Acasă » PROCESE » Părinții care au reziliat contractul și s-au judecat cu Transylvania College nu și-au primit banii înapoi

Părinții care au reziliat contractul și s-au judecat cu Transylvania College nu și-au primit banii înapoi

Părinții care, în vara lui 2015, au reziliat contractul de școlarizare al copilului cu Transylvania College și au cerut în instanță returnarea unei sume plătită în avans nu și-au primit banii. Instanța a considerat că cererea lor este neîntemeiată.

Părinții au reziliat contractul înainte de termene pe motiv că serviciile oferite de școala particulară nu sunt la nivelul scontat. Invocând culpa Transylvania College, părinții au cerut să li se restituie diferenaț de aproape 5.400 de lei aferentă lunilor rămase din contract. Potrivit sentinței definitive din acest caz, instanța nu a considerat că școala este de vină, astfel că părinții unei fetițe mutate la altă școală au rămas cu banii dați.

Motivarea sentinței:

”Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine următoarele:

Intre parti s-a incheiat Contractul de scolariare nr 311/20.03.2014, avand ca obiect oferirea de programe educationale de catre parata, pentru anul scolar 2014-2015, fiicei reclamantilor, in clasa I – linia romaneasca, pentru taxa de scolarizare de 15.389 lei

Conform pct. 4.1 din contract, parata s-a angajat: sa ofere programe educationale care pot fi evaluate conform standardelor de evaluare ale Ministerului Educatiei si Cercetarii din Romania, sau ale Departamentului pentru educatie din UK sau ale sistemului de examinari interationale Cambridge, in functie de linia pentru care parintele opteaza si de nivelul de studiu; sa respecte programul de activitati anuntat, atat in ceea ce priveste orarul, cat si in ceea ce priveste calitatea continuturilor predate; sa garanteze corectitudinea si obiectivitatea evaluarilor facute de personalul didactic; sa manifeste preocupare permanenta pentru imbunatatirea serviciilor de educatie oferite; sa asigure siguranta copiilor in timpul procesului educational, la masa si in pauza; sa creeze un mediu de comunicare deschis, favorabil rezolvarii oricaror neintelegeri sau conflicte si sa informeze parintele si/sau copilul depre modificarile aparute in activitatea scolii i care il privesc, inclusiv schimbarea profesorilor.

Rezulta asadar ca aceste angajamente se circumscriu obliatiei de „a face”, cum este firesc sa se intample atunci cand este vorba de educatia scolara a unui copil, iar nu de „a nu face”, cum fara temei pretind reclamantii prin raspunsul la intampinare.

Pentru activitatea ce urma sa fie desfasurata de parata, reclamantii au achitat taxa de scolarizare in suma de 15.389 lei, la data de 26.05.2014, adica au optat pentru varianta achitarii integrale pana la data de 01.06.2014 si au beneficiat de reducerea cu 8% a taxei, conform contractului .

In acelasi timp, in conventia partilor s-a stipulat ca rezilierea contractului de catre parinti poate avea loc doar cu o notificare prealabila, transmisa in scris, cu confirmare de primire, la sediul scolii, cu cel putin 90 de zile inainte de data la care va interveni rezilierea, toate drepturile si obligatiile partilor producandu-si efectele pana in momentul rezilierii, situatie in care sumele achitate in avans pentru serviciile de scolarizare nu se restituie, parintii/reprezentantii legali intelegand sa renunte la orice fel de alta pretentie, sumele achitate in avans fiind retinute cu titlu de daune prestabilite – art. 3.9.

Dupa cateva convorbiri sumare legate de rezilierea contractului incheiat de parti din luna ianuarie 2015 si restituirea unei parti din taxa de scolarizare achitata, astfel cum rezulta din corespondenta pe cale electronica a partilor, la data de 09.02.2015, reclamanta a comunicat paratei ca au decis sa o transfere pe fiica lor la alta scoala, unde mai este un singur loc pe care nu doresc sa-l piarda, in considerarea faptului ca va avea aceeasi invatatoare timp de 4 ani si a faptului ca pentru ei este importanta si echivalenta cu rezultate bune vechimea si continuitatea cadrelor didactice, astfel ca a solicitat efectuarea demersurilor cel mai tarziu pana la 19.02.2015, pentru a lua transferul incepand cu data de 01.03.2015. A mai aratat reclamanta ca a semnat contractul fara a acorda importanta conditiilor de reziliere si nu este de acord cu retinerea taxei de scolarizare pe lunile martie – iunie 2015 si nici cu preavizul de 90 de zile, care alaturi de daunele prestabilite sunt abuzive .

