Acasă » CEDO » O clujeancă din comuna Suatu a câștigat procesul la CEDO împotriva Statului Român. Femeia a fost inculpată 14 ani

O clujeancă din comuna Suatu a câștigat procesul la CEDO împotriva Statului Român. Femeia a fost inculpată 14 ani

O femeie care acum are 60 de ani, din comuna clujeană Suatu, reprezentată de avocatul Gheorghiță Mateuț, a câștigat procesul intentat Statului Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Prin decizia din 10 aprilie, aceasta a constatat încălcarea articolului 6 alineatul 1 și a articolului 13 din Convenție de către autoritățile române. Petenta a fost inculpată timp de 14 ani într-un proces penal în care dosarul a fost trimis înapoi la prima instanță de trei ori.

Judecătorii CEDO au hotărât în cauza Brudan contra României că Statul Român a încălcat următoarele prevederi din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului:

Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate  împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori a securităţii naţionale  într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Articolul 13 – Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Cu privire la acest din urma aspect, judecătorii CEDO au aratat ca dupa anul 2015 se poate vorbi de remediu efectiv datorita jurisprudentei interne in ceea ce priveste posibilitatea formularii unei acțiuni delictuale in civil pentru durata excesivă a procedurilor.

Procesul de 14 ani din România

Lucia Brudan, acum în vârstă de 60 de ani, din comuna Suatu, județul Cluj, a fost reținută în martie 2000 într-o cauză de înșelăciune cu petrol de către Parchetul Tribunalului Cluj. Femeia deținea firma Vep Comserv SRL. Aceasta a mai fosdt acuzată de fals și delapidare. Cazul a fost înregistrat apoi la Tribunalul Cluj, de unde a fost strămutat de Înalta Curte la Tribunalul Bihor.  La data de 12 ianuarie 2001, această instanță a început proesul. Expertiza tehncă contabilă a fost comandată și desfășurată în iunie 2001.

În 31 martie 2003, Tribunalul Bihor a condamnat inculpata pentru fals și fraudă la o pedeapsă cu închisoarea. La 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea a constatat că anumite infracțiuni au fost grațiate și a confirmat sentința inițială pe fals. Femeia a făcut apel împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 3 noiembrie 2005, Înalta Curte a admis recursul, a anulat cele două decizii anterioare și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor. Aceasta a criticat instanțele pentru că nu au comandat o nouă expertiză, deoarece expertiza care a avut loc nu a răspuns la întrebările esențiale ale cazului.

La data de 15 mai 2008, Tribunalul Bihor a condamnat inculpata la închisoare pentru înșelăciune și delapidare, a constatat că pedeapsa cu închisoarea a fost grațiată și a dispus închiderea procedurii în ceea ce privește se referă la infracțiunea de falsificare. Procuratura și inculpata au făcut apel împotriva acestei hotărâri. Într-o hotărâre din 24 februarie 2009, Curtea de Apel din Oradea a admis recursul, a anulat hotărârea și a trimis cauza spre prima instanță, menționând că examinarea de către instanța de judecată, în hotărârea de condamnare, a prejudiciul suferit de societatea în care Brudan era asociat unic și administrator, fără ca societatea să fi fost reprezentată în cursul procedurii, au împiedicat această din urmă entitate să-și apere drepturile.

Tribunalul Bihor a înregistrat din nou cazul în 17 martie 2009, iar la 6 mai 2010 a numit un reprezentant legal pentru firmă. La data de 18 octombrie 2011, instanța a dispus desființarea procedurii cu privire la inculpată. Un nou dosar privind faptele de care a fost acuzată a intrat pe rolul instanței de judecată. La data de 28 septembrie 2012, instanța a dispus condamnare pentru delapidare, a constatat că pedeapsa a fost grațiată și a dispus închiderea procesului cu privire la înșelăciune și fals, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. Brudan a făcut apel împotriva acestei hotărâri.  Prin hotărârea din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel din Oradea a respins recursul și a confirmat hotărârea judecătorească.

Inculpata a înaintat recurs la Înalta Curte, care s-a pronunțat la 28 iunie 2013 și a anulat cele două hotărâri judecătorești anterioare, înaintând cauza primei instanțe. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a constatat că, în conformitate cu o modificare legislativă din 2006, delapidarea intra în competența judecătoriei și nu a tribunalului.

Cazul a fost înregistrat la Judecătoria Oradea. În hotărârea sa din 3 martie 2014, această instanță a constatat prescripția răspunderii penale pentru delapidare și fals și a pus capăt procesului penal pentru aceste fapte. În ceea ce privește acuația de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor. instanța a achitat inculpata pe baza dezincriminării infracțiunii. Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus confiscarea unei sume de bani. Femeia a făcut apel împotriva acestei hotărâri. Ea a cerut achitarea pe delapidare (care a dus la confiscarea unei sume de bani) și fals. La 18 iunie 2014, Curtea de Apel din Oradea a respins recursul și a confirmat hotărârea Judecătoriei Oradea.

Potrivit informațiilor și documentelor furnizate de Guvern la CEDO, în timpul procedurii descrise mai sus, avocații inculpatei au solicitat de 90 de ori amânarea audierilor, iar Lucia Brudan însăși a solicitat, de 13 ori, amânarea audierii pentru a numi, de fiecare dată, un avocat la alegerea sa. Starea de sănătate precară a femeiii a fost, de asemenea, la originea anumitor amânări (o amânare în 2009 și 11 amânări între 2010 și 2012). Între 18 ianuarie și 14 iunie 2005, procedura a fost suspendată din cauza unei obiecții de neconstituționalitate ridicată de inculpată.

CEDO: Acţiunea în răspundere delictuală este un remediu eficace cu privire la durata nerezonabilă a procedurii

Avocații de la societatea Chiriță și Asociații au arătat că, potrivit hotărârii CEDO, acum există în România un remediu împotriva duratei prea mari a unui proces, anume acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva Statului.

”În hotărârea Brudan c. România din 10 aprilie 2018, CEDO a discutat, plecând de la concluziile din hotărârea Vlad şi alţii c. România, dacă în România există sau nu un remediu eficace împotriva duratei excesive a procedurilor disponibil persoanei care pretinde că este victimă a violării dreptului său la o durată rezonabilă a procedurii.

În speţă, reclamantul a fost inculpat într-un dosar penal finalizat la 14 ani de la data inculpării sale. Curtea a constatat violarea art. 6 privind durata excesivă a procedurii şi, în egală măsură, a art. 13 din Convenţie constatând că, la momentul evenimentelor, reclamantul nu avea la dispoziţie în dreptul intern niciun remediu împotriva duratei excesive a procedurii la care a fost parte.

Totuşi, Curtea europeană a constatat că, cel puţin începând cu data de 22 martie 2015 când ICCJ a admis o acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva statului pentru violarea dreptului la o durată rezonabilă a procedurii, România cunoaşte un astfel de remediu. Procedura nu avea un grad de certitudine juridică suficientă anterior acestei date, de aceea reclamantul nu a putut să uzeze de ea, dar după acea dată Curtea consideră că orice persoană aflată sub jurisdicţia România care pretinde că a fost sau este parte la o procedură cu o durată excesivă poate formula o acţiune în răspundere delituală împotriva statului.”

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns