O fostă judecătoare din Cluj a încercat să avanseze în grad înainte de pensie, atât prin examen, cât și prin proces

Fosta judecătoare Anca Groza de la Tribunalul Cluj, pensionată în februarie, a încercat în 2020 să urce în grad profesional, dar a fost respinsă la examen, iar apoi a pierdut procesul intentat Consiliului Superior al Magistraturii, în care a contestat părți din regulamentul de concurs și a cerut să fie declarată admisă.

Potrivit GazetadeCluj.ro, înainte de a ieși în pensie, fosta judecătoare Anca Groza, cu grad de Tribunal, a încercat să obțină un nivel profesional superior. A participat la un concurs pentru gradul de Curte de apel, dar nu a luat o notă de trecere. Cu un an înainte de a deveni pensionară, ea a deschis un proces împotriva CSM, Ministerului Justiției și a Ministerului de Finanțe în urma căruia spera la funcția vizată și la o pensie mai mare de 2.700 euro. Însă, acțiunea s-a terminat cu un verdict nefavorabil.

În 2020, cu un an și jumătate înainte de a ieși în pensie, judecătoarea Anca Groza, cu grad de Tribunal, a încercat să avanseze la Curtea de apel și a participat la un examen. Însă, a pierdut la mustață. Nota minimă era de 8, iar ea a obținut în urma aplicării baremului de punctaj 7,85. A contestat rezultatul concursului și a cerut anularea baremului în baza căruia a fost punctată, dar CSM i-a respins cererea. Astfel că a deschis un proces împotriva CSM, a Ministerului Justiției și a Ministerului Finanțelor Publice.

Judecătoarea Anca Groza a cerut ”anularea parțială a Hotărârii CSM nr. 1348 din data de 17.09.2019, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor, respectiv în ceea ce privește art. 14 alin. 3 și alin. 5 din Regulament, anularea parțială a Hotărârii CSM nr. 1404 din data de 26.11.2020, privind validarea rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție pe loc a judecătorilor, desfășurat la data de 25 octombrie 2020, obligarea pârâtei să emită o hotărârea prin care reclamanta să fie declarată admisă și consecutiv să fie recunoscută promovarea pe loc în grad profesional de curte de apel, obligarea la plata sumelor reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită ca judecător cu grad de curte de apel și cea efectiv încasată, între data emiterii Hotărârii CSM nr. 1404/26.11.2020 și data punerii în executare a hotărârii prin care reclamanta va fi declarată admisă și consecutiv va fi recunoscută promovarea pe loc în grad profesional de curte de apel”

De altfel, în cererea de chemare în judecată a celor trei instituții, judecătoarea Groza a cerut emiterea unei hotărâri ”prin care să fie declarată admisă și consecutiv să fie recunoscută promovarea pe loc în grad profesional de curte de apel”. Pe deasupra, magistratul a cerut și plata sumelor reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită ca judecător cu grad de curte de apel și cea efectiv încasată.

În iunie 2021, Curtea de Apel Cluj a decis: ”Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. A. M. în contradictoriu cu pârâţii M. J. şi M. F. P. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. ca fiind neîntemeiată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul urmând a se depune la Curtea de Apel Cluj.”

În motivarea Curții se arată următoarele:

”Reclamanta apreciază ca fiind deficitar modul de redactare a dispozițiilor alin. 5 al art. 14 din regulament, în sensul în care nu este explicitată ipoteza avută în vedere (răspunsul la întrebare este în mod evident altul decât cel indicat în barem), sub aspectul împrejurării dacă această ipoteză se suprapune sau nu cu cea indicată în cuprinsul alin. 3 teza I al aceluiași articol (răspunsul corect este altul).

Instanța apreciază, dimpotrivă, că ipoteza avută în vedere de legiuitor rezultă cu suficientă claritate pe de o parte din topografia textului articolului analizat, iar, pe de altă parte, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 14 alin. 4 și 8 din Regulament.

Astfel, recurgând la interpretarea logică a textului art. 14 analizat, prin prisma celor două criterii enunțate anterior, instanța reține că rezultă cu suficientă claritate concluzia că răspunsul trebuie apreciat ca fiind în mod evident greșit în două cazuri și anume: în ipoteza obțineri acordului subcomisiei de elaborare a subiectelor (unanimitate)- ipoteză reglementată de alin. 3 teza I, respectiv în ipoteza în care se obține votul majorității comisiilor reunite, prin asigurarea medierii de către președintele comisiei de soluționare a contestațiilor- ipoteză analizată la alin. 4.

Această concluzie reiese în primul rând din așezarea alin. 5 în succesiunea imediată a alin. 3 și 4 anterior explicitate.

Pe de altă parte, din lectura alin. 8 al art.14 rezultă că acesta se referă la soluția de adoptat în ipoteza neîntrunirii majorității în comisiile reunite, când punctajul urmează a se acorda pentru ambele variante (cea agreată de comisia de elaborare a subiectelor și cea agreată de comisia de soluționare a contestațiilor), soluție de natură să confirme justețea interpretării date ipotezei de răspuns evident greșit.

Pornind de la aceste dezlegări, instanța constată că procesul-verbal de motivare a contestațiilor la barem atașat filelor 42-48 dosar este motivat de manieră suficientă pentru a răspunde exigențelor legale, în condițiile în care acesta se referă la acordul subcomisiei de elaborare a subiectelor, împrejurare care plasează situația de fapt dedusă judecății în câmpul de aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 3 teza I din Regulament (unanimitate) și, consecutiv, atragerea incidenței prevederilor alin. 5 (acordarea punctajului doar candidaților care au dat răspunsul stabilit prin baremul definitiv).

Analizând conținutul aceluiași proces-verbal de soluționare a contestațiilor la barem, cu referire la întrebarea 25 G1 proba teoretică, Disciplina Procedură Civilă, reținem că acesta conține și motivarea aprecierii ca fiind corect a răspunsului de la litera a și respectiv, ca fiind incorect a răspunsului indicat initial (cel de la litera b), astfel încât soluția data contestației nu poate fi apreciată nici discreționară și nici lipsită de transparență. Dimpotrivă, soluția este adoptată în conformitate cu standardele regulamentare, atât sub aspectul tipologiei soluției, cât și sub aspectul caracterului motivat al acesteia, sens în care prima critică de nelegalitate invocată se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

A doua critică formulată se referă la lipsa de claritate a dispozițiilor regulamentare sub aspectul ipotezelor în care se pot adopta soluțiile cu privire la contestațiile la barem, reclamanta dezvoltând acest motiv de nelegalitate cu referire la ipoteza de anulare a întrebării, apreciată ca fiind insuficient explicitată.

Cu referire la soluția de anulare a întrebării, instanța reține că aceasta este reglementată de dispozițiile art. 14 alin. 3 teza finală și respectiv de dispozițiile alin. 7 (care se vizează modul de repartizare a punctajului), fără a se indica în mod explicit ipotezele în care aceasta ar putea fi adoptată. Această împrejurare nu poate însă conduce la concluzia lipsei de claritate a textului regulamentar, ipoteza vizată putând fi dedusă pe cale de interpretare, în condițiile în care alin. 3 analizat conține un număr de trei ipoteze care atrag soluții graduale și care în mod evident sunt menite să se completeze între ele, anume: ipoteza în care răspunsul corect este apreciat de comisia de contestații ca fiind altul decât cel indicat în barem (cu consecințe diferite în funcție de caracterul evident greșit al răspunsului potrivit evaluării comisiilor de soluționare și de elaborare a subiectelor, respectiv de caracterul greșit neacceptat de comisia de elaborare); ipoteza în care răspunsul indicat în barem nu este singurul corect; ipoteza anulării întrebării.

Or, având în vedere sfera de acoperire a ipotezelor vizate de teza I și II a alin. 3 art. 14, rezultă că anularea întrebării se dispune în toate celelalte situații care nu au acoperire expresă, respectiv ipoteza în care niciun răspuns din cele indicate în variantele propuse nu este corect sau, după caz, întrebarea excede tematicii și bibliografiei de concurs sau cuprinde probleme controversate în doctină sau practică, sau alte ipoteze imaginabile care atrag neconformitatea subiectelor cu cerințele impuse de art. 13 pct. 1 din Regulament.

Astfel fiind, nu se poate susține cu temei lipsa de claritate a textului regulamentar, cu atât mai mult cu cât premisa factuală a prezentei acțiuni este fundamental diferită de ipoteza anulării întrebării.

A treia critică formulate de reclamantă se grefează pe pretinsul caracter nelegal al exprimării acordului de către comisia de elaborare a subiectelor, în condițiile în care culpa în elaborarea unui barem greșit de corectare revine tocmai acestei comisii.

