Fostul pădurar condamnat penal pentru dare de mită în dosarul fostului șef al Direcției Silvice Cluj, Traian Mariș, a fost obligat în contencios la plata pădurii lipsă din gestiune.

Anul trecut, în iunie, rămânea definitivă sentința penală de condamnare a fostului șef al Direcției Silvice, Traian Mariș, la 3 ani și 10 luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită și a pădurarului Valentin Mariș de 2 ani și 4 luni de închisoare cu suspendare pentru dare de mită. În ianuarie, anul curent, Direcția Silvică Cluj a înaintat la Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului  actiune în raspundere patrimonială împotriva lui Valentin Mariș.

În 22 aprilie, singurul termen de judecată, s-a și dat solutia, fostul pădurar fiind pus să plătească peste 145.000 de lei: ”Admite acţiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva Direcția Silvică Cluj împotriva pârâtului Mariș Valentin. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 145.716,52 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constatat în gestiunea acestuia. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”.

Valentin Mariș se află în termenul de încercare de patru ani și 4 luni. De asemenea, ca pedeapsă complementară a fost lipsit de dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.

Fostul pădurar a fost acuzat în dosarul penal că i-a dat o mită de 10.000 de lei lui Traian Mariș pentru a-l convinge sa aibă o atitudine mai ingăduitoare fata de alți doi pădurari, Voicu Tomoș și Călin Bâlc. Aceștia doi au fost denunțători în dosar. Voicu Tomoș are și el pe cap o acțiune în răspundere patrimonială, depusă la Tribunal în 7 aprilie, în care i se cer 29.000 de lei.

Vă prezentăm mai jos interceptarea DNA a une discuții între cei trei pădurari de mai sus, în care aceștia stabileau cum să-i dea banii lui Traian Mariș și arată implicarea politicului în gestionarea pădurilor din zona Beliș – Măguri Răcătău.

Tomoş Voicu: Niciodată n-am comentat nimica la Mariş.

Mariş Valentin: Stai să-ţi spun, că el de-ar fi de la PSD…

Bîlc Călin: ..ar fi alta situaţia.

Mariş Valentin: I-ar spune ăia, bă aşe, dar îi bai că-i dincolo.

Bîlc Călin: Numa contre

Bîlc Călin: Şi acuma nu ştiu care-i treaba cu controlul de acuma că şi pe mine mă cheamă Vesa la el acole, aşe sunt. Ştii? Ca să ştii de …domnu şef, care-i situaţia. Cred că vor să mă f…Îţi dai seama că la Mariş nu îi e drag de el, de Vesa.

Mariş Valentin: Mă, io l-am întrebat, apoi am auzit că-l schimbă. Bă, apoi vedem noi în orice caz toţi.

Tomoş Voicu: Păi da, mă Valentine, ştii când a fost să ne declaseze pe noi acolo, să-l facă pe el pădurar şi pe mine muncitor forestier şi şefu afară. Păi dacă nu eram noi să mergem la Oleleu, pai se întâmpla sută la sută.

Bîlc Călin: Sugea ….

Tomoş Voicu: Şi cu el cu tot, că el…

Bîlc Călin: Cu Vesa în spate rămînea.

Tomoş Voicu: Am mers la Oleleu, domnu vicepreşedinte, păi nu se poate aşe.

Bîlc Călin: Io i-am dat 10.000 de euro (lui Traian Mariş, n. r. ), noi Valentine dragă, ne cunoaştem nu de azi, nici de ieri, niciunul nu sîntem perfecţi, m-am dus şi i-am dat 10.000 de euro, aşa. I-am zis ”Domnu director, îţi mai dau 800 de milioane, bine-i, să rezolvă-mi o treabă” Foarte bine, Căline. După trei zile s-o dus într-un cerc de prieteni şi-o zis într-un cerc de prieteni, într-un cerc de oameni, unde era senatorul Cordoş, mai multă lume şi o zis că ce Călin, Valer ăsta îi, ce Călin, aşa şi nu ştiu ce.

Tomoş Voicu: …tu-i Mariş

Bîlc Călin: Ce dovadă de caracter a putut da?

Tomoş Voicu: Mariş a făcut treaba asta?

Bîlc Călin: Şi amu mă înţelegi?

Tomoş Voicu: Deci, s-a dus la Olelelu că Oleleu câteodată ăştia nu-l bagă nici pe şefu! Înţelegi? Amu s-o dus la Oleleu, Călin, ăsta-i mult mai rău ca Valer.

Bîlc Călin: No, înţelegi?

Tomoş Voicu: No şi tot greutăţi de ălea. Şi-apoi după aia tu când îl prinzi , dacă vezi că tot îi duşman să nu îi zici. Dar io când mă duc la partid să zic că Mariş îi…

Bîlc Călin: Degeaba, nu te poţi bate cu el.

Tomoş Voicu: Păi clar că nu.

Bîlc Călin: Îi director, nu te poţi bate cu el. Înţelegi? Să fie aia cinstită şi aia dreaptă, îi acolo, îi băgat PNL-ul, îl ţine.

Confesiunile pădurarilor

Foștii pădurari Voicu Tomoș și Călin Bâlc, dați afară de la Direcția Silvică după ce l-au denunțat pe Traian Mariș la DNA Cluj, au început să facă mărturii cutremurătoare despre jaful din pădurile Clujului.

Mai întâi Voicu Tomoș a vorbit pentru romaniacurata.ro despre cum au ajutat pădurarii din zona Beliș la campania electorală din 2012 a deputatului Elena Uioreanu.

„Pentru doamna Uioreanu, ca să ajungă ea deputat, toţi pădurarii de pe toate dealurile din colegiul unde a candidat, au dat lemne la populaţie să meargă să o voteze, unul la mână, şi să facă bani să dea la partid, la USL, doi la mână. Nu ştiu exact sume. Patru zile a fost dezmăţ total în pădure înainte de alegeri. Alegerile au fost duminică, iar miercuri, joi, vineri şi sâmbătă s-a furat după puteri, care cât a putut duce. Ne-a venit ordin pe cale ierarhică”, a spus Tomoş. Materialul integral AICI.

A urmat apoi un amplu interviu cu Voicu Tomoș.

– Aţi declarat că un pădurar trebuie să dea şefilor cel puţin 16.000 de euro anual. Ce înseamnă asta în arbori? Câtă pădure se fură la modul acesta?

– Vă spun cum funcţionează exact. Se lucrează cu sătenii, iar două părţi sunt ale omului şi o parte a pădurarului. Ca să faci 16.000 de euro trebuie să se taie de 48.000. Iar asta e numai de dat, că pădurarii mai fac şi pentru ei. Pe lângă asta, mai merg sătenii şi mai fură câte un lemn, nu poţi să-i opreşti, că eşti un singur om de pază la 840 de hectare. Ca să traducem în pădure, 48.000 de euro, la 100 de euro metrul cub, înseamnă 480 de metri cubi. Asta era partea unui singur pădurar. La Ocolul Silvic Someşul Rece erau 18 pădurari şi fiecare trebuia să dea partea lui, chiar dacă sumele variau. Cine nu dă, nu e agreat de sistem. Ştiţi ce zice sistemul? Nu poţi să faci, dă-ţi demisia că vine altul care face. Deci calculaţi 18 ori cel puţin 480-500 de metri cubi. E o bunătate de pădure rasă cu totul, într-un an.

– Banii cum se împart?

– Banii îi ia brigadierul și își “trage” o parte; un brigadier are câte șase pădurari. De la brigadieri, merg la şeful de ocol, care îşi ia partea leului. De la ocol, banii merg la Direcţia Silvică. Şi de acolo, la politicieni şi la minister. Credeţi că se fac concursuri pe bune la Direcţia Silvică? E pus cine dă mai mult.

Alte mărturii face fostul pădura Călin Bâlc pe site-ul neuerweg.ro

„Am făcut și eu parte din mafie!”

“ Am făcut și eu parte din ceea ce se numește a “mafia lemnului”. Nu am nimic de ascuns. Am făcut și eu parte din asta. La început nu mi s-a să părut așa extraordinar. Mici furtișaguri au început deja după Revoluție. Toți [silvicultorii] am pus în buzunar. Am fost părtaș. După o vreme, nu am mai suportat. Prea s-a întins „tigănia”. La început se fura mai puțin. Dar apoi se venea deja cu pretenţii cu zeci de mii de euro. Ni se spunea [de către superiori]: -Trebuie să ajutați campania electorală [a unui anume partid]. Ei știau că eu, în calitate de șef de district, îi pot ajută [cu bani] în campania electorală.

Cei care cereau să sprijinim campaniile erau directorii Direcţiei Silvice. Trebuia înainte de alegeri. Eram chemați personal la o locație, la o cafea, un suc și ni se spunea: Trebuie să sprijini partidul respectiv. Cum făceam asta: dădeam lemn de lucru la oamenii din sat (Măguri-Răcătău) și cu asta îi motivam să meargă la vot. Dădeam la fiecare familie 20-30 de metri cub. Lemnul dat locuitorilor era din pădurile statului, administrate de Romsilva. Asta înmulțit cu aprox. 200 de familii, vă dați seama ce cantități se “adunau”. Știu că asta se practică în fiecare campanie electorală, din 2004 încoace; se făcea în toate zonele de munte de acolo.

Care-i explicația: Directorii de Direcție silvică sunt promovați politic. În fiecare campanie, partidele politice își promovează directorii ca să poată avea acces la “resursă”.

“Lemnul merge către Holzindustrie Schweighofer (HS)”

”Lemnul merge către HS; au început să livreze la HS de la noi imediat de la încheierea contractului dintre HS și RNP ROMSILVA (aprox. în 2003). [HS lucrează în teritoriu cu aşa-zişi ‘directori zonali’, care procură lemnul pt. firmă.] Gerald Schweighofer le dădea bani la directorii de zonă ai companiei. Directorii zonali sunt oamenii din teritoriu; ei caută masă lemnoasă pt HS; ei erau angajați ai HS. Ăștia mergeau direct la Ocolul Silvic. Directorul zonal vine cu hârtia [aviz de punere în valoare a lemnului, în care sunt trecute cantitățile și calitatea lemnului ce urmează să fie ‘recoltat’] și spune: “Avem 5.000 mc [acordați de către Romsilva, în bază contractului privilegiat cu HS]. Omul HS mergea la fiecare district [subunitate a unui ocol silvic], și cu ăla [șeful de district] stătea de vorba și se punea la cale tâlhăria. HS, la începutul activității în România, făcea dintâi tăieri legale. Cumpăra un “parchet ras” [o anumită cantitate de lemn ‘pe picior’, în pădure, ce urma să fie tăiată la ras, adică complet], tăierile secundare [rărituri] au urmat doar mai târziu, după ce s-a terminat lemnul bun [din tăierile la ras]. Venea [reprezentantul HS] la mine și spunea: Cum putem face să luăm lemn de la Dvs.? Am fost abordat și plătit [mituit] de HS ca să dau lemn în plus [față de cantitatea prevăzută în aviz]. Mita era de aprox. 150 lei/mc. Banii mi-i dădea în mână. În unele situații vorbea și direct cu pădurarul și cu un anume inginer responsabil cu probleme de pază. Banii trebuia să-i împart. Îmi luăm partea mea; apoi trimiteam o parte în sus, până la director și apoi ajungea la politruci.

Comments

comentarii