Tribunalul Iași:,,Atâta timp cât organele fiscale, prin inspectorii lor fiscali, au competența de a analiza modalitatea de amortizare a cheltuielilor deductibile parțial de către contribuabil în cadrul controalelor/inspecțiilor de specialitate, în mod evident aceste au și competența și obligația de a oferi îndrumări cu privire la această procedură.”

Nelămurită cu privire la modalitatea de interpretare a prevederilor fiscale legate de amortizarea clădirii Cabinetului de avocat și deductibilitatea amortizării, avocata s-a adresat fiscului pentru a-i da lămuriri.

Refuzul Biroului de Asistență Contribuabili de a o lămuri a făcut obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, instanța obligând organele fiscale să-i furnizeze avocatei lămuririle necesare.

Soluția favorabilă a fost adusă în atenția publicului de către Ziarul de Iași, speța fiind interesantă și atipică, atipicitatea rezultând atât din originalitatea petitelor, cât și a stabilirii calității procesuale pasive a administrațiilor fiscale prin Biroul Asistență Contribuabili.

Redăm in extenso hotărârea pronunțată de către Tribunalul Iași, cu mențiunea că nu este definitivă, fiind atacată cu recurs de către fisc.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de contencios administrativ de față :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. (…)/28.02.2020, reclamanta B.B. le-a chemat în judecată pe pârâtele: Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Biroul de Asitenţă Contribuabili din cadrul DGRFP Iași, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să ofere un răspuns efectiv la solicitarea formulată în sensul indicării în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1- Construcții se încadrează imobilul situat în Iași (…), 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

În calitate de avocat titular al Cabinetului de Avocat B.B. și Cabinet Avocat B.B., prin adresa nr 801/ 30.07.2019 a formulat o solicitare de informații către AJFP Iași- Biroul de Asitenţă Contribuabili din cadrul DGRFP Iași prin care a cerut să i se comunice modalitatea de aplicare a legislației fiscale, respectiv care este încadrarea în Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004, modificată prin HG 1496/2004, în cazul unei clădiri noi cu destinația de sediu profesional al Cabinetului de Avocat.

Mai exact, dat fiind faptul că este vorbă despre o clădire destinată exercitării unei profesii liberale, iar Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe nu este clar în privința încadrării acestui tip de construcție, a solicitat, în concret, să i se comunice dacă este corectă Subgrupa 1.5- Clasa 1.5.14- Alte construcții pentru afaceri-Construcții pentru afaceri, comerț, depozitare neregăsite în cadrul subgrupei 1.5 sau Grupa 1.10- Alte construcții neregăsite în cadrul grupei 1.

De asemenea, a solicitat ca, în situația în care variantele indicate de ea în cerere nu ar fi corecte, să i se comunice în ce Clasă și Subgrupă din Grupa 1- Construcții, se încadrează un astfel de imobil.

Pârâtele prin Adresa răspuns nr.(…)/15.10.2019, au refuzat în mod nejustificat a răspunde pe motiv că informațiile cerute nu ar intra în aria lor de competență.

În susținerea refuzului, pârâtele au invocat prevederile art. 2 alin. (2) și (3) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1338/2008 potrivit cărora „(2) Sfera activității de îndrumare și asistență cuprinde impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de ANAF. (3) îndrumarea și asistența oferite contribuabililor nu includ furnizarea de informații care se încadrează în una dintre categoriile următoare: a) informații solicitate în perioada în care contribuabilul este supus inspecției fiscale și în legătură cu aceasta; b) informații în legătură cu soluționarea unor problematici care fac obiectul unor contestații formulate împotriva actelor administrative fiscale; c) informații prin care se sugerează sau se prezintă modalități de optimizare a sarcinii fiscale; d) informații care nu intră în sfera de competență a ANAF; e) informații care contravin principiului secretului fiscal; f) informații în legătură cu reclamațiile privind încălcarea prevederilor codurilor de conduită de către personalul angajat în cadrul unităților fiscale; g) informațiile de interes public solicitate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare; h) alte informații a căror furnizare este interzisă, conform legislației în vigoare.”

Refuzul pârâtelor de a acorda asistența solicitată în domeniul fiscal, în sensul indicării în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1-Construcții se încadrează imobilul situat în lași (…), 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004 este nejustificat, această solicitare intrând în sfera lor de competență.

Pârâtele din prezenta cauză și-au motivat refuzul în temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) și (3] din Ordinul Președintelui ANAF nr 1338/2008, mai exact pe dispozițiile alin.(3) lit. d) conform cărora informațiile solicitate nu ar  intra în sfera de competență ANAF, însă au omis relevanța prevederilor alin. (1) și (2) ale art. 2 din O.P.A.N.A.F. 1338/2008 potrivit cărora: „(1) îndrumarea și asistența contribuabililor constau în furnizarea de informații cu caracter general în legătură cu modul în care aceștia trebuie să procedeze pentru a beneficia de un drept fiscal sau pentru a se conforma unei obligații fiscale. (2) Sfera activității de îndrumare și asistență cuprinde impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de ANAF”.

Solicitarea formulată de către reclamantă a avut în vedere tocmai modalitatea în care trebuie să procedeze contribuabilul pentru a beneficia de un drept și, totodată, pentru a se conforma unei obligații fiscale.

Astfel, având în vedere faptul că imobilul este destinat exercitării unei profesii liberale, fiind, de altfel, proprietatea Cabinetului de Avocat B.B., reclamanta a dorit să procedeze la amortizarea fiscală a acestei construcții si să beneficieze de dreptul de a deduce fiscala cheltuiala cu amortizarea.

Reclamanta citează dispozițiile art. 67, 68, 25 și 28 din Lg. 227/2015 privind Codul Fiscal pentru a evidenția obligația sa de a respecta regulile privind amortizarea, pe de o parte corelativă dreptului de a-și deduce limitat oserie de cheltuieli, cu referire la cele privind amortizarea, în cazul construcțiilor.

Reclamanta arată că pentru determinarea rezultatului fiscal în mod corect, respectiv pentru a-și îndeplini obligația de plată a impozitului pe venit corect determinat, trebuie să aibă în vedere determinarea in mod legal a cuantumului cheltuielilor deductibile -solicitarea formulată serviciului de sistență contribuabili vizând modalitatea de aplicare corectă a perioadei de amortizare fiscală a mijlocului fix (sediu Cabinet Individual de Avocat).

Determinarea perioadei legale de amortizare este esențială, deoarece amortizarea liniară de care vorbește art. 28 alineat 5 litera a] presupune deductibilitatea anuală a unei cheltuieli cu amortizarea calculată prin împărțirea valorii de intrare a bunului la numărul de ani din perioada de amortizare.

Pentru a putea proceda în mod legal la amortizarea liniară a mijlocului fix, clădire aferentă desfășurării activității unei profesii liberale, reclamanta are interesul legitim de a obține clarificarea modalității de aplicare a prevederilor HG 2139/2004 cu modificările ulterioare, in speță a încadrării imobilului in una dintre clasele de amortizare prevăzute de Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe – în scopul de a evita aplicarea unor corecții asupra sumelor datorate in cadrul unei inspecții fiscale, cu consecințe posibile de forma plății de accesorii fiscale.

Din punctul de vedere al reclamantei, construcția cu destinație sediu cabinet avocat poate fi încadrată conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004 cu modificările si completările ulterioare aduse prin HG 1496/2008:

– fie în Subgrupa 1.5 – Clasa 1.5.4 – Alte construcții pentru afaceri Construcții pentru afaceri, comerț, depozitare neregăsite în cadrul subgrupei 1.5 – raportat la faptul că activitatea prestată (profesie liberală] reprezintă o activitate “comercială” sau realizată de un “profesionist” in sensul art. 3 alineat 2 și 3 din noul Cod Civil, context în care trebuie avut în vedere și faptul că HG 2139/2004 nu a mai fost modificată după intrarea în vigoare în 2011 a noului Cod Civil;

– fie în Grupa 1.10 – Alte construcții neregăsite în cadrul grupei 1 – motivat de faptul că activitatea de consultanță juridică – profesională presată nu are o calificare în celelalte subgrupe prevăzute de Catalog.

Răspunsul pe care departamentul de Asistență Contribuabili trebuie să îl ofere va fi opozabil inspectorilor fiscali în cadrul unei eventuale inspecții fiscale, conform prevederilor art. 6 alineat 1 teza a Il-a din Codul de Procedură Fiscală : „Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. în situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă„

În motivarea refuzului de furnizare a informațiilor solicitate, pârâtele invocă și prevederi din Legea contabilității nn 82/1991 (pct. III din adresa răspuns) potrivit cărora B.B., în calitate de avocat titluar al Cabinetului de Avocat, are obligația de a organiza și de a conduce contabilitatea financiară.

Cu privire la aceste susțineri, reclamanta arată că, tocmai având in vedere reglementarea ambiguă și susceptibilă de mai multe interpretări ale grupelor si subgrupelor incluse in Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe – in vederea aplicării corecte a normelor de drept fiscal, a solicitat informațiile mai sus referite de la organul fiscal, pentru ca organizarea contabilității să fie derulată cu aplicarea corectă a normelor de drept fiscale incidente, inclusiv in materia amortizării mijloacelor fixe.

Scopul serviciului de Asistenţă Contribuabili  – așa cum rezultă inclusiv din prevederile Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor – este tocmai acela de clarificare pentru contribuabili – a modului de aplicare a dispozițiilor fiscale relevante in vederea declarării corecte a sumelor datorate bugetului de stat.

În concluzie, față de toate aceste considerente, reclamanta solicită instanței să constatate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i comunica în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1- Construcții se încadrează imobilul situat în lași (…)16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat, aceste informații intrând în sfera de competență a pârâtelor.

Refuzul nejustificat al pârâtelor de a oferi reclamantei îndrumarea/ asistența impusă de lege în sarcina lor rezultă din cuprinsul Adresei răspuns nr. (…)/ 15.10.2019 prin care acestea susțin că „informațiile nu _________________ competență a ANAF”, deși informațiile solicitate _________________ comptetență a pârâtelor, această obligație fiind reglementată expres de dispozițiile art. 2 alin.1 și 2 din O.P.A.N.A.F. 1338/2008.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 1, art. 2 alin. [2), art. 7 alin. (5), art. 8 alin. [1], art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004; art. 194 din Codul de procedură civilă.

(…)

În data de 19.06.2020 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași înaintează la dosar întâmpinare prin intermediul căreia invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Asisitenta Contribuabili, motivat de faptul ca, potrivit Regulamentului de Organizare si Funcționare aprobat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2294/2017, acest birou reprezintă o structura interna, fara personalitate juridica  a Administartiei Județene a Finanțelor Publice lasi, aflata in subordinea Șefului de Administrație, si prin urmare nu poate sta in judecata in nume propriu.

In acest sens, invocam si prevederile art. 1 alin. 2 lit c) din O.P.A.N.A.F. nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, potrivit cărora, îndrumarea si asistenta contribuabililor in domeniul fiscal este asigurata de către administrațiile finanțelor publice județene, prin serviciile/birourile/compartimentele de asistență a contribuabililor sau serviciile/birourile/ compartimentele cu atribuții în domeniul asistenței, potrivit regulamentului de organizare și funcționare.

De asemenea, pârâta invocă excepția inadmisibilitatii acțiunii, in raport de dispozițiile art. 2 alin. 2 si art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, arătând că aceste prevederi legale nu șunf incidente in prezenta cauza.

In conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, “Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul neiustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu răspunde solicitantului in termenul legal”.

Pârâta apreciază că speța dedusa judecații nu se încadrează in ipoteza prevăzuta de art. 2 alin. 2, invocata de către reclamanta, întrucât nu se relevă unui refuz nejustificat de soluționare a cererii contribuabilului, in condițiile in care, din cuprinsul adreselor de răspuns nr. (…)/15.10.2019 si nr. ISR_DEC_1969/20.03.2020 nu există o exprimare explicită a voinței organului fiscal de a nu rezolva cererea.

Faptul că cererea contribuabilului nu a fost soluționată în modalitatea pretinsă de acesta, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, răspunsul neputând fi condiționat de soluționarea favorabilă a cererii.

Reclamanta B.B. nu a dovedit existența refuzului nejustificat al organului fiscal de a-i soluționa cererea în sensul prevederilor legale întrucât, potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, situație care nu se circumscrie speței. Ori, organul fiscal competent nu a emis nici un act in care sa se menționeze ca nu se va soluționa cererea.

Pe de alta parte, excepția inadmisibilitatii acțiunii se justifica a fi admisa prisma faptului ca adresele nr. (…)/15.10.2019 si nr. ISR_DEC_1969/20.03.2020 nu pot fi asimiltate unor acte administrativ-fiscale, intrucat nu au dat naștere niciunei obligații fiscale in sarcina reclamantei.

Astfel, adresele nr. (…)/15.10.2019 si nr. ISR_DEC_1969/20.03.2020 emise de către A.J.F.P. lasi, respectiv D.G.R.F.P. Iași nu reprezintă acte administrativ fiscale in sensul art. 2 alin. 1 lit c) si lit c) ind. 1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actul administrativ reprezintă „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative”.

De asemenea, adresa nr. (…)/12.02.2020 emisa de către A.J.F.P. Iasi nu îndeplinește nici cerințele art. 1 alin. 1 pct 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala, potrivit căruia actul administrativ fiscal reprezintă “actul emis de organul fiscal in exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor si contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale si in scopul de a produce efecte juridice fata de cel căruia ii este adresat”.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii deduse judecății pentru următoarele considerente:

In fapt, prin adresa nr. 801/30.07.2019, înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi sub nr. (…)/31.07.2019, reclamanta B.B., in calitate de avocat titular al Cabinetului Avocat B.B., a solicitat Biroului Asistenta Contribuabili din cadrul A.J.F.P. Iași să clarifice modalitatea de aplicare a legislației fiscale, respectiv sa precizeze organul fiscal care este încadrarea in Catalogul privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin H.G. nr. 2139/2004, modificata prin H.G. nr. 1496/2004, in cazul unei clădiri noi cu destinația de sediu profesional al Cabinetului de Avocat B.B.

Prin cererea formulata, reclamanta a arătat faptul ca este vorba despre o clădire destinata exercitării unei profesii liberale, iar Catalogul privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe nu este clar in privința încadrării acestui tip de construcție, faăpt pentru care a solicitat sa i se comunice daca este corecta Subgrupa 1.5 – Clasa 1.5.14 – Alte construcții pentru afaceri – Construcții pentru afaceri, comerț, depozitare neregasite in cadrul subgrupei 1.5 sau Grupa 1.10 – Alte construcții neregasite in cadrul grupei 1, Totodată, reclamanta a solicitat ca, in situația in care variantele indicate nu ar fi corecte, sa ii comunice organul fiscal in ce Clasa si Subgrupa din Grupa 1 -Construcții, se încadrează imobilul menționat.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași prin Biroul Asistenta Contribuabili a comunicat reclamantei răspunsul nr.(…)_/15.10.2019, prin care a arătat ca informațiile solicitate nu intră în competenta a A.N.A.F.

Ulterior, prin adresa nr. 241/26.02.2020, înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași sub nr. 7356/26.02.2020, reclamanta B.B. a formulat o noua solicitare către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iasi – Serviciul Asistenta Controbuabili.

In conformitate cu prevederile art. 9 din O.P.A.N.A.F. nr, 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, solicitarea reclamantei a fost înaintata către D.G.R.F.P. Iasi – Serviciul Asistenta Controbuabili prin adresa nr. (…)/06.03.2020.

Prin răspunsul nr. ISR_DEC_1969/20.03.2020, D.G.R.F.P. Iași a adus la cunoștința reclamantei faptul ca H.G. nr. 2139/2004 cuprinde informațiile necesare identificării mijlocului fix si stabilirii duratei normale de funcționare, cum ar fi codul de clasificare, denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei si a familiei in care se încadrează mijloacele fixe amortizabile, limita minima si limita maxima a duratei normale de funcționare exprimata in ani.

De asemenea, s-a adus la cunoștința reclamantei faptul ca încadrarea mijloacelor fixe in grupe, subgrupe, clase si subclase conform prevederilor H.G. nr. 2139/2004 privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe se face de specialiști in domeniul de activitate al fiecărui contribuabil, A.N.A.F. neavând competente in acest sens.

In drept, fata de cererea reclamantei, pârâta arată ca, in conformitate cu prevederile O.P.A.N.A.F. nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, structurile de îndrumare și asistență a contribuabililor Agenției Naționale de Administrare Fiscală au competență în furnizarea de informații cu caracter general în legătură cu modul în care contribuabilii trebuie să procedeze pentru beneficia de un drept fiscal sau pentru a se conforma unei obligații fiscale și nu de a încadra în lege o situație fiscală particulară, pe care nu au posibilitatea să o cunoască în lipsa tuturor informațiilor și documentelor cu privire la faptele și împrejurările care au
determinat această situație fiscală de fapt care generează obligații fiscale.

Prin urmare, operațiunea de încadrare a unui imobil potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 cu modificările și completările ulterioare nu intră în sfera de îndrumare și asistență a contribuabililor.

Conform art. 9 din OPANAF nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale,

“(1) în situația în care contribuabilii consideră că răspunsurile primite de la structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. c) și d) nu rezolvă problematica solicitată, aceștia se pot adresa structurilor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b), anexând copia întrebării și a răspunsului primit. În caz contrar, li se va solicita completarea cererilor în mod corespunzător.

Structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b) vor formula și vor transmite răspunsul contribuabililor.

Dacă contribuabilii consideră că răspunsurile primite de la structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) și b) nu rezolvă problematica solicitată, atunci aceștia se pot adresa structurii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), anexând copia întrebării și a răspunsului primit. În caz contrar, li se va solicita completarea cererilor în mod corespunzător.

Structura prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) va formula și va transmite răspunsul contribuabilului, pe baza punctului de vedere al direcțiilor de specialitate, după caz, precum și structurilor prevăzute la art. 1 alin. (2).”

Pârâta mai arată că, din punct de vedere fiscal, condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității independente, pentru a putea fi deduse, în funcție de natura acestora, sunt prevăzute de art. 68 alin. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

“a) să fie efectuate în cadrul activităților independente, justificate prin documente; b) să fie cuprinse în ctieltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

să reprezinte cheltuieli cu salariile și cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit cap. III – Venituri din salarii și asimilate salariilor, cu excepțiile prevăzute de prezentul capitol;

să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;

să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiții în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (20);”

Art. 28 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele:

“(1) Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;

are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

(5) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

(12) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune, prin aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin. (5);

(17) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală, cu excepția celor prevăzute la alin. (14).

Persoanele fizice și asociațiile fără personalitate juridică, care desfășoară activități în scopul realizării de venituri și care, potrivit legii, sunt obligate să conducă evidența în partidă simplă, vor amortiza bunurile și drepturile pe care le dețin, potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale aprobate prin H.G. nr. 909/1997.

Prin bunurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 15/1994 se înțeleg mijloacele fixe și activele necorporale, astfel cum sunt definite la art. 3 lit. b), respectiv la art. 7 din aceasta lege.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, duratele normale de funcționare, precum și clasificația mijloacelor fixe se aprobă prin hotărâre a Guvernului. La determinarea lor se va ține seama de parametrii tehnico-economici stabiliți de proiectanți și de producători prin cărțile sau documentațiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum și de efectele uzurii morale.

Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.

De asemenea, potrivit Cap. V pct. 28 din H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările și completările ulterioare, în cazul persoanelor fizice și al asociațiilor fără personalitate juridică, care desfășoară activități în scopul realizării de venituri, competentele de aplicare a prevederilor Legii nr. 15/1994, republicată, cu modificările ulterioare, revin persoanei fizice sau persoanei care răspunde de îndeplinirea obligațiilor asociației fată de autoritățile publice.

În conformitate cu dispozițiile Cap. I din H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu modificările și completările ulterioare, durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. în consecință, durata normală de funcționare este mai redusă decât durata de viață fizică a mijlocului fix respectiv.

În catalogul pentru fiecare mijloc fix nou achiziționat se utilizează sistemul unor plaje de ani cuprinse între o valoare minimă și una maximă, existând astfel posibilitatea alegerii duratei normale de funcționare cuprinsă între aceste limite. Astfel stabilită, durata normală de funcționare a mijlocului fix rămâne neschimbată până la recuperară integrală a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din funcțiune.

Potrivit Cap. III, pct 3 din H.G. nr. 2139/2004, în cazul mijloacelor fixe achiziționate cu durata normală de funcționare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normală de funcționare se stabilește de către o comisie tehnică sau expert tehnic independent.

În drept, pârâta invocă următoarele prevederi legale: art. 1 alin. 1 pct. 1, art. 2 alin. 1 lit c) si lit c) ind. 1), art. 2 alin. 1 lit i) si alin. 2, din Legea nr. 554/2004 privijaL contenciosul administrativ; O.P.A.N.A.F. nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale; art. 28, art. 68 alin. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal; Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale aprobate prin H.G. nr. 909/1997; Cap. I si Cap. III, pcL 3 din H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu modificările și completările ulterioare.

(…)

În data de 08.07.2020, reclamanta a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 70-76 dosar), prin intermediul căruia a solicitat respingerea excepțiilor invocate.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului Asisitenta Contribuabili, reclamanta arată că în dreptul administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice, în sensul de aptitudine de a emite acte administrative în regim de putere publică și nu existența sau nu a personalității juridice, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ putând sta în proces în nume propriu chiar dacă nu are personalitate juridică.

Atâta timp cât chiar pârâta afirmă că solicitarea sa a fost înaintată spre soluționare Biroului Asistență Contribuabili din cadrul AJFP Iași, acesta este organul competent să soluționeze cererile contribuabililor de acordare a asistenței fiscale, potrivit art. 4-6, 14 din O.P.A.N.A.F. nr. 1338/2008.

Reclamanta arată că atâta timp cât Biroul Asistență Contribuabili este cel care soluționează cererea și comunică răspunsul către contribuabil, rezultă că raportul juridic de drept material se stabilește între cele două părți, fiind îndeplinită condiția identității prevăzută de art. 36 N.C.P.C.

Reclamanta solicită și respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii, arătând că răspunsul oferit prin adresa nr. (…)/15.10.2019 echivalează cu un refuz nejustificat întrucât, în fapt, așa cum a arătat pe larg în cererea de chemare în judecată, solicitarea formulată intră în sfera de competență a pârâtelor. Din această perspectivă, cererea dedusă judecății este întemeiată pe art. 2 alin.2 și art. 8 alin.1 teza a IIa Lg. 554/2004 cu referire la art. 18 alin.1 din același act normativ, nepunându-se problema naturii juridice a adresei de răspuns.

La data de 15.09.2020 reclamanta înaintează la dosar cerere adițională, arătând că înțelege să se judece în cauză, în calitate de pârâți și cu: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Serviciului Asistenţă Contribuabili din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, solicitând obligarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași și Serviciului de Asistenţă Contribuabili să ofere răspunsul concret la solicitarea formulată de în sensul indicării “în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1- Construcții se încadrează imobilul situat în Iași (…) 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004”.

In fapt, așa cum de altfel a arătat și pârâta AJFP Iași, și cum rezultă din înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei, în considerarea art. 9 din Procedura privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF 1338/2008, la data de 26.02.2020. prin Adresa 241, înregistrată la DGRFP Iași sub numărul 9356/26.02.2020, reclamanta s-a adresat și noii pârâte DGRFP Iași prin structura specializată – în speță Serviciul de Asistență Contribuabili – cu aceiași întrebare, ținând cont de răspunsul furnizat de AJFP Iași.

DGRFP Iași a răspuns solicitării prin Adresa 1969/20.03.2020, răspuns prin care a fost menționat faptul că “încadrarea mijloacelor fixe în grupe, subgrupe, clase și subclase conform prevederilor HG nr. 2139/2004 privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe, se face de specialiști în domeniul de activitate al fiecărui contribuabil. Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând competențe în acest sens”.

Si acest răspuns reprezintă un refuz nejustificat al pârâtelor de a acorda reclamantei asistența solicitată în domeniul fiscal, în sensul indicării în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1- Construcții se încadrează imobilul situat în Iași (…) 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004, constatând, totodată, că solicitarea nu intră în sfera de competență a acestora.

Reclamanta arată în mod suplimentar că pentru determinarea rezultatului fiscal în mod corect, respectiv pentru a-și îndeplini obligația de plată a impozitului pe venit, trebuie să aibă în vedere determinarea în mod corect a cuantumului cheltuielilor deductibile – solicitarea formulată serviciului de Asistență Contribuabili vizând modalitatea de aplicare corectă a perioadei de amortizare fiscală a mijlocului fix (sediu Cabinet Individual de Avocat).

Or, pentru a putea realiza acest lucru, respectiv pentru a putea proceda în mod legal la amortizarea liniară a mijlocului fix, clădire aferentă desfășurării activității unei profesii liberale, are interesul legitim de a obține clarificarea modalității de aplicare a prevederilor HG 2139/2004 cu modificările ulterioare, în speță a încadrării în clasele de amortizare prevăzute de Catalogul privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe – tocmai pentru a evita aplicarea unor corecții ale sumelor datorate in cadrul unei inspecții fiscale.

În conformitate cu prevederile HG 2139/2004 “alegerea contribuabilului” vizează perioada de amortizare a mijlocului fix – ce se încadrează în perioadele minim-maxim ca număr de ani de amortizare – în funcție de încadrarea în Grupa/Subgrupa menționată în catalog – aspect care nu a făcut obiectul solicitării de clarificări adresată organului fiscal prin serviciul de Asistență Contribuabili ci, din contră- clarificarea viza determinarea grupei/subgrupei din Clasa 1 – Construcții de Catalog- ținând cont de faptul că activitatea profesiilor liberale – respectiv a construcțiilor edificate de forme de exercitare a unor profesii liberale – nu au o reglementare expresă și nici ușor de identificat în care grupele si sub-grupele din Casa 1 Construcții a respectivului Catalog.

Pe cale de consecință, argumentul organului fiscal apare ca vădit nefondat ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat informațiile mai sus referite de la organul fiscal, tocmai pentru ca organizarea contabilității să fie derulată cu aplicarea corectă a normelor de drept fiscal incidente, inclusiv in materia amortizării mijloacelor fixe.

Atașat cererii adiționale, la filele 90-92 dosar, reclamanta depune: adresa nr. 241/26.02.2020, înregistrată la DGRFP Iași sub numărul 9356/26.02.2020 și adresa de răspuns 1969/20.03.2020 emisa de DGRFP Iasi.

Noii pârâți formulează și depun întâmpinare la data de 09.11.2020 (filele 105-106 dosar), cu un conținut eențialmente similar cu cea formulată de pârâții inițial indicați.

De asemenea, răspunsul reclamantei la întâmpinare depus în data de 03.12.2020 și atașat la filele 121-126 dosar, are un conținutul similar cu răspunsul la întâmpinarea pârâților inițiali.

Prin încheierea de dezbateri din data de 03.02.2021 instanța a recalficiat excepțiile lipsei calității procesuale pasive invcoate ca fiind excepțiile de lipsă capacitate procesuală de folosință, față de motivele invocate în susținerea acestora.

Raportând situația de fapt, așa cum reiese din probele administrate, la normele de drept aplicabile, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:

În privința excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință a Biroului Asistență Contribuabili din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași și a Serviciului de Asistență contribuabili din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, instanța reține:

Prin cererea dedusă judecății, așa cum a fost adiționată, reclamanta B.B. le-a chemat în judecată pe pârâtele: Administrația județeană a Finanțelor Publice Iași (în exercițiul atribuțiilor Biroului Asistență Contribabili) și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (în exercițiul atribuțiilor Serviciului de Asistență Contribuabil), solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să ofere un răspuns efectiv la solicitarea formulată în sensul indicării în ce Subgrupă și Clasă, din Grupa 1- Construcții se încadrează imobilul situat în Iași (…), 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat conform Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe adoptat prin HG 2139/2004.

Cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin.1 cu referire la art. 2 alin.2 din Lg. 554/2004, ceea ce s-a atacat în instanță fiind refuzul apreciat de reclamantă ca nejustificat al pârâtelor de a răspunde solicitărilor formulate prin adresele nr. 801/30.07.2019, înregistrata la Administrația Județeană  a Finanțelor Publice Iasi sub nr. (…)/31.07.2019 și nr. 241/26.02.2020, înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi sub nr. 7356/26.02.2020.

Așa cum corect observă reclamanta, în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice, în sensul de aptitudine de a emite acte administrative în regim de putere publică și nu existența sau nu a personalității juridice, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ putând sta în proces în nume propriu chiar dacă nu are personalitate juridică.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1, 4-6 din Ordinul O.P.A.N.A.F. nr.1388/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale: „(1) Activitatea de îndrumare și asistență a contribuabililor în domeniul fiscal este coordonată astfel:

a) la nivel central, de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, prin Direcția de îndrumare și asistență a contribuabililor;

b) la nivel județean și al municipiului București, de direcțiile generale ale finanțelor publice, denumite în continuare DGFP, județene și a municipiului București, prin serviciile/birourile de asistență a contribuabililor.

(2) Îndrumarea și asistența contribuabililor în domeniul fiscal se asigură de către următoarele structuri:

a) Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, denumită în continuare DGAMC, prin serviciul de asistență pentru mari contribuabili;

b) DGFP județene și a municipiului București, prin serviciile/birourile de asistență a contribuabililor;

c) administrațiile finanțelor publice, denumite în continuare AFP, municipale/orășenești/comunale și AFP ale sectoarelor municipiului București, prin serviciile/birourile/compartimentele de asistență a contribuabililor sau serviciile/birourile/compartimentele cu atribuții în domeniul asistenței, potrivit regulamentului de organizare și funcționare, după caz;

d) AFP pentru contribuabili mijlocii, prin birourile/compartimentele de asistență a contribuabililor;

e) Centrul de asistență a contribuabililor.

Art. 4 – Serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor analiza cererile contribuabililor și în situația în care răspunsul la problematica fiscală solicitată există în baza de date cu întrebări și răspunsuri a ANAF îl vor comunica contribuabililor.

Art. 5 – În situația în care răspunsul la problematica fiscală solicitată nu există în baza de date cu întrebări și răspunsuri a ANAF, dar se regăsește în mod explicit în reglementările legale, serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor formula răspunsul și îl vor comunica contribuabilului.

Art. 6 – (1) În alte situații decât cele prevăzute la art. 4 și 5, serviciile/birourile/compartimentele respective vor transmite pe cale ierarhică, spre analiză și soluționare, cererile primite de la contribuabili.

(2) După soluționarea cererilor potrivit prevederilor alin. (1), răspunsurile în legătură cu acestea vor fi comunicate, pe cale ierarhică, structurilor solicitante.

(3) Serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor comunica contribuabililor răspunsurile solicitate.

Or, din dispozițiile anterior citate rezultă fără echivoc că atât Biroului Asistență Contribuabili din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași cât și Serviciul de Asistență Contribuabili din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași sunt entitățile competente să răspundă solicitărilor de acordare a asistenței fiscale către contribuabili.

De asemenea, din conținutul acelorași dispoziții legale, instanța reține că B.B., respectiv Serviciul de Asistență Contribuabili sunt structuri care funcționează în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, respctiv în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași sunt entitățile competente să răspundă solicitărilor de acordare a asistenței fiscale către contribuabili, capacitatea procesuală de exercițiu fiind purtată de autoritățile publice în cadrul cărora funcționează aceste structuri.

Față de argumentele prezentate, excepțiile invocate apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Față de excepția de inadmisibilitate invocată, instanța reține:

Excepția de inadmisibilitate este o excepție de fond dirimantă și absolută care intervine ori de câte ori, pe lângă condițiile generale d eexercițiu ale unei acțiuni, legea a prevăzut și alte condiții speciale. Motivele invocate, însă, de pârâte, în susținerea acestei excepții nu pot fi reținute ca și condiții speciale de exercițiu.

Reclamanta a formulat, așa cum deja s-a arătat anterior, o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.1 cu referire la art. 2 alin.2 din Lg. 554/2004, ceea ce s-a atacat în instanță fiind refuzul apreciat de reclamantă ca nejustificat al pârâtelor de a răspunde solicitărilor formulate prin adresele nr. 801/30.07.2019, înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi sub nr.(…)/2019 și nr. 241/26.02.2020, înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi sub nr. 7356/26.02.2020. În această ipoteză, instanța nu este chemată să verifice dacă există sau nu un act administrativ în ființă, ci dacă refuzul este sau nu justificat. Prin urmare, motivele invocate de pârâte în susținerea excepției de inadmisibilitate țin în mod direct de char fondul soluționării cererii deduse judecății și vor fi analizate ca atare – ca și apărări care tind la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

În situația reglementată de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, în condițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, nu este obligatorie formularea unei plângeri prealabile: (5) în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”

În ceea ce privește fondul cererii deduse judecății, instanța reține:

Situația de fapt:

(…)

Prin cererea formulata, reclamanta a arătat faptul ca este vorba despre o clădire destinata exercitării unei profesii liberale, iar Catalogul privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe nu este clar in privința încadrării acestui tip de construcție, faăpt pentru care a solicitat sa i se comunice daca este corecta Subgrupa 1.5 – Clasa 1.5.14 – Alte construcții pentru afaceri – Construcții pentru afaceri, comerț, depozitare neregasite in cadrul subgrupei 1.5 sau Grupa 1.10 – Alte construcții neregasite in cadrul grupei 1, Totodată, reclamanta a solicitat ca, in situația in care variantele indicate nu ar fi corecte, sa ii comunice organul fiscal in ce Clasa si Subgrupa din Grupa 1 -Construcții, se încadrează imobilul menționat.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi prin Biroul Asistenta Contribuabili a comunicat reclamantei răspunsul nr. (…)/15.10.2019, prin care a arătat ca informațiile solicitate nu intră în sfera de competenta a A.N.A.F.

Ulterior, prin adresa nr. 241/26.02.2020, înregistrata la DRGPF Iași sub nr. 7356/26.02.2020, reclamanta B.B. a formulat o noua solicitare către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iasi – Serviciul Asistenta Controbuabili.

In conformitate cu prevederile art. 9 din O.P.A.N.A.F. nr, 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, solicitarea reclamantei a fost înaintata către D.G.R.F.P. Iasi – Serviciul Asistenta Controbuabili prin adresa nr. (…)/06.03.2020.

Prin răspunsul nr. ISR_DEC_1969/20.03.2020, D.G.R.F.P. Iași a răspuns reclamantei în sensul că H.G. nr. 2139/2004 cuprinde informațiile necesare identificării mijlocului fix si stabilirii duratei normale de funcționare, cum ar fi codul de clasificare, denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei si a familiei in care se încadrează mijloacele fixe amortizabile, limita minima si limita maxima a duratei norniale de funcționare exprimata in ani.

De asemenea, pârâta a comunicat reclamantei, prin același răspuns, faptul ca încadrarea mijloacelor fixe in grupe, subgrupe, clase si subclase conform prevederilor H.G. nr. 2139/2004 privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe se face de specialiști in domeniul de activitate al fiecărui contribuabil, A.N.A.F. neavând competente in acest sens.

Reclamanta a apreciat aceste adrese de răspuns ca reprzentân un refuz nejustificat de soluționare a cererilro sale, formulând în instanță prezenta acțiune.

Norme de de drept incidente:

Conform art. 1 din Legea 554/2004 “[1] Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004 “(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.

Potrivit art. 8 alin.1 Lg. 554/2004: „ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

De asemenea, în condițiile art. 18 alin. [1) din Legea 554/2004, reglementând soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ, legiuitorul dispune că “(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.”

Conform prevederilor art. 67 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal: „[1] Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. [2J Constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective.”

De asemenea, dispozițiile art. 68 alin.(l) din Codul Fiscal sunt în sensul că: „(1) Venitul net anual din activități independente se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri, cu excepția situațiilor în care sunt aplicabile prevederile art 69 și 70,”

Alin. [4) al aceluiași articol reglementează Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității independente, pentru a putea fi deduse, în funcție de natura acestora, respectiv:

a) să fie efectuate în cadrul activităților independente, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să reprezinte cheltuieli cu salariile și cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit cap. IU – Venituri din salarii și asimilate salariilor, cu excepțiile prevăzute de prezentul capitol;

d) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II. după caz;

e) să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiții în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în conformitate cu prevederile art 28 alin. (201:

f) să reprezinte cheltuieli cu prime de asigurare efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul;

3. bunurile utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

4. asigurarea de risc profesional;

g) să fie efectuate pentru salariați pe perioada delegării/detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, reprezentând indemnizațiile plătite acestora, precum și cheltuielile de transport și cazare;

h) să fie efectuate pe perioada deplasării contribuabilului care își desfășoară activitatea individual și/sau într-o formă de asociere, în țară și în străinătate, în scopul desfășurării activității, reprezentând cheltuieli de cazare și transport, altele decât cele prevăzute la alin. (7) lit kl:

i) să reprezinte contribuții profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;

j) să fie efectuate în scopul desfășurării activității și reglementate prin acte normative în vigoare;

k) să reprezinte prețul de cumpărare sau valoarea stabilită prin expertiză tehnică la data dobândirii, după caz, pentru activele neamortizabile prevăzute la art. 28 alin. (41. cheltuielile deductibile fiind înregistrate la momentul înstrăinării acestora. ”

Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal: „(1) Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale.

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

4. alte cheltuieli cu caracter social efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui regulament intern;

i) amortizarea, în limita prevăzută la art 28:”

Art. 28 din același act normativ intitulat „Amortizarea fiscală” prevede că „(1) Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

(5) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli: a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

[12) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a] începând cu luna următoare celei în care mijlocul fiX amortizabil se pune în funcțiune, prin aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin. (5):

[23] Ministerul Finanțelor Publice elaborează normele privind clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.”

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.2 teza aIIa Lg. 207/2015: „Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. în situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă„

Ordinul Președintelui ANAF nr. 1338/2008 prevede:

Art.2: „(1) Îndrumarea și asistența contribuabililor constau în furnizarea de informații cu caracter general în legătură cu modul în care aceștia trebuie să procedeze pentru a beneficia de un drept fiscal sau pentru a se conforma unei obligații fiscale.

„(2) Sfera activității de îndrumare și asistență cuprinde impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de ANAF. (3) îndrumarea și asistența oferite contribuabililor nu includ furnizarea de informații care se încadrează în una dintre categoriile următoare: a) informații solicitate în perioada în care contribuabilul este supus inspecției fiscale și în legătură cu aceasta; b) informații în legătură cu soluționarea unor problematici care fac obiectul unor contestații formulate împotriva actelor administrative fiscale; c) informații prin care se sugerează sau se prezintă modalități de optimizare a sarcinii fiscale; d) informații care nu intră în sfera de competență a ANAF; e) informații care contravin principiului secretului fiscal; f) informații în legătură cu reclamațiile privind încălcarea prevederilor codurilor de conduită de către personalul angajat în cadrul unităților fiscale; g) informațiile de interes public solicitate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare; h) alte informații a căror furnizare este interzisă, conform legislației în vigoare.”

Art. 3 – (1) Pentru a beneficia de asistență, contribuabilii se pot adresa cu cereri organelor fiscale prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) sau d), după caz, în conformitate cu prezenta procedură.

(2) Cererile care fac obiectul prezentei proceduri, transmise eronat de contribuabili direct structurilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) sau alin. (2) lit. b), vor fi retransmise organelor fiscale subordonate acestora, în vederea formulării răspunsului.

(3) Totodată, contribuabilii vor fi înștiințați în mod corespunzător.

Art. 4 – Serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor analiza cererile contribuabililor și în situația în care răspunsul la problematica fiscală solicitată există în baza de date cu întrebări și răspunsuri a ANAF îl vor comunica contribuabililor.

Art. 5 – În situația în care răspunsul la problematica fiscală solicitată nu există în baza de date cu întrebări și răspunsuri a ANAF, dar se regăsește în mod explicit în reglementările legale, serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor formula răspunsul și îl vor comunica contribuabilului.

Art. 6 – (1) În alte situații decât cele prevăzute la art. 4 și 5, serviciile/birourile/compartimentele respective vor transmite pe cale ierarhică, spre analiză și soluționare, cererile primite de la contribuabili.

(2) După soluționarea cererilor potrivit prevederilor alin. (1), răspunsurile în legătură cu acestea vor fi comunicate, pe cale ierarhică, structurilor solicitante.

(3) Serviciile/birourile/compartimentele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) și d) vor comunica contribuabililor răspunsurile solicitate.

Art. 7 – (1) Asistența privind contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de ANAF se acordă conform prevederilor art. 4 și 5.

(2) În celelalte situații decât cele menționate la alin. (1), asistența se acordă pe baza punctelor de vedere solicitate instituțiilor care au elaborat reglementările specifice domeniilor respective, după caz.

Art. 8 – Soluționarea cererilor contribuabililor se realizează cu respectarea termenelor prevăzute de lege.

Art. 9 – (1) În situația în care contribuabilii consideră că răspunsurile primite de la structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. c) și d) nu rezolvă problematica solicitată, aceștia se pot adresa structurilor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b), anexând copia întrebării și a răspunsului primit. În caz contrar, li se va solicita completarea cererilor în mod corespunzător.

(2) Structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b) vor formula și vor transmite răspunsul contribuabililor.

(3) Dacă contribuabilii consideră că răspunsurile primite de la structurile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) și b) nu rezolvă problematica solicitată, atunci aceștia se pot adresa structurii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), anexând copia întrebării și a răspunsului primit. În caz contrar, li se va solicita completarea cererilor în mod corespunzător.

(4) Structura prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) va formula și va transmite răspunsul contribuabilului, pe baza punctului de vedere al direcțiilor de specialitate, după caz, precum și structurilor prevăzute la art. 1 alin. (2).

În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, duratele normale de funcționare, precum și clasificația mijloacelor fixe se aprobă prin hotărâre a Guvernului. La determinarea lor se va ține seama de parametrii tehnico-economici stabiliți de proiectanți și de producători prin cărțile sau documentațiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum și de efectele uzurii morale.

Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani”.

Potrivit Cap. V pct. 28 din H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările și completările ulterioare, în cazul persoanelor fizice și al asociațiilor fără personalitate juridică, care desfășoară activități în scopul realizării de venituri, competentele de aplicare a prevederilor Legii nr. 15/1994, republicată, cu modificările ulterioare, revin persoanei fizice sau persoanei care răspunde de îndeplinirea obligațiilor asociației fată de autoritățile publice.

Instanța reține că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, rezultă că pretenția reclamantei este fondată.

Competența pârâtelor în furnizarea îndrumărilor solicitate de reclamantă, rezultă fără echivoc din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 alin.1 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1338/2008.

Solicitarea formulată de către reclamantă a avut în vedere tocmai modalitatea în care trebuie să procedeze contribuabilul pentru a beneficia de un drept și, totodată, pentru a se conforma unei obligații fiscale.

Astfel, având în vedere faptul că imobilul este destinat exercitării unei profesii liberale, fiind proprietatea Cabinetului de Avocat B.B., reclamanta a dorit să procedeze la amortizarea fiscală a acestei construcții si să beneficieze de dreptul de a deduce fiscala cheltuiala cu amortizarea.

Din dispozițiile art. 67, 68, 25 și 28 din Lg. 227/2015 privind Codul Fiscal, anterior citate, instanța reține atât obligația reclamantei de a respecta regulile privind amortizarea, cât și dreptul acesteia de a-și deduce limitat o serie de  cheltuieli, cu referire la cele privind amortizarea, în cazul construcțiilor.

Reclamanta arată că pentru determinarea rezultatului fiscal în mod corect, respectiv pentru a-și îndeplini obligația de plată a impozitului pe venit corect determinat, trebuie să aibă în vedere determinarea in mod legal a cuantumului cheltuielilor deductibile -solicitarea formulată serviciului de Asistență Contribuabili vizând modalitatea de aplicare corectă a perioadei de amortizare fiscală a mijlocului fix (sediu Cabinet Individual de Avocat).

Instanța reține că, așa cum arată în mod corect reclamanta, determinarea perioadei legale de amortizare este esențială, deoarece amortizarea liniară de care vorbește art. 28 alineat 5 litera a] presupune deductibilitatea anuală a unei cheltuieli cu amortizarea calculată prin împărțirea valorii de intrare a bunului la numărul de ani din perioada de amortizare.

Pentru a putea proceda în mod legal la amortizarea liniară a mijlocului fix, clădire aferentă desfășurării activității unei profesii liberale, reclamanta are interesul legitim de a obține clarificarea modalității de aplicare a prevederilor HG 2139/2004 cu modificările ulterioare, in speță a încadrării imobilului in una dintre clasele de amortizare prevăzute de Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe – în scopul de a evita aplicarea unor corecții asupra sumelor datorate in cadrul unei inspecții fiscale, cu consecințe posibile de forma plății de accesorii fiscale.

Răspunsul pe care departamentul de Asistență Contribuabili trebuie să îl ofere va fi opozabil inspectorilor fiscali în cadrul unei eventuale inspecții fiscale, conform prevederilor art. 6 alineat 1 teza a Il-a din Codul de Procedură Fiscală, anterior citat.

Răspunsul oferit de pârâte reprezintă o reală și veritabilă derobare de responsabilitate, în ipoteza de speță.

În conformitate cu prevederile HG 2139/2004 “alegerea contribuabilului” vizează perioada de amortizare a mijlocului fix – ce se încadrează în perioadele minim-maxim ca număr de ani de amortizare – în funcție de încadrarea în Grupa/Subgrupa menționată în catalog – aspect care nu a făcut obiectul solicitării de clarificări adresată organului fiscal prin serviciul de Asistență Contribuabili ci, din contră- clarificarea viza determinarea grupei/subgrupei din Clasa 1 – Construcții de Catalog- ținând cont de faptul că activitatea profesiilor liberale – respectiv a construcțiilor edificate de forme de exercitare a unor profesii liberale – nu au o reglementare expresă și nici ușor de identificat în care grupele si sub-grupele din Casa 1 Construcții a respectivului Catalog.

Pe cale de consecință, argumentul organului fiscal apare ca vădit nefondat ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat informațiile mai sus referite de la organul fiscal, tocmai pentru ca organizarea contabilității să fie derulată cu aplicarea corectă a normelor de drept fiscal incidente, inclusiv in materia amortizării mijloacelor fixe.

Nici instanța și nici reclamanta nu au contestat împrejurarea că reclamantei, în calitate de persoană fizică care dorește să amortizeze capitalul imobilizat în active corporale și necorporale, în aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, îi revine obligația de a aplica prevederile acestei legi.

Reclamanta însă, prin cererea formulată, nu a translatat organului fiscal propria sa obligație întrucât nu a solicitat calcule sau efectuarea de alte operațiuni de această natură, organului fiscal, ci o simplă îndrumare cu privire la încadrarea imobilului său în in grupe, subgrupe, clase si subclase conform prevederilor H.G. nr. 2139/2004 privind clasificarea si duratele de funcționare a mijloacelor fixe pentru a evita efectuarea unei judecăți diferite de cea a organului fiscal care ar fi putut atrage consecințe negative în cazul unui control fiscal.

Or, dispozițiile art. 9 alin.4 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1338/2008 arată în mod explicit faptul că, în ipoteza în care soluționarea cererii contribuabilului necesită prezentarea unui punct de vedere de specialitate, acest punct de vedere poate și trebuie solicitat structurii de specialitate Asistență Contribuabili organului fiscal care are abilitatea să îi ofere.

Atâta timp cât organele fiscale, prin inspectorii lor fiscali, au competența de a analiza modalitatea de amortizare a cheltuielilor deductibile parțial de către contribuabil în cadrul controalelor/inspecțiilor de specialitate, în mod evident aceste au și competența și obligația de a oferi îndrumări cu privire la această procedură.

Pe de altă parte, însă, în mod corect pârâtele au arătat că dispozițiile art. 2 alin.1 Ordinul Președintelui ANAF nr. 1338/2008 limitează competența pârâtelor la îndrumarea și asistența contribuabililor prin furnizarea de informații cu caracter general în legătură cu modul în care aceștia trebuie să procedeze pentru a beneficia de un drept fiscal sau pentru a se conforma unei obligații fiscale, neputându-se extinde la situații de speță, punctuale.

Astfel, refuzul pârâtelor de a răspunde solicitărilor reclamantei formulate prin adresele nr. 801/30.07.2019, respectiv nr. 241/26.02.2020, este parțial nejustificat în sensul că, deși pârâtele nu puteau preciza, în concret, în ce subgrupă și clasă dintre cele menționate de Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe, adoptat prin H.G. nr. 2139/2004, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1496/2008 se încadrează imobilul situat în Iași (…), 16, județ Iași, sediu profesional al Cabinetului de Avocat, acestea aveau competența de a oferi informația/îndrumarea, cu referire, în mod generic, la o construcție nouă cu destinația de sediu profesional Cabinet de Avocat, în scopul stabilirii Duratei Normale de funcționare a mijlocului fix și, implicit, a perioadei de amortizare fiscală.

Față de argumentele prezentate, cererea reclamantei apare ca întemeiată în parte, și va fi admisă în aceeași măsură.

(…)

Obligă pârâtele să ofere răspuns la solicitările reclamantelor formulate prin adresele nr. 801/30.07.2019, respectiv nr. 241/26.02.2020, în sensul de a preciza în ce subgrupă și clasă dintre cele menționate de Catalogul privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe, adoptat prin H.G. nr. 2139/2004, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1496/2008 se încadrează o construcție nouă cu destinația de sediu profesional Cabinet de Avocat, în scopul stabilirii Duratei Normale de funcționare a mijlocului fix și, implicit, a perioadei de amortizare fiscală.

Comments

comentarii