Judecătorii de la Tribunalul Dâmbovița

”Niciodată, în cei 21 de ani de magistratură pe care îi am la activ, nu s-a întâmplat aşa ceva!”

Vicepreședintele Tribunalului Dâmbovița, Grety Cristea, este printre puținii magistrați care au luat atitudine public, cu nume și prenume, în aceste zile, față de problemele din sistem. Și ce atitudine! ”Ni se reproşează de către avocaţi că nu ţinem cont de oameni. Ba da! Ţinem cont, dar Statul ne calcă în picioare. Aşa cum oamenii vin în instanţe să îşi caute dreptatea sau ies în stradă sau cine mai ştie pe unde, ca să îşi strige supărarea şi să îşi apere drepturile, noi nu avem dreptul la o formă de protest?”, scrie judecătorea în textul de mai jos:

”Dictatura îmbracă multe forme

Azi se împlineşte exact o săptămână de când justiţia e sub presiune. Nu că înainte nu ar fi fost. De mai bine de 6 luni ni se promite plata drepturilor salariale restante obţinute prin hotărâri judecătoreşti şi eşalonate prin OUG 3/2019. Întâi ni s-a spus să aşteptăm rectificarea bugetară din vară, apoi pe cea din toamnă, apoi pe cea din luna noiembrie, şi acum…surpriză! Ce să vezi?! Pentru justiţie nu sunt bani. Un fel de ….scârţ marţi!

Dar se găsesc soluţii: mai întâi să ni se dea tranşele scadente până la finalul anului 2023, în anul 2024. Apoi, să se transforme în titluri de plată. Ba nu, stai că nu e bine. Hai să le eşalonăm din nou. Pe 5 ani.

Dar nu banii contează, sunt lucruri mai importante de atât. Niciodată, în cei 21 de ani de magistratură pe care îi am la activ, nu s-a întâmplat aşa ceva! Trăim acum o situaţie fără precedent. Suntem denigraţi prin toate mijloacele şi canalele de comunicare posibile, se aruncă cu noroi în tot ceea ce înseamnă justiţie, fără să se ţină cont de nimic, încălcându-se flagrant legea făcută chiar de cei care au conceput-o.

Mă întreb, oare dacă ar mai exista MCV, tot la fel s-ar proceda? Oare statul nostru de drept, nu poate respecta legea decât de frică? Oare nimeni nu vede conflictul şi imixtiunea în independenţa justiţiei? Dar nu-i nimic, e bine fără MCV, justiţia e funcţională, România a făcut progrese la capitolul justiţie, totul e minunat. De asta, funcţionăm cu jumătate din posturile prevăzute în schema de personal la nivel naţional. Lipsa de personal, nu înseamnă prin ea însăşi, economie la buget?!

Instanţele iau foc! Intră în protest. Ni se reproşează de către avocaţi că nu ţinem cont de oameni. Ba da! Ţinem cont, dar statul ne calcă în picioare. Aşa cum oamenii vin în instanţe să îşi caute dreptatea sau ies în stradă sau cine mai ştie pe unde, ca să îşi strige supărarea şi să îşi apere drepturile, noi nu avem dreptul la o formă de protest? Noi cum ne apărăm, atunci când suntem luaţi cu asalt.

Întâi s-a pus problema pensiilor speciale, apoi se încalcă hotărârile judecătoreşti, urmează probabil o revizuire a salariilor şi noi trebuie să adoptăm „poziţia ghiocelului”?

Adevărul este că nu se vrea ca sistemul să funcţioneze. Soluţii reale sunt, dar cine are interes să le pună în practică şi chiar să facă lucrurile să meargă?

Hai să vedem:

-până mai ieri, alatăieri circula un proiect de ordonanţă prin care îi era interzis judecătorului să execute o hotărâre judecătorească ce avea ca obiect drepturi salariale, iar executarea unei asemenea hotărâri de către executorul judecătoresc, era considerată abatere disciplinară, respectivul riscând să fie exclus din profesie. Dincolo de faptul că o asemenea problemă de drept, ar conduce la o condamnare a statului român la CEDO, „de pe scaun”, nu cumva, e vorba despre (şi despre) o modificare a codului de procedură civilă? Şi mai e ceva: dacă judecătorul nu poate executa o hotărâre judecătorească, cetăţeanul X care vrea să declanşeze executarea silită, la ce să se aştepte? Mai ales dacă prin acea hotărâre sunt afectate în vreun fel, interesele statului.

– neplata drepturilor salariale eşalonate, înseamnă nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Adică, judecătorii pot pronunţa ce soluţie vor. Statul, dacă vrea, o execută, dacă nu vrea, nu. Şi atunci, daţi-mi voie să mă întreb: dacă azi statul nu execută o hotărâre judecătorească în care e parte un judecător ce, cum se spune în popor e „cel cu legea în mână”, mâine de ce nu ar refuza executarea unei hotărâri în care parte, e nea Gheorghe X-ulescu sau societatea Y care trebuie să primească de la stat, impozitul colectat în mod nelegal? Dacă noi, ca putere judecătorească suntem ignoraţi, de ce nu s-ar putea face acelaşi lucru cu oricine, oricând?

– la sfârşitul anului trecut, a fost trecut bugetul instanţelor, de la Ministerul Justiţiei, la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie. De trecut, a trecut, dar sursa de finanţare a rămas la tot la Guvern şi administraţia locală, ce colectează în continuare cu sârguinţă, taxele judiciare de timbru.

Am observat de curând, că lumea are impresia că noi încasăm taxa de timbru. Nimic mai greşit! Toate taxele de timbru, dar TOATE, merg la bugetul de stat prin primării. Noi nu primim nimic!! Nici chiar prin Ministerul Justiţiei, fostul ordonator principal de credit, nu primeam nimic.

Dacă tot suntem paria societăţii, ce trăim din mila sau în cârca bietului cetăţean de rând, de ce nu ne daţi posibilitatea de a ne „autofinanţa” chiar şi parţial? Poate că unele taxe de timbru ar trebui crescute, nu ştiu, dar măcar în parte am primi bani, din ceea ce producem.

-suntem atacaţi în mass -media cu pensiile speciale. Tot taxele de timbru sunt soluţia. Şi chiar dacă nu ar fi, a calculat cineva pensia de asigurări sociale a unui magistrat? Aveţi idee măcar, cât CASS şi CAS plăteşte un magistrat în cursul a 25 -30 de ani de muncă? De ordinul zecilor sau chiar a sutelor de miliarde!! Dar astea nu sunt lucruri importante, care să merite a fi menţionate. Şi Doamne fereşte să iasă cineva public şi să demonstreze că aşa e! Vaaai, se duce pe apa sâmbetei campania de denigrare a justiţiei!

– s-a propus acum câteva luni, când se discuta despre pensii, normarea muncii. Iniţial, propunerile n-au fost rele, deşi multe instanţe nu le-au respectat. Din neştiinţă sau inconştienţă. Ce vreţi? Pădure fără uscături, nu se poate. Apoi, s-a revenit asupra propunerii iniţiale şi au început să fie excluse din volumul de muncă stabilit iniţial: cauzele repetitive, cauzele urgente, şi aşa mai departe. S-a ajuns să fie mai rău decât fără normare. S-a încercat totuşi introducerea normării muncii, în lege. Nu s-a putut. Oare nu cumva şi-au dat seama, că dacă se face o normare reală, serioasă a cauzelor, e nevoie de triplarea schemei de personal? Şi, bineînţeles, asta nu ar fi de dorit, nu?

Mă rog, ar mai fi multe de scris, dar îi mai las şi pe alţii. Deşi… văd că nu e coadă, la spus adevărul. Şi nici la luat atitudine.

Aşa că…nu pot decât să spun: trăim în America Europei şi orice e posibil. Sau cum spunea o colegă: e ilegal, dar cui în pasă de lege?!

Mă întreb şi eu ce o mai urma…ca să ştiu cum îmi fac agenda pentru anul ce urmează. Dar nah…ce să mai zic, sărbători fericite! Pentru unii….”

Comments

comentarii

„U” Cluj reușește o partidă bună pe Cluj Arena, însă Poli Iași egalează în prelungiri printr-un gol controversat.... Citește mai mult
Ţările baltice Estonia, Letonia şi Lituania s-au decuplat oficial de la sistemul electric rusesc și au fost racordate la sistemul electric european. „Este o zi istorică”, spune președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.... Citește mai mult
Sărbători fericite!
APBCT

Lasă un răspuns