fbpx
Ministrul Costel Alexe, șeful GF Cluj Istrate Ștețco și șeful Ocol Dragomirești Pavel Horj

O decizie definitivă care arată bătaia de joc a autorităților silvice. Lectură pentru ministrul Costel Alexe

O decizie definitivă de la Tribunalul Maramureș, motivată recent, arată negru pe alb bătaia de joc la care a fost supus prorietarul unei suprafețe mari din zona Borșa de către Garda Forestieră (GF) Cluj, condusă de Istrate Ștețco, și Ocolul Silvic Dragomirești, condus de fostul deputat Pavel Horj. ”A fost, in mod evident, ignorat de autorităţi”, scrie completul de judecată în motivarea deciziei prin care s-a anulat definitiv un proces-verbal al GF Cluj. Decizia trebuie citită de ministrul Mediului, Costel Alexe, care poate face schimbări în instituțiile implicate.

Pe scurt, în acest caz, Garda Forestieră a aplicat un simplu ”avertisment” proprietarului Crin Gălățean, dar cu repercusiuni asupra dispariției a circa 50.000 de metri cubi de lemn din zonă protecție. Mai exact, proprietarul a fost sancționat pe motiv că nu și-a marcat limitele în condițiile în care de 10 ani face demersuri către instituțiile silvice să i se predea înapoi pădurea de la Ocolul Silvic Dragomirești (fost Borșa), cu tot cu masa lemnoasă care s-a ”evaporat”. Dacă Gălățean nu ar fi contestat avertismentul primit de la Gardă, următorul pas era să i se impute lui prejudiciul uriaș.

Pe lângă faptul că Garda Foretieră nu a luat măsuri în atâția ani să oprească jaful, iar acum a încercat să dea vina pe proprietar, nici departamentul Delicte Silvice de la IPJ Maramureș și nici Parchetul Judecătoriei Vișeu nu au finalizat niciun dosar din cele patru deschise, din care cel mai vechi are zece ani. Oare se așteaptă prescrierea faptelor?

Proprietarul Crin Gălățean chiar a vorbit la telefon cu ministrul Costel Alexe despre situația din zonă, iar ministrul a recunoscut că tăierile ilegale nu se puteau produce fără știrea autorităților silvice, respectiv Direcția Silvică Matamureș și Garda Forestieră Cluj, și a promis că va lua măsuri.

Este inadmisibil ca tăierile de mii de hectare din Parcul Național și Situl Natura 2000, văzute și de Comisia Europeană, pentru protecția căroria România a primit sume imense în fiecare an, să nu fie sancționate și oprite de către autoritățile silvice în atâția ani. Iar acum există pericolul de infrigment pentru fața noastră.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/A/2020 – Tribunalul Maramureș

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal seria CCS nr. 0141123 din 3.10.2018 încheiat de Garda Forestieră Cluj, petentul Gălăţean Crin Iosif a fost sancţionat cu „avertisment” conform art. 4 al. 1 din Legea 270/2017 privind prevenţia. S-a reţinut în sarcina sa că, în calitate de proprietar de fond forestier în suprafaţă de 146 ha situat în Borşa, nu a întreţinut şi nu a menţinut în stare corespunzătoare şi vizibile semnele şi limitele amenajistice de proprietate şi nu a asigurat paza pe bază de contract, încălcând prevederile art. 3 al. 3 lit. „a” şi „b” din Legea 171/2010. Totodată s-a dispus un plan de remediere cu măsuri şi termene care fac parte integrantă din prezentul proces-verbal.

Actul de constatare şi sancţionare a fost încheiat în lipsa petentului şi a oricărui martor, justificându-se, în ceea ce priveşte martorul, că la sediul intimatei nu au putut fi găsiţi martori (fila 103).

Sub aspect formal, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16-19 din OG 2/2001, neconstatându-se nici un motiv de nulitate. De altfel, petentul nu a invocat motive de nelegalitate formală.

În ceea ce priveşte temeinicia acuzaţiei, jurisprudenţa CEDO asimilează procedura contravenţională unei proceduri penale. Prin urmare trebuie dovedită existenţa faptei şi a vinovăţiei prev. de lege, în sensul art. 1 din OG 2/2001 care defineşte contravenţia.

Prin urmare trebuie dovedită existenţa faptei şi a vinovăţiei prev. de lege, în sensul art. 1 din OG 2/2001 care defineşte contravenţia.

Cele două condiţii sunt cumulative, nefiind suficientă dovada uneia sau alteia.

În speţă, petentul nu contestă existenţa faptelor reţinute în sarcina sa, ci lipsa vinovăţiei/culpei. Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, petentul a depus toate diligenţele pentru a respecta legislaţia silvică în calitate de proprietar al fondului forestier, aflându-se în imposibilitatea obiectivă să delimiteze în prezent parcela de 146 ha despre care se face vorbire în actul de control şi nici să încheie un nou contract de administrare.

În mod paradoxal, deşi această situaţie a fost creată de ignorarea deliberată a demersurilor sale de către autorităţile silvice şi de încălcarea prevederilor legale tocmai de către persoanele responsabile în domeniu (multe încălcări cu aspecte penale), intimata Garda Forestieră a considerat că petentul trebuie sancţionat.

În fapt, antecesorului petentului Rondolean Victor i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 822 ha 7800 mp conform Titlului de proprietate nr. 20002 din 1.11.2006(fila 19) .

La data de 26.01.2007, acesta încheie cu Direcţia Silvică Baia Mare –Ocolul Silvic Borşa, contractul de administrare nr. 158 având ca obiect paza şi administrarea terenului forestier susmenţionat valabil până la 31.12.2007 şi cu posibilitatea prelungirii termenului prin acordul părţilor şi acte adiţionale. Conform art. 3 din contract, la preluarea suprafeţelor de teren s-a procedat la efectuarea unei inspecţii de fond(filele 23-28).

Prin contractul autentificat sub nr. 580 /2.04.2007 de BNP Urda Maria din Dragomireşti, Rondolean Victor, prin mandatar cu procură specială, vinde masa lemnoasă pe picior de pe parcelele UP VII Tibău, UA 90A , 91 A, 93 A şi 93 B în suprafaţă de 108,6 ha, cumpărătoare fiind SC „HORBER” SRL (fila 29).

Deşi subparcelele 90A, 91A , 93 A ŞI 93 B erau cuprinse în contractul de administrare nr. 158 /2007, Ocolul Silvic Borşa încheie un nou contract de asigurare a serviciilor silvice nr. 1751/29.06.2007 valabil până la 31.12.2008 precum şi actul adiţional 2431/31.12.2008 prin care termenul s-a prelungit până la 31.12.2009, cu SC „HORBER” SRL(filele 30-34).

În mod corect, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Cluj Napoca a sesizat, ca urmare a verificărilor sale, că proprietarul de drept al terenului a vândut doar masa lemnoasă şi nu era posibilă încheierea celui de-al doilea contract de asigurare a serviciilor silvice cu SC „HORBER” SRL (filele 70-75). Acelaşi aspect este sesizat şi în Raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit în dosarul 3016/117/2010 al Tribunalului Cluj (filele 107- 113). Mai departe, pe suprafaţa de 108,5 ha au fost autorizate tăieri pe un număr de 7 partizi, însă au fost exploatate fără autorizaţie alte 4 partize(fila 111).

Pe suprafaţa UA-rilor 90 A, 91 A, 93 A şi 93 B din UP VIII Tibou nu mai există masă lemnoasă ci doar teren gol destinat împăduririi. Cioatele arborilor tăiaţi sunt în stare avansată de degradare, făcând practic imposibil de făcut o diferenţă între cele marcate în interiorul suprafeţelor autorizate şi cele marcate în afara acestora (fila 112

Titularul autorizaţiilor de exploatare avea obligaţia achitării în contul administratorului sau a prestatorului de servicii silvice a contravalorii fondului de conservare şi regenerare, însă suma virată OS Borşa este 0. Nu a fost încasată nici taxa de peiaj pentru masa lemnoasă provenită din partizile autorizate de OS Borşa şi transportată pe drumurile auto forestiere administrate de acest ocol. Nu se mai pot identifica limitele între proprietăţi, însă mai grav, există numeroase „cazuri în care nu se pot identifica limitele de parcelă sau subparcelă din cauza faptului că vegetaţia forestieră a fost îndepărtată în totalitate” (fila 74 pct. 10-11).

