Judecătoriii Curții de Apel București explică în motivarea deciziei de ce au optat pentru achitarea fostului polițist Dan Hosu, decedat în februarie, și nu pentru încetarea procesului față de defunct.
Judecătoarele CAB Sabina-Daniela Adomnitei si Liana-Nicoleta Arsenie l-au achitat post-mortem pe Hosu pentru faptele de instigare la accesarea ilegala a unui sistem informatic si instigare la folosirea de informatii nedestinate publicitatii, pentru care politistul fusese condamnat la fond la 3 ani de inchisoare cu suspendare, CAB mentinand achitarea primei instante pentru trafic de influenta si dare de mita. Judecatoarea Claudia Jderu a fost de acord cu achitarea luiHosu pentru faptele de coruptie, dar a facut opinie separata in sensul incetarii procesului penal pe motiv de deces pentru cele doua instigari, notează Luju.ro
Extras din motivare: ”Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, conform art.417 alin.2 Cod procedura penala, Curtea, in urma propriei analize efectuate asupra cauzei, in conformitate cu dispozitiile art.420 alin.8 Cod procedura penala, retine urmatoarele:
Cu caracter prioritar, Curtea constata ca la data de 03.02.2023 a intervenit decesul apelantului-inculpat Hosu Dan, potrivit extrasului din registrul de deces pentru uz oficial aflat la fila 195 din volumul 2 al dosarului instantei de apel. Momentul decesului este ulterior momentului finalizarii cercetarii judecatoresti in fata instantei de apel, la data de 11.10.2022, potrivit incheierii de sedinta de la acel termen (fila 149 vol.2 al dosarului instantei de apel), situatie ce impune analiza posibilitatii pronuntarii unei eventuale solutii de achitare solicitate de apelantul inculpat defunct prin apelul formulat, si nu a unei solutie de incetare a procesului penal, ca urmare a decesului inculpatului, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
Procesul penal parcurge mai multe etape, caracterizate prin nivele diferite ale probarii vinovatiei persoanelor acuzate de savarsirea unor fapte de natura penala, de la suspiciune rezonabila la dovedirea vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila. Acest parcurs debuteaza cu existenta unor suspiciuni rezonabile ca persoana in cauza a savarsit o infractiune – suspiciuni a caror constatare ii confera respectivei persoane calitatea de suspect – si continua cu formarea, pe baza probelor administrate, a unei presupuneri rezonabile ca persoana avuta in vedere a savarsit o infractiune, etapa ce determina punerea in miscare a actiunii penale, conform prevederilor art. 15 C.proc.pen., si dobandirea calitatii de inculpat. In fine, calitatea de condamnat poate fi stabilita pe baza unor probe din care sa rezulte, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat.
In ipoteza incidentei cauzei de impiedicare a continuarii exercitarii actiunii penale a decesului inculpatului prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. organul judiciar nu poate continua administrarea de probe in vederea solutionarii actiunii penale in sensul art. 18 C.proc.pen. in conditiile in care titularul dreptului de a cere continuarea procesului penal este chiar suspectul sau inculpatul. Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 212 din 2 iunie 2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 si ale art. 25 alin. (5) C.proc.pen., publicata in Monitorul Oficial nr. 589 din 6 iulie 2020 a fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate invocata retinandu-se ca mostenitorii legali ai inculpatului decedat, pe de o parte, si suspectul si inculpatul, pe de alta parte, se afla in situatii juridice diferite, sub aspectul interesului procesual de a solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 C.proc.pen.. Aceasta diferenta este generata atat de existenta, in privinta celor din urma, cel putin a unor suspiciuni rezonabile referitoare la savarsirea de catre acestia a unor fapte prevazute de legea penala, rezultate din probele administrate in cauza, cat si de caracterul personal al raspunderii penale, potrivit caruia poate fi angajata doar raspunderea penala a celui/celor care a/au participat la savarsirea unei infractiuni in calitate de autor, instigator sau complice. Or, aceasta diferenta este de natura sa justifice acordarea de catre legiuitor a unui regim juridic diferit in privinta dreptului prevazut prin textul criticat, fara ca prin aceasta sa fie incalcate exigentele dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1).
Nu s-ar putea sustine in mod convingator nici existenta unei ordini de prioritate intre cauzele de impiedicare a continuarii exercitarii actiunii penale determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept (art. 16 alin. (1) lit. a) – d) C.proc.pen.) fata de cele determinate de lipsa de obiect a actiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) – j) C.proc.pen.) in conditiile in care solutionarea pe fond a actiunii penale exercitate fata de inculpatul defunct presupune administrarea probatoriului anterior decesului inculpatului de catre instanta de control judiciar, situatie premisa existenta in cauza astfel cum s-a mentionat anterior.
In consecinta, pronuntarea unor solutii de achitare astfel cum s-a solicitat de catre apelantul inculpat defunct Hosu Dan prin apelul formulat in cauza raportat la cele doua infractiuni pentru care au fost pronuntate solutii de condamnare de catre prima instanta de judecata este posibila chiar in conditiile decesului acestuia.”