Ulterior, la data de 16.02.2015, reclamanta a notificat paratei rezilierea contractului, invocand ca serviciile oferite fiicei sale s-a dovedit ca nu sunt la nivelul scontat, cadrele didactice au suferit fluctuatii importante, afectand nivelul studiilor oferite si stabilitatea procesului educational, cu titlu de exemplu mentionand ca pana in luna noiembrie a anului 2014, catedra de limba germana a avut 3 titulari diferiti si ultimul dintre acestia i-a confirmat ca scolarii nu aveau cunostintele necesare, iar in cursul anului trecut situatia a fost identica la catedra de limba engleza, parintii nu sunt niciodata implicati in alegerea cadrului didactic si sunt cadre didactice care nu au luat definitivatul. A mai reprosat reclamanta paratei ca pregatirea scolara a elevilor, chiar si la materii de baza precum romana si matematica, este sacrificata pentru diverse serbari si activitati extracuriculare, masa oferita elevilor are un tarif diproportionat fata de calitatea oferita si pentru toate acestea, apreciind indeplinite conditiile art 1549 C. civ., procedeaza la rezilierea contractului de scolarizare cu efect imediat si solicita restituirea taxei de scolarizare in suma de 5386,15 lei, apreciind ca 35% din taxa de scolarizare nu este scadenta.

In drept, conform art. 1552 alin. 1 C. civ., rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.

Rezulta asadar ca pentru a opera rezilierea unilaterala a contractului la notificarea creditorului, prima conditie ce se cere indeplinita este ca partile sa fi convenit astfel, iar cea de a doua ca debitorul sa fie de drept in intarziere pentru neexecutarea obligatiilor ce ii revin ori acesta sa nu fi executat obligatia de care este tinut in termenul fixat prin punerea in intarziere, perspectiva din care apararea paratei privind inaplicabilitatea in cauza a acestor prevederi legale se verifica.

Astfel, in contractul partilor nu exista nici o prevedere contractuala care sa reglementeze rezolutiunea contractului prin declararea unilaterala de catre partea indreptatita, motiv pentru care cererea de constatare a rezilierii contractului pentru culpa paratei nu poate fi primita, rezilierea urmand a fi judiciara, ceea ce in speta de fata nu s-a solicitat.

In acelasi timp, sustinerea reclamantilor conform careia daca s-ar interpreta conform celor mai sus retinute textul art. 1552 alin. 1 C. civ., aceasta s-ar identifica cu rezilierea prin pactul comisoriu expres nu poate fi primita intrucat in cea de a doua situatie rezilierea intervine de drept si numai atunci cand neexecutarea priveste obligațiile care au fost prevazute in mod expres de parti, adica legiuitorul a lasat la indemana partilor sa aprecieze care dintre obligatiile contractuale sunt esentiale si neexecutarea lor prezinta o anumita gravitate.

Mai mult, cu dovezile administrate nu se verifica nici neexecutarea din culpa a contractului de catre parata, indispensabila pentru ca rezilierea sa poata fi dipusa/declarata asa cum pretind reclamantii.

In acest sens, instanta are in vedere ca ceea ce imputa reclamantii paratei, pe de o parte,  nu se verifica, pe de alta parte nu rezulta culpa paratei in starea de fapt expusa si nici urmarea afirmata de reclamanti si nu in ultimul rand unele sustineri ale acestora sunt contradictorii.

Astfel, schimbarea in mod alarmant a cadrelor didactice care a afectat nivelul pregatirii educationale a fiicei reclamantilor nu se verifica cata vreme amploarea relevata se rezuma la schimbarea a trei profesori la catedra de limba germana, intervenita pe parcursul lunilor septembrie – noiembrie 2014, asa cum precizeaza reclamantii in raspunsul la intampinare si confirma interogatoriile reclamantei si paratei, situatia similara la nivelul anului scolar anterior in ce priveste catedra de limba engleza, dar care nu are relevanta in ce priveste contractul scolar in discutie.

Apoi, in conditiile in care culpa paratei in situatia expusa, consecintele negative ale schimbarii profesorilor respectivi in privinta cunostintelor dobandite de catre fiica reclamantilor in aceasta limita nu se verifica cu dovezi, instanta retine ca acest motiv de reziliere este neintemeiat.

Mai mult, chiar reclamanta arata in raspunsurile date la interogator ca fiica sa a obtinut urmare evaluarilor facute calificative de bine si foarte bine.

In ce priveste nemultumirea reclamantilor data de faptul ca nu au fost implicati sau consultati in alegerea cadrelor didactice, instanta constata ca pretentia acestora nu are corespondent in clauzele contractuale si nici suport legal, astfel ca nu poate constitui motiv de reziliere.

Cat despre neindeplinirea de catre parata a obligatiei de informare asupra schimbarii profesorilor, instanta constata ca este neintemeiata cata vreme reclamantii au luat cunostinta despre aceasta schimbare de la fiica lor, prin contract fiind recunoscuta si aceasta modalitate de indeplinire a obligatiei de informare.

In sfarsit, faptul ca profesorii care au predat fiicei reclamantilor au fost slab pregatiti professional si unii dintre acestia nu si-au luat examenul de definitivat sunt sustinute doar la nivel afirmativ, fara nici un suport probator, motiv pentru care trebuie inlaturate.

De asemenea, simpla sustinere ca in timpul cursurilor scolare si chiar cu sacrificarea cursurilor la materiile de baza, cum sunt limba romana si matematica, elevii desfasurau activitati precum serbari si activitati extracurriculare nu este suficienta pentru a imputa paratei neindeplinirea obligatiilor asumate, ori indeplinirea lor atat de defectuoasa incat sa justifice rezilierea contractului, in conditiile in care reclamantii nu arata si nu sustin cu dovezi cate astfel de ore din cele care trebuiau efectuate au fost alocate acestor activitati, conform programului de activitati anuntat, si ce in ce anume au constat aceste activitati, foarte important din perspectiva faptului ca art 66 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 prevede ca numarul de ore atat faptul ca numarul de ore alocat disciplinelor de studiu/modulelor de pregatire este stabilit prin planurile-cadru de invatamant si se aproba prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, cat si faptul ca pentru fiecare disciplina, programa scolara acopera 75% din orele de predare si evaluare, lasand la dispozitia cardului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului respectiv si in functie de carcatreristicile elevilor si strategia scolii din care face parte, acesta decide asupra modului de folosire al acestui procent, in limita expres prevazuta de lege.

In acelasi timp nu se poate omite ca, asa cum rezulta din raspunsurile la interogator, fiica reclamantilor nu frecventa pentru prima data cursurile educationale oferite de parata, ci a parcurs si etapa invatamantului prescolar si clasa pregatitoare in cadrul acestei unitati de invatamant, iar alegerea ei de catre reclamanti s-a facut datorita faptului ca parata s-a remarcat intotdeauna prin rezultatele foarte bune ale elevilor, asa cum se arata prin cererea de chemare in judecata, ceea ce este in evidenta contradictie cu motivele pentru care reclamantii sustin ca sunt indreptatiti la reziliere unilaterala a contractului de scolarizare.

Apoi, cererea de chemare in judecata este contradictorie si sub capetelor de cerere cu care reclamantii au inteles sa investeasca instanta, deoarece rezilierea contractului din culpa paratei i-ar indreptatit la restituirea taxei ca efect al dispozitiilor art. 1554 C. civ., cand parata nu ar putea opune reclamantilor clauza stipulata la art. 3.9 din contract, care reglementeaza denuntarea unilaterala a contractului de către parinti, sub conditia respectarii termenului de preaviz acolo prevazut si instituie o clauza penala, in acord cu dispozitiile art. 1276 C. civ., context in care faptul ca aceasta clauza poate sau nu sa fie abuziva nu ar mai prezenta nici o relevanta.

Prin urmare, relativ la incetarea contractului de scolarizare incheiat de parti, retinand ca denuntarea unilaterala de către reclamanti pentru culpa paratei nu poate fi constatata, notificarea de reziliere comunicata de reclamanti paratei nu produce decat efectul denuntarii unilaterale a contractului, recunoscuta acestora de clauza stipulata la art. 3.9 din contract, care respecta atat atat dispozitiile art. 1276 alin. 2 C. proc. civ., cat si prevederile art. 21 alin. 2 din Legea speciala a educatiei nationale.

In ce priveste incidenta prevedrilor Legii nr. 193/2000 asupra clauzei de la art. 3.9 din contractul de scolarizare incheiat de parti, instanța apreciaza ca poate fi retinuta, date fiind dispozitiile art. 2 alin. 2 din acest act normativ, relativ la activitatea prestata de parata, din care decurge incheierea prezentului contract.

Astfel, chiar daca la prima vedere a raportului juridic dintre parti, reclamanții si parata pot fi considerati consumatori, respectiv profesionist, in intelesul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si respectiv art. 3 din Codul civil, nu se poate retine ca activitatea paratei este una comerciala in intelesul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 si art. 3 C. civ. atat timp cat art. 10 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale prevede in mod expres ca invatamantul este un serviciu de interes public guvernat de acest act normativ, care se presteaza in unitati de invatamant de stat sau particulare autorizate/acreditate, iar nu o simpla activitate comerciala de prestari servicii reglementate de Codul civil.

Or, conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.

Prin urmare, clauza prevazuta de art. 3.9 din contractul de scolarizare incheiat de parti nu poate fi analizata prin prisma dispozitiilor Legii nr. 193/2000, drept care si cel de-al doilea capat de cerere din acțiunea reclamantilor se dovedeste neintemeiat.

Ca efect al solutiilor asupra carora instanța s-a oprit, capetele de cerere pentru obligarea paratei la restituirea sumei de 5386,15 lei si cel accesoriu privind plata dobanzii legale aferenta sunt deopotriva neintemeiate si trebuie repinse.

Pentru considerentele de fapt si de drept retinute, instanța constata ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti este in intregime neîntemeiata si pe cale de consecinta urmeaza sa fie respinsa ca atare.

Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 453 C. proc. civ., instanta urmeaza a obliga pe reclamanți la plata către parata a cheltuielilor de judecata in suma de 1768 lei, reprezentand onorariul avocatial, dovedit cu factura si extrasul de cont de la filele 160, 161 din dosar.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina