CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorul care l-a condamnat pe tânărul Vlad Pascu la 10 ani închisoare pentru accidentul 2 Mai arată în motivare că vina îi revine acestuia în exclusivitate, în condițiile în care avocatulă său a invocat că într-o măsură accidentul s-ar fi produs și din cauza victimelor care mergeau pe carosabil. Atât avocații lui Pascu, cât și părinții studenților uciși în accident au atacat sentința cu apel.
Judecătorul a constatat că inculpatul a fost conștient că a fost implicat într-un accident rutier, dar a decis să își continue deplasarea fără a opri, fără a verifica starea victimelor și fără a sesiza autoritățile. Mai mult, instanța a subliniat că inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapt considerat o circumstanță agravantă .
În cadrul procesului, inculpatul a încercat să invoce o culpă a victimelor, susținând că acestea nu ar fi circulat regulamentar. Instanța a respins această apărare, considerând-o neîntemeiată și lipsită de relevanță în raport cu faptele.
”Instanța constată că îi revine în exclusivitate inculpatului culpa producerii accidentului rutier ce a avut drept consecințe uciderea victimelor (….) și vătămarea corporală a părților civile (..) și nu au fost determinate din probele administrate elemente care să contureze o eventuală culpă comună, care să fi determinat într-o anumită măsură la rândul său aceste urmări.
Astfel, împrejurarea invocată de inculpat prin apărător în sensul că într-o anumită măsură accidentul s-ar fi datorat și faptului că pietonii nu circulau regulamentar, reprezentând un pericol pasiv, nu este întemeiată.
Este real că, potrivit disp. art. 72 din OUG nr. 195/2002, ”pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte, pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părţii carosabile, în direcţia lor de mers”.
Cu toate acestea, instanța observă că, în premomentul accidentului, înainte de a ajunge la locul producerii acestuia, pietonii s-au deplasat pe trotuarul amenajat între localitățile Vama Veche și 2 Mai, pe sensul de mers dinspre Vama Veche către 2 Mai, pe partea dreaptă, întrucât numai pe acea parte este amplasat un trotuar; la un moment dat, ajungând la capătul trotuarului, au continuat drumul pe partea dreaptă, însă nu pe carosabil, ci pe acostament și nu aveau posibilitatea obiectivă de a traversa drumul, la terminarea trotuarului, pentru a merge pe partea stângă, neavând la îndemână o trecere de pietoni în acest sens iar condițiile de vizibilitate erau reduse, traversarea unui drum național în aceste condiții fiind în mod vădit o acțiune nepermisă și periculoasă și chiar interzisă expres de disp. art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. Prin urmare, nu exista o altă modalitate de a se deplasa în zona respectivă, ca pietoni, alta decât aceea pe care au urmat-o în premomentul accidentului rutier.
Aceste concluzii sunt întărite și de cele reținute de expertul auto în raportul de expertiză depus la dosarul de urmărire penală, în care a indicat: ”reținem că, pe partea stângă a DN39, pe sensul de mers Vama Veche spre 2 Mai, avem acostamentul de lângă carosabil acoperit cu iarbă, terminându-se lateral cu spațiu verde” – filele 722 – 723, dar și faptul că ”pietonii se deplasau pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, deplasându-se în continuarea unui trotuar, acostamentul din partea stângă fiind acoperit cu iarbă.”- fila 723 vol. IV dup.
Nici faptul că rapoartele de necropsie au depistat prezența unei concentrații de alcool în sângele sau urina victimelor nu este relevant pentru a se reține o culpă în sarcina acestora, câtă vreme consumul de alcool nu este interzis pietonilor și acest aspect nu a avut nicio legătură cu producerea accidentului rutier căruia i-au căzut victime, câtă vreme nu i-a determinat să adopte vreo conduită contrară normelor de circulație rutieră, așa cum s-a arătat anterior.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.338 alin.1 Cod penal Cod penal, s-a realizat prin activitatea inculpatului care la data de 19.08.2023, ulterior accidentului rutier produs în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare B 107 MBZ, dinspre localitatea Vama Veche spre localitatea 2 Mai, jud. Constanța, cu o viteză superioară celei legale, de 102,86 km/h, peste limita legală, şi aflându-se sub influența substanțelor psihoactive, într-o zonă semnalizată cu indicatorul „curbă deosebit de periculoasă” (panouri succesive), după ce i-a acroșat pe numiţii (….), producând uciderea primelor două persoane și vătămarea corporală a celorlalte trei, nu a oprit autovehiculul, a continuat deplasarea circa 50 de metri, după care a oprit pentru scurt timp, însă nu a revenit la faţa locului, ci a întors maşina spre localitatea Vama Veche , fiind depistat la intrarea în această localitate de către un echipaj de jandarmi şi poliţişti, ce fusese alertat cu privire la evenimentul rutier.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, intenţia inculpatului rezultă din împrejurarea că, deşi a fost conștient de împrejurarea că a fost implicat într-un accident rutier, că a avut loc un impact, a decis totuşi să își continue deplasarea fără a opri și a se preocupa de urmările evenimentului rutier pe care l-a produs.
Față de considerentele anterior expuse, instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reţinute în sarcina inculpatului există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul fiind răsturnată prin probe certe, astfel cum impun dispoziţiile art. 396 alin.2 Cod procedură penală, astfel că sunt întrunite condiţiile legale pentru condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Tot astfel, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Astfel, legiuitorul însuşi a considerat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social generic şi care rezultă din limitele de pedeapsă reglementate de art.192 alin. 1, 2 şi 3, art. 196 alin.1, 2, 3 şi 4 Cod penal, art. 336 alin.2 Cod penal, art.338 alin.1 Cod penal.
Potrivit disp. art. 192 alin.1, 2 și 3 Cod penal, (1)Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (3)dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
Prin urmare, instanța constată că limitele de pedeapsă aplicabile potrivit alineatului 3 al acestei infracțiuni sunt reglementate între 3 ani și 10 ani și 6 luni închisoare, însă după aplicarea reducerii cu o treime în baza disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, acestea se situează între 2 ani închisoare și 7 ani închisoare.
(…..)
Faptele săvârşite de inculpat prezintă şi un grad de pericol social concret sporit întrucât conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, sub influența substanțelor psihoactive, neadaptarea conduitei la volan condiţiilor de drum, depăşirea vitezei legale, toate acestea au avut drept consecinţă producerea unui eveniment rutier care a pus în pericol real siguranţa traficului rutier şi s-a soldat cu uciderea a două persoane și cu vătămarea corporală a altor trei.
Pericolul social concret al faptelor săvârşite de către inculpat rezultă astfel atât din raportarea la condiţiile în care au fost comise, respectiv pe fondul încălcării prevederilor art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cu care participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private, art. 48 din OUG nr. 195/2002, potrivit cu care conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, şi art. 121 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, potrivit cu care conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare, cât şi din raportarea la substanțele psihoactive sub influența cărora se afla şi la urmările produse, deosebit de grave, respectiv decesul a două persoane şi vătămarea corporală a altor trei.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanţa va ţine seama însă şi de persoana acestuia, de atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, când a manifestat regret faţă de consecinţele evenimentului rutier, dar şi de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
Recunoaşterea faptelor şi datele care conturează imaginea favorabilă a inculpatului în familie, precum și achitarea de către acesta a daunelor materiale pretinse de părțile civile nu vor fi reţinute însă ca circumstanţe atenuante judiciare așa cum s-a solicitat, întrucât aceste împrejurări, date fiind modul şi împrejurările comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, urmarea infracţiunilor şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal, nu au relevanţa si consistenţa unor date care să atenueze răspunderea penală. Astfel, dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal prevăd că ”(2)Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare: a)eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii”, însă plata voluntară a despăgubirilor materiale solicitate de părțile civile nu este apreciată de instanță ca fiind de natură să înlăture sau să diminueze consecințele infracțiunii și astfel să fie considerată circumstanță atenuantă, câtă vreme practic în acest mod s-au acoperit în esență cheltuielile efectuate de părțile civile pentru înmormântarea victimelor și cheltuielile medicale, în cazul celor vătămate, dar acest aspect nu este de natură înlăture sau să atenueze urmările extrem de grave ale accidentului, suportate de victime, concretizate prin pierderea de vieți omenești și vătămarea sănătății și integrității corporale și este în realitate o modalitate de recunoaștere de către inculpat a obligațiilor civile ce îi revin în sarcină ca urmare a producerii din culpa sa a evenimentului rutier.
Deși inculpatul Pascu Matei Vlad nu a mai fost anterior condamnat penal, este tânăr și provine dintr-o familie cu posibilități materiale, și se poate presupune că ar putea fi sprijinit pe viitor pentru a nu mai comite alte fapte prevăzute de legea penală, deși, așa cum a arătat atât în fața instanței cât și prin memoriul depus la dosar, regretă sincer comiterea faptelor și consecințele acestora, care și lui i-au schimbat viața începând cu acel moment, instanța nu poate pune mai presus interesele sale, pe care el însuși le-a neglijat în momentul comiterii faptelor, în detrimentul intereselor părților civile, care au fost implicate fără vină în accidentul rutier descris anterior sau au suferit consecințele acestuia, accident soldat cu urmări extrem de grave, decesul a două victime și rănirea altor trei.
În consecință, faţă de ansamblul considerentelor anterior expuse, instanţa apreciază că o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, alin.2 și alin. 3 Cod penal, o pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, o pedeapsă de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 2 Cod penal și o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal sunt suficiente şi de natură a-l reeduca pe inculpat şi de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispoziţiilor legii penale edictate în vederea asigurării siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, dar şi pentru atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei.”, se arată în motivare.
