fbpx
Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice la admiterea în magistratură

Nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice la admiterea în magistratură

Clujust.ro vă prezintă sentința de fond și decizia irevocabilă prin care un fost avocat și director de direcție juridică într-o instituție a ajuns procuror, după ce a dat în judecată CSM-ul pentru constatarea nelegalității examinării si a reexaminarii psihologice efectuate in cadrul concursului de admitere in magistratură.

Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal

Sentința nr. 2212/2013

Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitate pârâtului să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25.06.2013 și apoi la data de 01.07.2013.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 17.12.2012, sub numărul de dosar 9402/2/2012, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1. Constatarea nelegalitatii examinarii si a reexaminarii psihologice a reclamantului, efectuate in cadrul concursului de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, si anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica intocmite in acest sens;

2. Anularea Hotararii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

3. Obligarea paratului la emiterea unei hotarari prin care sa constate ca reclamantul indeplineste toate conditiile de admitere in magistratura, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic;

4. Obligarea paratului la inscrierea reclamantului pe lista definitiva a candidatilor declarati admisi la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

5. Obligarea paratului sa propuna Presedintelui Romaniei numirea reclamantului in functia de procuror.

6. Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.

Prin cererea cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat:

– Exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012;

– Exceptia de nelegalitate a Hotararii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a inscris la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar in urma sustinerii celor trei probe, a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupand pozitia 78 in clasamentul celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunostintelor juridice – 73, test de verificare a rationamentului logic – 67 si interviu – 7,98), conform listei cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10.10.2012, validata de CSM prin Hotararea nr. 1035/15.11.2012.

Potrivit anuntului afisat pe pagina de internet dedicata concursului, in data de 15.10.2012, reclamantul s-a prezentat prezentat la INM, unde a optat alaturi de ceilalti candidati declarati admisi pentru unul din locurile scoase la concurs. Reclamantul a ales functia de procuror la P. de pe langa Judecatoria Harsova, ratiunea alegerii constituind-o distanta cat mai redusa fata de localitatea de domiciliu (Bucuresti), locul unde se afla familia acestuia.

Ulterior, a fost programat, alaturi de ceilalti candidati declarati admisi, la testarea psihologica, aceasta desfasurandu-se in doua etape: la data de 14.10.2012 a avut loc o testare scrisa, iar la data de 23.10.2012 a sustinut un interviu in fata psihologului B. M. G., angajat al CSM. Pentru testarea psihologica am primit codul de candidat nr. A1209.

Conform rezultatelor afisate la data de 24.10.2012, alaturi de alti doi candidati examinati la randul lor de acelasi psiholog, reclamantul fost declarat respins la aceasta proba, spre stupoarea generala a acestuia si fara să potă identifica motivele rationale ale acestui rezultat. In aceasta situatie, reclamantul a formulat contestatie conform regulamentului, fiind programat pentru reexaminarea psihologica la data de 29.10.2012. In urma aplicarii unui nou test scris si a sustinerii unui nou interviu, ambele in aceeasi zi, in fata unei comisii formate din trei psihologi (V. C., B. D.-G. si D. L. Claris), am fost declarat din nou respins, si de aceasta data in lipsa unei explicatii plauzibile. A arătat că acelasi calificativ a fost obtinut si de un alt candidat, P. C. G..

La data de 01.11.2012 si ulterior, la 09.11.2012, reclamantul a inregistrat la CSM cererea nr._ pentru comunicarea către acesta a rapoartelor intocmite in urma examinarii si a reexaminarii psihologice. Neprimind raspuns, reclamantul s-a prezentat personal la data de 14.11.2012 la sediul CSM pentru a ridica aceste rapoarte, inregistrand in acest sens la Directia Resurse Umane si Organizare cererea nr.469/_/1154/DRUO. Prin aceasta cerere a solicitat expres comunicarea personala, la acea data, a rapoartelor intocmite in urma examinarii si reexaminarii psihologice a reclamantului, motivandu-și cererea prin faptul ca, potrivit ordinii de zi afisate, in ziua urmatoare avea sa se discute in cadrul Plenului CSM validarea rezultatelor concursului, iar in privinta acestuia, de la aceasta data incepea sa curga termenul de formulare a plangerii prealabile, conform Legii nr. 554/2004.

A arătat că dupa ce s-a lovit de refuzul ostentativ si nemotivat al numitului B. M. G. de a-i elibera documentele solicitate, si-a exprimat aceasta doleanta fata de dl. A. V. V., Directorul DRUO. Luand cunostinta de solicitarea mea, acesta a inteles firescul cererii si a dorit sa-i dea curs imediat. Cu toate acestea, in urma unei convorbiri telefonice cu psihologul CSM, dl. Director a aflat surprins ca acestea nu exista si a trasat ferm si explicit numitului B. M. G., subordonatul sau, sarcina de a le intocmi, comunicandu-i totodata, in prezenta celuilalt candidat declarat respins si a unei parti a personalului directiei, ca aceste rapoarte nu sunt gata inca, astfel incat să se prezinte in data de 16.11.2012 pentru a le ridica.

Cu alte cuvinte, reclamantul se află în situatia in care și-a manifestat prin cererea inregistrata intentia expresa de a contesta in instanta un act care urma sa fie intocmit, solicitand doar ca acesta sa fie finalizat! Față de ridicolul acestei situatii, este lesne de inteles ca un asemenea act nu mai putea prezenta din acel moment, in mod obiectiv, pertinent si impartial, concluziile examinarii si reexaminarii psihologice, fapt care de altfel s-a si intamplat.

Urmare a calificativelor acordate de comisia de examinare si comisia de reexaminare psihologica, la data de 15.11.2012, Sectia pentru Procurori a CSM a adoptat Hotararea nr. 416, prin care a constatat neindeplinirea in ceea ce ma priveste a conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic si am fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012. La aceeasi data, a fost adoptata de Plenul CSM si Hotararea nr. 1035, prin care s-au validat rezultatele concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, conform listei cuprinzând rezultatele finale – Anexa 1 la nota directiei de specialitate, subsemnatul fiind declarat definitiv admis.

La data de 16.11.2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat cele doua rapoarte, de examinare si reexaminare psihologica.

La data de 19.11.2012 reclamantul a inregistrat la CSM plangerea prealabila impotriva hotararilor adoptate, plangere care a fost respinsa in sedinta de plen din data de 13.12.2012.

Pentru conturarea situatiei de fapt, reclamantul a precizat ca înaintea examinarilor psihologice acesta a depus actele necesare verificarii conditiei bunei reputatii, iar in data de 25.10.2012 a participat la examinarea medicala, in urma verificarilor efectuate constatandu-se ca cele doua conditii sunt indeplinite.

De asemenea, a arătat că în considerarea rezultatului obtinut la acest concurs de admitere in magistratura, fara să–și imagineze ca as putea fi respins la vreuna din verificarile privind buna reputatie, aptitudinea psihologica sau medicala, reclamantul și–a inaintat demisia din toate functiile detinute in cadrul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, contractul individual de munca al acestuia încetând.

Reclamantul a învederat că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform carora orice persoana care se considera vatamata sau  de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.

Hotararea CSM contestata în prezenta cauza a avut la baza exclusiv rezultatele testarii psihologice a reclamantului, însă acesta a învederat că întreaga procedura de testare psihologica este afectata de grave vicii de legalitate, care atrag nulitatea acesteia si, consecutiv, a hotararii CSM adoptate in baza ei.

Dreptul reclamantului de acces la justitie, chiar si in cazurile in care autoritatile publice beneficiaza de un drept de apreciere, rezulta din dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004, care defineste excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Prin urmare, si in cazul in care autoritatile publice beneficiaza de un drept de apreciere, actele acestora nu sunt excluse, de plano, controlului judecatoresc, intrucat doar prin acest control poate fi limitat si sanctionat excesul de putere. Or, in cazul subsemnatului s-a realizat un exces de putere prin derularea unei proceduri de testare psihologica nelegala, netransparenta si efectuata de psihologi care nu aveau specializarea impusa de lege, rezultatul constand in vatamarea dreptului meu de a accede la profesia de procuror, drept dobandit prin promovarea tututor celorlalte probe ale concursului.

In cazul in care s-ar considera prezenta actiune inadmisibila, s-ar incalca dreptul meu de acces la instanta, garantat de art. 6 CEDO. Astfel, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in Hotararea V. Marle si altii c. Belgia ca, in masura in care se pun in discutie eventuale vicii de procedura ale desfasurarii unui concurs de admitere in profesie, deciziile capata caracter jurisdictional si cad sub incidenta art. 6 paragraful 1 din Conventie. Iar cat priveste controlul reunirii conditiilor legale de inscriere la un concurs, Curtea a retinut ca si acesta poate ingloba unele analize de fapt si de drept, susceptibile de apreciere jurisdictionala, astfel incat este incident art. 6 din Conventie.

A susținut că procedura de evaluare psihologica a acestuia i, care a stat la baza emiterii hotararii atacate, a fost nelegala, actiunea de fata este admisibila, fiind singurul remediu pentru indreptarea neregularitatilor produse si recunoasterea dreptului meu, castigat prin promovarea concursului de admitere in magistratura. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, efectivitatea accesului la justitie implica obligatia statelor de a acorda tribunalului competent deplina de jurisdictie, pentru a-i permite sa examineze cauza in fond, atat asupra aspectelor de fapt, cat si a celor de drept, iar o procedura in urma careia persoana in discutie nu si-ar vedea cauza analizata in mod complet de catre un judecator nu este o procedura care sa realizeze conditia efectivitatii in fata instantei.

In lumina jurisprudentei CEDO, precum si a dispozitiilor Legii nr. 554/2004, prevederea art. 26 alin. 7 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, conform careia calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologica este definitiv nu poate fi interpretata decat in sensul ca acest calificativ este definitiv in cadrul procedurii de concurs, nu insa si in sensul ca il priveaza pe candidat de dreptul de a contesta in instanta legalitatea procedurii de testare psihologica si a rezultatelor acesteia. O interpretare contrara ar aduce atingere dreptului de acces la justitie, garantat de art. 6 CEDO.

Faptul că reclamantul și-a exprimat consimtamantul pentru sustinerea testarii psihologice nu echivaleaza cu o achiesare la rezultatele acesteia si nici cu renuntarea la dreptul de a contesta aceste rezultate. Achiesarea si renuntarea la un drept, fiind acte de dispozitie, trebuie sa aiba caracter expres, iar nu implicit.

In sensul admisibilitatii unei astfel de actiuni, a exemplificat din practica judiciara existenta in cazul altor candidati respinsi pe acelasi temei la examenele de admitere in magistratura sau la INM:

– Sentinta civila nr. 3052/18.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/2/2009 – pag 20 –pentru a asigura reclamantului dreptul de acces efectiv la justitie, instanta a incuviintat acestuia proba cu expertiza psihologica;

– Sentinta civila nr. 278/28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj – Sectia Comerciala, de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ – pag. 14 – instanta a retinut ca “ se ridica si chestiunea incalcarii drepturilor garantate de prev. art. 6 si 13 din CEDO, in situatia in care ar fi validate sustinerile paratului conform carora decizia psihologului nu poate fi cenzurata, nici macar pentru motive de nelegalitate, trebuind sa se recunoasca reclamantei dreptul la un recurs efectiv in justitie, nefiind de neglijat gravitatea efectelor produse asupra situatiei acesteia”; de asemenea, s-a retinut ca “apararile legate de faptul ca actiunea ar trebui respinsa pe temeiul inexistentei unei cai de atac impotriva calificativului acordat de comisia de reexaminare psihologica nu pot fi validate, intrucat nu sunt de natura sa justifice excluderea din cadrul cursantilor INM a unui candidat declarat admis exclusiv pe baza de concurs”, “iar imposibilitatea CSM de a se substitui atributiilor comisiilor constituite in puterea legii nu inseamna ca partea nu are dreptul la un recurs efectiv, in privinta motivelor de nelegalitate, si nici ca aceste comisii scapa de orice control”.

– Decizia nr. 1031/22.02.2011 pronuntata de ICCJ – Sectia de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ – ICCJ a apreciat admisibila actiunea si a analizat pe fond conditia privind buna reputatie, conzluzionand, contrar CSM, ca este indeplinita aceasta conditie in cazul reclamantului.

Este adevarat ca, la data de 15.05.1998, ICCJ a adoptat o decizie de speta, respectiv decizia nr. 1173, pe care paratul cel mai probabil o va invoca in apararea sa, prin care a retinut ca deciziile comisiilor de confirmare sau atestare a unor aptitudini, insusiri, calitati profesionale nu pot face obiectul unei actiuni in contencios administrativ, intrucat criteriile complexe de apreciere a insusirilor si aptitudinilor sunt aspecte care exced controlului judecatoresc.

A arătat că această decizie a fost adoptata cu mult timp in urma, inainte ca practica judiciara sa se ralieze macar exigentelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Ulterior acestei decizii, intrega practica judiciara, inclusiv cea a ICCJ, s-a reorientat, apreciindu-se admisibile toate actiunile prin care candidati la admiterea in magistratura sau la INM au contestat rezultatele testarii psihologice sau rezultatul verificarii conditiei privind buna reputatie. Noua orientare a practicii judiciare rezulta cu prisosinta din hotararile judecatoresti pe care le anexez prezentei cereri, pronuntate in cazuri similare.

Mai mult, in practica judiciara recenta, ICCJ a inteles sa cenzureze inclusiv rezultatul verificarilor privind buna reputatie, desi aceasta conditie de admitere in magistratura implica o putere de apreciere a autoritatii publice mult mai mare decat aceea privind aptitudinea psihologica.

Nu in ultimul rand, reclamantul a subliniat că nu contestă necesitatea îndeplinirii conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea functiei de magistrat de catre orice candidat, inclusiv de subsemnatul. Reclamantul a arătat că prin prezenta actiune a înțeles să conteste legalitatea procedurii de testare psihologica, precum si rezultatele acesteia, urmand a dovedi ca în privința reclamantului este indeplinita aceasta conditie, iar calificativele acordate de comisiile de examinare si reexaminare psihologica, numite de CSM, sunt profund nedrepte si eronate, fiind rezultatul unei lipse de profesionalism si buna credinta din partea psihologilor.

Cu privire la exceptiile de nelegalitate invocate reclamantul a învederat următoarea situație de fapt și de drept:

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.

Exceptiile de nelegalitate invocate sunt admisibile, fiind atacate pe aceasta cale acte administrative unilaterale, emise de parat. De asemenea, exceptiile de nelegalitate au o inraurire hotaratoare si directa asupra fondului cauzei. Astfel, prin actiunea de fata, reclamantul intelege sa conteste rezultatele concursului de admitere în magistratura, mai exact respingerea acestuia pe motiv ca nu indeplinește conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic. Or, textele criticate pentru nelegalitate vizeaza chiar procedura de testare psihologica, iar in cazul in care s-ar admite aceste exceptii, intreaga procedura de examinare si reexaminare psihologica a subsemnatului ar fi nelegala, cu consecinta directa a posibilitatii de a dovedi in instanta indeplinirea de catre subsemnatul a conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic.

Cu privire la exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 reclamantul a învederat că examinarea si reexaminarea psihologica sunt nelegale raportat la neconcordanta care exista intre dispozitiile art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, pe de o parte, si prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, pe de alta parte.

Conform art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, singurul care reglementeaza procedura de concurs, Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor sunt numite prin hotarare a Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Institutului N. al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidatilor si indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 se realizeaza de comisia de admitere.

Art. 6 alin. 1 pct. 2 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 reglementeaza o competenta limitata a comisiei de admitere, care are caderea sa verifice doar indeplinirea conditiilor prevazute la art. 14 alin. 2 lit. a, b si d din Legea nr. 303/2004, nu si a conditiei prevazute de art. 14 alin. 2 lit. e (de a fi apt, din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea functiei). Acest text contravine art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 – act cu o forta juridica superioara – care atribuie comisiei de admitere competenta de a analiza toate conditiile prevazute de art. 14 alin. 2 (inclusiv cea privind aptitudinea psihologica) si, prin urmare, este nelegal.

Art. 26 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 reglementeaza doua comisii, de examinare si reexaminare psihologica, ce nu sunt prevazute de Legea nr. 303/2004 si care nu sunt numite la propunerea Institutului N. al Magistraturii, astfel cum prevede art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004. Asa fiind, si art. 26 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 este nelegal.

Reclamantul a arătat că prevederile art 27 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 potrivit căruia sectiile CSM verifica indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, contravine dispozitiilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, care confera aceasta prerogativa comisiei de admitere, iar nu sectiilor CSM.

Concluzionand, reclamantul a arătat că în baza art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, verificarea conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic poate fi realizata doar de comisia de admitere (nu de sectiile CSM sau de alte comisii, precum cele de examinare si reexaminare psihologica), iar aceasta se putea realiza, in mod legal, daca Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 ar fi prevazut, de exemplu, ca aceasta verificare sa se realizeze pe baza unui aviz psihologic obtinut de candidat de la un psiholog specializat (cum prevedea o varianta anterioara a regulamentului de admitere in magistratura), fie prin includerea intre membrii comisiei de admitere a unui psiholog care sa realizeze testarea psihologica.

Varianta actuala a Regulamentului, conform careia se infiinteaza doua comisii neprevazute de lege (comisia de examinare si reexaminare psihologica), care realizeaza testarea psihologica, iar verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 se realizeaza de sectiile CSM, contravine dispozitiilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 si, prin urmare, este nelegala. Aceasta intrucat, desi CSM are prerogativa de a adopta regulamentul de admitere in magistratura, in temeiul art. 106 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, procedura de organizare a concursului trebuie sa respecte dispozitiile cuprinse ., pe care trebuie sa le expliciteze si sa le detalieze, fara a adauga sau a contraveni insa la textul acesteia.

A arătat că în sensul nelegalitatii acestor dispozitii legale s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal, in dosarul nr._/2/2009, prin Sentinta civila nr. 3052/18.04.2011, pag 18, instanta retinand urmatoarele: “Raportat la aceste prevederi legale, se constata ca, in mod nelegal, prin art. 14 din Hotararea CSM nr. 439/2006 se stabileste competenta comisiei de admitere a concursului numai in privinta verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, nu si a conditiei prevazute la lit. e) a aceluiasi text de lege”.

Desi, ulterior acestei sentinte, a fost adoptat un alt regulament de admitere in magistratura si a fost modificata Legea nr. 303/2004 in sensul ca, actualmente, verificarea conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic se efectueaza ulterior afisarii rezultatelor definitive ale concursului art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 a ramas nemodificat, text de lege care prevede comisiile care se impun a fi infiintate in vederea derularii concursului, stipulandu-se expres ca verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 14 alin. 2 (iar nu doar a unora dintre aceste conditii) se realizeaza de catre comisia de admitere. De asemenea, actualul regulament de admitere in magistratura a pastrat solutia celui anterior, care atribuia comisiei de admitere o competenta limitata de verificare a conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, care nu includea si conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic. Prin urmare, solutiile de practica judiciara, sub acest aspect, isi pastreaza actualitatea.

b) Cu privire la exceptia de nelegalitate a Hotararii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 a arătat că acerastă hotărâre contravine dispozitiilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, care reglementeaza comisiile ce se impun a fi infiintate pentru desfasurarea concursului. Or, cele doua comisii, de examinare si reexaminare psihologica, nu sunt prevazute de acest text de lege (care are o forta juridica superioara). Mai mult, aceste doua comsii nu au fost numite de CSM la propunerea Institututlui N. al Magistraturii, astfel cum prevede in mod expres art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004. Totodata, in privinta acestor comisii, nu au fost respectate nici termenele prevazute de art. 9 din regulament, privind numirea membrilor comisiei si data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM.

In sensul nelegalitatii unor astfel de hotarari CSM de numire a comsiilor de psihologi depunem practica judiciara:

– Sentinta civila nr. 3052/18.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/2/2009 – pag 18 –instanta a retinut ca “in ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a Hotararii Plenului CSM nr. 1644/24.09.2009, Curtea retine ca desemnarea comisiilor de testare psihologica si de reexaminare psihologica, la propunerea Directiei resurse umane si organizare din cadrul CSM contravine dispozitiilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, care se refera la: comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor, cu mentiunea ca acestea sunt numite prin hotarare a Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Institutului N. al Magistraturii” .

– Sentinta civila nr. 142/CA/07.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ – pag. 9: cu privire la hotararea plenului CSM de aprobare a comisiilor de testare psihologica si de reexaminare psihologica, s-a retinut ca “numirea unei astfel de comisii nu se regaseste intre comisiile de concurs prevazute de art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 (ce se refera la comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor) si nici nu a fost numita la propunerea consiliului stiintific al INM, asemenea celorlalte comisii, ci de Directia resurse umane si organizare”.

– Sentinta civila nr. 278/28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj – Sectia Comerciala, de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ – pag. 14 – instanta a retinut in privinta Hotararii CSM de infiintare a comisiilor de psihologi, ca “incalca prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, in conditiile in care au fost infiintate alte doua comisii decat cele prevazute de lege, respectiv cea de testare psihologica si de reexaminare psihologica”, precum si ca “cele trei comisii reglementate de art. 15 alin. 5 se constituie la propunerea INM, in timp ce cele implicate in testarea psihologica s-au numit la propunerea Directiei Resurse Umane si Organizare a CSM”. A mai retinut aceeasi instanta ca “se invedereaza in mod intemeiat ca aceasta hotarare contravine atat legii, prin prisma incalcarii competentei exclusive a comisiei de admitere, reglementata prin textul art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, cat si Hotararii CSM nr. 439/2006, nefiind respectate nici termenele in care urmau a fi facute propunerea de desemnare a comisiilor si cea de desemnare a membrilor comsiiilor”.

Reclamantul a învederat că Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică contravine si dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Prin Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 au fost numite comisiile de psihologi. Astfel, in cadrul comisiei de examinare, a fost numit psiholog B. M. G., cel care a efectuat examinarea psihologica a subsemnatului. Comisia de reexaminare psihologica a fost alcatuita din psihologii V. C., B. D.-G. si D. L. Claris.

Hotararea atacata este nelegala intrucat au fost desemnati psihologi atestati in psihologia muncii si organizationala, care nu au competenta si specializarea cerute imperativ de lege.

Conform art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Ordinea publica semnifica “starea sociala constand in normala desfasurare a activitatii aparatului de stat, respectarea regulilor de convietuire sociala, mentinerea linistii publice, apararea proprietatii publice si personale, a drepturilor si intereselor legale ale cetatenilor.” (“Dictionar de drept constitutional si administrativ” – Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag.216, autor dr. I. B.).

Consiliul Superior al Magistraturii, in temeiul atributiilor conferite de Constitutia Romaniei si de Legea nr. 317/2004, fiind garantul independentei justitiei si cel care gestioneaza recrutarea si cariera judecatorilor si procurorilor, este o institutie cu atributii in domeniul ordinii publice si al sigurantei nationale, in sensul textului normativ mai sus mentionat (independenta justitiei este insusi fundamentul ordinii publice si al statului de drept, iar justitia este una din cele trei puteri statale). Psihologii care desfășoară . institutie unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege (printre care se numara, la litera c, elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane), trebuie, in mod obligatoriu, sa fie specializati si sa obtina atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Ar fi absurd sa se considere ca, de exemplu, in cazul recrutarii unor agenti de politie juridiara de catre Ministerul Administratiei si Internelor, este necesar ca evaluarea psihologica a acestora sa fie efectuata de psihologi specializati in siguranta nationala, in schimb, in cazul recrutarii procurorilor, carora politistii judiciari le sunt subordonati (recrutare care este exclusiv de competenta Consiliului S. al Magistraturii), este suficient ca evaluarea psihologica sa fie realizata de psihologi specializati in psihologia muncii si organizationala. O astfel de interpretare nu poate fi primita, cu atat mai mult cu cat, conform art. 18 alin. 3 din Hotararea de Guvern nr. 788/_, psihologul atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale are și toate competențele psihologului atestat în specialitatea psihologia muncii și organizațională, pe trepte similare de specializare.

Reclamantul consideră că psihologia aplicata in domeniul securitatii nationale reprezinta o specializare superioara psihologiei muncii si organizationale. Consecutiv, obtinerea atestatului prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională presupune o procedura mai exigenta, in acest sens fiind si art. 20 din Hotararea de Guvern nr. 788/2005, conform caruia competențele psihologilor se obțin prin programe universitare la nivel de licență, masterat sau doctorat și prin programe de formare complementară organizate în condițiile stabilite prin prezentele norme.

Potrivit art. 18 alin. 1 din Normele metodologice mai sus mentionate, Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională desfășoară proceduri și activități specifice de evaluare în vederea atestării dreptului de liberă practică al psihologilor în următoarele specialități: a) psihologie aplicată în domeniul securității naționale; b) psihologie judiciară – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf, iar potrivit art. 16 alin. 1 din acelasi act normativ, Comisia de psihologia muncii, transporturilor și serviciilor desfășoară proceduri și activități specifice de evaluare în vederea atestării dreptului de liberă practică al psihologilor în următoarele specialități: a) psihologia muncii și organizațională; b) psihologia transporturilor; c) psihologia aplicată în servicii.

Rezulta din aceste Norme metodologice ca cele doua domenii de specializare, psihologie aplicata in domeniul sigurantei nationale si psihologia muncii si organizationala, au un regim diferit, in un psiholog cu atestat in psihologia muncii si organizationala nu poate desfasura activitati de competenta unui psiholog specializat in psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale. Or, din Registrul Unic al Psihologilor cu D. de Libera Practica, document publicat pe site-ul oficial al Colegiului Psihologilor din Romania, precum si din parafele aplicate pe rapoartele de examinare si reexaminare psihologica a subsemnatului, rezulta ca numitii B. M. G., examinator initial, si D. L. Claris, membru al comisiei de reexaminare, sunt specializati in domeniul psihologiei muncii si organizationala, treapta I de specializare (practicant), desi in mod evident trebuiau sa detina atestat de libera practica emis de Comisia de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, conform acestei specializari. In consecinta, cei doi psihologi nu aveau competenta profesionala si specializarea necesara pentru testarea psihologica a subsemnatului, astfel incat Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012, prin care acestia au fost desemnati, este nelegala, contrara dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005. Consecutiv, intreaga procedura de examinare si reexaminare psihologica a subsemnatului este nelegala, realizata de psihologi care nu aveau specializarea prevazuta de lege.

Dovada incidentei acestor dispozitii legale o constituie insasi Adresa nr. 6100/397 din 01.09.2010 a Colegiului Psihologilor din Romania, cand, la solicitarea Curtii de Apel Bucuresti de a indica psihologi care ar putea sa se pronunte cu privire la evaluarea psihologica a reclamantului din Dosarul_/2/2009, Colegiul a transmis lista psihologilor cu drept de libera practica in specialitatea Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale, treapta de specializare principal, deoarece acestia “sunt in masura sa-si exprime punctul de vedere”.

Cu privire la fondul cauzei reclamantul a arătat că examinarea si reexaminarea psihologica a reclamantului ,precum și Hotararea Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 sunt nelegale pentru urmatoarele motive:

-nu au fost respectate dispozitiile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 care reglementeaza expres comisiile care se infiinteaza precum si competenta comisiei de admitere de a verifica toate conditiile prevazute de art. 14 alin. 2 din lege (inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic);

– comisiile de examinare si reexaminare psihologica nu au fost numite la propunerea Institutului N. al Magistraturii, astfel cum impune art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, ci la propunerea Directiei Resurse Umane si Organizare a CSM, nefiind respectate nici termenele prevazute de art. 9 din regulament privind numirea membrilor comisiei si data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM;

– comisiile de examinare si reexaminare psihologica nu erau formate din psihologi cu specializarea imperativ prevazuta de lege, care sa aiba atestatul de liberă practică obtinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, conform art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/_.

Reclamantul a arătat că examinarea si reexaminarea psihologica a acestuia este lovită de nulitate și pentru alte motive de fapt și de drept decât cele menționate anterior ,precum și faptul că pe cale subsecventă se impune anularea tuturor actelor administrative având ca suport juridic examinarea si reexaminarea psihologică efectuată în cauză.

1. In primul rand, raportul psihologic intocmit in urma primei testari este absolut identic cu raportul intocmit de cei trei psihologi in urma reexaminarii psihologice.

Identitatea celor doua rapoarte este perfecta, pana la semnele de punctuatie, fara ca cei patru psihologi sa depuna o minima diligenta in vederea pastrarii cel putin a unei aparente de profesionalism, rezultand astfel ca reexaminarea psihologica nu a fost una efectiva. Raportul de reexaminare este intocmit in sistem copy-paste, fiind imposibil ca patru psihologi sa aiba exact aceesi modalitate de exprimare.

Astfel, singura concluzie care se justifica este aceea ca psihologii din comisia de reexaminare nu au intocmit un raport propriu, ci au copiat pur si simplu raportul de expertiza al psihologului initial, astfel incat reexaminarea psihologica a fost pur formala, inexistenta practic. Situatia ar fi similara cu aceea cand, in calea de atac a recursului, motivarea instantei de recurs ar consta in copierea integrala si fara nicio modificare a sentintei primei instante, ceea ce in mod evident ar dovedi faptul ca nu a fost efectiva calea de atac formulata.

Mai mult chiar, cele doua rapoarte ale subsemnatului sunt absolut identice cu cele ale candidatului Parjol C., de asemenea respins, sistemul fiind acelasi, copy-paste. Este absolut imposibil ca doua persoane sa fie perfect identice din punct de vedere al profilului psihologic. De asemenea, este absolut imposibil ca atat eu, cat si candidatul Parjol C., sa fi dat aceleasi raspunsuri, scrise si verbale, atat la examinare, cat si la reexaminarea psihologica (fiind vorba de aproximativ 1000 de intrebari si enunturi, cu doua, cinci sau sase variante de raspuns), astfel incat sa rezulte acelasi profil psihologic. Posibilitatea ca paginile rapoartelor sa fi fost imprimate sau capsate gresit este exclusa, rapoartele avand numere de inregistrare diferite, iar semnaturile, parafele si mentiunea privind conformitatea cu originalul sunt pozitionate diferit pe fiecare pagina.

2. Conform art. 1 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, admiterea in magistratura se face prin concurs, cu respectarea principiilor transparentei si egalitatii.

Avand in vedere corectitudinea care trebuie sa caracterizeze orice examen de admitere in profesia de magistrat, s-a stipulat expres ca trebuie sa fie respectate principiile transparentei si egalitatii, astfel incat sa nu poata exista nicio suspiciune rezonabila cu privire la corectitudinea unui astfel de examen. Concursul de admitere in magistratura trebuie sa fie insotit, pe tot parcursul lui, de anumite garantii care sa asigure legalitatea si transparenta lui, precum si dreptul candidatilor la o evaluare corecta.

In acest sens, atat Legea nr. 303/2004, cat si Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 au prevazut astfel de garantii. Comisiile de examen sunt numite la propunerea Institutului N. al Magistraturii; impotriva baremelor de la probele scrise se pot formula contestatii, care se solutioneaza de comisii compuse din alte persoane; solutiile asupra contestatiilor la barem se motiveaza; se poate contesta punctajul obtinut la probele scrise; probele orale trebuie sa fie inregistrate; componenta nominala a comisiilor de interviu din cadrul celei de-a doua etape a concursului se stabileste prin tragere la sorti in ziua desfasurarii probei etc.

Asadar, pe tot parcursul concursului, au fost respectate o . garantii astfel incat sa nu se poata ivi nicio suspiciune rezonabila cu privire la corectitudinea acestuia. Aceste garantii nu au mai existat insa in etapa testarii psihologice, astfel cum va rezulta cu prisosinta din cele pe care le voi expune in continuare.

Este evident ca, intrucat testarea psihologica poate avea ca efect respingerea unui candidat, surclasand astfel rezultatele obtinute la testul de verificare a cunostintelor juridice, testul de verificare a rationamentului logic si interviu, aceasta reprezinta o adevarata “proba” a concursului. Art. 23 alin. 3 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 prevede ca inregistrarea probelor orale este obligatorie, cel putin prin mijloace tehnice audio. Regulamentul de admitere in magistratura reglementeaza doar doua probe orale: interviul din cadrul celei de-a doua etape a concursului, a carui nota se ia in considerare in media finala, si interviul psihologic. Avand in vedere faptul ca art. 23 alin. 3 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 face vorbire de “probe orale”, utilizand pluralul, iar nu de interviul din cadrul celei de-a doua etape, este evident ca se refera si la interviul psihologic. Si este firesc sa fie asa intrucat interviul psihologic este o veritabila proba a concursului de admitere in magistratura, finalizandu-se cu acordarea unui calificativ, “admis” sau “respins”, cu consecinte hotaratoare asupra rezultatului final al concursului. Prin urmare, este imperios necesar ca interviul psihologic sa fie inregistrat, cel putin prin mijloace audio, cu atat mai mult cu cat, in aceasta etapa a concursului, se cunoaste exact clasamentul final al candidatilor precum si persoanele care, in ipoteza respingerii unor candidati la testarea psihologica, ar beneficia de aceasta imprejurare si ar putea fi declarate admise. Asadar, in aceasta etapa, cu atat mai mult este necesara existenta unor garantii de transparenta si corectitudine, in lipsa acestora fiind golite practic de continut toate garantiile anterior acordate.

Or, interviul sustinut de subsemnatul, atat in fata comisiei de examinare, cat si a comisiei de reexaminare psihologica, nu a fost inregistrat in niciun mod, astfel incat nu exista nicio garantie a transparentei acestei probe, spre deosebire de probele anterioare. Nu exista nicio dovada a intrebarilor psihologilor si a raspunsurilor mele, astfel incat psihololgii sa poata justifica in mod temeinic concluziile la care au ajuns. In aceasta modalitate, psihologii pot sa formuleze orice fel de concluzii, in mod absolut subiectiv, dupa bunul plac, fara ca acestea sa poata fi in mod efectiv contestate de catre candidat sau verificate ulterior.

De altfel, concluziile rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica a subsemnatului sunt in totala contradictie cu intrebarile si raspunsurile din cadrul interviurilor. Astfel, am fost intrebat cum am facut fata atributiilor de serviciu, iar eu am raspuns ca am facut fata foarte bine, drept urmare mi s-au acordat atributii suplimentare (pe langa functia de director al Directiei Juridice mi s-a incredintat si conducerea Centrului de Mediere). In schimb, in rapoartele intocmite de psihologi acestia au retinut ca am capacitate scazuta de adaptare si de asumare a unor responsabilitati noi in mediul profesional. In testul scris am spus ca sunt o persoana care cugeta, iar in fata psihologului B. am explicat ca sensul acestei afirmatii este ca sunt o persoana rationala, chibzuita, ca nu iau decizii in mod impulsiv. Insa, in rapoarte s-a retinut exact contrariul. De asemenea, tot cu titlu de exemplu, in cadrul interviului de reexaminare am specificat ca o situatie stresanta la locul de munca a fost cea in care a fost necesara reducerea de personal, ocazie cu care am tinut cont si de situatia personala a angajatilor. In schimb, rapoartele au mentionat ca ignor implicatiile emotionale si personale in procesul decizional. Si toate aceste concluzii au fost retinute de psihologi in conditiile in care acestia nu au apreciat ca am prezentat o imagine de sine disimulata, ci realista (in cazul examinarii), respectiv retinuta (in cazul reexaminarii)! Asadar, niciunul dintre raspunsurile mele nu a contat pentru psihologi, iar in lipsa unei inregistrari audio a interviurilor, eu sunt lipsit practic de posibilitatea de a demonstra, in mod direct, abuzul psihologilor. Subliniez ca exemplele de intrebari si raspunsuri din cadrul interviurilor psihologice, contrare concluziilor retinute de psihologi, pot continua, insa ma rezum la cele mai sus mentionate.

Asadar, lipsa inregistrarii audio a interviurilor psihologice, contrar dispozitiilor art. 23 alin. 3 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, face ca intreaga examinare si reexaminare psihologica a subsemnatului sa fie nelegale, derulate cu incalcarea principiului transparentei, printr-un exces de putere.

Intrucat reclamantul nu a gasit absolut nicio explicatie pentru respingerea acestuia la testarea psihologica, avand in vedere ca rapoartele intocmite nu contin nicio justificare sau motivare a concluziilor retinute (fiind, probabil, copiate din vreun manual), acesta a solicitat comunicarea testelor scrise, in copie, prin cererea inregistrata la CSM la data de 19.11.2012 sub nr._/1154, anexata in copie prezentei.

La aceasta cerere reclamantul a primit raspuns prin adresa nr. 482/_/1154/2012 emisa de Directia Resurse Umane si Organizare din cadrul CSM, prin care i s-a comunicat refuzul institutiei de a da curs cererii acestuia, motivarea fiind absolut neverosimila, respectiv ca “documentele solicitate sunt instrumente profesionale utilizate in regim de licenta de catre CSM, in cadrul procedurilor de evaluare psihologica, fiind supuse prevederilor legale privind drepturile de autor”. Reclamantul a arătat că nu intentionează să comercializeze respectivele teste, de care a luat cunostinta, fiindca le-a completat in cadrul celor doua testari psihologice.

Reclamantul a solicitat testele pentru a putea asigura reinterpretarea lor de catre un psiholog care, la randul sau, are obligatia de a pastra secretul profesional, si pentru a le utiliza in instanta de contencios administrativ. De altfel, drepturile de autor sunt garantate prin raspunderea penala si civila a celor care incalca astfel de drepturi, motiv pentru care refuzul paratului de a comunica aceste teste nu are absolut nicio justificare. Consideră reclamantul ca invocarea drepturilor de autor reprezinta, de fapt, doar un pretext, psihologii fiind constienti ca prin comunicarea acestor teste ar fi infirmate concluziile lor. Or, aceasta imprejurare dovedeste inca o data lipsa de transparenta si profesionalism in derularea testarii psihologice a subsemnatului. Mai mult, in acest caz se poate vorbi chiar de rea credinta.

Astfel, se refuza comunicarea testelor scrise, nu exista nicio inregistrare a interviurilor psihologice iar rapoartele intocmite nu contin decat niste concluzii nemotivate si nejustificate. In aceasta modalitate, psihologii pot sa spuna absolut orice doresc despre o persoana, sustragandu-se oricarui control.

Asta spre deosebire de toate celelalte probe, in privinta carora se pot efectua verificari efective. In cazul testelor scrise privind cunostintele juridice si rationamentul logic au fost publicate pe site-ul CSM-ului atat intrebarile, cat si baremele de corectare, iar solutiile asupra contestatiilor la barem au fost motivate. Interviul din cadrul celei de-a doua etape a concursului a fost inregistrat, iar conform regulamentului, inregistrarile se pastreaza timp de un an, ratiunea fiind tocmai oferirea posibilitatii de verificare in cazul unor suspiciuni. In cazul conditiei privind buna reputatie exista acte doveditoare care, in cazul unei solutii de respingere a unui candidat, ar justifica o astfel de solutie. De asemenea, in cazul examinarii medicale exista rezultatele analizelor efectuate. In schimb, in cazul testarii psihologice, exista doar niste concluzii absolut neveridice chiar si pentru un nespecialist in domeniul psihologiei, concluzii care nu sunt justificate in niciun fel, nici in cadrul rapoartelor, nici prin elemente doveditoare precum testele scrise sau inregistrarea interviurilor, ceea ce dovedeste caracterul absolut obscur al acestei examinari. In atare situatie, singura in masura sa restabileasca legalitatea si sa cenzureze concluziile arbitrare ale psihologilor este instanta de judecata investita cu solutionarea prezentului litigiu. D. in instanta eu pot sa imi exercit in mod efectiv dreptul de aparare impotriva unei proceduri arbitrare si derulata cu rea credinta de psihologi, care a avut un efect atat de drastic in ceea ce ma priveste, anuland toate celelalte probe parcurse.

Necesitatea respectarii principiului transparentei pentru accederea in profesia de magistrat este reglementata si la nivel European. Astfel, Avizul nr. 1/2001 (punctele 17, 18, 22, 24, 25, 32 si 73) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, Carta Europeana cu privire la Statutul judecatorului (art. 2) si Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului de Ministri din 13 octombrie 1994 (principiul 1 punctul 2 litera c si punctul 16), prevad ca numirile judecatorilor trebuie sa se faca “pe baza de merit”, conform unor criterii obiective. Or, in cazul reclamantului, psihologii nu au explicat in niciun mod concluziile la care au ajuns, nu au indicat care raspunsuri i-au determinat sa concluzioneze astfel, intreaga procedura de testare psihologica fiind absolut arbitrara. In aceasta modalitate, accesul in magistratura nu se mai face exclusiv pe baza de concurs, ci exclusiv pe baza deciziei arbitrare a psihologului, iar efectul produs de aceasta asupra drepturilor recunoscute anterior in favoarea mea este de natura sa duca la concluzia conform careia a fost incalcat si principiul securitatii juridice, facandu-se loc incertitudinii. Practic, psihologul transforma un candidat admis, . un candidat respins, . in vedere ca, pentru ocuparea locurilor celor respinsi, se continua procedura de concurs in privinta urmatorilor candidati, care initial au fost respinsi.

Lipsa de previzibilitate a acestei probe este reliefata si de imprejurarea ca, odata cu afisarea anuntului privind organizarea concursului de admitere in magistratura si a calendarului estimativ, nu s-a facut nicio referire la testarea psihologica, la programarea acestei probe sau la criteriile care trebuie indeplinite din acest punct de vedere. In schimb, in cazul celorlalte probe, s-a afisat data sustinerii acestora precum si o . informatii relevante. Astfel, in cazul probei de verificare a cunostintelor juridice a fost afisata tematica, in cazul rationamentului logic exista un ghid elaborat de INM, precum si testele din anii anteriori, iar in cazul interviului a fost publicata, odata cu anuntul privind examenul, si metodologia acestei probe. Nu s-a afisat insa absolut nimic in ceea ce priveste testarea psihologica, aceasta proba fiind complet lipsita de transparenta si previzibilitate si, prin urmare, nelegala.

Existenta unor garantii de profesionalism si transparenta in ceea ce priveste testarea psihologica este cu atat mai necesara cu cat se poate pune problema examinarii psihologice si a magistratilor in functie, iar in lipsa unor criterii clar determinate, a unei proceduri transparente si a unor garantii privind profesionalismul psihologilor (inclusiv in ceea ce priveste specializarea lor), se poate ajunge la situatia incalcarii a insasi independentei magistratilor, cu consecinte deosebit de grave asupra actului de justitie.

Nu in ultimul rand, reclamantul a învederat instantei ca a insistat si insistă in continuare in comunicarea testelor psihologice scrise, completate de subsemnatul. In acest sens am revenit si am inregistrat la CSM cererea nr._/1154/04.12.2012, prin care am solicitat din nou comunicarea respectivelor teste, aducand la cunostinta institutiei scopul solicitarii, respectiv prezentarea testelor in fata instantei de contencios administrativ si reinterpretarea lor de catre o persoana autorizata, subliniind ca aceste cereri nu sunt motivate de intentia de comercializare, publicare sau utilizare in alt mod decat cel permis de lege, precum si ca testele solicitate mi-au fost aduse la cunostinta la momentul sustinerii acestora, obiectul cererii fiind practic raspunsurile subsemnatului la intrebarile adresate.

3. Conform art. 26 alin. 2 teza a II-a din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, rezultatele testarii psihologice sunt concretizate . cuprinde profilul psihologic al fiecarui candidat, precum si calificativul “Admis” sau ”Respins”. Din aceste dispozitii rezulta ca nu este suficient a se acorda doar calificativul, ci acesta trebuie sa fie si justificat printr-un profil psihologic, in cadrul unui raport. In cazul subsemnatului, examinarea psihologica a avut loc la data de 23.10.2012, iar reexaminarea la data de 29.10.2012. La data de 01.11.2012 si ulterior, la 09.11.2012, am inregistrat la CSM cererea nr._ pentru a mi se comunica rapoartele intocmite in urma examinarii si a reexaminarii psihologice. Neprimind raspuns, m-am prezentat personal la data de 14.11.2012 la sediul CSM pentru a ridica aceste rapoarte, inregistrand in acest sens la Directia Resurse Umane si Organizare cererea nr.469/_/1154/DRUO. Insa, la aceeasi data, Directorul DRUO mi-a comunicat ca aceste rapoarte nu sunt gata inca, astfel incat sa ma prezint in data de 16.11.2012 pentru a le ridica.

Prin urmare, cu o zi inainte de data sedintelor Plenului si ale Sectiilor CSM, in care urma sa se decida rezultatul concursului în privința reclamantului, aceste rapoarte nu erau inca intocmite, situatie care legitimeaza ideea ca s-a constatat neindeplinirea de catre reclamant a conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic in lipsa raportului care sa contina profilul meu psihologic, doar pe baza calificativului publicat, ceea ce atrage nelegalitatea hotararii pronuntate, in raport de dispozitiile art. 26 alin. 2 teza a II-a din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012. De altfel, existenta acestui viciu este probata de faptul ca cele doua rapoarte nu sunt datate in niciun fel, lipsand cu desavarsire data intocmirii, data certa a acestora sau orice alta datare.

4. Chiar cuprinsul rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica a reclamantului ridica mari semne de intrebare cu privire la veridicitatea acestora

In continutul acestora sunt prezentate concluzii absolut neveridice, calomnioase, fara niciun suport real, al caror singur scop vadit rau intentionat este de a ma discredita si injosi. Astfel, spre deosebire de alte rapoarte, intocmite in cadrul altor concursuri, cu privire la alte persoane, dar care au primit din partea aceluiasi psiholog calificativul respins, in privinta mea nu s-a mentionat nici macar o singura trasatura pozitiva de personalitate sau de caracter, ci doar aspecte negative. Or, este imposibil ca o persoana integrata din punct de vedere social si familial, cu o cariera reusita in spate, care a sustinut un examen de dificultatea celui de admitere in magistratura si care este perfect sanatoasa, sa aiba doar trasaturi negative de personalitate. Practic, cele doua rapoarte constituie un compendiu al celor mai defavorabile si grave insusiri pe care o persoana le poate avea.

In acest sens exemplific:

  • S-a retinut că reclamantul are capacitate (foarte) scazuta in situatiile care implica identificarea de reguli si utilizarea acestora pentru a rezolva probleme, ca am sensibilitate la erori decizionale, tendinta de a analiza superficial informatiile si argumentele existente si de a omite informatii relevante in situatii decizionale, ca iau deciziile prin apelul predominant la intuitie, in defavoarea analizei rationale a situatiei decizionale si ca am tendinta de a lua decizii fara o reflectare prealabila, de a actiona impulsiv. Toate aceste concluzii vin in contradictie flagranta cu rezultatele obtinute de subsemnatul la probele anterioare, unde am obtinut 73 de puncte la testul juridic si 67 de puncte la testul de rationament logic. Or, ambele teste verifica modul de gandire, de analiza a informatiilor furnizate si de identificare a raspunsurilor corecte, astfel incat o persoana irationala, incapabila sa gandeasca, superficiala si, in acelasi timp, impulsiva, nu ar fi capabila sa treaca de cele doua probe.
  • S-a retinut că reclamantul are tendința de a pune la indoiala veridicitatea propriilor concluzii, ca pote renunta la propriile concluzii atunci cand acestea nu sunt sustinute de ceilalti, ca ignor implicatiile emotionale si personale in procesul decizional, ca am tendinta de a fi influentat in luarea deciziilor si ca am capacitate scazuta de a gasi solutii in mod independent la problemele cu care ma confrunt. Aceste concluzii sunt vadit contrare cu cele retinute, de aceiasi psihologi, in continuarea rapoartelor, respectiv ca am tendinta de a-mi impune punctul de vedere, fara a tine cont de drepturile si opiniile celorlalti, ca imi lipsesc abilitatile de ascultare, ca ma aflu in dezacord permanent cu ceilalti membri ai grupului, cu agresivitate pasiva, si am tendinta de a reactiona neadecvat la critici, printr-o atitudine agresiva, ca imi lipsesc abilitatile de gestionare a conflictelor interpersonale, prin escaladarea conflictului. Este evident ca o persoana influentabila, care renunta usor la propriile pareri si concluzii atunci cand nu sunt sustinute de ceilalti, o persoana care nu poate actiona si gandi in mod independent, nu poate in acelasi timp sa aiba tendinta de a-si impune punctul de vedere, de a nu tine cont de opiniile celorlalti, de a nu-i asculta si de a fi in dezacord permanent cu acestia. Aceste concluzii se exclud reciproc.
  • S-au retinut caracteristici absolut neveridice, precum ca nu am capacitatea de indeplinire a responsabilitatilor cotidiene fara un sprijin considerabil din partea celorlalti. Prin urmare, s-a vorbit de responsabilitati cotidiene (probabil precum cumparaturile, plata facturilor etc.), pe care nu as fi capabil sa le indeplinesc fara ajutor, ceea ce ar presupune ca, pana la acest moment, ar fi fost necesara punerea mea sub interdictie si numirea unui tutore. Aceasta concluzie este in contradictie flagranta cu intreg trecutul meu familial, educational si profesional (avocat, consilier juridic, director directia juridica, referent de specialitate in justitie) si inclusiv cu rezultatele prezentului concurs, reusind sa trec cu succes prin toate probele privind verificarea cunostintelor, a rationamentului logic si a aptitudinilor (interviul). Or, o persoana care nu poate sa indeplineasca fara ajutor nici cele mai marunte responsabilitati cotidiene, nu ar putea sa indeplineasca aceste sarcini si sa treaca de toate aceste probe, care au un grad ridicat de dificultate si solicitare.
  • Toate caracteristicile retinute contravin trecutului meu profesional al reclamantului, învederând că a dovedit adaptabilitate profesionala, fiind avocat, consilier juridic, director al Directiei Juridice a Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, ultima functie fiind indeplinita concomitent cu cea de director al Centrului de Mediere, referent de specialitate in justitie. In functia de director al Directiei Juridice a avut in subordine zeci de angajati si a luat sau a contribuit la luarea a numeroase decizii cu privire la economia bucuresteana si nationala. Aceasta functie a ocupat-o timp de 4 ani, pana in anul 2012 cand, din motive economice, a fost desfiintata directia, externalizandu-se serviciile si oferindu-mi-se postul vacant de referent de specialitate in justitie. Or, daca reclamantul ar fi fost o persoana incapabila de a lua decizii si de a-si asuma responsabilitati, o persoana tensionata, anxioasa, agresiva, inadaptabila si fara abilitati de comunicare, o persoana dezechilibrata in situatii dificile, fara incredere in sine, cu reactii disproportionate, nu ar fi reusit sa ramană in functie de conducere timp de 4 ani, . de interes public. De asemenea, a fost membru al Comisiei pentru cercetarea clauzelor abuzive din cadrul A.N.P.C., membru al Comisiei de disciplina in cadrul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, lector al Conferintei „Noul cod civil si impactul sau asupra mediului de afaceri”, lector la Scoala de vara privind medierea – Institutul Bancar R., 2011, membru sau invitat in cadrul altor comisii, conferinte, grupuri de lucru (Camera Deputatilor, C. Economic si Social, Prefectura Capitalei etc.), toate aceste activitati profesionale fiind in contradictie vadita cu concluziile psihologilor (capacitate scazuta de adaptare, de asumare a unor noi responsabilitati in mediul profesional, persoana care evita activitatile care presupun interactiuni sociale).
  • S-a retinut că reclamantul are o capacitate scazuta de organizare a activitatii, care poate determina superficialitate in munca, ca am dificultati in a ma mobiliza pentru a respecta termenele fixate, ca pot avea tendinta de a renunta la obiectivele stabilite, atunci cand intampin dificultati. Toate aceste caracteristici sunt in contradictie flagranta cu insusi faptul ca am reusit sa sustin si sa promovez examenul de admitere in magistratura. Mi-am organizat timpul astfel incat sa invat si, in acelasi timp, sa imi exercit atributiile de serviciu, fiind angajat in munca, avand si o viata familiala si sociala. In mod evident, fara o organizare buna a timpului, nu as fi reusit ca, in perioada in care ma pregateam pentru examen, sa si lucrez. Iar cat priveste renuntarea la obiective in cazul in care se ivesc dificultati, dovada contrara este faptul ca formulez prezenta actiune. Totodata, pregatirea pentru sustinerea examenului de admitere in magistratura, concomitent cu indeplinirea atributiilor de serviciu, nu a fost o sarcina deloc usoara, insa acest lucru nu m-a facut sa renunt.
  • A arătat că potrivit sustinerilor psihologilor, nu numai că ar fi fost extrem de dificil pentru reclamant să înțeleagă si sa aplice procedura si regulile de desfasurare ale concursului, dar ar fi fost cu totul imposibil sa promovez toate cele trei probe, si cu atat mai mult la proba de rationament logic si gandire analitica sa ma clasez in prima treime a candidatilor.
  • Rapoartele psiihologice intocmite sunt, pe langa lipsite de veridicitate, si incomplete. Nu s-a facut referire la o . caracteristici cuprinse in Profilul magistratului in sistemul juridic din Romania, adoptat prin Hotararea Plenului CSM nr. 184/2006, precum intelegerea societatii romanesti, integritate morala, capacitatea si curajul imbunatatirii mediului social intraorganizational in care un magistrat isi desfasoara activitatea profesionala, modul de comunicare si de receptie a informatiei, credibilitate, profesionalism, corectitudine. Aceasta imprejurare dovedeste, inca o data, superficialitatea si reaua-intentie cu care au fost intocmite aceste rapoarte.
  • Concluziile rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica sunt contrare si caracterizarii primite de la ultimul loc de munca, respectiv Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, caracterizare necesara pentru verificarea conditiei privind buna reputatie. Conform acestei caracterizari, mi-am indeplinit cu profesionalism si competenta atributiile profesionale, am dat dovada de constiinciozitate si spirit de initiativa, am respectat programul de lucru, statutul, cerintele profesiei si regulamentul intern, am indeplinit intocmai si la timp sarcinile de serviciu si m-am implicat in mod activ in solutionarea aspectelor ce intrau in atributiile mele de serviciu. De asemenea, rezulta ca am avut o buna colaborare atat cu conducerea, cat si cu ceilalti angajati ai institutiei si nu am fost niciodata cercetat sau sanctionat disciplinar ori administrativ.

Toate cele mentionate mai sus releva, in mod vadit, faptul ca examinarea si reexaminarea psihologica au fost extrem de superficiale si efectuate cu rea-credinta. Este imposibil ca patru psihologi sa nu gaseasca unei persoane fara probleme psihice, cu un trecut profesional ca al reclamantului, unei persoane integrate din punct de vedere social si familial, nicio trasatura pozitiva de personalitate. Practic, conform rapoartelor celor patru psihologi, reclamantul nu numai ca nu ar fi apt pentru exercitarea functiei de procuror, dar nu ar fi apt pentru exercitarea niciunei functii, profesii sau meserii, concluzie absolut absurda. Aceasta situatie ma indreptateste sa consider ca raportul de examinare psihologica reprezinta practic refularea frustrarii psihologului initial la critica acida pe care Directorul DRUO i-a adus-o dupa ce acesta a aflat, in urma cererilor mele, ca subordonatul sau nu intocmise, dupa mai bine de trei saptamani, raportul ce cadea in sarcina sa.

Avand in vedere ca rapoartele au fost intocmite dupa depunerea de catre subsemnatul a cererii prin care imi manifestam intentia de a ataca rezultatele testarii psihologice, acesti psihologi au dat dovada de un exces de zel si o evidenta rea credinta in intocmirea acestor rapoarte, insa aceasta imprejurare nu face altceva decat sa constituie o discreditare a concluziilor si a activitatilor desfasurate de acestia.

5. Este unanim acceptat in psihologie ca o testare psihologica are intotdeauna un caracter orientativ, neconstituind un criteriu categoric de selectie in vederea exercitarii unei profesii, mai ales ca se pot strecura erori care sa compromita rezultatul examinarii. Dovada ca aceste testari psihologice pot da rezultate vadit eronate este imprejurarea ca, in privinta unor candidati, printre care mentionez pe Stangaciu H. C. si V. B. C., rezultatul a fost diferit de la un examen la altul. Astfel cum rezulta din inscrisurile pe care le anexez prezentei cereri, cei doi candidati au fost initial respinsi pe motiv ca nu sunt apti din punct de vedere psihologic pentru ca, acelasi psiholog, la urmatoarea sesiune a examenului de admitere la INM, sa ii considere apti din punct de vedere psihologic si, pe cale de consecinta, sa fie declarati admisi la acelasi tip de examen. Or, este evident ca personalitatea si profilul psihologic al unei persoane nu se pot schimba, mai ales . timp atat de scurt.

6. Conform art. 3 alin. 2 si art. 17 alin. 1 din Normele de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică utilizate de către psihologii cu drept de liberă practică din România, adoptate in conformitate cu art. 33 lit. h din Legea nr. 213/2004 de Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din Romania la data de 08.06.2006, psihologii cu drept de liberă practică utilizează în desfășurarea activității numai metodele sau tehnicile de evaluare sau asistență psihologică avizate în condițiile prezentelor norme. In masura in care paratul nu face dovada avizarii, conform normelor mentionate mai sus, a testelor utilizate, aceasta situatie constituie un motiv in plus de nelegalitate a testarilor psihologice.

7. Nu in ultimul rand, reclamantul a arătat că interviul pe care l-a sustinut in cea de-a doua etapa a concursului, in fata unor oameni de o inalta tinuta profesionala si morala (conform regulamentului, din comisie fac parte un judecator, un procuror, un profesor universitar, un pedagog si un psiholog), a urmarit tocmai identificarea aptitudinilor pentru exercitarea profesiei de magistrat. Or, eu am promovat aceasta proba, fiind imposibil ca, in situatia in care as fi prezentat deficientele expuse de psihologi in urma testarii psihologice, acestea sa fi trecut neobservate de catre toti cei cinci membri ai comisiei de examinare din cadrul probei interviului, inclusiv de psiholog si pedagog. Astfel fiind, concluziile rapoartelor psihologilor nu îl descalifică doar pe reclamant, ci descalifica si opiniile avizate ale tuturor celor cinci membri ai comisiei care m-au intervievat (dintre acestia i-am retinut doar pe dl. S. P., judecator ICCJ si dl. G. D., prof.univ.dr. la Universitatea Al. I. C., Iasi). Mentioneză ca, in conformitate cu Metodologia de desfasurare a interviului, anexata prezentei, acesta a avut ca scop verificarea aptitudinilor specifice profesiei de magistrat, motivatia pentru a accede in profesia de magistrat si elemente de etica specifice profesiei, respectiv tocmai elementele avute in vedere si la testarea psihologica.

Faptul ca reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat rezulta cu prisosinta din expertizele extrajudiciare intocmite de psihologi avand cea mai inalta treapta de specializare si unanim recunoscuti la nivel national: dl. prof. univ.dr. I. D. si dl. B. L..

Conform art. 14 din Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, in exercitarea profesiei de psiholog sunt recunoscute trei trepte de specializare: a) psiholog practicant; b) psiholog specialist; c) psiholog principal. Psihologii care au facut parte din comisia de examinare si comisia de reexaminare psihologica a subsemnatului, desemnati de CSM, au prima treapta de specializare, fiind practicanti, cu exceptia psihologului reexaminator, V. C., care este specialist, astfel cum rezulta din parafele aplicate pe rapoartele de examinare si reexamiare psihologica. Pe de alta parte, rapoartele de expertiza psihologica extrajudiciara, depuse la dosar de subsemnatul, sunt intocmite de psihologi cu cea mai inalta treapta de specializare, respectiv de psihologi principali, fiind astfel mult mai veridice. In plus, pentru a demonstra, dincolo de orice dubiu, ca sunt apt din punct de vedere psihologic pentru profesia de procuror, inteleg sa solicit si proba cu expertiza psihologica judiciara.

În esență ,în baza tuturor argumentelor juridice menționate anterior reclamantul a solicitat instantei să se constate nelegalitatea examinarii si a reexaminarii psihologice a subsemnatului, efectuate in cadrul concursului de admitere in magistratura organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, si sa dispuna anularea rapoartelor intocmite in acest sens, inclusiv pe motivul existentei unui exces de putere, fiind depasite limitele legale ale libertatii de apreciere a autoritatii publice. Cat priveste acest petit, sunt incidente in cauza dispozitiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conform caruia instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. 6, si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii. Or, examinarea si reexaminarea psihologica precum si rapoartele intocmite in acest sens sunt operatiuni administrative care au stat la baza emiterii hotararii CSM a carei anulare o solicit prin prezenta actiune.

În temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform caruia instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. 1 poate, dupa caz, … sa oblige autoritatea publica … sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa, reclamantul a solicitat instantei obligarea paratului la inscrierea reclamantului pe lista definitiva a candidatilor declarati admisi la concursul de admitere in magistratura organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, precum si obligarea paratului sa propuna Presedintelui Romaniei numirea reclamantului in functia de procuror, acest din urma petit avand la baza si dispozitiile art. 30 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, conform caruia in termen de cel mult 30 de zile de la data validarii concursului de admitere in magistratura, C. S. al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functia de judecator sau, dupa caz, de procuror a candidatilor admisi pe posturile pentru care au optat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 303/2004, Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, Legea nr. 213/2004, Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat ,iar instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ,precum și proba cu expertiza în specialitatea psihologie.

Pârâta legal citată s-a prezentat în fața instanței de judecată și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

1. Cu privire Ia excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 279/05.04.2012, a învederat urătoarele aspecte următoarele aspecte:

În conformitate cu art. 6 alin. (1) pct. 2 din Regulament, comisia de admitere a concursului „verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), b) și d) din Legea nr. 303/2004, a condiției privind lipsa antecedentelor penale și a cazierului fiscal prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, precum și a condițiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, centralizează dosarele candidaților, întocmește și afișează lista candidaților care îndeplinesc condițiile de mai sus, afișează lista finală a candidaților”.

Art. 26 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 279/2012 reglementează procedura de desfășurare a testării psihologice și a reexaminării psihologice, astfel:

„(1) După afișarea rezultatelor definitive ale concursului, candidații admiși după cele două etape ale concursului vor fi verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 și vor fi programați pentru a se prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică.

(2) Testarea psihologică constă în susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat de C. S. al Magistraturii din rândul specialiștilor din cadrul Consiliului S. al Magistraturii, înaltei Curți de Casație și Justiție, curților de apel, precum și din tabelul psihologilor acreditați de Colegiul Psihologilor din România. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum și calificativul “Admis ” sau “Respins “.

(3)În funcție de numărul candidaților, aceștia vor putea fi repartizați pe grupe după criteriul alfabetic, urmând ca fiecare grupă să susțină testarea psihologică în fața câte unui psiholog.

(4)În vederea publicării rezultatelor testării psihologice, fiecărui candidat îi va fi atribuit un cod alcătuit dintr-o literă și 4 cifre. Calificativul acordat se aduce la cunoștință prin publicarea pe paginile de internet ale Consiliului S. al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii.

(5)Candidații nemulțumiți de calificativul acordat pot formula, în termen de 48 de ore de la publicarea rezultatelor, contestații, care se transmit prin fax Consiliului S. al Magistraturii.

(6)Contestațiile se soluționează de comisia de reexaminare psihologică, formată din 3 psihologi, alții decât cei care au examinat candidații inițial. Reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris, aplicarea unui nou test scris și susținerea unui nou interviu.

(7)Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv și se publică în condițiile alin. (4) “.

în continuare, art. 27 din Regulament prevede următoarele:

(1)Secțiile Consiliului S. al Magistraturii verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) și la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 de către candidații declarați admiși după cele două etape ale concursului.

(2)Candidații inapți pentru exercitarea funcției din punct de vedere medical ori psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși.

Referitor la admisibilitatea excepției de nelegalitate invocate, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. apreciază că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2. art. 26 și art. 27 din Regulament îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul caracterului de act administrativ al Hotărârii nr. 279/05.04.2012 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii, precum și sub aspectul legăturii existente între fondul pricinii și excepția de nelegalitate invocată, în sensul că actul ce formează obiectul cauzei pe fond, respectiv Hotărârea nr. 416/2012 a Secției pentru procurori, a fost emis în aplicarea Hotărârii de Plen nr. 279/2012.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 14 alin. (2) lit. e) din același act normativ, pot fi numite în magistratură persoanele prevăzute la art. 33 din lege dacă sunt apte, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.

Potrivit art. 33 alin. (2 ) din Legea nr. 303/2004 republicată, coroborat cu art. 15 alin. (8) din aceeași lege, „verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului”.

Menționăm că, potrivit art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. S. al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.

Din interpretarea tuturor acestor dispoziții rezultă că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului S. al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.

Cu atât mai mult în situația de față când, prin Regulamentul atacat, Plenul Consiliului S. al Magistraturii nu a făcut decât sa respecte dispozițiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare și desfășurare a concursului de admitere în magistratură, motiv pentru care considerăm că nu se impune anularea dispozițiilor regulamentare mai-sus amintite.

Mai mult, candidații la concursul de admitere în magistratură cunoșteau reglementările în materie dinainte de a susține examenul, iar reclamantul a fost de acord cu acestea în momentul înscrierii la concurs, nemulțumirile sale apărând abia după ce a fost declarat “Respins”.

În aceeași ordine de idei, învederăm instanței că în doctrină s-a statuat că deciziile comisiilor de concurs pentru accederea într-o profesie sau obținerea unui post, respectiv ale comisiilor de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însușiri, calități profesionale ori a unei valori științifice nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ^ Tratat de drept administrativ, voi. II, A. I., Ed. AII B., București, 2005, pag. 566)

Trebuie menționat că, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii se apropie de un examen școlar sau universitar, îndepărtându-se, astfel, de la garanțiile instituite de art. 6 parag. 1 din Convenție (Ex. CEDH, decizia San Juan c/France, 28.02.2002, în Recueil 2002 -III, p.533).

De asemenea, apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la o pretinsă neconcordanță între dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură pe de o parte, și prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Astfel, dispozițiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, sunt aplicabile doar în cazul concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii. La alin. (2 ) al art. 33 din lege, care reglementează procedura desfășurării concursului de admitere în magistratură, se menționează expres că în cazul acestui din urmă concurs, ,,dispozițiile art. 15 alin. (8) se aplică în mod corespunzători”, fără a se face însă nicio precizare cu privire la alin. (5) al aceluiași articol.

2. Cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 849/08.10.2012 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii, a învederat instanței următoarele aspecte:

Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie Hotărârea nr. 849/08.10.2012 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii, prin care a fost aprobată componența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la~c!5hcursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie – 10 octombrie 2012.

Referitor la admisibilitatea excepției de nelegalitate invocate, amintim că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate…”.

Definiția actului administrativ de află în cuprinsul articolului 2 alin. (1) lit.c) din aceeași lege, în sensul că actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Hotărârea nr. 849/2012 a Plenului Consiliului S. al Magistraturii nu este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ, nefiind emis de o autoritate publică pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, ea reprezentând doar un act premergător (preparator) emiterii actului administrativ.

Actele pregătitoare sau operațiunile administrative și tehnico-materiale care au stat la baza emiterii unui act administrativ nu pot constitui obiect de sine stătător al acțiunii în contenciosul administrativ.

Acestea nu reprezintă acte unilaterale de voință ale autorității publice și nu creează o situație juridică nouă, nefiind obligatorii pentru orice autoritate.

Delimitarea actelor administrative de operațiunile premergătoare emiterii acestora este o cerință ilustrată în jurisprudența românească încă din perioada interbelică.

Amintim în acest sens jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a pronunțat constant în acest sens, și exemplificăm cu Decizia nr. 3771/02.11.2006-Secția de contencios administrativ care dispune că „este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ prin care se contestă, în mod direct, actele premergătoare emiterii actului administrativ în considerarea cărora a fost întocmit. De asemenea, prin Decizia nr. 998/09.05.2006, Curtea de Apel București a stabilit că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, actele și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin.(l) lit.c) din aceeași lege, pot fi supuse controlului de legalitate numai împreună cu actul final.

Având în vedere considerentele pe larg expuse, a solicitat instanței respingerea acestei excepții ca inadmisibilă.

Prin Hotărârea nr. 530/19.06.2012, Plenul Consiliului S. al Magistraturii a aprobat organizarea, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, la București, în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, a concursului de admitere în magistratură pentru ocuparea unui număr de 50 de posturi de judecător la judecătorii și un număr de 50 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii.

Domnul M. I. s-a înscris și a participat la acest concurs de admitere în magistratură, fiind declarat admis după etapa eliminatorie și interviu cu media finală 7,335.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 14 alin. (2) lit. e) din același act normativ, pot fi numite în magistratură persoanele prevăzute la art. 33 din lege dacă sunt apte, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.

Potrivit art. 33 alin. (21) din Legea nr. 303/2004 republicată, coroborat cu art. 15 alin. (8) din aceeași lege, „verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului”.

În perioada 14-24 octombrie 2012, candidații declarați admiși după etapele eliminatorii de verificare a cunoștințelor juridice și de verificare a raționamentului logic și după etapa interviului, au susținut teste psihologice specifice, aprobate de Comisia de metodologie din cadrul Colegiului Psihologilor din România și concretizate prin acordarea calificativului „admis” sau „respins”. După derularea testării psihologice, domnul M. I. a fost declarat respins. Acesta a formulat contestație, reexaminarea desfășurându-se la data de 29 octombrie 2012, în urma căreia acesta a fost declarat respins.

D. urmare, prin Hotărârea nr. 416/15.11.2012, Secția pentru procurori din cadrul Consiliului S. al Magistraturii a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură, în privința domnului I. M. și în consecință a dispus declararea acestuia ca respins.

Referitor la susținerea reclamantului conform căruia psihologii care au efectuat examinarea/reexaminarea psihologică nu aveau calificarea necesară pentru a desfășura activitatea, respectiv nu dețineau atestat în domeniul de competență psihologie aplicată în domeniul securității naționale””, arătăm următoarele:

Regulamentul nu reține în mod expres o calificare/competență specifică în cazul psihologilor, însă aceasta este reglementată de acte normative specifice care completează dispozițiile privind testarea psihologică din regulament.

Astfel, potrivit dispozițiilor din Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr.562/2010 privind organizarea activității de psihologia personalului de la nivelul Consiliului și al curților de apel, specializarea pe care trebuie să o aibă toți psihologii încadrați la nivelul acestor structuri este în domeniul de competență psihologia muncii și organizațională”, specializare stabilită, după cum rezultă din motivarea hotărârii, ca urmare a consultării Colegiului Psihologilor din România.

De asemenea, referitor la treapta de specializare pe care trebuie să o aibă psihologii care efectuează activitatea de examinare/reexaminare psihologică, deși Regulamentul nu face nicio mențiune în acest sens, la desemnarea acestora s-a avut în vedere ca treapta de specializare deținută să le permită, conform reglementărilor în vigoare, să-și “desfășoare în mod independent profesia. Astfel, psihologii desemnați în comisiile de examinare/reexaminare psihologică au avut treapta) de specializare minim psiholog practicant autonom, treaptă care îi conferă psihologului dreptul să desfășoare toate activitățile prevăzute de reglementările specifice în domeniu în mod independent.

Referitor la calitatea activității desfășurate, aspect reclamat de domnul M. I. prin invocarea faptului că psihologii examinatori nu aveau vechimea necesară efectuării unei evaluări de o asemenea complexitate, învederăm că psihologii desemnați au o experiență vastă în domeniul evaluărilor de personal, experiență acumulată în cadrul concursurilor, din 2006 până în prezent, în care au fost evaluați peste 4000 de candidați. De asemenea, psihologii desemnați în vederea efectuării examinării/reexaminării psihologice dețin toate atestatele și certificatele profesionale pentru utilizarea adecvată a instrumentelor psihologice (teste) utilizate în regim de licență în procesul de evaluare.

Menționează că nu există nicio prevedere legală cu incidență în activitatea de organizare a concursului de către C. S. al Magistraturii care să prevadă că psihologii care efectuează examinarea/reexaminarea psihologică să dețină atestat în domeniul de competență „psihologie aplicată în domeniul securității naționale”, H.G. nr. 788/2005, nefiind aplicabilă în cauză.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, apreciază că sunt nefondate susținerile reclamantului referitoare la faptul că examinarea/reexaminarea psihologică a fost efectuată de către psihologi care nu au calificarea necesară.

Referitor la susținerile reclamantului M. I. potrivit cărora examinarea și reexaminarea psihologică au fost efectuate cu încălcarea principiilor transparenței și egalității, facem următoarele precizări:

Potrivit art. 26 alin. (1) din Regulament, candidații admiși la cele două etape ale concursului vor fi programați pentru a se prezenta la testarea psihologică. în acest caz programarea a avut în vedere atât repartizarea candidaților pentru susținerea testului scris, cât și pentru susținerea interviului în fața psihologului sau comisiei de reexaminare, după caz. De asemenea, în cadrul procedurii de examinare, toți candidații programați la susținerea testului scris au luat la cunoștință despre criteriile avute în vedere în cadrul examinării/reexaminării psihologice, starea în care trebuie să se afle pentru a putea susține în condiții optime examinarea, modalitatea în care pot lua la cunoștință despre motivele care au condus la avizul acordat, precum și despre consecințele avizului dat asupra continuării procedurii de concurs.

De menționat este faptul că toți candidații au susținut testul scris în aceleași condiții și în același interval de timp, acolo unde a fost cazul. De asemenea, învederăm faptul că în cadrul interviului toți candidații au fost evaluați pornind de la aceleași întrebări, care fac parte din Ghidul de interviu – secțiunea întrebări standard, pe care le-au completat în prealabil pe parcursul susținerii testului scris. Referitor la întrebările particulare, adresate în vederea clarificării unor tendințe rezultate în urma aplicării testului scris în raport cu criteriile măsurate, acestea au făcut parte dintr-un ghid de interviu validat în prealabil.

Din cele menționate mai sus rezultă că examinarea/reexaminarea psihologică a avut un caracter standardizat, fapt care a acordat șanse egale tuturor candidaților înscriși în procedura de concurs.

Referitor la susținerea reclamantului că interviul nu a fost înregistrat, motiv pentru care concluziile reținute pot fi viciate, apreciem că aceasta este nefondată pentru simplul motiv că datele pe baza cărora s-a purtat interviul au fost înregistrate în scris, de fiecare candidat, atât în Ghidul de interviu – secțiunea întrebări standard, cât și în răspunsurile oferite la testele aplicate, pe baza cărora au fost solicitate clarificări în cadrul interviului.

De asemenea, referitor la susținerea domnului M. I. potrivit căreia rapoartele nu au fost întocmite în termenul legal și că aceasta poate conduce la invalidarea avizului acordat, învederăm că fiecare raport este înregistrat cu un număr unic, alocat odată cu prelucrarea datelor la testul scris și care este menținut pe toate documentele generate pe parcursul examinării respectivului candidat. Numărul alocat raportului este format dintr-un cod atribuit fiecărui concurs și numărul curent al candidatului examinat, de exemplu DX 12 – 001.

Astfel, în cazul concursului de admitere în magistratură, sesiunea iunie – octombrie 2012, codul pentru acest concurs a fost DX12, unde D este tipul de concurs (admitere în magistratură), X este luna în care a avut loc examinarea, iar 12 este anul în care a avut loc concursul. Acest tip de număr este utilizat în cadrul examinării psihologice pentru a facilita identificarea subiectului în baza de date, dar și pentru a gestiona documentele generate pe parcursul examinării.

În ceea ce privește critica reclamantului că între rapoartele emise de psihologul examinator și comisia de reexaminare tinde să fie o identitate de conținut prin preluarea ad litteram a conținutului, fapt care afectează veridicitatea concluziilor reținute, apreciem că și aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Astfel, potrivit art. 26 alin. (6) din Regulament, reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris, aplicarea unui nou test scris și susținerea unui nou interviu, calificativul acordat în această etapă fiind definitiv.

Psihologii care au făcut parte din comisia de reexaminare au procedat la reevaluarea testului scris prin reintroducerea datelor de la testul scris inițial și verificarea identității de conținut, au aplicat un nou set de probe și au susținut un nou interviu cu candidații care au formulat contestație la avizul inițial, în termenul prevăzut de Regulament.

Din cele prezentate rezultă că în cadrul comisiei de reexaminare au fost aplicate dispozițiile din Regulament privind reexaminarea, datele gestionate în cadrul acestei proceduri fiind utilizate pentru a acorda avizul și implicit pentru a păstra sau înlătura concluziile reținute de psihologul care a efectuat examinarea inițială.

De asemenea, precizăm că întocmirea rapoartelor a avut în vedere respectarea unui format standard stabilit în prealabil, fapt menit să asigure respectarea principiului standardizării in procesul de examinare a candidaților.

Având în vedere că în procesul de evaluare psihologică a candidaților a fost respectat principiul standardizării, fapt care a condus la adoptarea procedurii de lucru descrisă mai sus, precum și faptul că pe parcursul procesului de examinare candidații au luat la cunoștință despre procedeele utilizate, criteriile urmărite, condițiile în care se desfășoară examinarea/reexaminarea și despre motivele care au condus la emiterea avizului, apreciem că sunt nefondate susținerile domnului M. I. potrivit cărora nu au fost respectate principiile transparenței și egalității.

Referitor la susținerile reclamantului conform cărora a fost declarat apt psihologic potrivit unor expertize extrajudiciare de către cabinetele unor psihologi care lucrează în domeniul privat, considerăm că acestea încalcă principiul standardizării care a fost avut în vedere la examinarea/reexaminarea psihologică organizată de Consiliu, potrivit căruia toți candidații au fost evaluați cu aceleași teste și conform aceluiași ghid de interviu validat pe populația de magistrați. în cazul de față domnul M. I. a fost evaluat privilegiat într-o altă situație și cu alte instrumente (teste, interviu, etc), concluziile reținute fiind susceptibile de a fi eronate în raport cu scopul propus, acela de a fi declarat apt pentru profesia de magistrat.

De asemenea, în condițiile înecare psihologii examinatori nu au experiență în raport cu solicitările specifice profesiilor din magistratură și nu au lucrat cu instrumentele specifice profesiei (cele care au fost folosite pentru toți candidații), avizele acordate nu pot fi considerate relevante.

De reținut este și faptul că în rapoartele de expertiză evaluarea este făcută la modul general, prin raportare la Profilul magistratului, și nu la modul specific prin raportare la criteriile relevante pentru profesia respectivă rezultate ca urmare a experienței și studiilor științifice în domeniu în raport cu care au fost stabilite standardele de admitere la examenul psihologic.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, rezultă că examinarea reclamantului în alte condiții decât cele inițiale, stabilite pentru toți candidații evaluați, cu alte instrumente și alte standarde de admitere este nerelevantă pentru scopul propus, respectiv contestarea avizului obținut la examenul psihologic organizat de C. S. al Magistraturii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 118 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Pârâta a atașat prezentei întâmpinări, în copie, Hotărârea nr. 416/15.11.2012 a Secției pentru procurori din cadrul C. S. al Magistraturii, precum și actele care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv următoarele:

– Hotărârea nr. 529/19.06.2012 a Plenului C. S. al Magistraturii;

– Nota Direcției resurse umane și organizare nr. 468/_/1154/2012 privind analizarea îndeplinirii condițiilor legale de către candidați, care au optat pentru ocuparea funcției de procuror, declarați admiși la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

– Tabelul privind îndeplinirea condițiilor de către candidați care au optat pentru ocuparea funcției de procuror la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

– Tabelul privind rezultatele la retestarea psihologică obținute de candidații declarați admiși la concursul de admitere în magistratură; Tabelul cu rezultatele obținute la reexaminarea psihologică de către candidații admiși după cele două etape ale concursului de admitere în magistratură.

În combatarea susținerilor reclamntului, pârâta a solicitat ,iar instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a invocat exceptia de nelegalitate a HOTARARII PLENULUI CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII NR. 562/2010, in raport de dispozitiile art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Reclamantul a arătat că prin Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010, s-a hotarat stabilirea unei specializari unice pentru psihologii incadrati la nivelul Consiliului S. al Magistraturii si al curtilor de apel, necesara in indeplinirea atributiilor din fisa postului, in domeniul de competenta “psihologia muncii si organizationala”.

A învederat că Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010 contravine dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care prevad ca obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Exceptia invocata este admisibila, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, obiectul exceptiei il constituie un act administrativ unilateral, emis de parat, care are o influenta hotaratoare asupra fondului cauzei, intrucat prin actiunea introductiva am atacat hotararea Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012, prin care am fost declarat inapt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea functiei de procuror, iar printre motivele invocate de subsemnatul se numara si lipsa specializarii necesare a psihologilor, care trebuie sa fie in domeniul “aparare, ordine publica si siguranta nationala”.

A arătat ca examinarea exceptiei de nelegalitate a HOTARARII PLENULUI CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII NR. 562/2010 este necesara intrucat, prin intampinarea formulata de catre parat, acesta a combatut sustinerile reclamantului privind specializarea psihologilor, invocand aceasta hotarare. Paratul a mentionat ca HG nr. 788/2005 nu este aplicabila in cauza, fiind incidenta Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010.

Din aceasta perspectiva, a arătat că, astfel cum rezulta din chiar hotararea CSM contestata, s-a mentionat clar si expres in cuprinsul acesteia ca “organizarea activitatii de psihologie de la nivelul Consiliului S. al Magistraturii si al curtilor de apel se realizeaza in conformitate cu prevederile din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania, precum si a celor din Hotararea nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică”. Asadar, insusi paratul a mentionat in cuprinsul hotararii incidenta dispozitiilor Hotararii de Guvern nr. 788/2005, pe care eu mi-am intemeiat sustinerile, astfel incat afirmatia din cuprinsul intampinarii, in sensul ca acest act normativ nu este aplicabil in cauza, nu are niciun fundament.

In acest context, este evident ca Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010 nu reprezinta altceva decat aplicarea, . determinat, a dispozitiilor Legii nr. 213/2004 si Hotararii de Guvern nr. 788/2005, fiind un act administrativ subordonat acestora. Consecutiv, Hotararea Plenului CSM nr, 562/2010 nu poate contraveni acestor acte normative, care au o forta juridica superioara.

Asadar, desi in cuprinsul Hotararii Plenului CSM nr. 562/2010 se face trimitere expresa la dispozitiile HG nr. 788/2005, hotararea emisa de parat nu respecta dispozitiile acestui din urma act normativ.

Astfel ,în conformitate cu prevederile art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 psihologii care desfasoara activitati in institutiile cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, trebuie să detina atestat de libera practica emis prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Or, prin hotararea contestata, paratul a stabilit ca este suficienta specializarea din domeniul muncii si organizationala.

In motivarea hotararii atacate, paratul a retinut ca a fost consultat si Colegiul Psihologilor din Romania care, in raport de atributiile prevazute in fisa posului, respectiv, evaluarea personalului, a relatiilor specifice de munca si a climatului organizational specific institutiei, a apreciat ca domeniul vizat in activitatea psihologilor incadrati la nivelul Consiliului S. al Magistraturii si al curtilor de apel corespunde competentelor specifice specialitatii “psihologia muncii si organizationala”. In primul rand, solicit instantei sa constate ca, potrivit dispozitiilor legale invocate, determinarea specializarii necesare psihologilor se realizeaza nu in functie de natura activitatilor desfasurate sau de atributiile din fisa postului, ci in functie de locul in care isi desfasoara activitatea, respectiv daca este vorba de institutii cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale. In acest sens, art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 este mai mult decat elocvent, facand vorbire de “unele sau toate activitatile prevazute la art. 5 din lege” si conditionand specializarea de specificul institutiei angajatoare. Or, paratul nu neaga ca este o institutie cu atributii in ordinea publica, ci se margineste sa afirme in cuprinsul intampinarii ca HG nr. 788/2005 nu este aplicabila in cauza, fara a motiva aceasta sustinere.

Asadar, chiar daca se sustine ca hotararea contestata a fost emisa in baza unui punct de vedere emis de Colegiul Psihologilor din Romania, reclamantul a arătat că, in primul rand, ca acest punct de vedere a avut la baza, astfel cum rezulta din cuprinsul hotararii, atributiile pe care le exercita psihologii, iar nu caracterul de ordine publica al institutiei, astfel incat premisa de plecare in interpretarea dispozitiilor legale este eronata.

Pe de alta parte, determinarea specializarii necesare psihologilor in acest caz este o chestiune ce vizeaza strict interpretarea legii, respectiv daca CSM reprezinta sau nu o institutie cu atributii in ordinea publica. Odata ce se ajunge la concluzia ca reprezinta o astfel de institutie (aspect care nu a fost negat nici macar de catre parat), consecinta nu poate fi alta decat aceea ca psihologii care desfasoara in cadrul CSM una sau mai multe dintre activitatile prevazute de lege trebuie sa detina atestatul eliberat de Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. O alta interpretare ar contraveni flagrant dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005.

Asadar, intrucat determinarea specializarii necesare psihologilor reprezinta in esenta doar o chestiune de interpretare a legii, iar nu una care sa necesite cunostinte de specialitate in domeniul psihologiei, rezulta ca nu Colegiul Psihologilor are competenta in acest sens, opinia acestuia fiind cel mult consultativa iar, in cazul de fata, astfel cum am aratat mai sus, pornita de la o premisa gresita. In final, interpretarea si aplicarea legii reprezinta atributul suveran al instantei de judecata, aceasta fiind indreptatita sa aprecieze daca interpretarea data legii de o institutie este sau nu conforma si corecta.

Pe de alta parte, punctul de vedere al Colegiul Psihologilor emis pentru adoptarea hotararii atacate, precum si hotararea CSM contestata, sunt contrazise de chiar Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță naționala, pe care in anexez prezentei cereri. Conform art. 1 alin. 2 din acest regulament, Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională include în sfera sa de competență, pe lângă specialiștii care își desfășoară activitatea în domeniile menționate, și specialiștii care își desfășoară activitatea în sistemul de justiție și cel penitenciar, în structurile implicate în protecția martorilor, prevenirea și combaterea spălării banilor, în lupta împotriva corupției, a traficului și consumului de droguri, precum și specialiștii care emit avize pentru acordarea dreptului de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale. Este evident astfel ca aceasta comisie are competenta sa elibereze atestate psihologilor care isi desfasoara activitatea in sistemul de justitie.

Nu in ultimul rand, in sustinerea exceptiei de nelegalitate invocate isi gasesc aplicabilitatea toate motivele expuse in cererea principala in ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a Hotararii Plenului CSM nr. 849/02.10.2012, care nu se mai impun a fi reiterate in prezenta cerere.

Pentru toate aceste considerente, reclamantul a solicitat instantei sa constate ca psihologii care desfasoara unele sau mai multe dintre activitatile prevazute de lege in cadrul Consiliului S. al Magistraturii trebuie sa detina atestat eliberat de Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel cum prevede art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, iar Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010, prin care se stabileste ca este suficienta specializarea in domeniul “psihologia muncii si organizationala” contravine dispozitiilor legale mai sus enuntate, care au o forta juridica superioara. Solicit, astfel, admiterea exceptiei de nelegalitate invocate si constatarea ca nelegala a hotararii atacate.

Consecutiv, ca efect al admiterii exceptiei de nelegalitate, reclamantul a solicitat instanței să se constate ca psihologii B. M. G., examinator initial, si D. L. Claris, membru al comisiei de reexaminare, fiind specializati doar in domeniul psihologiei muncii si organizationala, nu aveau competenta profesionala sa efectueze examinarea psihologica a subsemnatului, fiind lovita astfel de nulitate intreaga procedura de testare psihologica, precum si hotararea Sectiei de Procurori a CSM, adoptata in baza acesteia.

Prin încheiarea de ședință din data de 20.02.2013 instanța a admis cererea de abținere formulată de către doamna judecător C. R. M., președintele completului de judecată C16 fon, dosarul fiind repartizat aleatoriu spre competentă soluționare completului de judecată C 23 fond.

Potrivit art 32 alin 3 din C. încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.

Potrivit art 26 din C. abținerea se propune de judecător și se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 și 32 din C..

În raport de prevederile legale menționate anterior și ținând cont de faptul că încheierea prin care a fost admisă cererea de abținere nu cuprinde nicio referire privind menținerea actelor de procedură îndeplinite în cauză anterior admiterii cererii de abținere, curtea a reținut că, în lipsa unei mențiuni exprese cuprinsă în închierea de ședință privind menținerea actelor de procedură efectuate anterior admiterii cererii de abținere, toate actele de procedură îndeplinite în cauză anterior admiterii cererii de abținere sunt desființate de drept.

În baza prevederile art 26 din C. ,coroborate cu prevederile art. 30, 31 și 32 din C. curtea a constatat desființată de drept proba cu expertiza judiciară în specialitatea psihologie încuviințată de instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 4.02.2013 .

În privința administrării probatoriului în prezenta cauză relevantă este adresa NR 1907 /12.02.2013 a Tribunalului București ,BLET prin care s-a învederat că în evidența acestuia nu figurează înscriși experți în specialitatea psihologie .

Având în vedere această stuație de fapt și în vederea respectării pentru reclamant a dreptului la apărare garantat de art 6 din CEDO în toate componentele acestuia ,inclusiv dreptul la administrarea de probe concrete și efective pentru dovedirea pretenției supusă judecății, instanța a încuviințat pentru reclamant proba reglementată de art 201 alin 3 din codul de procedură civilă costând în solicitarea punctului de vedere în scris, în ședință publică, a trei personalități ori specialiști din domeniul psihologie ,sens în care persoanele desemnate vor întocmi un coraport având ca obiectiv stabilirea situației de fapt prevăzută de art 14 litera e din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv dacă reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat ,precum și stabilirea împrejurării de fapt dacă rezultatul evaluării psihologice a reclamantului este în deplină concordanță cu situația de fapt care rezultă din modul de completare a testelor psihologice de către acesta.

Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

Situația de fapt incidentă în cauză.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că reclamantul I. M. s-a înscris la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar in urma sustinerii celor trei probe, a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupand pozitia 78 in clasamentul celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunostintelor juridice – 73, test de verificare a rationamentului logic – 67 si interviu – 7,98), conform listei cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10.10.2012, validata de CSM prin Hotararea nr. 1035/15.11.2012.

Potrivit anuntului afisat pe pagina de internet dedicata concursului, in data de 15.10.2012, reclamantul I. M. s-a prezentat prezentat la INM, unde a optat pentru funcția de procuror la P. de pe langa Judecatoria Harsova .

Ulterior,reclamantul fost programat la testarea psihologica, aceasta desfasurandu-se in doua etape: la data de 14.10.2012 a avut loc o testare scrisa, iar la data de 23.10.2012 a sustinut un interviu in fata psihologului B. M. G., angajat al CSM. Pentru testarea psihologica reclamantul a primit codul de candidat nr. A1209.

Conform rezultatelor afisate la data de 24.10.2012 reclamantul fost declarat respins la testarea psihologică .

Reclamantul a formulat contestatie conform regulamentului, fiind programat pentru reexaminarea psihologica la data de 29.10.2012. In urma aplicarii unui nou test scris si a sustinerii unui nou interviu, ambele in aceeasi zi, in fata unei comisii formate din trei psihologi (V. C., B. D.-G. si D. L. Claris), reclamantul fost declarat din nou respins .

În baza calificativelor acordate la testarea psihologică a reclamantului de către Comisia de examinare si Comisia de reexaminare psihologica, la data de 15.11.2012, Sectia pentru Procurori a CSM a adoptat Hotararea nr. 416, prin care a constatat neîdeplinirea de către reclamant a conditiei de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012.

La aceeasi data de 15.11.2012 a fost adoptata de Plenul CSM Hotararea nr. 1035, prin care s-au validat rezultatele concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, conform listei cuprinzând rezultatele finale – Anexa 1 la nota directiei de specialitate, reclamantul fiind declarat definitiv admis.

La data de 16.11.2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat cele doua rapoarte, de examinare si reexaminare psihologica.

La data de 19.11.2012 reclamantul a inregistrat la CSM plangerea prealabila impotriva hotararilor adoptate, plangere care a fost respinsa in sedinta de plen din data de 13.12.2012.

Curtea reține că Hotararea Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 este nelegală și netemenică ,fiind corolarul exercitării dreptului de apreciere al autorității publice emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art 2 punctul 1 litera c, i și n din Legea 554/2004 .

Astfel, pentru a fi în prezenta unui refuz nejustificat de soluționare bazat pe exces de putere, în accepțiunea data acestei sintagme de art. 2 alin. 1 lit. i) teza întâi din Legea nr. 554/2004, este necesara existenta unei comunicări exprese si adecvate a poziției autorității publice căreia i s-a adresat cererea în sensul nerezolvării acesteia, iar pe de alta parte, refuzul de a solutiona cererea trebuie sa se bazeze pe depășirea limitelor dreptului de apreciere, adică pe exces de putere, în accepțiunea data acestei sintagme de prevederile art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 prin exces de putere se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Potrivit art 18 alin 2 din Legea_ Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Având în vedere prevederile art 137 din C. ,coroborate cu prevederile art 4 din Legea 554/2004 instanța va analiza cu precădere excepțiile de nelegalitate invocate în prezenta cauză.

Potrivit art 4 alin 1 din Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

Curtea reține că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză este admisibilă întrucât aceasta are ca obiect stabilirea legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual, precum și faptul că de actul administrativ supus controlului judecătoresc pe cale excepție de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond .

Astfel ,în prezent cauză adoptarea Hotararii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 este rezultanta unor acte și operațiuni admnistrative premergătoare care au fost efectuate în baza actelor admnistrative cu carcter unilateral contestate pe calea excepției de nelegalitate în prezenta cauză .

Pentru rigoarea și acuratețea demersulul juridic curtea învederează că Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 și Hotararea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010 reprezintă acte administrative unilaterale cu carcter individual ,iar nu normativ.

Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/ emise în scopul organizării executării legii/ dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/ dispozițiilor legale.

În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/ norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Or, în cauză, Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 și Hotararea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010 reglementează condițiile și modalitatea concretă de admitere în magistratură, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual .

Analiza excepției de nelegalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012

Exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

Curtea reține că examinarea si reexaminarea psihologica a reclamantului s-au desfășurat în baza unei proceduri nelegale având în vedere neconcordanta care exista intre dispozitiile art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, pe de o parte, si prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, pe de alta parte.

Astfel ,potrivit art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor sunt numite prin hotarare a Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Institutului N. al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidatilor si indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 se realizeaza de comisia de admitere.

Potrivit art 14 alin 2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept;

c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal;

d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și libertăților cetățenești și al ministrului sănătății. Taxele examenului medical pentru candidații declarați admiși se suportă din bugetul Institutului Național al Magistraturii.

Curtea reține că prevderile art 6 alin. 1 pct. 2 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 reglementeaza o competenta funcțională limitata a comisiei de admitere care constă în verificarea îndeplinirii conditiilor prevazute la art. 14 alin. 2 lit. a, b si d din Legea nr. 303/2004, nu si a conditiei prevazute de art. 14 alin. 2 lit. e, respectiv condiția de fi apt din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea functiei de magistrat .

Potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte.

Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi.

Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Raportând prevederile art 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că prevederile art 6 alin. 1 pct. 2 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 sunt în discordanță cu prevederilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 care atribuie comisiei de admitere competenta de a analiza toate conditiile prevazute de art. 14 alin. 2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Curtea reține că prevederile art 26 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 reglementeaza doua comisii, de examinare si reexaminare psihologica, or aceste două comisii nu sunt prevazute de Legea nr. 303/2004 si nu sunt numite la propunerea Institutului N. al Magistraturii în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004.

Curtea reține că prevederile art 27 din Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 potrivit căruia sectiile CSM verifica indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, contravin dispozitiilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, care confera aceasta prerogativa comisiei de admitere, iar nu sectiilor CSM.

Sintetic, curtea reține că, de lege lata, verificarea condiței prevăzută de art 14 alin 2 litera e din Legea 303/2004 privind condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat se realizează în baza art 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 de către Comisia de admitere numită prin hotărârea Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Institutului N. al Magistraturii .

Având în vedere că dispozitiile art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 derogă de la prevederile art 14 alin 2 și 15 alin 5 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor ,curtea va admite excepția de nelegalitate și va constată nelegalitatea dispozitiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 .

Analiza excepției de nelegalitate Hotararii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 s-a procedat la desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012.

Astfel ,potrivit art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor sunt numite prin hotarare a Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Institutului N. al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidatilor si indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 alin. 2 se realizeaza de comisia de admitere.

Potrivit art 14 alin 2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept;

c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal;

d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și libertăților cetățenești și al ministrului sănătății. Taxele examenului medical pentru candidații declarați admiși se suportă din bugetul Institutului Național al Magistraturii.

Raportând conținutul Hotararii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 la prevederile art 14 alin 2 și art 15 alin 5 din Legea 303/2004 curtea reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual menționat anterior este în discordanță cu prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 care reglementeaza comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea și desfășurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor .

Curtea reține că prin Hotarârea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 au fost desemnate comisiile de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 .

Prin raportare la conținutul art 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 care reglementeaza comisiile care se constituie în baza legii pentru organizarea și desfășurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor, curtea reține că Hotarârea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 este lipsită de suport legal întrucât comisiile înființate prin acest act administrativ nu se regăsesc în enumerarea expresă și limitativă a comisiilor pentru examenul de admitere în magistratură reglementate de prevederile art 15 alin 5 din Legea303/2004 .

Așadar, Hotarârea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 contravine prevederilor art 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, act normativ cu o forță juridică superioară.

Curtea reține că Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică contravine si dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Prin Hotararea Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 au fost numite comisiile de psihologi. Astfel, în cadrul comisiei de examinare, a fost numit psihologul B. M. G., iar comisia de reexaminare psihologica a fost alcatuita din psihologii V. C., B. D.-G. si D. L. Claris ,toți psihologii menționați anterior fiind atestați în psihologia muncii si organizatională .

Conform art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Potrivit art 5 din LEGEA Nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, psihologul cu drept de liberă practică desfășoară următoarele tipuri de activități:

a) studiul comportamentului uman și al proceselor mentale;

b) investigarea și recomandarea căilor de soluționare a problemelor psihologice;

c) elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane;

d) testarea psihologică, prevenirea și psihoterapia tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional;

e) interpretarea datelor obținute și elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.

Curtea îmbrățișează opinia potrivit căreia psihologii desemnați pentru evaluarea psihologică a persoanelor înscrise la examenul de admitere în magistratură trebuie să fie deținători ai atestatului de liberă practică obținut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională .

Potrivit Hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 organizarea activitatii de psihologie de la nivelul Consiliului S. al Magistraturii si al curtilor de apel se realizeaza in conformitate cu prevederile din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania, precum si a celor din Hotararea nr. 788/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică .

Pentru evaluarea aptitudinii psihologice a viitorilor magistrați prin Hotărârea Plenului CSM nr. 562/2010 s-a stabilit ca psihologii să dețină atestatul profesional în domeniul psihologiei muncii și al psihologiei organizaționale.

Așadar, Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010 este fundamentată din punctul de vedere al dreptului substanțial pe dispozițiile cuprinse în Legea nr. 213/2004 si în Hotărârea de Guvern nr. 788/2005, pentru existența valabilă a actului admnistrativ menționat anterior conținutul acestuia trebuie să reflecte și să fie în consonanță cu actele normative cu forță superiaoră în baza cărora a fost emis.

Or,această situație de fapt și de drept nu se întâlnește în prezenta cauză întrucât prevederile cuprinse în Hotararea Plenului CSM nr. 562/2010 derogă și contravin prevderilor cuprinse în Legea nr. 213/2004 si în Hotărârea de Guvern nr. 788/2005, acte normative cu forță juridică superioară a căror respectare este obligatorie în situația emiterii unui act administrativ privind punerea în aplicare a acestora.

Asadar, desi in cuprinsul Hotararii Plenului CSM nr. 562/2010 se face trimitere expresa la dispozitiile HG nr. 788/2005, hotararea emisa de pârât nu respecta dispozitiile acestui din urma act normativ.

Curtea reține incidența în cauză a prevederilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 potrivit căruia psihologii care desfasoara activitati in institutiile cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, trebuie să detina atestat de libera practica emis prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

La adoptarea Hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 pârâta a fost consultat Colegiul Psihologilor din Romania care, în raport de atributiile prevazute în fișa posului, respectiv, evaluarea personalului, a relatiilor specifice de munca si a climatului organizational specific institutiei, a apreciat că domeniul vizat în activitatea psihologilor încadrati la nivelul Consiliului S. al Magistraturii si al curtilor de apel corespunde competentelor specifice specialitatii “psihologia muncii si organizationala”.

Raționamentul juridic avut în vedere de către pârâtă la adoptarea Hotararii Plenului CSM nr. 562/2010 nu este unul valid întrucât dispozițiile cuprinse în art 5 din LEGEA Nr. 213 din 27 mai 2004 și în art 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005 prevăd faptul că determinarea specializarii necesare psihologilor se realizează în funcție de locul în care aceștia își desfășoara activitatea, respectiv daca este vorba de institutii cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale ,iar nu în functie de natura activitatilor desfasurate sau de atributiile din fișa postului .

În soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor Hotararii Plenului CSM nr. 562/2010 este esențial să se stabilească în mod aprioric dacă C. S. al Magistraturii reprezintă sau nu reprezintă o instituție cu atribuții în ce privește ordinea publică și siguranța națională .

Potrivit art 131 alin 1 din Constituția României C. S. al Magistraturii este garantul independenței justiției .

Deși prevederile legale existente de legea lata nu califică în mod expres C. S. al Magistraturii ca fiind o instituție cu atribuții în ce privește ordinea publică ,din întreaga reglementare constituțională și legală a atribuțiilor Consiliului S. al Magistraturii instanța reține că autoritate publică pârâtă are în competența funcțională a acesteia atribuții care au o rezonanță deosebită în ce privește ordinea publică și siguranța națională .

În acest sens sunt și prevederile art 1 din Legea Nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor potrivit căruia Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor ,așadar tipul activităților desfășurate de judecători și de procurori reclamă o evaluare specifică specialității psihologie aplicată în domeniul apărării, ordine publică și siguranță națională.

Ordinea publica semnifica “starea sociala constand in normala desfasurare a activitatii aparatului de stat, respectarea regulilor de convietuire sociala, mentinerea linistii publice, apararea proprietatii publice si personale, a drepturilor si intereselor legale ale cetatenilor.” (“Dictionar de drept constitutional si administrativ” – Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag.216, autor dr. I. B.).

Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul atributiilor conferite de Constitutia Romaniei si de Legea nr. 317/2004, fiind garantul independentei justitiei si cel care gestioneaza recrutarea si cariera judecatorilor si procurorilor, este o institutie cu atributii in domeniul ordinii publice si al sigurantei nationale, în sensul textului normativ mai sus mentionat, independenta justitiei este insusi fundamentul ordinii publice si al statului de drept, iar justitia este una din cele trei puteri statale.

Având în vedere calificarea Consiliului S. al Magistraturii ca fiind o instituție cu atribuții în ce privește ordinea publică și siguranța națională curtea reține că psihologii care desfășoară într-o astfel de institutie unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din Legea Nr. 213 din 27 mai 2004, respectiv elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane), trebuie, în mod obligatoriu, sa fie specializati si sa obtina atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

O alta interpretare ar contraveni flagrant dispozitiilor art. 24 lit. a din Hotararea de Guvern nr. 788/2005.

Pe de alta parte, punctul de vedere al Colegiul Psihologilor emis pentru adoptarea Hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 și însăși hotărârea menționată anterior sunt contrazise de chiar Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță naționala .

Conform art. 1 alin. 2 din acest regulament, Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională include în sfera sa de competență, pe lângă specialiștii care își desfășoară activitatea în domeniile menționate, și specialiștii care își desfășoară activitatea în sistemul de justiție și cel penitenciar, în structurile implicate în protecția martorilor, prevenirea și combaterea spălării banilor, în lupta împotriva corupției, a traficului și consumului de droguri, precum și specialiștii care emit avize pentru acordarea dreptului de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale.

Pe de altă parte ,adoptarea Hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 contravine prevederilor art 14 alin 2 și art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004

Raportând conținutul Hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 la prevederile art 14 alin 2 și art 15 alin 5 din Legea 303/2004 curtea reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual menționat anterior este în discordanță cu prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 care reglementeaza comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea și desfășurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor .

Pentru aceste motive curtea va admite excepția de nelegalitate și va constata nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

„(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată”.

Astfel, se observă că, deși actul administrativ constatat nelegal pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu este anulat, admiterea excepției de nelegalitate produce consecințe asupra conținutului raportului juridic transpus în plan procesual în litigiul de fond, în sensul că instanța va judeca litigiul fără a mai ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Prin urmare, actele administrative în privința cărora instanța a admis excepția de nelegalitate în cadrul procesual instituit de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt opozabile reclamantului, consecința fiind aceea de constatare a nelegalității testării psihologice și a reexaminării psihologice a acestuia .

Admiterea excepție de nelegalitate a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010 are drept consecință faptul că psihologii care au partcipat la examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului fiind specializati doar in domeniul psihologiei muncii si organizationala, nu aveau competenta profesionala sa efectueze examinarea psihologica a reclamantului, fiind lovita astfel de nulitate intreaga procedura de testare psihologica, precum si hotararea Sectiei de Procurori a CSM, adoptata in baza acesteia.

În prezenta cauză adoptarea Hotărârii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 a avut la baza exclusiv rezultatele testarii psihologice a reclamantului ,așadar, anularea actelor și operațiunilor administrative referitoare la examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului atrage pe cale subsecventă anularea Hotarârii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 .

Așadar, admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, a Hotărârii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 și a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010 atrage pe cale consecință anularea Hotărârii Secției pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 .

Astfel ,în prezent cauză adoptarea Hotararii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 este rezultanta unor acte și operațiuni admnistrative premergătoare care au fost efectuate în baza actelor admnistrative cu carcter unilateral contestate pe calea excepției de nelegalitate în prezenta cauză .

Așa cum s-a arătat prin considerentele expuse anterior examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului s-a desfășurat pe baza unor acte administrative în privința cărora instanța de judecată a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea acestora ,or ,în virtutea principiului quod nullum est, nullum producit effectum, examinarea și rexaminarea psihologică a reclamantului sunt desființate de drept în virtutea principiului menționat anterior .

Deci, admiterea excepțiilor de nelegalitate invocate determină prin ea însăși admiterea prezentei cereri de chemare în judecată în sensul anulării Hotararii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu indeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 întrucât adoptarea acestei hotărâri a avut la bază examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului s-a desfășurat pe baza unor acte administrative constatate nule pe calea excepției de nelegalitate.

Chiar și în situația în care soluția instanței de judecată ar fi fost aceea de respingerea a tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate și ,pe cale de consecință, menținerea rezultatului examinării și reexaminării psihologice a reclamantului realizat de către autoritatea publică pârâtă, curtea reține că și în această situație cererea de chemare în judecată este întemeiată ,cu consecința anulării Hotararii Sectiei pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplineste conditia de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 .

Argumentele reclamantei privind inadmisibilitatea cererii și inadmisibilitatea probei reglementată de prevederile art 201 alin 3 din Codul de procedură civilă sunt nefondate, urmând a respinse ca atare .

Curtea reține că în cazul in care s-ar considera prezenta actiune inadmisibila, s-ar incalca dreptul reclamantului de acces la instanta, garantat de art. 6 CEDO. Astfel, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in Hotararea V. Marle si altii c. Belgia ca, in masura in care se pun in discutie eventuale vicii de procedura ale desfasurarii unui concurs de admitere in profesie, deciziile capata caracter jurisdictional si cad sub incidenta art. 6 paragraful 1 din Conventie. Iar cat priveste controlul reunirii conditiilor legale de inscriere la un concurs, Curtea a retinut ca si acesta poate ingloba unele analize de fapt si de drept, susceptibile de apreciere jurisdictionala, astfel incat este incident art. 6 din Conventie.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, efectivitatea accesului la justitie implica obligatia statelor de a acorda tribunalului competent deplina de jurisdictie, pentru a-i permite sa examineze cauza in fond, atat asupra aspectelor de fapt, cat si a celor de drept, iar o procedura in urma careia persoana in discutie nu si-ar vedea cauza analizata in mod complet de catre un judecator nu este o procedura care sa realizeze conditia efectivitatii in fata instantei.

In lumina jurisprudentei CEDO, precum si a dispozitiilor Legii nr. 554/2004, prevederea art. 26 alin. 7 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, conform careia calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologica este definitiv nu poate fi interpretata decat in sensul ca acest calificativ este definitiv in cadrul procedurii de concurs, nu insa si in sensul ca il priveaza pe candidat de dreptul de a contesta in instanta legalitatea procedurii de testare psihologica si a rezultatelor acesteia. O interpretare contrara ar aduce atingere dreptului de acces la justitie, garantat de art. 6 CEDO.

Mai mult decât atât, actul adminstrativ tipic contestat în prezenta nu se încadrează în conținutul prevederilor art 5 alin 1 din Legea 554/2004 care reglementează categoria de acte administrative care nu pot fi atacate în contenciosul administrativ .

În acestă privință relevante sunt considerentele cuprinse în Sentinta civila nr. 278/28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj – Sectia Comerciala, de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ , irevocabilă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia civilă nr 4643/28.20.2010 a ÎCCJ .

Hotărârea judecătorească menționată anterior a tranșat o situație de fapt și de drept identică cu cea dedusă judecății în prezenta cauză ,iar instanța de judecată își însușește pe deplin raționamentul juridic din hotărârea menționată, în virtutea efectului procesual al hotărârilor judecătorești acestea constituie din punct de vedere probator înscrisuri autentice care pot fi folosite în probațiune în alte cauze.

Astfel, în situația respingerii ca inadmisibilă a probei cu expertiza în specialitatea psihologiei sau a probei reglementată de prevederile art 201 alin 3 din Codul de procedură civilă “ se ridica si chestiunea incalcarii drepturilor garantate de prev. art. 6 si 13 din CEDO, dacă ar fi validate sustinerile paratului conform carora decizia psihologului nu poate fi cenzurata, nici macar pentru motive de nelegalitate, trebuind sa se recunoasca reclamantei dreptul la un recurs efectiv in justitie, nefiind de neglijat gravitatea efectelor produse asupra situatiei acesteia”; de asemenea, s-a retinut ca “apararile legate de faptul ca actiunea ar trebui respinsa pe temeiul inexistentei unei cai de atac impotriva calificativului acordat de comisia de reexaminare psihologica nu pot fi validate, intrucat nu sunt de natura sa justifice excluderea din cadrul cursantilor INM a unui candidat declarat admis exclusiv pe baza de concurs”, “iar imposibilitatea CSM de a se substitui atributiilor comisiilor constituite in puterea legii nu inseamna ca partea nu are dreptul la un recurs efectiv, in privinta motivelor de nelegalitate, si nici ca aceste comisii scapa de orice control”.

Așadar, prin raportare la principiile care rezultă din jurisprudența CEDO menționată anterior curtea reține că ingerința instanței de judecată nu se rezumă doar la controlul judiciar exercitat asupra legalității actelor administrative emise de autoritatea publică pârâtă, control judiciar care constă în verificarea conformității actului administrativ cu prevederile legale care reglementează stabilirea situației de fapt dacă reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesie de magistrat.

Legalitatea este o condiție de valabilitate a actelor administrative, alături de oportunitate ,iar în baza art 6 din CEDO instanța de judecată este ablitată să exercite un control deplin al actului administrativ atât în ce privește legalitatea acestuia ,cât și în ce privește oportunitatea adoptării acestuia, în caz contrar dreptul de acces la instanță ar fi golit de conținut prin imposibilitatea contestării în mod efectiv în fața instanței de judecată a conținutului situației de fapt pe care un act administrativ îl cuprinde.

Astfel, asigurând reclamantului dreptul de acces efectiv la justiție, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a încuviințat cererea acestuia de administrare în cauză a probei reglementată de prevederile art 201 alin 3 din C. costând în solicitarea punctului de vedere în scris, în ședință publică, a trei personalități ori specialiști din domeniul psihologie având ca obiectiv stabilirea situației de fapt prevăzută de art 14 litera e din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv dacă reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat ,precum și stabilirea împrejurării de fapt dacă rezultatul evaluării psihologice a reclamantului este în deplină concordanță cu situația de fapt care rezultă din modul de completare a testelor psihologice de către acesta.

Concluzia punctului de vedere exprimat în scris de trei personalități ori specialiști din domeniul psihologie, respectiv domnul psiholog principal doctor Cracsner C. E. ,domnul psiholog principal P. G. și domnul psiholog principal T. Darius M. este unanimă în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat ,acesta având un prognostic bun privind integrarea în funcția de magistrat.

În ce privește administrarea probei reglementată de art 201 alin 3 din C. proc. civ curtea reține că punctul de vedere în scris exprimat de către cele trei personalități și specialiși în domeniu are din din punct de vedere juridic aceeași substanță științifică ca și raportul de expertiză, doar că se numește punct de vedere .

De altfel, în acest sens sunt și prevederile art 201 alin 4 din C. proc.civ potrivit căruia dispozițiile referitoare la expertiză, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sancționarea cu amendă și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 și 3.

Tododată, la efectuarea probei reglementată de art 201 alin 3 din C. proc.civ  nu prezintă relevanță juridică dacă cele trei personalități și specialiși în domeniu au calitatea de psihologi atestați în specialitatea aplicată în domeniul securității naționale sau în specialitatea psiholohia muncii și organizațională, instanța a avut în vedere împrejurarea că în domeniul psihologie nu există experți autorizați, astfel încât în accepțiunea art 201 alin 3 din C. pevalează calitatea acestora de personalități și specialiși în domeniul psihologiei.

De altfel, în mod întâmplător, domnul psiholog principal doctor Cracsner C. E. ,domnul psiholog principal P. G. și domnul psiholog principal T. Darius M. sunt atestați în domeniul psihologie aplicată în domeniul securității naționale, iar potrivit prevederilor art 18 alin 3 din HOTĂRÂRE Nr. 788 din 14 iulie 2005 psihologul atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale are și toate competențele psihologului atestat în specialitatea psihologia muncii și organizațională, pe trepte similare de specializare.

Rapoartele psihologice extrajudiciare depuse la dosar de catre reclamant au forța probantă a unor înscrisuri ,iar din conținutul acestora rezultă îndeplinirea de către reclamant a condiției prevăzută de art 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, acestea fiind întocmite prin raportare la profilul psihologic al magistratului în sistemul juridic din Romania, adoptat prin Hotararea Plenului CSM nr. 184/2006.

Conclusiv, Hotărârea Secției pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 este nelegală în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii de către reclamant a condiției prevăzută de art 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea următoarelor argumente:

a) Hotărârea s-a întemeiat exclusiv pe rezultatele testării și reexaminării psihologice potrivit cărora, reclamantul nu ar fi îndeplinit condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcției.

b) În condițiile în care, testarea și reexaminarea psihologică au fost constatate nelegale de către instanță, potrivit considerentelor reținute anterior, pe cale subsecventă se impune și anularea prevederile contestate din Hotărârea Secției pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012, această rămâmând fără suport juridic .

c) Reclamantul a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că îndeplinește și condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcției de procuror, concluzia unanimă a punctului de vedere exprimat în scris de cele trei personalități și specialiști din domeniul psihologie fiind în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat ,acesta având un prognostic bun privind integrarea în funcția de magistrat.

Obiecțiunile pârâtei C. S. al Magistraturii formulate la punctul de vedere exprimat în scris de către cei cele trei personalități și specialiști în domeniul psihologie sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Cu prilejul analizării excepției de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică instanța a învederat motivele pentru care evaluarea psihologică a viitorilor magistrați trebuie să fie realizată de psihologi care abținut atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

În considerentele prezentei hotărâri instanța a arătat motivele pentru care examinarea și reexamniarea psihologică a reclamantului efectuate de către autoritatea publică pârâtă nu reprezintă un fine de neprimire și nu au un caracter definitiv ,putând fi contestate în fața instanței de judecată atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul oportunității acestora.

Curtea reține că punctul de vedere exprimat în scris de către cele trei personalități și specialiști în domeniul psihologie a fost intocmit de specialisti de renume, cu o bogata experienta in domeniu, desemnati in mod aleatoriu de pe o lista comunicata de Colegiul Psihologilor din Romania, in urma unei selectii extrem de riguroase, toti psihologii desemnati fiind cadre universitare, avand titlul de doctor in psihologie si beneficiind de toate atestatele si specializarile prevazute de lege.

Punctul de vedere exprimat în scris de către cele trei personalități și specialiști în domeniul psihologie a fost efectuata în conditii de transparenta, prin convocarea si participarea, la cele doua sesiuni, a ambelor parti .

Obiecțiunile pârâtei C. S. M. formulate la punctul de vedere exprimat în scris de către cei cele trei personalități și specialiști în domeniul psihologie sunt nefondate și pentru următoarele aspecte, urmând a fi respinse ca atare.

– specialistii nu au dat nicio dovada de partinire, punctul de vedere exprimat în scris fiind temeinic justificat, motivat si in mod echilibrat intocmit, se prezinta atat trasaturi pozitive, cat si negative, fiind mult mai veridic decat rapoartele intocmite de catre psihologii desemnati de CSM); toate explicatiile si concluziile psihologilor sunt pertinente si verosimile;

– la întocmirea punctului de vedere exprimat în scris au fost avute in vedere criteriile stabilite prin Hotararea nr. 184/2006 a CSM privind profilul profesiei de judecator si procuror;

Astfel,din punctul de vedere exprimat în scris de către cele trei personalități și specialiști în domeniul psihologie rezultă că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru profesia de magistrat, avizul “inapt”, acordat de catre psihologii desemnati de CSM, fiind eronat, eroarea fiind determinata de mai multi factori: vulnerabilitatea bateriei de teste, acestea nefiind adaptate profesiei de magistrat; lipsa de competenta si de experienta a psihologilor; necoroborarea datelor obtinute din aplicarea testelor scrise.

Cat priveste vulnerabilitatea bateriei de teste psihologice aplicate de CSM, aceasta a fost recunoscuta implicit si de catre parat. Astfel, din Minuta Comisiei 2 a CSM, din data de 24.01.2013 reiese ca insasi institutia parata a demarat masuri pentru imbunatatirea acestor teste, recunoscand ca ele nu sunt adaptate profesiei de magistrat.

Contrar sustinerilor pârâtei CSM, caracterul necesar al existentei unor teste adaptate profesiei este mai mult decat evident. Testarea psihologica este destinata identificarii aptitudinilor unei persoane pentru exercitarea unei anumite profesii, aceste aptitudini fiind, in mod firesc, diferite, in functie de profesie, astfel cum au afirmat si expertii. De altfel, în punctul de vedere exprimat în scris se explică motivele pentru care este necesara adaptarea testelor psihologice la o anumita profesie, iar in cazul in care o astfel de adaptare nu a fost inca realizata, necesitatea aplicarii unor teste specifice celei mai apropiate categorii.

Mai mult, ast evaluarea candidatilor pentru profesia de magistrat se realizeaza fara a exista studii de corelare intre scorurile testelor psihologice cu criterii de performanta masurabile ale activitatii magistratilor. Cu alte cuvinte, aceste teste nu au fost aplicate magistratilor in functie astfel incat sa se poata stabili etaloane clare, pe baza carora testele sa fie adaptate profesiei.

Astfel, din punctul de vedere exprimat în scris instanța reține că “avizul de respins si prognosticul dat in cazul evaluarii si reevaluarii psihologice a reclamantului pentru functia de magistrat nu sunt fundamentate tehnic, stiintific si profesional” si ca “psihologul CSM nu a fost in masura sa argumenteze stiintific modul de integrare a valorilor obtinute cu ajutorul testelor standardizate in luarea deciziei.”

Pentru aceste motive instanța va admite cererea principală, va constata nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, va dispune anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica întocmite în acest sens, va dispune anularea Hotărârii Secției pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, va dispune obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește condiția de admitere în magistratură prevăzută de art 14 litera e din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că acesta este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, va dispune obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista definitiva a candidaților declarați admiși la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 și va dispune obligarea pârâtului să propună Președintelui Romaniei numirea reclamantului în funcția de procuror.

În baza art 274 alin 1 din C. instanța va obliga pârâta ca parte căzută în pretenții și aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 2104,3 ron reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru ,timbru judiciar și onorariu achitat pentru efectuarea punctului de vedere de către personalitățile și specialiștii în domeniul psihologiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția de nelegalitate .

Constată nelegalitate dispozițiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 si art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, a Hotărârii Plenului CSM nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 și a Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 562/2010.

Admite cererea principală astfel cum a fost completată formulată de reclamantul I. M., cu domiciliul în București, ., ., ., sect.4, în contradictoriu cu pârâtul C. S.M, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.141B, sect.6.

Constată nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, și anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica întocmite în acest sens;

Dispune anularea Hotărârii Secției pentru Procurori a CSM nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic si a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

Dispune obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește condiția de admitere în magistratură prevăzută de art 14 litera e din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că acesta este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat.

Dispune obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista definitiva a candidaților declarați admiși la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012 .

Dispune obligarea pârâtului să propună Președintelui Romaniei numirea reclamantului în funcția de procuror.

Dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 2104,3 ron reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru ,timbru judiciar și onorariu achitat pentru efectuarea punctului de vedere de către personalitățile și specialiștii în domeniul psihologiei.

Cu recurs:

-în 5 zile de la comunicare în ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect excepția de nelegalitate

-în 15 zile de la comunicare în ce privește cererea principală.

Pronunțată în ședința publică, azi 01.07.2013.

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 599/2014

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2014.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrative şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:

1. Constatarea nelegalităţii examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, şi anularea rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică întocmite în acest sens;

2. Anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic şi a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

3. Obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplineşte toate condiţiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic;

4. Obligarea pârâtului la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

5. Obligarea pârâtului să propună Preşedintelui României numirea reclamantului in funcţia de procuror.

6. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat totodată (i) excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, (ii) excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012, şi (iii) excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010, în raport de dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratura, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar în urma susţinerii celor trei probe, a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupând poziţia 78 în clasamentul celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunoştinţelor juridice – 73, test de verificare a raţionamentului logic – 67 şi interviu – 7,98), conform listei cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10 octombrie 2012, validată de CSM prin hotărârea nr. 1035 din 15 noiembrie 2012.

În data de 15 octombrie 2012, reclamantul s-a prezentat la INM, unde a optat alături de ceilalţi candidaţi declaraţi admisi pentru unul din locurile scoase la concurs, anume funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova, fiind programat, ulterior, alături de ceilalţi candidaţi declaraţi admişi, la testarea psihologică.

Testarea s-a desfăşurat în două etape astfel: la data de 14 octombrie 2012 a avut loc o testare scrisă, iar la data de 23 octombrie 2012 a susţinut un interviu în faţa psihologului B.M.G., angajat al CSM.

Conform rezultatelor afişate la data de 24 octombrie 2012, alături de alţi doi candidaţi examinaţi la rândul lor de acelaşi psiholog, reclamantul fost declarat respins la această probă.

Reclamantul a formulat contestaţie şi a fost programat pentru reexaminarea psihologică la data de 29 octombrie 2012. În urma aplicării unui nou test scris şi a susţinerii unui nou interviu, ambele în aceeaşi zi, în faţa unei comisii formate din trei psihologi (V.C., B.D.G. şi D.L.C.), reclamantul a fost declarat din nou respins.

Urmare a calificativelor acordate de comisia de examinare şi comisia de reexaminare psihologică, la data de 15 noiembrie 2012, secţia pentru procurori a CSM a adoptat hotărârea nr. 416, prin care a constatat neîndeplinirea, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic, acesta fiind declarat respins la concursul de admitere în magistratură.

La data de 16 noiembrie 2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat cele două rapoarte, de examinare şi reexaminare psihologică, iar la data de 19 noiembrie 2012 a înregistrat la CSM plângerea prealabilă împotriva hotărârilor adoptate, plângere care a fost respinsă în şedinţa de plen din data de 13 decembrie 2012.

Reclamantul a criticat întreaga procedură de testare psihologică, susţinând că aceasta este afectată de grave vicii de legalitate, care atrag nulitatea acesteia şi, consecutiv, a hotărârii CSM adoptate în baza ei, în esenţă, pentru următoarele motive:

– nu au fost respectate dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează expres comisiile care se înfiinţează, precum şi competenţa comisiei de admitere de a verifica toate condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (2) din lege (inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic);

– comisiile de examinare şi reexaminare psihologică nu au fost numite la propunerea Institutului National al Magistraturii, astfel cum impune art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ci la propunerea Directiei Resurse Umane şi Organizare a CSM, nefiind respectate nici termenele prevazute de art. 9 din regulament privind numirea membrilor comisiei şi data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM;

– comisiile de examinare şi reexaminare psihologică nu erau formate din psihologi cu specializarea imperativ prevăzută de lege, care să aibă atestatul de liberă practică obtinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005;

– raportul psihologic întocmit în urma primei testări este absolut identic cu raportul întocmit de cei trei psihologi în urma reexaminării psihologice;

– principiile transparenţei şi egalităţii nu au mai fost respectate în etapa testării psihologice;

– rezultatele testării psihologice nu au fost, în fapt, concretizate într-un raport, care să cuprindă profilul său psihologic, precum şi calificativul “Admis” sau ”Respins”, la data şedinţelor Plenului şi ale secţiilor CSM în care urma să se decidă rezultatul concursului;

– cuprinsul rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea acestora;

– reclamantul a promovat proba interviului, susţinut în faţa unor oameni de o înaltă ţinută profesională şi morală, fiind imposibil ca, în situaţia în care acesta ar fi prezentat deficienţele expuse de psihologi în urma testării psihologice, acestea să fi trecut neobservate de către toţi cei cinci membri ai comisiei de examinare din cadrul probei interviului.

Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 a fost motivată cu argumentul că examinarea şi reexaminarea psihologică sunt nelegale raportat la neconcordanţa care există între dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, şi prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012, s-a arătat că această hotărâre contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care reglementează comisiile ce se impun a fi înfiinţate pentru desfăşurarea concursului, prin faptul că cele două comisii, de examinare şi reexaminare psihologică, nu sunt prevăzute de acest text de lege (care are o forţă juridică superioară).

Mai mult, aceste două comisii nu au fost numite de CSM la propunerea Institututlui Naţional al Magistraturii, astfel cum prevede în mod expres art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Totodată, în privinţa acestor comisii, nu au fost respectate nici termenele prevăzute de art. 9 din regulament, privind numirea membrilor comisiei şi data transmiterii propunerilor Consiliului Ştiinţific al INM.

Reclamantul a mai învederat că hotărârea Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică contravine şi dispozitiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, prin faptul că în componenţa comisiilor au fost desemnaţi psihologi atestaţi în psihologia muncii şi organizaţională, care nu au competenţa şi specializarea cerute imperativ de lege.

Hotărârea Plenului CSM nr. 562/2010 a fost criticată pentru faptul că a stabilit o specializare unică pentru psihologii încadraţi la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi al curţilor de apel, necesară în îndeplinirea atribuţiilor din fişa postului, în domeniul de competenţă “psihologia muncii şi organizaţională”, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care prevăd că obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2212 din data de 1 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I. şi, în consecinţă, a dispus următoarele:

– a admis excepţiile de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 şi a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 şi a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010;

– a constatat nelegalitatea examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, şi a dispus anularea rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică întocmite în acest sens;

– a dispus anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic şi a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

– a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplineşte condiţia de admitere în magistratură prevăzută de art. 14 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că acesta este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat;

– a dispus obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

– a dispus obligarea pârâtului să propună Preşedintelui României numirea reclamantului în funcţia de procuror;

– a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 2.104,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu achitat pentru efectuarea punctului de vedere de către personalităţile şi specialiştii în domeniul psihologiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală şi netemeinică, fiind corolarul exercitării dreptului de apreciere al autorităţii publice emis cu exces de putere în accepţiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

A stabilit că excepţiile de nelegalitate invocate în cauză sunt admisibile, având ca obiect acte administrative unilaterale cu caracter individual, şi nu normativ, şi raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat Curtea că examinarea şi reexaminarea psihologica a reclamantului s-au desfăşurat în baza unei proceduri nelegale având în vedere neconcordanţa care exista între dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, şi prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte, în condiţiile în care, în esenţă:

– prevederile art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 reglementează două comisii, de examinare şi reexaminare psihologică, care nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 şi nu sunt numite la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii;

– comisiile de admitere verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar nu secţiile CSM.

Raportând conţinutul hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 la prevederile art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Curtea a reţinut, în continuare, că acest act administrativ unilateral cu caracter individual este în discordanţă cu prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, întrucât comisiile înfiinţate prin acest act administrativ nu se regăsesc în enumerarea expresă şi limitativă a comisiilor pentru examenul de admitere în magistratură reglementate de prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Mai mult, psihologii desemnaţi pentru evaluarea psihologică a persoanelor înscrise la examenul de admitere în magistratură trebuie să fie deţinători ai atestatului de liberă practică obţinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ceea ce, în speţă, nu a fost cazul.

Instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 derogă şi contravin prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/2004 şi în H.G. nr. 788/2005, acte normative cu forţă juridică superioară a căror respectare este obligatorie în situaţia emiterii unui act administrativ privind punerea în aplicare a acestora, întrucât, faţă de calificarea Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o instituţie cu atribuţii în ce priveşte ordinea publică şi siguranţa naţională, psihologii care desfăşoară într-o astfel de instituţie unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 213 din 27 mai 2004, respectiv elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane, trebuie, în mod obligatoriu, să fie specializaţi şi să obţină atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Curtea a arătat că, în aceste condiţii, admiterea excepţiei de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010 are drept consecinţă faptul că psihologii care au participat la examinarea şi reexaminarea psihologică a reclamantului, fiind specializaţi doar în domeniul psihologiei muncii şi organizaţională, nu aveau competenţa profesională să efectueze examinarea psihologică a reclamantului, fiind lovită astfel de nulitate întreaga procedură de testare psihologică, precum şi hotărârea secţiei de procurori a CSM, adoptată în baza acesteia.

Întrucât hotărârea prin care reclamantul a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură a avut la bază exclusiv rezultatele testării psihologice, organizate în baza unor acte administrative declarate nelegale, anularea actelor şi operaţiunilor administrative referitoare la examinarea şi reexaminarea psihologică a reclamantului atrage pe cale subsecventă şi anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012.

Curtea a mai arătat că, pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care soluţia instanţei de judecată ar fi fost aceea de respingere a tuturor excepţiilor de nelegalitate invocate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea rezultatului examinării şi reexaminării psihologice a reclamantului realizat de către autoritatea publică pârâtă, cererea de chemare în judecată ar fi întemeiată, în contextul în care hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii de către reclamant a condiţiei prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea următoarelor argumente:

a) Hotărârea s-a întemeiat exclusiv pe rezultatele testării şi reexaminării psihologice potrivit cărora, reclamantul nu ar fi îndeplinit condiţia prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcţiei.

b) În condiţiile în care, testarea şi reexaminarea psihologică au fost constatate nelegale de către instanţă, potrivit considerentelor reţinute anterior, pe cale subsecventă se impune şi anularea prevederile contestate din hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, această rămânând fără suport juridic.

c) Reclamantul a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcţiei de procuror, concluzia unanimă a punctului de vedere exprimat în scris de cele trei personalităţi şi specialişti din domeniul psihologie fiind în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, acesta având un prognostic bun privind integrarea în funcţia de magistrate, iar avizul “inapt”, acordat de către psihologii desemnaţi de CSM, fiind eronat, eroarea fiind determinată de mai mulţi factori: vulnerabilitatea bateriei de teste, acestea nefiind adaptate profesiei de magistrat; lipsa de competenţă şi de experienţă a psihologilor; necoroborarea datelor obţinute din aplicarea testelor scrise.

3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Împotriva sentinţei civile nr. 2212 din data de 1 iulie 2013 a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3.1. În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a susţinut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prima instanţă în mod eronat a constatat că este întemeiată excepţia de nelegalitate a art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279 din 5 aprilie 2012, întrucât aceste dispoziţii regulamentare nu contravin prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea stabileşte doar cadrul general de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel ce detaliază întreaga procedură, stabilind modalitatea de desfăşurare a testării psihologice şi a reexaminării psihologice.

S-a mai arătat că este, de altfel, atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, iar dispoziţiile Legii nr. 303/2004 au fost deplin respectate.

3.2. Cu referire la excepţia de nelegalitate a hotărârii nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată competenţa comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, recurentul CSM a susţinut că instanţa de fond, în mod eronat a admis-o întrucât aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, având natura unui act pregătitor, fără a crea o situaţie juridică nouă, premergător emiterii actului administrativ, reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului. În opinia recurentului această excepţie se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

3.3. Cu privire la excepţia de nelegalitate a hotărârii nr. 562/2010 a Plenului CSM, prin care s-a dispus, inter alia, organizarea activităţii de psihologie doar pentru posturile de psiholog existente la nivelul CSM şi al curţilor de apel, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 213/2004, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, care nu sunt practic incidente în speţă, CSM nefiind o „instituţie cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale”.

3.4. Cu referire la fondul cauzei, în contextul unor succinte consideraţiuni privitoare la contextul factual, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut următoarele:

– instanţa de fond şi-a motivat hotărârea pe susţinerea potrivit căreia psihologii care au efectuat examinarea psihologică nu aveau calificarea necesară pentru a efectua activitatea, nu deţineau atestatul în domeniul de competenţă „psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale”, ceea ce însă nu poate fi reţinut pentru că CSM nu este instituţie cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

– în mod eronat a fost administrată proba cu expertiza prin care s-a realizat reexaminarea psihologică a reclamantului-intimat de un expert desemnat de instanţă câtă vreme demersul judiciar, deşi trebuia să vizeze numai vicii de procedură privind desfăşurarea concursului, a avut în vedere chiar rezultatele respective;

– nici CSM şi nici alte organe s-au instituţii nu au competenţa de a cenzura calificativul definitiv acordat de comisia de examinare psihologică, această examinare desfăşurându-se după o procedură reglementată de norme speciale în materie;

– o examinare extrajudiciară, în afara concursului nu este nici oportună şi nici nu are relevanţă pentru un proces de selecţie de personal, instanţa de judecată neputându-se substitui comisiilor de examinare psihologică;

– instanţa de judecată nu avea nici competenţa de a verifica modul în care psihologii interpretează rezultatele testărilor psihologice.

4. Apărările intimatul-reclamant

Intimatul M.I. a formulat întâmpinare faţă de motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât CSM solicitând respingerea căii de atac exercitate atât cu privire la excepţiile de nelegalitate cât şi asupra fondului cauzei.

În esenţă, prin argumentele pe larg înfăţişate în cuprinsul întâmpinării, reclamantul intimat a susţinut netemeinicia criticilor şi motivelor de recurs, solicitând menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind corectă şi dată pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate dar şi a prevederilor legale aplicabile.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la apărările intimatului-reclamant, dar şi faţă de cadrul normativ aplicabil, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul promovat de recurentul-pârât este fondat numai sub aspectul soluţiei adoptate cu privire la excepţiile de nelegalitate invocate în cauză, nu şi în ceea ce priveşte soluţia dată fondului cauzei, în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă, de mai sus, a considerentelor hotărârii atacate înfăţişează, deopotrivă, circumstanţele concrete ale cauzei ca şi argumentele judecătorului fondului pentru soluţiile adoptate, amplu şi coerent formulate, astfel că în contextul analizării criticilor recurentului-pârât nu se impune reluarea acestora.

5.1. Analizând, aşadar, punctual motivele de recurs cu soluţionarea cărora a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului vizând modalitatea de soluţionare, prin sentinţa atacată, a celor 3 excepţii de nelegalitate invocate de reclamantul intimat.

O primă excepţie de nelegalitate a vizat dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate susţinerile recurentului-pârât pe acest aspect.

Dispoziţiile regulamentare a căror nelegalitate a fost invocată se impun a fi raportate nu doar la prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cu care „comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a CSM, la propunerea Institutul Naţional al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaţilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) se realizează de Comisia de admitere”, ci şi la prevederile art. 33 alin. (21) şi art. 15 alin. (8) din acelaşi act normativ.

Potrivit acestor texte de lege „Verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului”.

În fine, aspectele de critică preluate şi de prima instanţă, vizând modalitatea de reglementare a funcţionării comisiilor, pe calea regulamentului nu sunt susţinute, prin raportare la prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, potrivit cu care CSM are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M. Of. al României, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură.

Legea stabileşte, în mod firesc, doar cadrul general de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel care trebuie să detalieze întreaga procedură vizând modalitatea de desfăşurare a testării psihologice şi a reexaminării psihologice.

În concluzie, se apreciază de către instanţa de control judiciar că nu se poate reţine nelegalitatea, pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, dispoziţiile arătate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012.

5.2. Înalta reţine că întemeiate sunt şi criticile recurentului-pârât vizând soluţia primei instanţe asupra celei de a doua excepţii de nelegalitate invocată de reclamantul intimat, cu privire la hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată componenţa comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie-10 octombrie 2012.

În esenţă, prima instanţă a reţinut nelegalitatea acestei hotărâri de plen în raport de prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Conform acestor prevederi, obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru:

a) psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Susţinerile reclamantului sunt fără legătură cu cauza, pentru că aceste prevederi nu se referă la justiţie şi nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că noţiunea instituţională de ordine publică, în sensul textului citat, este diferită de definiţia conceptuală a ordinii publice din doctrina constituţională.

Prin urmare, se constată că în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul şi ca atare nu poate fi admisă excepţia de nelegalitate, urmând a fi înlăturate toate susţinerile cu privire la acest aspect.

Primind criticile recurentului şi pe acest aspect, Înalta Curte reţine aşadar netemeinicia şi cu privire la această excepţie de nelegalitate invocată în faţa instanţei de fond.

5.3. În fine, cu privire la cea de-a treia excepţie de nelegalitate, vizând hotărârea nr. 562/2010 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a dispus organizarea activităţii de psihologie doar la nivelul CSM şi al curţilor de apel, în sensul încadrării celor ce deţin o specializare unică în domeniul de competenţă „psihologia muncii şi organizaţională” pentru aceleaşi considerente sus expuse (pct. 5.2.), Înalta Curte reţine, în acord şi cu argumentele recurentului-pârât, că se impunea respingerea excepţiei invocate.

Dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente, întrucât CSM şi instanţele judecătoreşti nu sunt instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, ci reprezentante ale autorităţii judecătoreşti, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare.

Conchizând pe aceste aspecte, Înalta Curte, reţinând temeinicia criticilor recurentului-pârât, va modifica corespunzător sentinţa atacată, urmare admiterii recursului, în sensul că vor fi respinse ca neîntemeiate cele 3 excepţii de nelegalitate invocate de reclamantul-intimat, pentru argumentele înfăţişate.

5.4. Cu referire la fondul cauzei, Înalta Curte constată însă netemeinicia criticilor înfăţişate de recurentul-pârât.

În acord cu soluţia adoptată de prima instanţă, pe fondul cauzei, şi reafirmând totodată justeţea argumentaţiei înfăţişate din perspectiva analizată şi de judecătorul fondului, în sensul că admisibilitatea şi temeinicia acţiunii reclamantului sunt probate şi pot fi demonstrate chiar în ipoteza respingerii tuturor excepţiilor de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, raportat la întreg probatoriul administrat, nelegalitatea procedurii de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului.

Aceasta antrenează astfel şi nelegalitatea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat.

Critica esenţială a recurentului-pârât, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a fondului cauzei a vizat, în esenţă, împrejurarea că prima instanţă în mod nepermis ar fi cenzurat calificativul acordat de comisia de examinare psihologică, substituindu-se acesteia ceea ce nu este îngăduit nici autorităţii pârâte dar nici celei judecătoreşti. În aceeaşi ordine de idei a fost criticată şi admiterea probei cu expertiza psihologică, apreciindu-se că nu se pune problema încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a argumentat judecătorul fondului.

Astfel de afirmaţii şi critici nu sunt însă corecte şi nu pot fi primite.

Înalta Curte, în acord şi cu jurisprudenţa sa anterioară în materie şi desigur cu respectarea jurisprudenţei CEDO, la care a făcut ample referiri şi judecătorul fondului, arată că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, contrar celor arătate de recurent, a realizat o analiză a actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor sus arătate indicate.

Astfel, în mod efectiv, instanţa de fond nu a cenzurat evaluarea psihologică şi nici nu s-a substituit comisiilor de specialitate, demonstrând însă, prin analiza probatoriului administrat, insuficienta motivare a rapoartelor de examinare psihologică şi respectiv arbitrariul, derivând din lipsa de transparenţă, de deplină credibilitate şi de egalitate în ceea ce priveşte examinarea la care a fost supus reclamantul.

În acest sens, elocvente sunt şi în opinia Înaltei Curţi aspectele probate în cauză prin înscrisurile depuse la dosar necontestate de altfel nici de recurent, în sensul că raportul psihologic întocmit reclamantului în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit în urma reexaminării psihologice, chiar şi în ceea ce priveşte semnele de punctuaţie.

Mai mult, cele două rapoarte întocmite în cazul reclamantului intimat sunt absolut identice cu cele ale unui alt candidat (P.C.) de asemenea respins în acel an (dar admis la acelaşi tip de testare în anul următor), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul folosirii sistemului copy-paste, în condiţiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ 1000 de întrebări şi enunţuri, cu mai multe variante de răspuns.

Mai mult, aspectele ce ţin de deplina veridicitate, legitim invocate, în condiţiile în care rapoartele de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului cuprind exclusiv aspecte negative de personalitate, fără nicio referire la trecutul profesional al acestuia, au fost judicios valorificate de prima instanţă, în contextul probatoriului administrat cu expertiza de specialitate, fără însă a se realiza o substituire de competenţe, astfel cum a susţinut recurentul.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază, în contextul factual al cauzei şi raportat la toate circumstanţele demonstrate prin probatoriul în mod legal administrat şi amplu analizat, că arbitrariul, în mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a fost supus reclamantul-intimat este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura în ceea ce-l priveşte, care în mod direct atrage şi nelegalitatea actului ce s-a fundamentat pe o atare examinare.

În contextul analizării prezentului recurs şi reevaluând întregul material probator al cauzei dar şi cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte reaminteşte principiile dezvoltate în jurisprudenţa comunitară incidente în cauză, potrivit cu care, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării.

Mai mult, privită în mod evident ca o garanţie împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, cum este şi cazul în speţă, astfel că reglementarea în detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i priveşte pe candidaţii declaraţi respinşi, a formei şi/sau conţinutului unui atare raport, poate fi avută în vedere, de lege ferenda, de către autoritatea recurentă.

Concluzionând, Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. să admită recursul şi să modifice hotărârea atacată numai în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate, urmând a fi păstrate toate celelalte dispoziţii privitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 2212 din 1 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge ca neîntemeiate excepţiile de nelegalitate ale dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, a Hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august – septembrie 2012 şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2014.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina