fbpx

Motivarea respingerii cererii avocatului Cuculis împotriva jurnalistului Bot: ”toate prejudiciile de imagine aduse sunt justificate”

Instanța: ”Dacă jurnalistul urmărește un interes legitim, libertatea de exprimare a acestuia este mult mai mare față de alte categorii de persoane (…) În contrast, reclamantul în calitate de avocat nu are aceeași libertate de exprimare”

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21.07.2021, reclamanții Cuculis Adrian Călin și Societatea Civilă de Avocati „Cuculis & Asociatii în contradictoriu cu pârâtul Bot Augustin Mălin a solicitat instanței emiterea unei cererii de ordonanță președințială precum și constatarea comiterii de către pârât a unor fapte ilicite prin utilizarea cu rea-credință a numelui, imaginii și vocii reclamantului, respectiv prin asocierea persoanei reclamantului cu diverse cauze penale, ori cu alte fapte de care nu mă fac nicicum vinovat; obligarea pârâtului să înceteze comiterea de fapte ilicite, respectiv să elimine/să retragă articolele privind numele sau persoana subsemnatului, prin care sunt comise fapte ilicite la adresa subsemnatului, respectiv asupra demnității, onoarei, imaginii, prestanței și renumelui meu, regăsite la următoarele link-uri, dar și în multe alte postări sau comentarii ale pârâtului; obligarea pârâtului să se abțină din a mai publica pe orice fel de canale de comunicare în masă articole privind numele sau persoana subsemnatului, care conduc la o prejudiciere a imaginii și renumelui subsemnatului, în orice calitate, personală sau profesională; obligarea pârâtului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Cererea avocatului Cuculis a fost respinsă, instanța reținând următoarele:

”Conform art.997 din Codul de Procedură Civilă „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că în data de 29.06.2021 reclamantul Cuculis Adrian Călin, prin intermediul rețelelor de socializare (FACEBOOK), a publicat un mesaj de nemulțumire adresat Primarului General al Municipiului București față de activitatea de deratizare care a avut loc în municipiul București deoarece autoturismul proprietatea reclamantei SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI „CUCULIS & ASOCIAȚII” a fost avariat de șobolani. Ulterior, pentru discutarea acestui incident, reclamantul Cuculis Adrian Călin a fost invitat la diverse emisiuni de televiziune și a efectuat o transmisiune video proprie prin intermediul rețelelor de socializare.

În data de 04.07.2021, pârâtul a publicat un răspuns scris pe aceleași rețele de socializare, iar apoi a difuzat o transmisiune video care a fost reluată și pe platforma YOUTUBE.

Conform art.30 din Constituția României „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implica și libertatea de a înființa publicații. (4) Nici o publicație nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publică sursa finanțării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

Trebuie menționat că până în prezent nu există niciun act normativ special care să sancționeze delictele de presă deoarece legiuitorul a înțeles importanța demersului jurnalistic pentru conservarea regimului democratic.

Conform art.255 alin.1 și 3 din Codul Civil „(1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii … (3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile”.

Din înscrisurile depuse de pârât și din înregistrările video menționate în cererea introductivă rezultă că acesta are calitatea de jurnalist, iar textele publicate și materialele video difuzate sunt în scopul demersului jurnalistic.

Reclamanții invocă faptul că afirmațiile „figurant permanent”, „figurantul MUCulis”, „figuranții România Tv rec la hărțuire de tip interlop”, „în numele lui Cuculis a încercat o intimidare puerilă” îndeplinesc condițiile pentru a putea fi calificate ca fiind fapte ilicite și aduc atingere imaginii personale și celei profesionale.

Instanța de judecată constată că reclamanții nu au făcut dovada vreunui prejudiciu nejustificat, grav sau nu, astfel cum impune imperativ prevederile art.255 alin.3 din Codul Civil.

În afara de a menționa pur declarativ că aceste afirmații aduc atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamanților, aceștia nu au precizat în concret care este prejudiciul adus drepturilor reclamanților și nici modalitatea de cuantificare a prejudiciului.

Contrar supoziției menționate de reclamanți în cererea introductivă (fila 6 verso alin.2) cuvântul „figurant” nu dezvoltă în niciun sens acceptat că o persoană a avut o înțelegere prealabilă și ascunsă cu televiziunea la care este invitat. (…)

Afirmația „avocatul cu șobolani” are caracter peiorativ și derivă tocmai din faptul că reclamantul este invitat frecvent la emisiuni de televiziune iar acest subiect a fost foarte mediatizat. Ori, câtă vreme se conturează un interes legitim, jurnalistului îi este permis să aducă în mod repetat afirmații cu caracter peiorativ aceleași persoane.

Reclamantul Cuculis Adrian susține că publicarea textului din data de 29.06.2021 a fost făcută în calitate de persoană privată și nu în calitate de avocat.

Prin Decizia nr.4546/27.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație s-a reținut că rețeaua de socializare Facebook este spațiu public, indiferent dacă publicarea textului se face de către o persoană de ordin privat sau public.

Instanța de judecată constată că speranța unei persoane ca reacția populară la ieșirea sa în spațiu public să fie lipsită de conotații negative este una himerică și lipsită de orice fundament, indiferent de circumstanțe.

Conform art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Prin Decizia din cauza Lingens contra Austriei din 08.07.1986 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ …Curtea reafirmă că libertatea de exprimare, garantată de articolul 10 paragraful 1, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți demo­cratice și una din cerințele prioritare ale progresului societății și împlinirilor personale. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acoperă nu numai „informațiile” și „ideile” primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu există „societate democratică …”.

Cu alte cuvinte, dacă jurnalistul urmărește un interes legitim, libertatea de exprimare a acestuia este mult mai mare față de alte categorii de persoane. În situația de față, după cum rezultă din înregistrările video la care fac trimitere chiar reclamanții, pârâtul dorește ca publicul să fie corect informat.

În contrast, reclamantul în calitate de avocat nu are aceeași libertate de exprimare (cauza Coutant contra Franței din 24.01.2008). Deși reclamantul încearcă să delimiteze manifestarea sa publică ca persoană privată de calitatea sa de avocat, instanța de judecată constată că pentru discutarea acestui subiect reclamantul a fost invitat la televiziune în calitate de avocat (după cum rezultă din titlul emisiunii), s-a filmat la sediul profesional cu roba de avocat alături și a difuzat o înregistrare video pe acest subiect de pe contul societății de avocați. Din planșele fotografice depuse de pârât la termenul de judecată din data de 14.09.2021 rezultă că reclamantul este invitat frecvent la emisiuni de televiziune în calitate de specialist și nu în calitate de simplă persoană privată. Astfel, există o strânsă legătură între expunerea mediatică de care a beneficiat persoana fizică a reclamantului pentru acest subiect și calitatea sa profesională.

Mai mult, instanța de judecată constată că întreg conflictul dintre părți are coloratură politică de vreme ce reclamantul a încercat prin manifestările sale să aducă critici unor persoane politice, respectiv Primarul General al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 București (unul fost membru al unei formațiuni politice iar altul este membru actual al aceleași formațiuni), în timp ce pârâtul a criticat persoanele care controlează două posturi de televiziune, persoane cu simpatii politice pentru partide adverse. Ori, conform aceleași Decizii din cauza Lingens contra Austriei „Libertatea presei este unul din cele mai eficiente mijloace prin care publicul află și își formează opinii despre ideile și atitudinile conducătorilor politici. în sens larg, libertatea dezbaterii politice este esența conceptului de societate democratică, concept care domină Convenția în întregul său. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt și fapta, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță. Indubitabil, articolul 10 paragraful 2 conferă reputației altora – cu alte cuvinte, tuturor per­soanelor – dreptul de a fi protejată, iar această protecție include și politicienii, chiar și atunci când aceștia nu acționează în nume propriu; dar, în astfel de cazuri, cerințele acestei protecții trebuie cântărite cu interesele dezbaterii libere a chestiunilor politice”.

Chiar dacă reclamantul nu este om politic, când părțile se angajează într-un conflict verbal de natură politică/jurnalistică în mai multe rânduri prin intermediul mass-media, limitele libertății de exprimare se dilată, sub ceea ce îi se poate adresa unui om politic dar mai mult decât ceea ce i se poate adresa unei simple persoane private. De altfel, instanța de judecată constată că reclamantul a fost cel care inițial a stabilit „regulile” acestui dialog de la distanță deoarece mesajul publicat în data de 29.06.2021 are un „ton” zeflemist pentru ca apoi părțile să înceapă să se parodieze reciproc prin scrierea greșită a numelui.

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamantul urmărește să aibă o expunerea mediatică intensă. Chiar și ieșirea publică în calitate de simplă persoană privată are un scop determinat. Însă, dreptul pârâtului de a contrazice sau de a parodia reclamantul, câtă vreme se urmărește un scop jurnalistic legitim, nu poate fi cenzurat.

Cu titlu de exemplu, pentru a se sublinia diferențele dintre limitele libertății de exprimare, fără a lua în considerarea calitate procesuală a părților, pârâtul în calitate de jurnalist are dreptul să adreseze afirmații peiorative la adresa judecătorului pentru soluția pronunțată în dosarul de față, în timp ce reclamantul în calitate de avocat nu are același drept.

Spre deosebire de norma generală prevăzută de art.997 din Codul de Procedură Civilă care prevede condiției existenței unei stări de pericol pentru păstrarea unui drept, în cazul atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale prin intermediul presei este necesară dovedirea existenței prejudiciului grav și nejustificat conform art.255 alin.1 și 3 din Codul Civil.

În concluzie, instanța de judecată nu numai că nu reține caracterul grav al prejudiciului adus reclamanților, dar se constată că toate prejudiciile de imagine aduse sunt justificate prin prisma interesului jurnalistic urmărit.”, se arată în motivarea sentinței.

Comments

comentarii

Cinci persoane au murit într-un accident produs de un microbuz românesc pe autostrada M1 din Ungaria.... Citește mai mult
Pompierii din cadrului Aeroportului Internațional „Avram Iancu” din Cluj sunt adevărați eroi, după ce în ultima săptămână au evitat un adevărat dezastru.... Citește mai mult
CFR Cluj se confruntă cu probleme financiare și încearcă să amâne plata salariilor pentru ultimele două luni.... Citește mai mult
Ministrul interimar al Muncii, Raluca Turcan, a declarat că pentru cei care lucrează în instituțiile publice, certificatul verde ar trebui să fie obligatoriu pentru a avea acces în clădire.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!