fbpx
Alin Tișe și David Ciceo

MOTIVARE. De ce i-a interzis instanța lui Alin Tișe să-i mai jignească pe directorii Aeroportului

Clujust.ro vă prezintă motivarea ordonanței președințiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care instanța i-a interzis președintelui Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, să-i mai jignească pe directorii din Aeroport până la soluționarea definitivă a dosarului de fond. 

Practic, prin ordonanța președințială, Alin Tișe a fost obligat să se abţină de la a asocia numele directorilor din Aeroport cu ”mafia” şi de a se referi la reclamanţi folosind apelative cu caracter injurios, de genul “jeguri ordinare”, “mafia organizată din conducerea aeroportului”, “nenorociţii ordinari de la aeroport” sau “mafioţi care continuă să fure banii publici”. Ordonanța poate fi atacată cu apel, care se judecă la Tribunal.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 25212/211/2017, șase directori din Aeroportul Internațional Cluj, în frunte cu David Ciceo, au solicitat ”obligarea pârâtului  să înceteze săvârşirea faptei ilicite constând în formularea unor afirmaţii mincinoase şi utilizarea unor expresii jignitoare la adresa lor până la soluţionarea definitivă a cererii.”

Ce au invocat reclamanții

”În motivarea cererii, reclamanţii au învederat, în esenţă, că întrucât fapta ilicită săvârşită de pârât are caracter continuu, începând din data de 28.09.2017 şi continuând până în prezent, prin publicarea unor articole pe pagina personală de Facebook, prin intermediul presei scrise sau a mijloacelor audiovizuale, se impune luarea de către instanţă a unor măsuri provizorii în sensul obligării pârâtului la interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie, fiind îndeplinite atât condiţia că drepturile nepatrimoniale ale reclamanţilor legate de reputaţia şi imaginea lor fac obiectul unei acţiuni ilicite actuale şi iminente, cât şi cea a prejudiciului greu de reparat.

Raportat la fapta ilicită, au arătat că pârâtul în mod repetat le-a adresat în mod public expresii jignitoare şi nejustificate, precum ”jeguri ordinare”, ”nemernici ordinari”, “incompetenţi cu minte puţină”, expresii care nu pot fi justificate în nicio situaţie şi nu pot avea decât caracter ilicit, iar referitor la condiţia prejudiciului greu de reparat, au susţinut că declaraţiile pârâtului au fost preluate în presa locală şi naţională fiind adus un prejudiciu demnităţii şi imaginii reclamanţilor, afirmaţiile mincinoase ale pârâtului stârnind deja reacţii din partea oamenilor.

În cele din urmă, s-a învederat că sunt îndeplinite cele trei condiţii specifice ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, justificată de caracterul repetat şi continuu, intens al afirmaţiilor pârâtului prin intermediul a multiple canale de comunicare din poziţia sa, neprejudecarea fondului, expresiile utilizate de pârât putând fi apreciate ca defămăitoare, insultătoare, calomniatoare prin ele însele, fără a fi necesară vreo analiză aupra fondului, precum şi caracterul vremelnic al măsurii, solicitarea reclamanţilor urmând a fi dispusă în mod provizoriu până la soluţionarea defintivă a prezentei cereri.”, se arată în ordonanță

Cum s-a apărat Tișe

Alin Tișe a depus la dosar note cuprinzând concluzii scrise prin care a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea cererii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

”În motivare, pârâtul a susţinut, în esenţă, că cererea nu îndeplineşte cerinţele speciale impuse de procedura ordonanţei preşedinţiale, respectiv cerinţa neprejudicierii fondului cauzei, solicitarea adresată instanţei de a interzice pârâtului, pentru viitor, de a formula afirmaţii mincinoase, precum cele indicate în cerere, implicând faptul ca instanţa chemată în această procedură să stabilească în prealabil, faptul că afirmaţiile sunt mincinoase şi astfel să tranşeze litigiul pe fond, aspect care ar decurge şi din faptul că s-ar stabili cu caracter definitiv că expresiile jignitoare imputate ar fi adresate reclamanţilor.

S-a mai arătat că cererea este inadmisibilă şi din perspectiva faptului că prin cererea formulată reclamanţii au solicitat interzicerea publicării unor afirmaţii generale, nedeterminate, fără a stabili în concret cum anume solicită să opereze această interdicţie, iar solicitarea nu vizează concret subiectul care nu poate fi atins ţinând cont de faptul că luările de poziţie publice imputate prin acţiune vizează diverse chestiuni de interes public.

Referitor la cel de-al treilea motiv de inadmisibilitate, s-a arătat că în cazul prejudiciilor cauzate prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa nu poate să dispună încetarea cu titlu provizoriu a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată şi dacă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate, fapta ilicită imputată pârâtului constituind, în fapt, o luare de poziţie publică în legătură cu probleme de interes public vădit distincte, respectiv unele legate de îndeplinirea atribuţiilor legale de către Consiliul Județean, altele legate de activitatea Aeroportului, iar altele ce ţin de siguanţa publică, neputudându-i-se pretinde pârâtului să nu exprime orice părere publică, fie prin comunicate de presă, fie prin postări pe reţelele de socializare, cu privire la modul de aplicare al dispoziţiilor legale în legătură cu concursurile în derulare la Aeroportul Cluj

În cele din urmă, s-a învederat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, nefiind dovedită paguba iminentă care nu s-ar putea repara pe altă cale şi nici condiţia prejudiciului grav, care să atragă proporţionalitatea măsurii, simpla afirmare a unui astfel de prejudiciu cauzat demnităţii sau imaginii datorită preluării în presă a unor opinii care au stârnit reacţia oamenilor, respectiv că ar fi afectată familia şi buna îndeplinire a funcţiilor de coordonare şi conducere a personalului Aeroportului, nu ar putea, nici dacă ar fi dovedită, să constituie o pagubă gravă, iminentă şi imposibil de recuperat.”, se arată în ordonanță președințială.

Cum a motivat judecătorul emiterea ordonanței

”Prin dispoziţiile art. 997 şi urm. din C.pr.civ. este reglementată procedura ordonanţei preşedinţiale, care este una urgentă. Acest text de lege reglementează condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul arătând, prin alineatul întâi, că “instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, poate să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Relevant în acest sens este şi ultimul alineat al art. 997 care statuează că pe calea ordonanţei preşedinţiale “nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”. Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse prin intermediul acestei proceduri speciale este relevat şi de prevederile alin. 2, prin care legiuitorul învederează că, în ipoteza în care hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Pentru a se stabili dacă pretenţiile formulate de reclamanţi sunt compatibile cu procedura ordonanţei preşedinţiale, instanţa apreciază că trebuie avute în vedere, în soluţionarea prezentei cereri, şi prevederile art. 255 C.civ., cu nota marginală “Măsuri provizorii”, articol situat în titlul V intitulat “Apărarea drepturilor nepatrimoniale”, text de lege pe care şi reclamanţii l-au invocat în susţinerea cererii lor. Potrivit prevederilor alin. 1 al acestui articol dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii, iar prin alineatul al doilea, legiuitorul a prezentat măsurile care se încadrează în această categorie şi anume: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.

Având în vedere că în speţa de faţă reclamanţii invocă producerea unui prejudiciu şi prin publicarea unor comunicate adresate presei scrise şi online, radio şi TV, emise de către pârât, prin care susţin că li s-ar fi adus atingere demnităţii şi imaginii lor, instanţa apreciază ca fiind relevante în speţa de faţă şi dispoziţiile alin. 3 ale textului de lege antemenţionat, prin care se stabileşte că în cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate, făcând trimitere în finalul alineatului la prevederile art.  253 alin. 2 în sensul că rămân aplicabile. Cu privire la procedura de soluţionare a cererii de luare a măsurilor provizorii potrivit dispoziţiilor Noului cod civil, instanţa judecătorească trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător.

Analizând coroborat prevederile art. 255 alin. 1 şi 3 din C.civ., instanţa reţine că măsurile provizorii solicitate prin prezenta cerere pot fi luate numai de către organul judiciar la cererea părţii care se pretinde a fi lezată, parte care trebuie să facă dovada credibilă a îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că cerinţele ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi în situaţia luării măsurilor provizorii sunt următoarele: prejudiciul cauzat reclamanţilor să fie unul grav, în acest caz fiind vorba de mai mult decât un prejudiciu greu de reparat, care urmează să fie apreciat de către instanţă în raport de circumstanţele particulare ale cauzei, acţiunea care lezează dreptul să nu fie în mod evident justificată, potrivit art. 75 din C.civ. (respectiv, dacă atingerea adusă dreptului personal nepatrimonial este în mod vădit conformă cu jurisprudenţa CEDO în materie, ea nu poate constitui temei legal pentru luarea măsurii provizorii), măsura provizorie să nu apară ca fiind disproporţionată în raport cu încălcarea comisă.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus prezentate, instanţa constată că legiuitorul a permis organului judiciar să evalueze şi să stabilească caracterul ilicit al faptei în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, în ipoteza particulară în care reclamantul solicită luarea unor măsuri provizorii, în condiţiile dispoziţiilor art. 255 C.civ.

Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa reţine, analizând cererile formulate şi înscrisurile depuse la dosar că disputa intens mediatizată dintre părţile în litigiu are la bază adoptarea H.C.J. nr.220/2017, care a fost contestată de reclamanţi, dar criticată vehement şi în presă. Începând cu data de 28.09.2017, pârâtul Tișe Alin Păunel a făcut mai multe afirmaţii la adresa conducerii Aeroportului prin postarea lor pe pagina personală de socializare Facebook, dar susţinute şi în cadrul conferinţelor de presă, a comunicatelor pentru presă scrisă şi online, radio şi TV emise în numele Consiliului Județean, dar şi în cadrul apariţiilor la radio şi TV.

Primele afirmaţii ale pârâtului legate de conducerea Aeroportului au fost publicate în data de 28.09.2017, într-un mesaj postat pe pagina sa personală de socializare, în cuprinsul căruia, după ce face referire la situaţia….,  menţionează că  “comportamentul acestor directori care îşi permit să-şi cumpere imagine” ” şi care “au confiscat aceste instituţii asemeni unor afacerişti pe bani personali, realizând pe bani publici adevărate execuţii împotriva celor care nu acceptă voinţa lor”, mesaj în cadrul căruia se prezintă situaţia de la Aeroport cu detalierea unor aspecte legate de convocarea angajaţilor Aeroportului, dezinformarea şi manipularea lor de către reclamantul Ciceo David, în calitate de director.

Sub denumirea ”Mafia organizată de la Aeroportul Cluj”, pârâtul a postat în data de 22.10.2017 un mesaj pe aceeaşi pagină de socializare, prin care s-a adresat conducerii Aeroportului, numindu-i “jeguri ordinare” şi făcând referire în mod repetat la ”mafia din conducerea Aeroportului”, articol reiterat în data de 23.10.2017, în care se reiau noţiuni precum ”“mafia organizată din conducerea aeroportului”, nenorociţii ordinari de la aeroport”, “aeroportul nu aparţine acestor mafioţi care continuă să fure banii publici”. . O nouă postare cu aceleaşi apelative datează din 23.10.2017. Cea mai mare parte a postărilor pârâtului de pe pagina sa de socializare au fost preluate în articole de presă care au fost ataşate la dosar., iar unele dintre aceste afirmaţii au fost făcute direct în presă de către pârât sau în cadrul diverselor emisiuni la care a participat.

Prin precizarea depusă la dosar în data de 12.12.2017, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului, ca până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni, să se abţină de la a mai asocia numele lor cu ”mafia” , respectiv de a se referi la reclamanţi folosind apelative care au carater injurios. Se impune a se preciza în acest context, referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârât, cu referire la prevederile art. 255 alin. 2 lit. a C.civ., care ar trebui să vizeze interzicerea unei conduite concrete, nu interzicerea publicării unor afirmaţii generale, nedeterminate, că odată cu precizarea depusă la dosar în data de 12.12.2017 de către reclamanţi, cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale nu apare ca fiind inadmisibilă, solicitarea reclamanţilor nefiind una cu caracter general prin care să se dispună obligarea pârâtului de a nu face niciun fel de afirmaţii în legătură cu diverse probleme de interes public, chiar în legătură cu situaţia Aeroportului, ci doar de a se abţine de a le adresa reclamanţilor cuvinte jignitoare, insultătoare sau calomnioase.

În acest context, instanţa apreciază că prin cererea formulată nu se urmăreşte cenzurarea dreptului pârâtului de a informa publicul în legătură cu anumite fapte săvârşite în activitatea Aeroportului, legate de aplicarea legii, de atribuţiile conducerii Aeroportului, cheltuirea banilor publici, siguranţa pasagerilor sau cu privire la alte chestiuni de interes public, ci ca în prezentarea acestor opinii pârâtul să respecte un just echilibru între drepturile nepatrimoniale ale persoanelor căror li se adresează şi necesitatea informării publicului, tradus prin libertatea de exprimare. Pentru aceleaşi considerente se impune şi respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei inadmisibilităţii cererii prin raportare la prevederile art. 253 alin. 2 şi art. 255 alin. 3 C.civ.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor specifice pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine că aparenţa de drept ocrotită pe calea acestei proceduri speciale este în favoarea reclamanţilor întrucât se urmăreşte protejarea dreptului acestora la imagine, onoare şi demnitate, drepturi garantate oricărei persoane fizice. În opinia instanţei, contrar susţinerilor pârâtului, prin reprezentant, prin prezenta ordonanţă preşedinţială nu se realizează o analiză a fondului litigiului dintre părţi, ci instanţa, învestită cu soluţionarea cererii în această procedură specială, va verifica de partea cui se află aparenţa dreptului. În aceste condiţii, întrucât chiar dispoziţiile art. 255 C.civ. dau posibilitatea instanţei de a adopta măsuri provizorii de genul celor solicitate de reclamanţi pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea litigiului pe fond, nu se poate susţine că doar din dorinţa de a evita prejudecarea fondului instanţa nu poate proceda la examinarea fondului ordonanţei, respectiv a aparenţei dreptului dedus judecăţii. Pentru a stabili în favoarea cui este aparenţa dreptului, instanţa a analizat şi a apreciat că în favoarea reclamanţilor operează o aparenţă de drept care îi îndreptăţeşte să beneficieze de protecţia drepturilor lor la imagine, onoare şi demnitate, iar pârâtul nu poate, sub pretextul libertăţii de exprimare şi al necesitaţii informării publice, să se adreseze unor persoane, indiferent dacă acestea sunt publice ori simpli particulari, cu apelative de genul ”mafioți”, ”nemernici ordinari” .

Faţă de argumentele expuse în susţinerea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru neprejudecarea fondului cauzei, invocată de pârât prin notele depuse în data de 06.12.2017.

Referitor la urgenţa măsurii ce se solicită a fi dispusă se reţine că aceasta este justificată de faptul că prin postările făcute de pârât pe reţeaua de socializare Facebook şi în mediul on-line, care este asimilat spaţiului public, dar şi în presă, se poate crea un prejudiciu de imagine, onoarei şi demnităţii reclamanţilor, cu consecinţe greu de cuantificat pe termen lung, în măsura în care cele susţinute de pârât nu ar fi conforme cu realitatea. Dreptul la demnitate şi dreptul la propria imagine beneficiază  de o protecţie juridică egală cu libertatea de exprimare, fiecare dintre aceste drepturi fiind supuse condiţiei exercitării lor cu bună-credinţă, astfel că niciunul dintre ele nu are un caracter absolut, limitele aplicabile decurgând din particularităţile fiecărei situaţii de fapt în parte.

În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate referitoare la păstrarea unui drept, care s-ar putea păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente, aceasta este prezumată a fi îndeplinită, câtă vreme prin potenţiala atingere adusă de pârât este afectată imaginea publică a personalului din conducerea Aeroportului, aspect care s-ar putea repercuta direct nu numai asupra cetăţenilor care au acces la serviciile Aeroportului, dar şi asupra relaţiilor acestei instituţii cu ceilalţi operatori aerieni.

Cu privire la caracterul provizoriu al măsurii solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale se reţine că şi această condiţie este îndeplinită întrucât este înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca dosarul nr. 23611/211/2017 având ca obiect fondul litigiului dintre părţi. Măsurile provizorii care se solicită a fi dispuse nu au un caracter definitiv, iar durata lor este limitată în timp, în sensul că pot dura, cel mult, până la soluţionarea acţiunii de fond, cerere prin care se solicită repararea prejudiciului produs prin atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale, pretenţii care nu pot fi valorificate în cadrul procedurii speciale.

Reţinând, apoi, că dispoziţiile art. 255 alin. 3 din C.civ. stabilesc necesitatea întrunirii cumulative a cerinţelor anterior prezentate, astfel că neîndeplinirea uneia dintre ele atrage în mod inerent inaplicabilitatea instituţiei măsurilor provizorii, instanţa, fără a tranşa definitiv asupra caracterului ilicit al postărilor şi declaraţiilor din presă ale pârâtului, din perspectiva atingerii aduse dreptului la imagine şi la demnitate al reclamanţilor, apreciază că, în speţă, în raport de probatoriul administrat şi susţinerile părţilor implicate, se poate reţine şi îndeplinirea condiţiilor speciale de admisibilitate ale cererii de apărare a drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor, astfel cum acestea au fost menţionate mai sus, câtă vreme postările pârâtului pe pagina sa de socializare Facebook, dar susţinute şi în cadrul conferinţelor de presă, a comunicatelor pentru presă scrisă şi online, radio şi TV emise în numele Consiliului Județean, dar şi în cadrul apariţiilor la radio şi TV, pot dobândi un caracter ilicit, în măsura în care se dovedeşte că nu corespund adevărului şi că se încalcă echilibrul între dreptul pârâtului la libertatea de opinie şi exprimare şi dreptul reclamanţilor la păstrarea propriei imagini şi ocrotirea reputaţiei şi demnităţii lor, astfel cum sunt ele ocrotite atât de legislaţia naţională, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, instanţa reţine şi faptul că demersurile pârâtului sunt actuale şi iminente, acesta utilizând, în mod repetat, la adresa conducerii Aeroportului apelative precum ”mafioți” începând cu data de 28.09.2017 şi până în data de 21.11.2017 .filele …. din dosar. În ceea ce priveşte posibilul prejudiciu grav adus reclamanţilor, acesta rezidă atât din faptul că postările cu caracter negativ ale pârâtului au fost exprimate în spaţiul public, cât şi din faptul că acestea pot conduce la scăderea încrederii  publicului, dar şi a celorlalţi operatori aerieni în conducerea Aeroportului, din care fac parte reclamanţii, în măsura în care nu ar fi conforme cu adevărul.

În opinia instanţei, dovada prejudiciului grav reiese din virulenţa încălcării drepturilor reclamanţilor la demnitate, onoare, precum şi a dreptului lor la propria imagine, manifestată prin frecvenţa publicării de materiale având un puternic caracter injurios la adresa reclamanţilor, gravitatea încălcării drepturilor personale ale reclamanţilor, prin utilizarea de expresii violente, jignitoare, la adresa acestora, caracterul intenţionat cu care pârâtul a procedat la încălcarea drepturilor personale ale reclamanţilor, dar şi prin caracterul nelegitim al încălcării, ce nu poate fi asimilat în nicio interpretare a textului de lege drept o limitare permisă de legiuitor pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale în sensul art. 75 din C.civ, contrar susţinerilor pârâtului.

Apoi, proporţionalitatea măsurilor este unul dintre criteriile importante ce trebuie avut în vedere de către instanţă la pronunţarea soluţiei în materia protecţiei provizorii a drepturilor personale, intervenţia judecătorului urmând a se limita la măsurile strict necesare pentru a pune capăt acţiunii ilicite. Utilizarea noţiunilor de genul ”mafia”, ”mafioți”, ”nemernici” ce au ca unic scop furnizarea către public a acestui tip de „informaţie” nu este de natură a servi unui interes public, ci prin publicarea pe pagina de socializare a pârâtului de materiale zilnice în care se folosesc la adresa reclamanţilor cuvinte jignitoare explicite, imaginea şi demnitatea reclamanţilor poate fi grav vătămată.

Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată şi precizată de reclamanţi este întemeiată, şi în consecinţă, o va admite şi va dispune obligarea pârâtului, ca până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 23611/211/2017, să se abţină de la a asocia numele reclamanţilor cu mafia/crima organizată şi de a se referi la reclamanţi folosind apelative cu caracter injurios, de genul “jeguri ordinare”, “mafia organizată din conducerea aeroportului”, “nenorociţii ordinari de la aeroport” sau “mafioţi care continuă să fure banii publici”.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns