Motivare de respingere contestație în anulare: ”o atare decizie a Curții Constituționale nu poate fi considerată o probă”

Tribunalul Constanța a respins ca inadmisibila o contestatie in anulare a unui condamnat care a invocat deciziile CCR 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia raspunderii penale. Judecatorul a respins actiunea ca inadmisibilă, nu ca neintemeiată, motivând că nu intră sub incidența art. 426 lit. b din Codul de procedura penală ( când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal)

Extras din motivarea publicată de Luju.ro: „Ca motiv edictat in scris, dar si sustinut oral al contestatiei in anulare, este cel de la art.426 lit.b C.p.p., respectiv ca atunci ‘cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal’.

Acest caz de contestatie in anulare invocat (ca dealtfel niciun alt caz dintre cele de la art. 426 c.p.p., deoarece celelalte cazuri vorbesc despre calea de atac a apelului – la care condamnatul nu a mai ajuns, deoarece nu a mai declarat-o, iar cazul de la lit. ‘i’ este indiscutabil, deoarece nu exista o a doua hotarare pentru aceeasi fapta) nu este incident in cauza de fata, deoarece nu se poate pune problema unor probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal, asa cum cere legea, in mod limitativ si extrem de precis.

In concret, pentru a exista probe trebuie sa fie vorba de exemplu de existenta unui certificat de deces datat anterior hotararii de condamnare de care instanta sau instantele sa nu fi avut cunostinta sau vreo alta proba care sa ateste de exemplu o alta data a comiterii infractiunii, mult anterioara, care prin trecerea timpului sa fi determinat interventia prescriptiei raspunderii penale, tot cu titlu de exemplu, dar nicidecum o Decizie a Curtii Constitutionale (n.r. 358/2022), intervenita la 26 mai 2022, publicata in M. Of. nr. 565/09.06.2022, ca atare dupa data ramanerii definitive a sentintei penale nr.66/21.02.2022 a Tribunalului Constanta, in dosarul nr. 9503/118/2021, respectiv la 22.03.2022, prin neapelare.

Se constata si ca hotararea acum criticata a convenit condamnatului R.A., acesta neputand eluda aspectul ca a incheiat un acord de recunoastere a vinovatiei.

Apararea mai face vorbire si de prima decizie a Curtii Constitutionale (nr. 297/2018) referitoare la aceeasi problema – art. 155 alin. (1) C.p. –, insa trebuie remarcat ca intre momentul primei decizii si cea de a doua decizie, singurele care puteau aprecia acele aspecte erau doar instantele de judecata care au judecat cauza (acordul de recunoastere a vinovatiei), iar inculpatul, supus procedurii judiciare, putea invoca (dar nu a facut-o) prescriptia generala si putea solicita incetarea procesului penal, de asemenea neinvocata.

Cazurile de contestatie in anulare sunt strict reglementate de leguitor, iar o atare situatie – intervenirea unei decizii a Curtii Constitutionale – nu este prevazuta nicicum la art.426 C.p.p., ca atare nu se poate adauga la lege, iar o atare decizie a Curtii Constitutionale nu poate fi considerata o proba, deoarece nu este o proba in sensul legii procesual-penale romane.

Condamnatul a depus si practica judiciara a altor instante din tara, care au admis astfel de cereri, dar si Ministerul Public a depus tot o decizie a Curtii de Apel Constanta, care a respins o atare solicitare ca inadmisibila. Practica judiciara are caracter strict consultativ. Existenta unor sesizari ale ICCJ cu privire la pronuntarea unor hotarari prealabile, termenul fixat fiind in octombrie anul curent, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu impiedica solutionarea acum a cererii de fata, deoarece trebuie respectat dreptul la un proces echitabil desfasurat cu maxim de celeritate.

Avand in vedere motivele expuse mai sus, nefiind incident niciunul dintre cazurile de contestatie in anulare dintre cele regelementate de art.426 C.p.p., in baza art.431 C.p.p. va respinge contestatia in anulare formulata de contestatorul-condamnat R.A. privind sent. pen. nr.66/21.02.2022 a Tribunalului Constanta, in dosarul nr. 9503/118/2021, definitiva la 22.03.2022 prin neapelare, ca inadmisibila.

Pe cale de consecinta, va respinge ca nefondata si cererea de suspendare efecte sent. pen. nr.66/21.02.2022 a Tribunalului Constanta, in D.9503/118/2021, trebuind a se reaminti ca o atare suspendare are loc, in mod logic al interpretarii art.429-432 C.p.p., doar dupa admiterea in principiu a unei contestatii in anulare, ca atare dupa ce se trece de aceasta procedura impusa expres de art.431 C.p.p.”.

Comments

comentarii