clujust.ro

Notarul Oana Rosenberg a povestit despre voluntariatul în Uganda: ”emoția este aceeași de fiecare dată când îmi reamintesc copiii, zâmbetele …”

De Ziua Notarului Public (17 noiembrie) aducem în față un notar cu totul special din Cluj-Napoca, Oana Rosenberg, fondatoare a Societății Profesionale Notariale Novalex, care, pe lângă profesie, se gândește la cei mai puțin norocoși, indiferent că vorbim de oameni sau animale, și se implică în diverse campanii de ajutorare. Dar provocarea cea mai mare de pânăa cum a fost programul de voluntariat de trei săptămâni în Uganda (Africa).

”Ziua notarului public pe care o sărbătorim astăzi ne face să ne gândim mai mult la latura socială a profesiei noastre.

Deși au trecut peste de 3 ani de când am participat la cel mai provocator program de voluntariat, emoția este aceeași de fiecare dată când îmi reamintesc copiii, zâmbetele și apusurile din acea perioadă.

În orice domeniu există atât instituții, cât și persoane care ar putea face mai mult. Doar cu câteva acțiuni caritabile nu se pot acoperi toate nevoile de ajutor care există în diferite medii defavorizate.”, a postat Oana Rosenberg pe pagina de Facebook.

Redăm mai jos o parte din interviul cu Oana Rosenberg publicat în revista Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România despre acțiuni caritabile și programul de voluntariat la care a participat în Uganda.

BNP: Doamna notar, ați întreprins numeroase acțiuni caritabile, implicându-vă în cauze cum sunt cea a persoanelor care au nevoie de un transplant de organe pentru a supraviețui, protecția minorilor ai căror părinți trec prin divorț, protecția animalelor etc. Ce resorturi vă pun în mișcare, ce anume vă motivează să vă implicați în acest gen de acțiuni?

OANA ROSENBERG: Pentru mine înseamnă a nu rămâne indiferentă în fața unor astfel de situații și a încerca să fac tot posibilul pentru a-mi aduce propria contribuție. Mereu am considerat că nivelul de trai pe care îl avem în prezent și șansa de a mă naște și de a trăi și în acest timp și loc, și aici mă refer inclusiv la țară și chiar continent, este un privilegiu pe care deseori îl conștientizez ca atare. Asta mă face să observ părți ale societății și ale lumii care sunt mai puțin privilegiate și care nu au avut aceeași șansă pe care o avem noi, ceea ce îmi creează un impuls pentru a acționa atunci când am ocazia.

BNP: Profesia pe care o exercitați influențează predispoziția dvs. pentru activități caritabile?

OANA ROSENBERG: Cu siguranță, DA. Fiind în permanență în contact cu oamenii în situații foarte diferite ale vieții lor, unele mai fericite, iar altele chiar tragice, mi-am format un nivel al empatiei pe care nu îl aveam înainte să profesez. De-a lungul anilor, am putut observa modul foarte diferit în care oamenii sunt afectați de diverse evenimente din viața lor și cât de mult contează sprijinul pe care îl găsesc.

BNP: În paralel cu implicarea în viața comunității locale, v-ați îndreptat atenția către copiii din Uganda. În ce a constat misiunea dvs. acolo?

OANA ROSENBERG: A fost o misiune comună. Am făcut parte dintr-un grup de 14 persoane care și-a propus construirea unui loc de joacă pentru copii. În prima parte a zilei, de la ora 8 până la ora 13, făceam lecții și jocuri practice cu copiii care veneau la școală, iar, la final, le împărțeam dulciuri, ceea ce îi încânta peste măsură. Numărul lor era zilnic diferit, astfel, dacă în primele zile aveam 50-60 de copii, în ultimele zile în care eram acolo, a crescut la peste 100 de copii. Școala era înființată recent de către asociația care se ocupa de întreg proiectul, fiind și singura școală din localitatea respectivă; astfel, copiii nu erau împărțiți pe clase, ci, indiferent de vârstă, frecventau aceeași clasă. Niciunul dintre ei nu a beneficiat de școlarizare anterior, iar, din acest motiv, toți au început cu clasa I, chiar dacă unii aveau 6-7 ani, iar alții 17-18. Unii știau engleză, dar alții vorbeau doar limba lor nativă, swahili, motiv pentru care am avut traducător pe toată perioada activităților. Cei mai mari dintre ei veneau la școală împreună cu frații lor mai mici de care trebuiau să aibă grijă, iar pe cei mai mici îi țineau în brațe tot timpul orelor, școala neavând bănci în care să stea.

După ce terminam activitățile cu copiii, ne alăturam grupului băieților care se ocupau de construirea efectivă a locului de joacă. În momentul în care am ajuns acolo, era un teren liber din curtea școlii, deci în primele zile s-a turnat fundația. În această etapă, băieții făceau munca mai grea, specifică pentru construcții, iar noi, fetele, ajutam la organizarea șantierului și la eliminarea surplusului de apă de la baza fundației. Deoarece întreaga structură a locului de joacă era din lemn, o mare parte a activității pe care o desfășuram era să lăcuim și să vopsim lemnul de bambus.

BNP: De ce Uganda?

OANA ROSENBERG: Uganda este țara în care asociația prin care am participat la acest proiect are o bază pe care au dezvoltat-o pe parcursul a câțiva ani. Până în prezent, au construit o școală, o bucătărie și o bibliotecă, urmând ca anual să se dezvolte prin construirea mai multor spații destinate copiilor și prin activitatea educațională pe care o desfășoară, oferind școlarizare și activități extrașcolare gratuite, precum și alimente, produse medicale, de igienă și rechizite. Există două persoane care locuiesc permanent acolo și mai multe grupuri care mergeau o dată pe an prin rotație pentru a asigura continuitatea proiectelor. Dintr-un astfel de grup am făcut parte și eu, iar în continuarea activității pe care am început-o în cadrul asociației respective, trebuia să mergem alternativ un an în Uganda și un an în Namibia, dar, odată cu restricțiile cauzate de pandemie impuse în anul imediat următor participării mele, nu a mai fost posibilă nicio deplasare. Este cunoscut faptul că Uganda este o țară destul de bogată din punctul de vedere al resurselor, dar, din cauza regimului politic militar pe care îl au de foarte mulți ani, infrastructura, sistemul medical și cel educațional sunt disfuncționale, iar din acest motiv un număr foarte mare de oameni și, mai ales, copii au de suferit și nu pot beneficia de o dezvoltare normală.

BNP: În ce împrejurări ați luat decizia de a merge acolo?

OANA ROSENBERG: Am luat decizia de a participa la acest proiect la inițiativa unor prieteni care făceau parte din asociația care se ocupa de întreaga organizare, iar unii au fost acolo și în anii precedenți. Mi-au prezentat proiectele în care au fost implicați și am observat cât de multe au reușit să facă și câtă bucurie au adus copiilor de acolo. În primii cinci ani de la începerea activităților de voluntariat, copiii aveau o școală, iar majoritatea știau să scrie și să citească în engleză. În același timp, mi s-au prezentat condițiile în care trebuia să stăm, având resurse limitate de apă și curent, precum și faptul că era obligatoriu să ne facem, anterior plecării, un număr de șase vaccinuri și să luăm pastile împotriva malariei pe toată perioada în care eram acolo. De mulți ani simțeam că, pe lângă unele activități caritabile la care am participat în țară, îmi doream să iau parte la activități de voluntariat în țări mult mai puțin dezvoltate. Astfel, imediat după finalizarea facultății, înainte de a începe să profesez, am căutat programe similare de voluntariat în țări mai puțin dezvoltate, dar toate programele de întindeau pe perioade mai mari de timp, de 3 până la 6 luni, ceea ce mi-ar fi afectat parcursul profesional. În acest caz însă, perioada în care a fost nevoie să stăm efectiv acolo a fost de trei săptămâni.

BNP: Apreciați că prezența dvs. acolo și acțiunile întreprinse au făcut diferența pentru acei copii? Altfel spus, aveți un sentiment de mulțumire sufletească sau de neliniște știind, de la fața locului, cât de greu trăiesc acei copii?

OANA ROSENBERG: După părerea mea, orice acțiune care se desfășoară acolo sau în orice alt loc din țara noastră sau dintr-o țară mai puțin dezvoltată face o diferență semnificativă pentru fiecare copil cu care se interacționează. Ei au o memorie extraordinară și majoritatea își aminteau numele celor care au fost anterior la ei. Sunt unii copii deosebit de inteligenți, care ar putea ajunge foarte departe dacă ar avea șansa unui mediu favorabil în care să se dezvolte. Cu câțiva dintre ei încă mai țin legătura prin e-mail și sperăm să ne revedem. Mi-am manifestat deschiderea de a-i ajuta dacă doresc să viziteze sau să studieze în țara noastră. Sentimentul de mulțumire sufletească există raportat la interacțiunea pe care am reușit să o am cu ei și la minima contribuție pe care am adus-o în proiectul destinat lor. În același timp, există și un sentiment de neliniște, gândindu-mă la nivelul lor de trai, la faptul că trebuie să meargă distanțe lungi pentru a procura apa pe care nu o au la îndemână și fac asta începând de la vârste foarte mici. De asemenea, mulți dintre ei trebuie să lucreze, în timp ce, într-o altă parte a lumii, alți copii fac parte dintr-un proces educațional de lungă durată, în care chiar le este interzis să lucreze.

BNP: V-ați implicat și în campanii de protecție a animalelor, și în campanii de sensibilizare referitoare la donarea de organe. Cum sunt primite aceste inițiative de către beneficiari?

OANA ROSENBERG: Deși astfel de gesturi sunt în general bine primite de către majoritatea destinatarilor, sunt puțini cei care sunt mai receptivi și care chiar acționează. Scopul meu nu este neapărat să creez o continuitate, ci să îmi aduc contribuția acolo unde este posibil. De exemplu, în cazul campaniei pentru animale, sunt mulțumită chiar dacă o adopție reușește numai o dată la o perioadă mai mare de timp. Campania pentru donarea de organe post-mortem a fost doar una de informare și am fost surprinsă câte persoane au fost receptive și au răspuns pozitiv, neacționând anterior din cauza lipsei de informare.

Interviul complet

Loader Loading...
EAD Logo Taking too long?

Reload Reload document
| Open Open in new tab

Download [3.96 MB]

 

Comments

comentarii

Un bărbat care a fost reținut de polițiști pentru că a violat o minoră în Cășeiu, județul Cluj, a dispărut înainte să fie emis mandatul de arestare. Acum Poliția îl caută, dar acesta nu este de găsit.... Citește mai mult
Clujul metropolitan are o populație de aproape 400 de mii de locuitori, potrivit datelor INS. Proiectele metropolei trebuie însă armonizate, pentru a fi compatibile și funcționale.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!