Pedeapsă de 22 ani închisoare schimbată în detențiune pe viață: ”Un sadism extrem și o ferocitate lipsită de orice urmă de umanism”

Curtea de Apel București a schimbat pedeapsa de 22 ani închisoare, primită în primă instanță de un criminal, în detențiune pe viață. Inculpatul și-a ucis cu numeroase lovituri de cuțit pe tot corpul fosta iubită.

Bărbatul care într-o criză de gelozie și-a ucis anul trecut fosta iubită, o asistentă medicală din București, își va petrece restul zilelor după gratii. Curtea de Apel București l-a condamnat la detenție pe viață, după ce primise inițial 22 de ani și jumătate. Decizia este finală. În plus, va trebui să îi plătească mamei victimei daune morale de o jumătate de milion de euro.

Crima a avut loc anul trecut în mai, iar victima de 29 de ani, a fost descoperită fără viață de părințîi ei. Îl părăsise pe ucigaș din cauza comportamentului său violent și începuse altă relație. A fost însă atrasă de fostul iubit în locuința lui și atacată.

Extras relevant din motivarea judecătorilor Curții de Apel: ”În cauză, instanţa de apel constată că prin acțiunea de ucidere a victimei …, inculpatul …. a întrebuințat acte cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, prin multiple lovituri cu cuțitul aplicate victimei în zona corpului (anterior și posterior), în zona inghinală, a membrelor superioare și a feței acesteia (53 de plăgi produse), astfel încât inculpatul a întrebuințat metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de deces, lovituri resimțite de către victimă (potrivit declarației inculpatului victima i-a spus „nu mă omorî” sau „de ce mi-ai făcut asta?”), prin actele întrebuințate inculpatul dovedind ferocitate și sadism, de natură a produce un sentiment de oroare (în acest sens fiind plăgile din zona anală și genitală, precum și plaga delabrantă din zona gurii, cu consecința desfigurării și mutilării feței victimei).

Prezintă relevanţă deosebită pentru ferocitatea actelor de ucidere faptul că – în concret – inculpatul a desfigurat victima, înjunghiind-o totodată în mod repetat în zona inghinală ca o expresie a urii faţă de feminitatea acesteia pe fondul percepţiei sale cu privire la o pretinsă infidelitate, suferinţele victimei fiind în acest context inimaginabile, depășind cu mult nivelul de suferinţă – intensitate şi durată – inerent unei acţiuni de ucidere.

Astfel, din  materialul probator administrat în cauză rezultă că au fost aplicate lovituri de cuțit aproape pe toată suprafața corpului, respectiv 5 lovituri de cuțit în zona feței, 5 lovituri în zona gâtului, 30 de lovituri în zona frontală și toracică, 12 lovituri pe membrele superioare, o lovitură pe membrele inferioare, fiind aplicate lovituri de cuțit chiar și în zona genitală și a anusului, multe lovituri realizându-se pe fondul zbaterii victimei de a se apăra, ceea ce denotă un sadism extrem și o ferocitate lipsită de orice urmă de umanism. De asemenea, vârsta victimei era de numai 29 de ani, iar trecutul agresiv al inculpatului cu victima, dar și faptul că loviturile aplicate în zona genitală și a anusului au avut, în accepțiunea sa, un caracter demonstrativ, date fiind gelozia inculpatului și dorința de răzbunare, sunt elemente care argumentează din plin concluzia că pedeapsa de 21 de ani de închisoare nu constituie o pedeapsă suficientă pentru inculpat.

Prin urmare, se constată că inculpatul este o persoană predispusă la violenţă, iar din datele cauzei rezultă că acesta a demonstrat limita extremă până la care se poate manifesta violenţa sa, astfel încât este necesară excluderea pentru viitor a oricărui risc de vătămare/ucidere a unei alte persoane, singura sancţiune adecvată fiind detenţiunea pe viaţă.

Având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului (acesta fiind condamnat pentru fapte contra patrimoniului comise  în anii 2017 şi 2019 – conform fişei de cazier judiciar aflată la fila 22 dosar fond) Curtea constată că prima instanţă nu a individualizat corect pedeapsa aplicată în cauză în ceea ce privește infracțiunea de omor calificat prin raportare la gravitatea concretă extrem de ridicată a faptei comise, dar şi la circumstanţele personale ale inculpatului, pedeapsa închisorii nefiind una suficientă pentru reeducarea inculpatului, aşa încât pedeapsa detențiunii pe viață este necesară pentru atingerea scopului preventiv – educativ al pedepsei.”

Comments

comentarii