Esenţial în cauză este faptul că terenul a rămas în administrarea OS Borşa şi „deşi inspecţiile au fost demarate cu mult timp în urmă, nici până la această dată nu au fost încheiate actele de control şi finalizate predările”(fila 75 –citat din verificările ITRSV Cluj Napoca).

La rândul său, Ocolul Silvic Borşa nu a reprimit terenul de la beneficiarul autorizaţiei de exploatare şi care răspunde pentru suprafaţa şi volumul autorizat, fiind gestionarul de drept. Aşa cum s-a arătat, nici nu a făcut demersuri în acest sens, nici nu a încasat taxele de regenerare şi peiaj, mai mult, ulterior s-a desfiinţat, iar succesoarea în drepturi OS Dragomireşti nu-şi mai asumă nicio responsabilitate (filele 112 şi 76).

Potrivit art. 10-11 din HG 1076/2009, predarea unei suprafeţe de fond forestier pentru care contractul de administrare sau de sericii silvice a încetat se face prin control de fond. Contractul de administrare sau de servicii silvice se semnează odată cu procesul-verbal de predare-primire încheiat în baza controlului de fond. În lipsa unui astfel de control de fond şi a unui proces-verbal de predare-primire, petentul nu poate încheia un nou contract. Este lesne de înţeles că astfel de obligaţii nu vor putea fi îndeplinite, planşele foto anexate rap. de expertiză tehnico-judiciară despre care s-a făcut vorbire, fiind elocvente în acest sens (filele 125-126).

Susţinerile intimatei că, în lipsa delimitării suprafeţei de fond forestier (obligaţie care incumbă exclusiv proprietarului) nu se poate realiza controlul de fond nu poate fi primită

Intimata omite că proprietarul a fost complet ignorat când s-au eliberat autorizaţiile de exploatare masă lemnoasă, actele de punere în valoare, când s-a încheiat un alt contract de servicii silvice cu un neproprietar, când nu s-a procedat la reprimirea terenului, când s-au constatat tăieri ilegale, când nu s-au luat măsuri disciplinare împotriva celor vinovaţi, etc.

Pagubele produse fondului forestier respectiv fac obiectul cercetărilor penale (dosar 1425/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, aşa cum însăşi intimata arată în întâmpinare-fila 141). Alte două rapoarte de control încheiate chiar de intimată în 2009 şi 2015 au fost transmise organelor penale (dosar 398/P/2012)- Răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu şi dosar nr. 260/P/2015 al DNA –Serviciul Teritorial Cluj –Răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu.

Nu poate fi primită nici susţinerea intimatei că petentul avea posibilitatea să se adreseze Ocolului Silvic „Silva” Borşa (cu care intenţionează să încheie contractul de administrare sau servicii silvice ) în vederea efectuării de către acesta a controlului de fond şi preluării suprafeţei (răspuns la întrebarea nr.1 din interogatoriu), din moment ce de la încetarea contractului încheiat cu Ocolul Silvic Borşa , nu i s-a predat terenul.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea că lipsa semnelor de hotar este imputabilă proprietarului (răspuns la întrebarea nr. 7 din interogatoriu) atât timp cât proprietarul a fost exclus de la drepturile sale prin ilegalităţi.

Soluţionarea dosarelor penale susmenţionate nu este finalizată şi în acest context vor fi edificatoare concluziile sub aspectul vinovăţiei .

În mod corect, intimata a răspuns la întrebarea nr. 7 din suplimentul la interogatoriu, că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile semnatare, poate fi constatată de instanţele de judecată. Ori, dovada unui astfel de litigiu nu a fost făcută în cauză. În acord cu petentul, instanţa a reţinut că interesul în formularea prezentei plângeri, este extrem de bine justificat atât timp cât procesul-verbal neatacat constituie premisa unor sancţionări pecuniare viitoare repetate conform Legii 270/2017.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa a admis plângerea petentului şi a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie silvică. Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata Garda Forestieră Cluj, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii plângerii contravenţionale formulată de petent ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei atacat.

În motivarea apelului, intimata a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât petentul, în calitate de proprietar tabular a suprafeţei de pădure în cauză  încă din anul 2012, nu a întreţinut şi nu a menţinut în stare corespunzătoare şi vizibile semnele şi limitele amenajistice de proprietate şi nu a asigurat paza pe bază de contract, încălcând prevederile art. 3 alin. 3 lit. a din Legea nr. 171/2010. Concluziile instanţei de fond care susţin imposibilitatea obiectivă a petentului de a delimita parcela de 146 ha sunt lipsite de temei. De asemenea, critică şi concluzia instanţei referitoare la faptul că dosarele penale la care se face referire nu este finalizată, edificatoare vor fi concluziile sub aspectul vinovăţiei. Apreciază că acele dosare nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât au ca obiect infracţiuni silvice, iar plângerea contravenţională se referă la cele două fapte reţinute în sarcina petentului.

Prin întâmpinarea depusă, petentul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea întâmpinării, se arată, în esenţă, că fapta contravenţională, constând întro omisiune nu a fost săvârşită cu vinovăţie. Petentul a fost în imposibilitatea obiectivă de a-şi îndeplini obligaţiile legale, tocmai pentru că ocolul însărcinat cu asigurarea pazei şi a administrării refuză să-şi îndeplinească propriile obligaţii de efectuare a controlului de fond şi a descărcării de gestiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria CCS nr. 0141123 din 3.10.2018 încheiat de Garda Forestieră Cluj, petentul Gălăţean Crin Iosif a fost sancţionat cu „avertisment” conform art. 4 al. 1 din Legea 270/2017 privind prevenţia. S-a reţinut în sarcina acestuia că, în calitate de proprietar de fond forestier în suprafaţă de 146 ha situat în Borşa, nu a întreţinut şi nu a menţinut în stare corespunzătoare şi vizibile semnele şi limitele amenajistice de proprietate şi nu a asigurat paza pe bază de contract, încălcând prevederile art. 3 al. 3 lit. „a” şi „b” din Legea 171/2010. Totodată s-a dispus un plan de remediere cu măsuri şi termene care fac parte integrantă din prezentul proces-verbal.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, petentul nu contestă existenţa faptelor reţinute în sarcina sa, ci lipsa vinovăţiei/culpei. Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, petentul a depus toate diligenţele pentru a respecta legislaţia silvică în calitate de proprietar al fondului forestier, aflându-se în imposibilitatea obiectivă să delimiteze în prezent parcela de 146 ha despre care se face vorbire în actul de control şi nici să încheie un nou contract de administrare.

În esență, instanța retine imposibilitatea petentului de a-si reglementa situația in condițiile in care Ocolul Silvic Dragomirești figurează cu suprafața petentului in gestiune, încă din anul 2013, si nu exista dovada predării acesteia. Intr-o atare situație, petentul s-a aflat practic in imposibilitate obiectiva de a încheia vreun act de administrare asupra terenului. Cu toate demersurile efectuate de către petent, acesta a fost, in mod evident, ignorat de autorităţi, astfel ca in sarcina sa nu se poate retine culpa ceruta de răspunderea civila delictuala, ca una dintre condițiile ce ar putea sa atragă incidenta dispozițiilor art. 1349 Cod civil. In lipsa descărcării de gestiune a Ocolului Silvic, petentul era in imposibilitate de a încheia un nou contract. A-i reproșa acestuia starea de pasivitate in care s-ar fi aflat echivalează cu o nesocotire a evidentei, astfel cum reiese din actele de la dosar si care confirma calitatea de proprietar a petentului, exclus însă de la exercitarea acestui drept prin nepredarea terenului.

Instanţa de control judiciar împărtăşeşte aprecierile instanţei de fond, iar motivarea apelului declarat împotriva sentinţei nu aduce argumente care să justifice o altă abordare. În motivarea apelului declarat de către intimata Garda Forestieră Cluj se prezintă un istoric al stării de fapt, aspecte ce nu sunt în măsură să dovedească vinovăţia petentului privind faptele reţinute în sarcina sa.

În consecinţă, criticile aduse hotărârii vor fi privite ca nefondate, iar apelul respins conform art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit dispozitivului prezentei. 8 Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin 1 Cod procedura civilă apelul formulat va fi respins ca nefondat.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina