O societate de avocatură din Cluj a reprezentat o companie mare din România care a fost achitată într-un proces penal de infracțiunile de vătămare corporală din culpă și distrugere din culpă.
E.ON Gaz Distribuție SA (actuala Delgaz Grid SA) a scăpat de amenda penală de 375.000 lei și de obligarea la publicarea de 5 ori a hotărârii definitive în publicații din Bacău în procesul exploziei din 2010 de la un bloc din acest oraș. Curtea de Apel Bacău a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi achitarea inculpatei E.ON Distribuţie România SA.
E.ON Distribuţie România SA a fost reprezentată de către o echipă de avocaţi formată din Florin Roman și Mihai Achimeț, ambii parteneri în cadrul SCA Iordăchescu şi Asociaţii, coordonată de avocatul Eugen Iordăchescu.
Societatea a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi distrugere din culpă, întrucât faptele nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege.
Cauza a fost demarată ca urmare a deflagraţiei produse în data de 21 decembrie 2010 la un imobil situat în municipiul Bacău. Explozia a fost generată de o acumulare de gaze înregistrată la unul dintre apartamentele amplasate la parterul imobilului. Procedurile judiciare s-au desfăşurat pe parcursul a 6 ani, fiind o cauză complexă raportat la consecinţele deflagraţiei şi la numărul mare de părţi civile care au solicitat repararea prejudiciilor suferite.
”În vederea obţinerii soluţiei de achitare s-a susţinut că vinovăţia persoanei juridice trebuie raportată la organele de conducere ale acesteia, fiind necesară probarea existenţei tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii comise de persoana juridică, elemente care sunt distincte de cele ale infracţiunii comise de o persoană fizică, prepus al acesteia.
Dacă fapta nu este comisă de organele de conducere, vinovăţia persoanei juridice se stabileşte prin raportare la atitudinea acestora cu privire la activitatea infracţională. Existenţa vinovăţiei sau a formei ori modalităţii acesteia se va desprinde din aspectele obiective ale modului în care au fost adoptate hotărârile de către organele de conducere ale persoanei juridice sau din practicile existente, cunoscute, acceptate sau tolerate, în cadrul activităţii persoanei juridice.
În ceea ce priveşte infracţiunile comise de către alte persoane fizice decât cele care fac parte din organele de conducere ale persoanei juridice, pentru existenţa infracţiunii este necesar ca cele din urmă să fi cunoscut sau să fi trebuit să ştie despre activitatea infractională desfăşurată de persoana fizica.
Prin urmare, este exclusă raspunderea penală a persoanei juridice atunci când infracţiunea este comisă de către un prepus al acesteia sau dacă fapta infracţională nu se încadrează într-o practică tolerată ori consimţită de persoana juridică. De asemenea, dacă persoana juridica şi-a creat un sistem bine organizat de supraveghere şi control care, în mod rezonabil, era apt să prevină comiterea de infracţiuni, răspunderea persoanei juridice trebuie exclusă.”, au precizat avocații SCA Iordăchescu și Asociații.
Decizia Curții de Apel Bacău nr.1294/2016 a fost motivată de curând.
Extras din Decizia Curții de Apel Bacău:
”Potrivit art. 135, alin.1 din C.p. persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
Conform art. 16 din C.p (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
Din analiza dispozițiilor art.135 al.1 rezultă că pentru a atrage răspunderea penală a persoanei juridice este necesar ca fapta să îndeplinească una din următoarele condiții: să fie săvârșită I. în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice; II în interesul persoanei juridice; III în numele persoanei juridice.
Pentru a imputa din punct de vedere obiectiv actul material persoanei juridice este suficient să se constate că infracțiunea se încadrează în cel puțin una din cele trei categorii examinate.
În cazul de față este îndeplinită prima din aceste condiții (reținută și în rechizitoriu) – inculpații au acționat în realizarea obiectului de activitate a persoanei juridice – întreținerea rețelei aferentă activității de distribuție de gaze către consumatori.
În același timp, din analiza celor două texte de lege și plecând de la principiile răspunderii penale, Curte constată că nu ne aflăm în prezența unei răspunderi obiective ci a uneia subiective. Astfel, persoana juridică nu răspunde penal pentru orice faptă comisă de reprezentanții, prepușii săi (cel puțin pentru cele comise în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice), ci doar dacă există și pentru aceasta forma de vinovăție prevăzută de lege (art.16 al.1 din C.p). Vinovăția reprezentantului/prepusului nu atrage în mod automat pe cea a persoanei juridice. În cazul de față culpa inculpaților persoane fizice simpli angajați ai SC E.ON Distribuție România SA (care nu și-au exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu) nu atrage inevitabil existența unei culpe a inculpatei persoane juridice. Pentru a ne afla în prezenția unei astfel de răspunderi (răspunderea civilă, în calitate de persoană responsbilă civilmente, nu a fost contestată, prejudiciile fiind acoperite în totalitate) ci este necesar să există deficiențe, inacțiuni ale acesteia și în concret ale consiliului de administrație, acționariatului, reprezentanților legali, care să fi creat premisele unui asemenea comportament neglijent al persoanelor fizice, comportament care a dus la explozia și distrugerile aferente.
Or, în cazul de față, nu se relevă astfel de deficiențe – organizări defectuoase, lipsa unui control al angajaților, lipsa aparaturii, instalațiilor adecvate și necesare acestei activități, etc. și ceea ce este mai important, în actul de sesizare nu s-a făcut trimitere la o acțiune/inacțiune culpabilă a persoanei juridice de genul celor amintite ci s-a reținut doar existența culpei persoanelor fizice angajați ai acesteia, apreciată ca fiind suficientă pentru a atrage răspunderea penală a SC E.ON Distribuție România SA. Curtea apreciază că, singură, această culpă nu poate duce nici la existența unei culpe a persoanei juridice și nici nu poate să atragă răspunderea penală a acesteia. Un raționament contrar ar duce și la extinderea formală a acuzațiilor penale asupra societăților comerciale cu activități importante, cu numeroși angajați și cu activități care prezintă un anumit pericol (distribuția de gaze, energie electrică, transport rutier – societățile ar răspunde penal pentru toate accidentele rutiere soldate cu vătămări corporale și decese, cauzate de conducătorii auto aflați în timpul serviciului, construcții etc) cu blocarea în timp a desfășurării de astfel de activități economice și, în final, cu blocarea circuitului comercial.
În același timp trebuie precizat că toate datele referitoare la persoana juridică, date legate de contextul în care a avut loc explozia, îi sunt favorabile: conducta în care a apărut acea fisură era relativ nouă (fusese montată în 2000, iar durata de utilizare era cuprinsă între 12 și 18 ani), s-au organizat periodic activități de revizie, existând ordine de serviciu emise în acest sens. Mai mult, societatea și-a creat un sistem organizat de supraveghere și control, un mecanism complex de raportare și verificare la fiecare nivel decizional (district, centru operațional, sucursală, centrală), dar și între acestea, apte să prevină, în principiu, astfel de incidente.
Totodată reviziie au fost organizate potrivit normelor tehnice în vigoare, la intervale de 1 an, respectiv 2 ani (din 2009), s-au efectuat activități lunare de detectare a pierderilor de gaze cu aparatura corespunzătoare, s-au înființat departamente de înregistrare și soluționare a sesizărilor de scăpări de gaze, s-a interveni efectiv în zonele ori la instalațiile respective, inclusiv la cea de alimentare a centralei pe gaz din apartamentul părților civile Luca Elena și Marin (12.03.2010).
Nu în ultimul rând, verificările efectuate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – Departamentul Control și Protecția Consumatorului în perioada 22-23.12.2010 nu a dus la constatarea unor abateri de la reglementările în vigoare în legătură cu activitățile cuprinse în tematica de control (respectarea normelor tehnice privind proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaz și în concret exploatarea conductei de distribuție și a instalației de utilizare a gazelor naturale ce deservesc imobilul de pe str. Martin Horia nr.22 mun.Bacău.
Ca urmare, Curtea va desființa sentința apelată și sub acest aspect și va dispune achitarea inculpatei SC E.ON Distribuție România SA pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă (persoane vătămate Luca Elena și Luca Marin) și distrugere din culpă potrivit art.16 al.1 lit.b teza a II a din C.p.p.
În aceste condiții, aceasta nu mai poate fi obligată nici la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, așa cum a dispus instanța de fond. ”