Instanța reține în primul rând faptul că reclamanta nu formulează o veritabilă critică de nelegalitate, neindicând vreun textul legal de ordin superior presupus încălcat. La nivel argumentativ se sugerează caracterul subiectiv al opiniei exprimate de această comisie, în condițiile în care membrii săi sunt pasibili de aplicare de sancțiuni pentru conduita profesională, în condițiile alin. 10 și 11 alin. 14 din Regulament. Or, o astfel de argumentare, care plasează crtitica în sfera controlului de oportunitate, este pur speculativă, în condițiile în care pe de o parte, angajarea răspunderii este condiționată de poziția subiectivă a membrilor comisiei de elaborare a subicetelor (care trebue să fi acționat cu rea-credință sau gravă neglijență), iar, pe de altă parte, validarea raționamentului reclamantei ar implica mai degrabă sancționarea neexprimării acordului comisiei de elaborare a subiectelor, nicidecum acordarea acestuia, această din urmă ipoteză fiind de natură a cofigura cadrul angajării unei eventuale răspunderi pentru modul de îndeplinire a atribuțiilor conferite de regulament.

Dimpotrivă, contrar aprecierilor reclamantei, instanța constată că măsura consultării subcomisiei de elaborare a subiectelor în vederea adoptării soluțiilor la contestații (prevăzută în chioar ali,. 1 al art. 14 din Regulament, text necontestat sub aspectul legalității) se apropie ca natură juridică de instituția recursului grațios legiferată în materia contenciosului administrativ, comisia de elaborare a subiectelor fiind chemată să își reevaleze raționamentul prin raportrare la criticile formulate în contestația la barem. Or, acordarea acestei posibilități, dublată de procedura supunerii la vot în comisii reunite, după caz, constituie o garanție suplimentară a legalității și temeiniciei soluției adoptate cu privire la contestație, fiind configurate premisele prevalenței justeții soluției în dauna caraterului arbitrar al acesteia. Astfel fiind, conchidem că nici această critică nu se fondează.

În ceea ce privește criticile aduse soluției date contestației la barem, acestea apar ca fiind inadmisibile. Instanța reține că deși acestea sunt formulate sub forma unor critici de nelegalitate derivate din pretinsul caracter nelegal al reglementării, în realitate nemulțumirea reclamantei privește soluția dată pe fondul problemei juridice care a făcut obiectul întrebării nr. 25 G1 proba teoretică Disciplina Procedură Civilă. Or, acestă analiză excede controlului de legalitate a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor adoptată prin Hotărârea CSM nr. 1348/17.09.2019, în realitate solicitându-se instanței de contencios administrativ să își aroge atribuții rezervate în mod exclusiv comisiei de soluționare a contestațiilor, cu consultarea comisiei de elaborare a subiectelor în formele prevăzute de regulament. Această abordare nu poate fi însă acceptată, în condițiile în care din dispozițiile art. 14 rezultă cu claritate caracterul definitiv al soluțiilor adoptate cu privire la contestațiile la barem.

Întrucât motivele de nelegalitate invocate cu privire la dispozițiile art. 14 alin. 3 și 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor adoptată prin Hotărârea CSM nr. 1348/17.09.2019 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, urmează a fi respinse consecutiv și capetele de cerere subsecvente având ca obiect obligarea pârâtului să adopte o hotărâre de recunoaștere a dreptului pretins și de reparare a prejudiciului produs, fiind relevantă absența actului administrativ nelegal.

Sub aspectul capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare, reținem că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Regulament, invalidarea concursului în tot sau în parte se poate dispune doar în ipoteza în care se constată că nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de lege ori în prezentul regulament, cu privire la la organizarea concursului sau că există dovada săvârșirii unei fraude, condiții neîntrunite în cauză. În aceste condiții, nu există niciun fundament legal pentru a se putea dispune anularea Hotărârii CSM nr. 1404/26.11.2020 de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcție de execuție pe loc a judecătorilor, desfășurat la data de 25.10.2020.

Pentru toate aceste considerente, acțiunea în contencuios administrativ formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistaturii se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.”, se arată în motivarea deciziei Curții.

Decizia finală de la ÎCCJ

În februarie 2022, Groza s-a pensionat.

În 11 mai, ÎCCJ a decis: ”Respinge recursul declarat de Groza Anca Maria împotriva sentinţei civile nr. 162/2021 din 3 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată astăzi, 11 mai 2022.”

Comments

comentarii