oral, G.R.A „o lovea cu palma peste față și cu pumnul în zona pieptului și a picioarelor”. În continuare, inculpatul a declarat că ulterior finalizării actului sexual oral, G.R.A a ieșit din cameră, iar el l-a urmat, lăsând-o pe numita N.A.M alături de D.G.. La întoarcerea în cameră, inculpatul a afirmat că ultimii doi discutau în dreptul geamului, iar numitul G:R.A s-a îndreptat către N.A.M_ și a lovit-o din nou cu pumnul în piept și i-a spus că datoria sa a crescut la suma de 1.500 lei. De asemenea, în finalul declarației, acesta a afirmat: „pe tot timpul cât cei doi au fost în casă, A. a fost foarte speriată și a plâns tot timpul de frică”.

În continuarea declarației anterioare, la data de 09.02.2012, inculpatul a precizat că își menține în totalitate declarația anterioară și a relatat din nou modul în care a avut loc infracțiunea de viol a cărei victimă a fost N.A.M, afirmând: „R. fiind băut a spus că îmi arată el cine e GHETOUL și la un moment dat acesta s-a așezat pe pat lângă A. și trăgea de ea și o lovea, cerându-i să facă sex oral cu el. Am încercat să intervin, însă R. a spus să stau cuminte dacă vreau să nu facă și cu mine sex. Acesta m-a pus să stau lângă G. după ce în prealabil a scos din buzunar un briceag și eu de frică am stat lângă G. A. plângea și mă întreba ce să facă, iar el a ținut-o de cap încercând să-i bage penisul în gură cu forța, ceea ce a și făcut.” A mai afirmat: „ulterior A. a spus că G_____ a făcut același lucru ca R, însă a fost mai ok, respectiv nu a lovit-o” (f. 86 dosar u.p.)

Aspectele anterior descrise au fost menținute de către inculpat și cu prilejul confruntării acestuia cu D________ G_____ (f. 94-97 dosar u.p.) și G.R.A (f. 98-101 dosar u.p).

Reaudiat de organele de urmărire penală la data de 23.06.2014 (f. 87 dosar d.u.p), inculpatul a arătat că își menține declarațiile date anterior. În plus, acesta a arătat că s-a întâlnit cu o persoană care i-a spus că A._ avea o datorie la R.. De asemenea, acesta a precizat că „pumnul dat în piept de R_. numitei N.A. nu-l consider o violență gravă” și că „aceasta nu a fost bătută, amenințată și dacă a întreținut raporturi sexuale de bună voie numai ea știe, eu am văzut doar când R. a prins-o de cap pe A., i l-a îndreptat spre penisul lui și ulterior contactul sexual”.

Cu ocazia audierii sale din data de 31.05.2016, în fața instanței de judecată, în calitate de persoană vătămată în dosarul nr. .. al Judecătoriei Alba Iulia (f. 28 – 30 dosar u.p.), la aproximativ 4 ani și 6 luni de la data comiterii infracțiunilor obiect al dosarului în discuție, inculpatul L.R. și-a modificat poziția, încercând să diminueze gravitatea faptelor comise de către G.R.A și D.G și să înlăture credibilitatea persoanei vătămate. Astfel, ceea ce a contribuit la formarea convingerii instanței a fost afirmația inițială a inculpatului, în sensul că este și a fost prieten cu ambii inculpați și consideră că este absurd ca cei doi să fie trași la răspundere penală pentru ,,o faptă atât de nesemnificativă”. Apoi, în scopul arătat mai sus, a arătat că la momentul pătrunderii în domiciliul său, D.G. și G.R-A, i-au explicat că era vorba despre o datorie pe care N.A.M_ o avea față de cel dintâi, motiv pentru care a încercat să ajungă la o înțelegere cu cei doi, predându-le telefonul său mobil în contul unei pretinse datorii morale. În plus, inculpatul a afirmat că presupune că cei doi au pătruns prin forțarea ușii în casă.

Mai mult, cu privire la infracțiunea de viol a cărei persoană vătămată a fost N.A.M, inculpatul L.R.N a declarat următoarele: „eu nu am văzut efectiv acte de violență asupra A., doar îmbrâncituri, în sensul că o prindeau de brațe”, „inculpatul G.R.A a întreținut relații sexuale cu ea. Eu nu pot să precizez că fost în mod forțat sau de bunăvoie din partea ei, având în vedere că s-a prefăcut că se teme de inculpați și am auzit și alte discuții referitor la ea. În mod sigur în acele momente A. plângea”. Totuși, ulterior, spre finalul declarației, inculpatul afirmă că l-a văzut pe numitul GR A  întreținând raportul sexual oral cu numita N.A.M, dar nu a încercat să-l oprească, fiind într-o stare de șoc, iar cu referire la A. a precizat că presupune că s-a opus având în vedere că plângea și dădea impresia că se opune, respectiv că a văzut că aceasta avea o oarecare reținere.

Cu prilejul audierii din data de 22.11.2017, în dosarul nr. …, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia (f. 31-33 d.u.p.), inculpatul a revenit din nou asupra celor afirmate anterior, cu împrejurări favorabile inculpaților din acel dosar, declarând următoarele: ,,în mod cert nu a existat niciun briceag”; ,, nu știu dacă au forțat ușa de la intrare în apartament, dar pot preciza că acea ușă era extraordinar de șubredă”; ,,A., nu știu, s-a panicat sau a fost o jonglerie, dar a încuiat ușa de la dormitor și a sunat la 112”; ,,Am împins ușa toți 3, de fapt nu mai știu cine a împins ușa”.

Totodată, acesta a mai precizat: ,,A. m-a întrebat dacă aș fi de acord (cu referire la întreținerea de raporturi sexuale cu D.G. și G.R-A,) și eu am spus că da, dacă ea așa consideră, eu nu am nimic împotrivă. Am fost de față când A. a întreținut relații sexuale cu . Acesta nu a constrâns-o în vreun fel pe A să facă acest lucru”; ,,Afirmațiile la care m-am referit în declarațiile inițiale, respectiv că inculpatul R ar fi spus să nu mergem la poliție, etc. sunt reale, dar nu au fost spuse la modul serios și nici un caz cu tentă de amenințare. În momentul în care am dat declarație la poliție eu povesteam și polițiștii reformulau”. „Sincer să fiu nu mai știu dacă A________ mi-a spus ulterior că ar fi avut relații sexuale cu inculpatul D.”; „Am fost de acord ca A_ să întrețină relații sexuale cu R___ pentru că ea a fost de acord”.

De asemenea, fiind audiat în calitate de persoană vătămată la data de 30.09.2020, în dosarul nr. ______*, aflat pe rolul Curții de Apel Alba IUlia (f. 34-35 d.u.p.), inculpatul L.R.N a disimulat din nou realitatea, schimbându-și în mod constant poziția. Astfel, acesta a declarat următoarele: ,,Acum, după ce am renunțat la droguri, îmi dau seama că la momentul primelor declarații am fost manipulat să declar în același sens cu A. Cea care m-a manipulat a fost chiar A. m-a manipulat creându-mi o imagine cu totul falsă despre ea”; „inculpații au intrat în apartament prin forțarea ușii, care era destul de șubredă”; ,,După ce inculpații au intrat în apartament, A. a făcut o criză încercând să arate cât este ea de speriată și s-a izolat în dormitor închizând ușa camerei”.

În plus, inculpatul a mai afirmat: ,,Înclin să cred că tot ceea ce s-a întâmplat în apartament a fost o chestiune amicală și inculpații s-au gândit că A. ar putea totuși anunța organele de poliție doar pentru a scăpa de datorie sau pentru a face o scenă”; ,,Cred că atitudinea pe care a avut-o A. în momentul în care inculpații au intrat în apartament de a se izola în cameră și de a face o scenă era mai degrabă animată de dorința de a-mi arăta mie că este un copil cuminte și nu neapărat de ideea că ar avea o datorie față de G:R.”; ,,Din punctul meu de vedere persoana vătămată nu a fost șantajată să întrețină un act sexual împotriva voinței ei cu vreunul dintre inculpați”.

Din declarațiile luate la data de 12.01.2012 martorei L.A., mama inculpatului, rezultă că în ziua comiterii faptei fiul ei i-a povestit faptul că numiții D.G. și G.R-A, au pătruns în apartament prin distrugerea sistemul de închidere a ușii și că acesta era foarte speriat în legătură cu ce i s-ar putea întâmpla în viitor.

Ulterior, în fața instanței, în data de 06.09.2016 (f. 106 dosar u.p.), mama inculpatului – numita L.A. a precizat că fiul ei i-a povestit că prietena sa a fost violată. De asemenea, cu ocazia audierii din data de 02.04.2019 (f. 104 dosar u.p), aceasta a declarat că în acea zi a observat o echimoză pe fața fiului ei și că acesta plânsese.

Procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 71-73 dosar u.p) și planșa foto privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului (f. 74-79 dosar u.p) prezintă relevanță în cauză, probând nesinceritatea declarațiilor inculpatului. Din cuprinsul acestora rezultă că atât ușa de la intrare în apartament, cât și ușa de acces în dormitor prezentau urme de forțare, că pe suprafața maieului găsit erau vizibile urme cu aspect de spermă și că, în interiorul unui sac de gunoi au fost găsite 2 bucăți de hârtie igienică care prezentau pete cu aspect de spermă.

De asemenea, din procese verbale de confruntare dintre N.A.M și numiții D.G. și G.R-A,(f. 88-93 dosar u.p) reiese că aceasta a avut o poziție constantă cu privire la modalitatea de comitere a faptelor.

Totodată, din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre N.A.M și D.G (f. 82 dosar u.p) rezultă că aceasta îi reproșează comportamentul din data de 07.01.2012.

Din procesele verbale de la filele 80 și 81 dosar u.p. rezultă că numita N.A.M a încercat să apeleze serviciul unic de urgență 112, numărul de pe care a apelat fiind al inculpatului LR.N_.

Cu ocazia audierii sale în prezentul dosar, în calitate de suspect, la data de 17.01.2018 (f. 16 dosar u.p.), inculpatul L.R.N nu a dorit să dea nicio declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere și audiat fiind la data de 19.02.2018 (f. 17 dosar u.p.), nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că și-a schimbat declarațiile întrucât a conștientizat gravitatea faptelor ce reieșeau din acestea și nu pentru că a dorit să-i favorizeze pe numiții D.G. și G.R-A,_. De asemenea, la data de 26.01.2021 (f. 22 dosar u.p.), nu a dorit să dea nicio declarație în calitate de suspect, ca urmare a extinderii urmăririi penale.

Fiind audiat în calitate de inculpat, la data de 26.02.2020 (f. 19 dosar u.p), nu a dorit să dea nicio declarație, dorind să se consulte cu un avocat și să studieze dosarul penal. La data de 26.05.2020 (f. 20 dosar u.p.), inculpatul a relatat că și-a schimbat declarațiile din anul 2021 întrucât nu corespundeau adevărului, neavând drept scop favorizarea vreunei persoane, susținând că a fost manipulat de A. și de organele de poliție. A mai precizat că atât el, cât și numitul N.A erau consumatori de etnobotanice la acel moment.

De asemenea, audiat fiind la data de 03.02.2021 (f. 24 dosar u.p.), după extinderea acțiunii penale, inculpatul L.R. N nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu i-a favorizat pe numiții D.G. și G.R-A,, ci, după citirea declarațiilor inițiale, și-a dat seama că acestea au fost mai amplificate decât faptele petrecute în realitate. Acesta a mai precizat că ușa de la intrare a fost forțată, dar aceasta era modalitatea în care o deschideau când își uitau cheile, modalitate pe care G.R. o cunoștea și că și ușa de la cameră a fost forțată. Ulterior, inculpatul a mai declarat că inițial, i s-a părut că N.A era speriată, după care și-a schimbat atitudinea și nu a mai dorit continuarea audierii.

Cu ocazia audierii în fața instanței în prezenta cauză (f. 8-9 Vol. II dosar inst.), inculpatul nu a recunoscut fapta și a solicitat să fie judecat în procedura de drept comun. Acesta a învederat că și-a modificat declarația în urma primei sentințe de 7 ani închisoare aplicată celor doi, iar declarația dată în fața curții de apel este cea care corespunde adevărului. Inculpatul a relatat că s-a înțeles cu A. despre ce urmau să declare și că a dat acele declarații de dragul ei. Totodată, a precizat și că a avut și o oarecare repulsie față de numiții D.G. și G.R-A,, întrucât nu i-a căzut bine ce s-a întâmplat.

A relatat că A. di R  au întreținut relații sexuale de față cu el, iar după terminarea actului sexual a ieșit cu R___ din cameră și în momentul în care s-a întors A. era cu G în față la geam și povesteau. Inculpatul a mai precizat că R___ știa că ușa de la intrare se deschide cu un minim de forțare, dar că anterior acelui moment nu a mai intrat în acest fel.

De asemenea, se reține că prin decizia nr. 791/2020, pronunțată la data de 21.12.2020 în dosarul nr. _____* (f. 36-50 dosar u.p), Curtea de Apel Alba Iulia a dispus condamnarea numiților D.G. și G.R-A, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de viol, iar ca modalitate de individualizare a pedepselor, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru o perioadă de 4 ani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a stabilit următoare stare de fapt în raport de infracțiunile săvârșite de numiții D.G. și G.R-A, ,,Părțile se cunoșteau, făcând parte dintr-un grup de consumatori de substanțe etnobotanice, iar  N.A întreținuse anterior raporturi sexuale cu inculpații, dar la data faptelor era prietena lui L.R.N.

Invocând o datorie de 700 de lei din anul 2010 a persoanei vătămate N.A, în dimineața de 07.01.2012, după ora 6, inculpații, aflați în stare de ebrietate au forțat sistemul de intrare de la ușa locuinței lui L.R.N, reușind cu ușurință să împingă ușa de la intrare. Au fost întâmpinați de către R_, moment în care A a auzit cine e în locuință, s-a speriat și s-a închis în dormitor și a încercat să apeleze serviciul de urgență 112 de pe telefon. Auzind acest lucru, inculpatul G R A  a forțat intrarea în dormitor, victima refugiindu-se pe pat.

În acel moment a început să sune telefonul lui R_, aflat pe masă, iar acesta l-a luat pentru a vedea cine-l apelează. Nervos din cauza întreruperii, inculpatul G_ i-a luat telefonul din mână, l-a oprit și l-a băgat în buzunar.

A început o discuție contradictorie legată de pretinsa datorie și de faptul că victima se ascundea la R____, după care, fără a se proba o înțelegere anterioară, inculpatul G. i-a cerut A. să-i facă sex oral și a silit-o trăgând-o de cap să facă acest lucru. După ce a ejaculat, a ieșit din cameră împreună cu R._ și s-au dus la baie ca să se spele.

Rămas cu victima, inculpatul D. a întreținut și el raport sexual oral cu victima împotriva voinței acesteia, aspect confirmat de inculpatul G, care a aflat ulterior de la D, dar și de martorul A.A care a aflat de la A..

La plecare inculpatul G. a afirmat că datoria tocmai a crescut la 1500 de lei și că victima are un termen limită de plată până la 28.02.2012, când era ziua de naștere a lui G.. A avertizat-o să anunțe poliția pentru că ar urma să sufere consecințe vătămătoare la adresa integrității sale fizice.

Persoana vătămată A.  nu a cerut la acel moment restituirea telefonului din cauza temerii provocate de acțiunile inculpaților, iar apoi a fost de acord să îl lase inculpaților în contul pretinsei datorii.”

În plus, Curtea de Apel Alba IUlia a constatat că schimbările repetate de poziție ale martorului/persoană vătămată L.R. N nu au făcut decât să întărească instanței convingerea nesincerității lor, neexistând niciun element justificativ convingător din care să aprecieze că primele declarații oferite de L R  N au fost în vreun fel alterate sau că nu ar corespunde adevărului. Dimpotrivă, schimbarea radicală de poziție, ulterior despărțirii de persoana vătămată NA.M, demonstrează nesinceritatea acestuia. De asemenea, s-a mai reținut că L R N  a încercat să prezinte o variantă diametral opusă celei susținute în primele declarații, imediat după data faptelor, preocuparea pentru prezentarea persoanei vătămate N. într-o lumină nefavorabilă, spre deosebire de comportamentul total nevinovat al inculpaților fiind evidentă.

Situația de fapt reținută de instanță în prezenta cauză se întemeiază pe coroborarea materialului probator administrat în cauză.

(…)

În drept, faptele inculpatului L.R.N, care la datele de 31.05.2016, 22.11.2017 și 30.09.2020, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a formulat în fața instanței de judecată declarații contrare realității, în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală a numiților D.G. și G.R-A,, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 268 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (3 acțiuni).

Analiza conținutului constitutiv al infracțiunii presupune un demers efectuat în două etape, respectiv: cercetarea elementelor componente ale laturii obiective (tipicitatea obiectivă), precum și verificarea laturii subiective a infracțiunii (tipicitatea subiectivă).

Astfel, situația premisă constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, aspect ce reiese din denumirea marginală a infracțiunii, prin făptuitor înțelegându-se persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în forma tipică de incriminare regăsită în cuprinsul dispoziției normei penale. Dacă această faptă nu există, nu va putea exista nici infracțiunea de favorizare, datorită caracterului subsecvent al infracțiunii în discuție, care nu poate exista ca infracțiune de sine stătătoare.

Ca atare, cerința legală supusă analizei este îndeplinită în cauză, întrucât prin Decizia penală nr. 791/2020 pronunțată în dosarul nr. …*, Curtea de Apel Alba Iulia a statuat cu titlu definitiv, cu privire la numiții D.G. și G.R-A,, că fapta de tâlhărie este prevăzută de legea penală, achitându-i însă pe aceștia pentru neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii subiective (în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II a) C.p.p.) și condamnându-i pentru infracțiunea de viol. De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea de șantaj s-a dispus încetarea procesului penal în privința celor doi ca urmare a intervenirii prescripției speciale (în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f) C.p.p.), fapta fiind în consecință o faptă prevăzută de legea penală.

Cât privește subiectul activ al infracțiunii de favorizarea făptuitorului, aceasta poate fi comisă de orice persoană care răspunde penal, cu excepția participanților la săvârșirea faptei în raport cu care se realizează favorizarea. Prin urmare, poate fi subiect activ al infracțiunii inclusiv persoana vătămată, dacă în cursul cercetărilor acționează de așa natură încât să împiedice tragerea la răspundere penală a autorului sau participanților la aceasta, cu excepția situației în care activitatea sa se manifestă prin nedepunerea unei plângeri prealabile, retragerea acesteia sau împăcarea cu făptuitorul, care reprezintă cazuri de stingere a acțiunii penale reglementate de lege în cazul anumitor infracțiuni. Așadar, astfel cum s-a reținut, inculpatul L.R.N a fost audiat în calitate de persoană vătămată atât la data de 31.05.2016, cât și la datele de 22.11.2017 și de 30.09.2020 (f. 28-35 dosar u.p.).

Elementul material al infracțiunii constă în ajutorul dat unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală, acesta putând fi realizat printr-o acțiune sau o omisiune, poate fi material sau moral și poate fi dat în mod direct sau indirect. În cauză, favorizarea personală a făptuitorilor s-a materializat într-o acțiune, respectiv în formularea de declarații contrare realității, ce reprezintă un ajutor moral/intelectual, dat în mod direct acestora.

Pentru a întregi elementul material al infracțiunii este necesară și întrunirea condiției privind scopul săvârșirii infracțiunii (scopul în virtutea căruia se acordă ajutorul), acela al împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Astfel, interesează destinația obiectivă a actului de favorizare și nu finalizarea subiectivă a acestui act. Pentru a realiza elementul material al infracțiunii este necesar, așadar, ca ajutorul acordat să fie unul efectiv, apt să realizeze scopul urmărit, chiar dacă acest scop nu este în cele din urmă atins. În prezenta cauză, declarațiile ulterioare ale inculpatului L.R.N au fost apte să îngreuneze cercetările în cauza penală în care au fost date, însă datorită diligențelor organelor judiciare depuse în administrarea probelor și în aflarea adevărului, scopul prefigurat de inculpat nu a fost atins.

Pentru aceste motive, apărarea inculpatului cu privire la neîntrunirea elementelor laturii obiective ale infracțiunii, întrucât aceste declarații nu au împiedicat sau îngreunat condamnarea celor doi inculpați este neîntemeiată, raportat la norma de incriminare, fiind necesar ca acțiunile întreprinse să fie doar apte de a produce un asemenea rezultat, nu să îl și producă în concret, după cum s-a statuat mai sus.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției. Această caracteristică a urmării imediate face ca infracțiunea să existe chiar dacă scopul în care a fost acordat ajutorul nu s-a realizat. Prin urmare, există și legătura de cauzalitate între faptă și urmarea imediată, aceasta rezultând din materialitatea faptei, ex re.

În aceste condiții, nu se poate reține critica inculpatului privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, motivat de faptul că nu s-ar putea vorbi despre declarații contradictorii, ci de nuanțări, instanța argumentând anterior, cu prilejul stabilirii stării de fapt, care este motivul pentru care schimbările constante de poziție ale inculpatului nu pot fi considerate simple nuanțări.

Cu referire la punctele de vedere ale practicii judiciare și ale literaturii de specialitate, invocate de către apărare, trebuie subliniat că pentru a face o analiză a acestora este necesar să existe o raportare la situația concretă a inculpatului și la elementele ce individualizează fapta comisă de acesta. Astfel, în cauza dedusă judecății, nu interesează situația martorului care face afirmații nesincere în fața instanței, inculpatul având calitatea de persoană vătămată atât în fața Judecătoriei Alba Iulia, cât și a Curții de Apel Alba Iulia, acesta nedepunând jurământ în fața instanței în conformitate cu dispozițiile art. 121 C.pr.pen., obligatoriu în cazul martorului.

În plus, jurisprudența veche și actuală oferă o diversitate de modalități prin care elementul material al infracțiunii (ajutorul acordat făptuitorului) poate fi realizat, favorizarea făptuitorului fiind cea mai des întâlnită infracțiune legată de înfăptuirea justiției. Explicația rezidă în faptul că, practic, aceasta se poate reține în corelație cu oricare dintre celelalte infracțiuni, ajutorul putând fi dat oricărui participant la comiterea acesteia sau oricărei persoane condamnate definitiv, deoarece legea se referă la „favorizarea făptuitorului”, deci la o favorizare personală. Altfel spus, ajutorul poate interveni oricând de la momentul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, perioadă în care făptuitorul poate fi supus și unei măsuri privative de libertate și inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, până când pedeapsa este executată sau considerată executată.

De asemenea, opinia învederată de apărătorul inculpatului, conform căreia declarațiile nesincere, mincinoase, nu sunt acțiuni sau inacțiuni care să definească elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizarea infractorului, ele putând constitui mijloace, acțiuni de alterare, de ascundere a adevărului, dar nu și de îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale, judecății sau a executării pedepsei, nu poate fi primită de instanță, silogismul eronat al acesteia reieșind din chiar conținutul său, întrucât în mod evident astfel de declarații pot îngreuna sau împiedica cercetările într-o cauză.

(….)

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât acesta a cunoscut că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dând ajutor făptuitorilor și a prevăzut că prin acest ajutor ar putea îngreuna sau zădărnici judecata lor, rezultat pe care l-a urmărit, probele administrate în cauză dovedind că prin declarațiile necorespunzătoare adevărului, inculpatul a dorit să dea ajutor făptuitorilor GD.G. și G.R-A,

În ceea ce privește forma infracțiunii, potrivit art. 35 alin. (1) C.pen., astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate, este necesar să existe unitate de subiect activ, unitate de conținut al infracțiunii, unitate de rezoluție infracțională, precum și o pluralitate de acțiuni infracționale săvârșite la diferite intervale de timp.

Prin prisma acestor condiții, se va reține și aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.pen., față de împrejurarea că aceeași persoană, respectiv inculpatul L.R.N, a săvârșit la diferite intervale de timp, în datele de 31.05.2016, 22.11.2017 și 30.09.2020, având la bază o unică rezoluție infracțională, trei acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

La alegerea uneia dintre cele două pedepse alternative prevăzute de textul art. 269 alin. (1) C.pen. (închisoarea și amenda), precum și la individualizarea judiciară a executării pedepsei pe care o va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța reține că faptele săvârșite în concret de inculpat – formularea de declarații contrare realității, la datele de 31.05.2016, 22.11.2017 și 30.09.2020, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală a numiților D.G. și G.R-A, prezintă o gravitate ridicată, incriminarea acestei fapte urmărind să protejeze înfăptuirea justiției penale, prin stoparea tendinței de împiedicare a realizării justiției în modalitatea ajutorării persoanelor cercetate pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, la aprecierea gravității se are în vedere natura infracțiunii, precum și forma continuată a acesteia, atrasă de săvârșirea unui număr de 3 acțiuni de ajutorare.

De asemenea, trebuie avute în vedere și împrejurările și mijloacele de comitere a faptelor, inculpatul diminuând contribuția făptuitorilor la comiterea faptelor de natură penală de la o declarație la alta, în cadrul unor audieri în fața instanțelor de judecată, după ce acesta nu a mai avut o relație de iubire cu numita N.A.M și a reluat legătura cu făptuitorii, împrejurări ce dovedesc persistența rezoluției infracționale și o sfidare a normelor care reglementează înfăptuirea justiției. Totodată, faptele inculpatului sunt grave și prin raportare la infracțiunea cu privire la care inculpatul a dat declarații nesincere – infracțiunea de viol, cu privire la care au fost cercetați și ulterior condamnați doi făptuitori, faptă care, prin natura sa, este deosebit de gravă. Mai mult, se remarcă împrejurarea că o atitudine precum cea a inculpatului este de natură să îngreuneze procesul de stabilire de o manieră corectă a stării de fapt și implicit constatarea existenței/inexistenței infracțiunii pentru care sunt cercetați făptuitorii.

În cauză, instanța constată că datorită demersurilor efectuate în vederea stabilirii adevărului pe bază de probe, consecințele prefigurate de inculpat – acelea de exonerare a celor doi făptuitori de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol nu s-au produs.

Cu toate acestea, nu poate fi negat, prin prisma celor expuse mai sus, că prin săvârșirea unor fapte de acest gen, se conturează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției.

În privința periculozității inculpatului, se reține în favoarea acestuia că nu a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea de fapte penale, fiind la primul contact cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar (f. 41 Vol. II dosar inst.). Cât privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că acesta are vârsta de 29 de ani, necăsătorit, studii liceale, având loc de muncă în cadrul E-on Gaz. Având în vedere aceste aspecte, înscrisurile în circumstanțiere, precum și suportul optic depuse la dosarul cauzei (f. 11 – 24 Vol. II dosar inst.), se constată că inculpatul este o persoană bine integrată în societate.

Referitor la conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța reține că acesta a cooperat cu organele judiciare pe parcursul procesului penal, prezentându-se la chemările acestora.

Prin urmare, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, aplicând criteriile analizate anterior și luând în considerare toate circumstanțele cauzei, precum și ținând seama de proporționalitatea între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, instanța va alege, dintre pedepsele alternative prevăzute de lege pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C.pen., pedeapsa închisorii, apreciind că pedeapsa amenzii nu este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de legiuitor prin dispunerea acesteia. Întrucât rezultatul prefigurat de către inculpatul L R N prin declararea necorespunzătoare adevărului nu s-a produs, instanța de control judiciar remarcând atitudinea nesinceră a inculpatului, cei doi făptuitori fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de viol, instanța urmează a stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.”

Comments

comentarii

În 2021, echinocţiul de toamnă are loc astăzi, 22 septembrie, la ora 22:21 şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc.... Citește mai mult
Antrenorul formaţiei Universitatea Craiova, Laurenţiu Reghecampf, a declarat, miercuri, 22 septembrie, într-o conferinţă de presă, că speră ca jucătorii săi să aibă o altă atitudine în meciul din şaisprezecimile de finală ale Cupei României la fotbal, cu CFR Cluj.... Citește mai mult
O echipă de control a Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj a verificat depozitele carmangeriei Moldovan, după ce în spațiul public au apărut reclamații la adresa produselor comercializate.... Citește mai mult
Toamna și-a intrat pe deplin în drepturi, iar asta înseamnă că începem să scoatem din dulap hainele mai călduțe și accesoriile potrivite.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!