Acasă » EXAMENE-CONCURSURI » Motivarea contestației admise la baremul disciplinei drept civil de la testul grilă – admitere INM 2019

Motivarea contestației admise la baremul disciplinei drept civil de la testul grilă – admitere INM 2019

CSM a publicat procesele verbale de soluționare a contestațiilor la barem la cele patru discpline de la testul grilă din cadrul concursului de admitere la INM, ce se desfășoară în perioada septembrie 2019 – februarie 2020.

Din procesele verbale am extras motivarea singurei contestații admise din toate materiile, aceasta fiind la drept civil. Întrebarea și răspunsurile în discuție sunt următoarele:

Spre deosebire de cesiunea de creanță cu titlu gratuit, în cazul cesiunii cu titlu oneros:

A. contractul nu trebuie să îmbrace forma scrisă, ad validitatem;

B. cesionarul devine creditorul debitorului cedat pentru valoarea nominală a creanței cedate;

C. cesionarul dobândește toate accesoriile creanței cedate.

Răspunsul din barem era A.

În urma contestațiilor, întrebarea a fost anulată și s-a acordat punctul aferent tuturor candidaților.

Întrebarea 15 din grila G1 (8-G2; 21-G3, 6-G4) a fost contestată de 4 candidaţi.

În procesul verbal de soluționare a contestațiilor la barem la drept civil se arată:

”În motivare, în esenţă, toţi candidaţii arată că cesiunea de creanţă cu titlu gratuit trebuie încheiată în formă autentică, ad validitatem, forma scrisă nefiind suficientă, de aceea varianta a) se impune a fi tratată, în aceste condiţii, ca variantă falsă.

Contestaţia este fondată. Întradevăr, cesiunea de creanţă cu titlu gratuit trebuie incheiată ad validitatem în formă autentică (art. 1567 alin. 2 raportat la art. 1011 alin. 1 C. civ.) .

in analiza contestaţiei este important de observat că afirmaţia de verificat de către candidaţi a fost centrată pe analiza formei cerute de lege („trebuie” încheiat) pentru cele două forme ale cesiunii de creanță.

Drept consecinţă destinatarul întrebării grilă era în mod rezonabil îndreptăţit să inţeleagă că grila afirma (şi deci verifica informaţia- cunoştinţă) că forma cerută de lege („trebuie”), ad validitatem, este forma scrisă. Deşi forma autentică este o specie a formei scrise, cele două varietăţi de formă, analizate drept condiţii de validitate ale actului juridic civil, sunt distincte şi se opun una alteia, pentru că legea prevede uneori că actul juridic trebuie să îmbrace, ad validitatem, formă scrisă, iar în alte cazuri forma cerută de lege, ad validitatem, este forma autentică.

Aşa stând lucrurile, câtă vreme varianta grilei contestate îşi propusese să ilustreze o deosebire între cei doi termeni ai comparaţiei (prin definiţie afirmaţia fiind adevărată în raport de primul termen şi falsă faţă de al doilea), prima afirmaţie fiind şi ea falsă, aşa cum am văzut mai sus, nu mai poate fi susţinută existenţa deosebirii afirmate, dintre cei doi termeni ai comparaţiei. Pe cale de consecinţă, neexistând o astfel de deosebire, varianta a) trebuie considerată falsă.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina