fbpx

Motivarea condamnării clujeanului care a tușit spre un polițist local

Clujust vă prezintă motivarea condamnării la 6 luni închisoare cu suspendare a unui tânăr de 20 de ani, care a tușit intenționat spre un polițist local din Cluj-Napoca în plină stare de urgență.

Prin Sentința penală nr. 298/2020, instanța a confirmat acordul de recunoșatere a vinovăției încheiat între inculpat și parchet. În motivarea din care redăm mai jos este lăudat modul în care a acționat polițistul local și se arată că este justificata pedeapsa de 6 luni cu suspendare deoarece inculpatul era în stare avansată de ebrietate, nu a fost infectat cu COVID-19, nu are antecedente și a recunoscut fapta.

SITUAȚIA DE FAPT

Astfel, în mod corect s-a reținut de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca situația de fapt , conform probelor administrate în cursul urmăririi penale, după cum urmează:

Persoana vătămată B.I.G este polițist local în cadrul Direcției Generale Poliția Locală Cluj-Napoca însă, ca urmare a prevederilor art. 1 din Anexa nr. 1 a Decretului Președintelui României nr. 195/16.03.2020, prin care s-a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile, în data de 28.03.2020 își desfășura activitatea la nivelul Poliției mun. Cluj-Napoca – Secția 6, în cadrul unei patrule din a cărei componență făcea parte și martorul S.T..

În acest context, în jurul orei 23:30, polițiștii au fost sesizați cu privire la faptul că în interiorul UPU Cluj-Napoca se afla o persoană recalcitrantă, motiv pentru care s-au deplasat la unitatea medicală atît echipajul de poliție format din B.I G și S.T, cît și echipajul format din polițiștii F.F și K.I.

Ajunși la UPU , polițiștii au fost informați de cadrele medicale și martorul R:R că inculpatul B.I a fost adus de un echipaj SMURD în cadrul UPU Cluj-Napoca, întrucît suferise anumite leziuni în zona capului, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în timp ce se afla în locuință, însă, ajuns la UPU , acesta a abordat un comportament necooperant cu cadrele medicale, cărora le comunica că „ nu discută cu ele ” sau că „ el le plătește pe ele ”, după un timp spunîndu-le acestora și că este infectat cu boala COVID-19, fapt pentru care le va infecta și pe ele.

În continuare, polițiștii au purtat mai multe discuții în fața UPU cu inculpatul B.I. (care refuza să coopereze cu polițiștii și li se adresa „la mișto” acestora) pentru a stabili împrejurările în care acesta ar fi ajuns să se infecteze cu COVID-19, așa cum afirma, însă, la un moment dat, în timp ce polițiștii așteptau în fața UPU (unde se aflau mai multe dar și B I.) să li se transmită de către superiori ce măsuri trebuiau luate față de B_, acesta din urmă le-a comunicat că pleacă din acel loc, fapt pentru care s-a îndreptat spre gangul care asigură accesul din UPU în această stradă.

În aceste împrejurări, polițiștii au plecat după el, pentru a-l împiedica să părăsească zona, primul care a ajuns în proximitatea sa fiind persoana vătămată B.I.G însă, atunci cînd polițistul local a ajuns lîngă inculpatul B acesta și-a dat masca jos și a tușit în mod intenționat spre B., fapt care l-a determinat pe acesta din urmă să se retragă ușor în spate. Imediat, polițistul F. a folosit sprayul din dotare și, cu ajutorul martorului R.S, s-a reușit încătușarea lui B.I, care a fost introdus într-o încăpere din UPU. Aici, inculpatul și-a continuat comportamentul inadecvat, în sensul că și-a scos din nou branula pe care i-au pus-o medicii și a aruncat cu un recipient în care urinase prin încăperea respectivă, fapt ce a impus reîncătușarea sa.

Ulterior sosirii ambulanței destinate transportului persoanelor infectate cu COVID-19 la UPU , B.I. a fost condus la Spitalul Clinic de Boli Infecționase Cluj-Napoca, de unde, după consultarea sa, i s-a permis să plece acasă întrucît nu prezenta simptome, caz a persoanelor infectate cu COVID- 19. A doua zi, 29.03.2020, atît inculpatul B.I. cît și cei patru polițiști au fost testați pentru a se stabili dacă sunt ori nu infectați cu virusul  însă rezultatele au fost negative.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul B.I. a declarat că nu își amintește ce activități a întreprins în timp ce se afla la UPU Cluj-Napoca, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla, însă a precizat că regretă cele întîmplate. 

ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTEI

Fapta inculpatului B:I. care, la data de 28.03.2020, în jurul orei 23:30, în timp ce polițistul local B.I.G încerca să împiedice plecarea sa din UPU Cluj-Napoca, l-a amenințat pe acesta cu  bolii infectocontagioase COVID-19, prin tușirea intenționată, după înlăturarea măștii de protecție, în direcția feței acestuia, de la o distanță de aproximativ 1 – 2 m , cauzîndu-i, astfel, o stare de temere polițistului local, care s-a oprit și s-a retras ușor în spate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp rap. la art. 206 alin. 1 Cp.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de mai sus, elementul material constă în acțiunea de amenințare săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ( polițist ), aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. Astfel, acțiunea inculpatului de a-și da jos masca de protecție și de a tuși intenționat spre agentul de poliție în scopul împiedicării acestuia de a-l opri să părăsească zona, de natură să îi cauzeze o stare de temere prin infectarea virusul COVID-19, realizează elementul material al acestei infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 206 alin. 1 C.pen., infracțiunea de amenințare absorbită legal în infracțiunea de ultraj, constă în fapta unei persoane de a amenința victima cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare, dacă este de natură să îi producă o temer e. În speță, inculpatul a comunicat cadrelor medicale și agenților de poliție prezenți la fața locului că este infectat cu virusul Covid-19, aspect cunoscut așadar de toate persoanele. În acest context, încercând să îl împiedice pe inculpat să părăsească zona, agentul de poliție s-a apropiat de acesta, iar inculpatul și-a dat jos masca de protecție și a început să tușească spre persoana vătămată, care s-a oprit și s-a retras ușor în spate. Întrucât amenințarea poate fi comisă și implicit, tușirea intenționată a inculpatului spre persoana vătămată, pentru a o împiedica să îl oprească, constituie o amenințare cu săvârșirea unei fapte păgubitoare, adică infectarea persoanei vătămate cu virusul . Aceasta, deoarece este îndeobște cunoscut faptul că transm iterea acestei boli infectocontagioase este posibilă prin tuse sau strănut, întrucât picăturile de salivă pot transmite virusul de la o distanță apropiată ( a se vedea și recomandările Ministerului Sătănății consemnate în procesul-verbal din 08.04.2020 – f. 61dup ).

Pentru a scoate în evidență întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, instanța apreciază că se poate pune semnul egalității între fapta inculpatului de a tuși spre persoana vătămată și o faptă ipotetică de a ridica pumnul spre o persoană în scopul determinării acesteia să se retragă, această din urmă faptă constituind o amenințare cu lovirea acesteia. În speță, inculpatul nu a procedat direct la „ lovirea “, adică infectarea victimei, care oricum nu era certă, ci la amenințarea cu „ lovirea “, adică la amenințarea cu infectarea acesteia.

Faptul că acțiunea inculpatului era de natură să îi provoace persoanei vătămate o temere este de ordinul evidentului, fiind de notorietate panica creată la nivel mondial în contextul pandemiei și a posibilității de infectare cu virusul . De altfel, rezultă și din declarațiile agenților de poliție audiați în cauză că în momentul în care au aflat că inculpatul ar fi infectat, au luat legătura cu conducerea poliției, pentru a li se comunica modul în care trebuie să procedeze, aspect care confirmă că posibilitatea de infectare creează o stare de temere. În speță, fapta inculpatului a fost nu numai de natură să îi provoace victimei o stare de temere, ci în concret i-a și provocat o asemenea temere, întrucât la momentul la care inculpatul a tușit spre agentul de poliție, acesta s-a oprit și s-a retras ușor în spate.

În ceea ce privește faptul că s-a dovedit în final că inculpatul nu era infectat cu virusul Covid-19, acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva tipicității infracțiunii.

În fine, persoana vătămată are calitatea de polițist, fiind prezent la fața locului în această calitate, iar în exercitarea atribuțiilor de serviciu a încercat să îl oprească pe inculpat să părăsească zona , moment la care inculpatul a săvârșit fapta de ultraj.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă în principal autorității, iar în secundar, libertății psihice a persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată există și rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective , inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, considerând în baza unor  anterioare că este infectat cu virusul Covid-19, urmărind de asemenea producerea rezultatului, întrucât și-a dat masca de protecție jos și a început să tușească spre agentul de poliție la momentul în care acesta s-a apropiat de el pentru a-l opri să părăsească zona.

Din cele expuse mai sus rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI

 Individualizarea judiciară a pedepsei a fost convenită de inculpat și Ministerul Public, aceasta manifestându-și acordul pentru următoarea modalitate de individualizare:

Condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp, rap. la art. 206 alin. 1.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cp rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp se interzice inculpatului B.I_, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 68 alin. 1 lit. b Cp.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp, se interzice inculpatului B.I, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 91 alin. 1 Cp, se dispune suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare, sub supraveghere, și se stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 Cp.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp, inculpatul B.I este obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri:

    a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

    b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

    c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

    d) să comunice schimbarea locului de muncă;

    e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cp, inculpatul B.I_ este obligat să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp, inculpatul  este obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria mun. Cluj-Napoca sau Primăria comunei Baciu.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp, inculpatului B.I. i se atrage atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Sub aspectul modalității de individualizare convenite,instanța reține că la aplicarea pedepsei, se au în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C .pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului , care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, fiind incidente și dispozițiile art. 480 alin. 4 C .proc.pen., față de încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.

În egală măsură, conform art. 485 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. instanța, analizând acordul, poate dispune respingerea acestuia dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului.

În speță, instanța apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord este legală și temeinică, în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului. În ceea ce privește circumstanțele reale de comitere a infracțiunii, reține că aceasta prezintă o gravitate suficient de ridicată, în contextul în care a fost declarată pe de o parte, starea de urgență, iar pe de altă parte, pandemia. În plus, fapta a fost săvârșită asupra unui polițist, persoană care, în virtutea calității sale, se află „în prima linie” în ceea ce privește asigurarea ordinii publice, având obligația de serviciu de a interveni ori de câte ori este necesar în acest scop, indiferent dacă persoanele cu care intră în contact sunt sau nu infectate, obligație pe care și-a îndeplinit-o la acel moment fără nicio reținere, fiind primul care a încercat să se apropie de inculpat pentru a-l împiedica să părăsească zona, în condițiile în care inculpatul era cel care avea o atitudine recalcitrantă și susținea că este infectat. Or, încercarea inculpatului de a-l opri pe agentul de poliție nu era la acel moment o simplă fantezie , întrucât inculpatul avea suficiente motive să creadă că era infectat cu virusul Covid-19 și, în pofida acestei credințe, a acționat direct împotriva persoanei vătămate, tușind spre aceasta.

Pe de altă parte, instanța are în vedere că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate, fiindu-i diminuată capacitatea de autocontrol, nu are antecedente penale, are un loc de muncă, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, a colaborat cu organele și a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, aspecte care sunt în măsură să justifice durata pedepseide 6 luni ) și executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate, iar dintre modalitățile de individualizare judiciară a pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apare ca fiind necesară, dar și suficientă, în raport cu gravitatea faptei și circumstanțele reale expuse mai sus. În plus, din perspectiva valorilor sociale protejate de norma penală, respectiv libertatea autoritatea publică și libertatea psihică, instanța are în vedere că libertatea psihică a fost afectată doar la momentul comiterii faptei, fără a avea consecințe sau implicații viitoare, astfel încât victima să rămână într-o stare continuă de temere.

Ținând cont de cele de mai sus, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul B.I .

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina