Acasă » DEZVĂLUIRI / ANCHETE » O avocată din Cluj a reclamat la CSM două judecătoare de la CA Timișoara pentru ”o hotărâre deplorabilă”

O avocată din Cluj a reclamat la CSM două judecătoare de la CA Timișoara pentru ”o hotărâre deplorabilă”

O tânără avocată din Cluj, intrată în Barou în 2013, a trimis la Consiliul Superior al Magistraturii o cerere de sancționare disciplinară a două judecătoare de la Curtea de Apel Timișoara.

Avocata Mihaela Chiș le-a criticat curajos în plângere: ”Revoltător este că aceste distinse magistrate au modificat hotărârea instanţei inferioare, care era sprijinită de înscrisurile de la dosar, de temeiuri de fapt şi de drept, printr-o hotărâre deplorabilă, care icneşte lacrimi de durere, în care au preluat argumentele obraznice ale părţii adverse şi au arătat, în pofida adresei instanţei inferioare, că subscrisa nu aş fi depus la dosarul cauzei cauţiunea”. Plângerea redactată de avocată pentru o firmă din Cluj, pe care o reprezintă în procesul de la Timișoara, este motivată pe șapte pagini.

Cum s-a ajuns aici? În 16 februarie, o firmă din Cluj, prin avocata Mihaela Chiș, a învestit Tribunalul Timiş cu o cerere de instituire a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale unei societăți debitoare din Timișoara. Prima instanţă a admis cererea, sens în care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 601/2017, în şedinţa camerei de consiliu din 16 martie. Prin hotărârea enunţată, s-a pus în vedere celor din Cluj să depună o cauţiune în valoare de 23.000 lei, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Hotărârea a fost comunicată în data de 27 aprilie, iar în data de 8 mai a fost transmisă prin poştă originalul recipisei de consemnare a cauţiunii. ”Cauțiunea a fost depusă în interiorul termenului de 10 zile, stabilit de instanţă, conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, conform căruia „când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte”., explică avocata Chiș.

Partea adversă, o societate din Timișoara, a formulat apel încă din 24 aprilie, invocând varii motive de fond şi de netemeinicie a hotărârii. ”Cererea de apel a fost formulată înainte de comunicarea hotărârii, care nu trebuia comunicată acesteia decât de executorul judecătoresc o dată cu luarea măsurii. În mod oficial, hotărârea în cauză nu a fost comunicată părţii adverse.”, precizează avocata clujeancă.

După comunicarea hotărârii cu firma din Cluj şi depunerea cauţiunii, dosarul a fost trimis în calea de atac la instanţa ierarhic superioară – Curtea de Apel Timişoara, fiind repartizat spre soluţionare completului compus din judecător Maria Ofelia Gavrilescu şi Maria Bacău.

La termenul din apel, în 13 iunie, reprezentantul firmei din Timișoara a invocat faptul că nu ar fi fost depusă cauţiunea, în pofida înscrisurilor evidente existente la dosarul cauzei.

Instanţa a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea hotărârii cu şapte zile, iar hotărârea a fost motivată în data de 3 iulie, după 13 zile de la pronunţarea din 20 iunie, în ciuda dispoziţiilor art. 954 alin. 4 raportat la art. 999 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care stabileşte că „Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.” ”Astfel, a fost ruinat potenţialul caracter urgent al procedurii, fără nicio remuşcare.”, consideră Mihaela Chiș.

Aceasta critică dur instanța de apel în cererea adresată CSM: ”În mod absolut indignant, cele două magistrate au admis apelul şi au modificat hotărârea atacată. Revoltător este că aceste distinse magistrate au modificat hotărârea instanţei inferioare, care era sprijinită de înscrisurile de la dosar, de temeiuri de fapt şi de drept, printr-o hotărâre deplorabilă, care icneşte lacrimi de durere, în care au preluat argumentele obraznice ale părţii adverse şi au arătat, în pofida adresei instanţei inferioare, că subscrisa nu aş fi depus la dosarul cauzei cauţiunea. Mai mult, hotărârea vădeşte o atentă grijă pentru interesele părţii adverse, în timp ce interesele subscrisei au fost fraudate grosier.

În continuare, considerentele actului de procedură emis de cele două magistrate vădeşte un interes deosebit pentru protecţia părţii adverse, cu trecerea insolentă peste obligaţiile îndeplinite de subscrisa şi peste orice ingerinţă minimă de imparţialitate şi egalitate. Aceste concluzii sunt vădite de următoarele pretinse-argumente din actul care emană de la persoanele în cauză, în care se arată că: „Analizând scopul şi rolul cauţiunii, s-a constat că aceasta nu se stabileşte în nicio situaţie în raport de posibilităţile de plată sau interesul celui obligat la plată. […]” şi că „Creditorul nu poate să invoce lipsa posibilităţilor materiale şi nici un interes propriu, atâta timp cât cauţiunea nu se stabileşte în favoarea lui, ci în favoarea debitorului şi a terţului poprit şi în raport de eventualele prejudicii ce s-ar putea produce în patrimoniul acestora.” Această concluzie este reiterată în rândurile anterioare ale hotărârii. Se mai arată că „Instituţia cauţiunii este reglementată prin dispoziţiile Codului de procedură civilă, stabilind şi limitele în care se stabileşte; cel care solicită instituirea măsurii asigurătorii trebuie să ştie anterior introducerii cererii că va putea fi obligat la o cauţiune în cuantum de până la 20% din valoarea sumei pentru care se solicită măsura asigurătorie şi se prezumă că, atâta timp cât introduce o asemenea cerere este pregătit pentru consemnarea cauţiunii.” În final, se conchide, total străin de dispoziţiile legale şi de dovada consemnării cauţiunii, că „Pentru aceste considerente, legiuitorul a sancţionat atitudinea creditorului care a avut câştig de cauză, dar nu a consemnat cauţiunea în termenul stabilit de judecător, cu desfiinţarea de drept a sentinţei, conform art. 956 C. pr. civ.”

În fine, actul enunţat care emană de la cele două judecătoare nici măcar nu conţine susţinerile subscrisei din întâmpinare, conform art. 425 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, în hotărârea enunţată fiind cuprinse doar susţinerile părţii adverse, care au fost preluate de magistrate.”, a conchis avocata din Cluj.

Articolul 956 din Codul de procedură civilă, citat în hotărârea criticată, referitor la desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, prevede cu totul altceva decât s-a întâmplat: ”Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.”

De precizat că în tot cuprinsul motivării deciziei Curții de Apel Timișoara, aflată în posesia Clujust.ro, nu scrie nimic despre tardivitate și nici în motivele de apel, redate în motivare, nu se invocă nedepunerea în termen a cauțiunii.

”Această conduită vădit abuzivă a magistraţilor, de omitere a ingerinţei de celeritate, mai ales în pricinile urgente, şi, în mod deosebit, în privinţa intereselor subscrisei, care am depus cauţiunea şi care era indisponibilizată, inutil, la dispoziţia instanţei, fără a putea folosi acea sumă de bani, de o valoare deloc neglijabilă, constituie abatere disciplinară conform art.  de art. 99 lit. t) raportat la art. 991 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, conform căruia „Constituie abateri disciplinare: t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” şi „Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori drept procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane”

Avocata Mihaela Chiș a precizat pentru Clujust.ro că urmează să depună și o plângere penală. Redăm mai jos un text scris de avocată pe Facebook, la scurt tipă după ce ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunța propunerile de modificare a legilor Justiției:

Se discuta aprig, observ, propunerile de modificare a legilor justiției, iar reprimarea schimbării este evidentă. Oponentii reclama Evoluții ale luptei împotriva corupției, la nivel de concept, fără să ne furnizeze nimic concret, evoluții care ar fi suprimate sau împiedicate prin eventualele modificări legislative.

Nu pot sa nu remarc ca se refuza orice schimbare in sistemul de justiție, care are grave carente. Se refuza orice forma de control extern al corpului magistraților și orice nevoie de pregătire solida a acestora.

Am observat ca, in susținerea acestor idei, se face comparație intre exigentele impuse puterii judecătorești și cele solicitate corpului legislativ, tipica fiind atitudinea de a scoate „paiul din ochii altuia” și omis fiind ca magistratul judeca individual oameni, nu saci de cartofi, in timp ce legislativul operează pentru colectivul care i-a votat.

In acest context, al negării oricărei schimbări in sistemul judiciar, nu pot sa nu remarc situațiile concrete și frustrante, deloc lăudabile, din 2017, cu care ne confruntam.

La Tribunalul Timiș a fost admisă o cerere de instituire a popririi asiguratorii și i s-a pus in vedere creditoarei sa depună cauțiunea. Aceasta a depus cauțiunea. Înainte de motivarea hotărârii de admitere a cererii, depunerea cautiunii și, evident, înainte de termen, debitoarea formulează apel, care se înaintează Curții de Apel Timișoara.

In mod halucinant, la termenul de judecată, debitoarea susține ca nu s-a depus cauțiunea. Instanta admite apelul, in temeiul aceluiași motiv frustrant, preluat curajos de la debitoare – nu s-a depus cauțiunea – și are grija sa mai lase loc de interpretări, conform cărora nu ar fi fost depusă in termen, deși termenul de depunere nu a fost depășit pentru ca, altfel, nu se înainta dosarul in calea de atac și se desființa, de drept, măsura.

Situațiile de acest tip, care nu sunt izolate, sunt favorizate si încurajate de actuala legislatie a sistemului judiciar, a carei modificare se refuza vehement.

Cu toate acestea, nu se poate nega ca sistemul judiciar beneficiază și de oameni valoroși, cu principii, care nu cred ca se opun oricărei forme de schimbare.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!