Acasă » JURISPRUDENȚĂ » MOTIVARE. De ce a fost respinsă acțiunea Gabrielei Firea împotriva europarlamentarului Bușoi și Agerpres

MOTIVARE. De ce a fost respinsă acțiunea Gabrielei Firea împotriva europarlamentarului Bușoi și Agerpres

Clujust.ro vă prezintă motivarea Judecătoriei Sectorului 1 București la sentința prin care a fost respinsă acțiunea civilă a Gabrielei Firea împotriva europarlamentarului Cristian Bușoi, care a luat apărarea Uber și Taxify și a lansat acuzații la adresa primăriței, și împotriva agenției de presă Agerpres, care a publicat declarațiile.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 20 decembrie 2017, Gabriela Firea a chemat în judecată europarlamentarul Cristian Bușoi (PNL) și agenția națională de presă Agerpres, solicitând instanței să oblige pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1 (un) leu cu titlu de daune morale, la publicarea pe cheltuiala pârâților a hotărârii judecătorești ce se va pronunța pe site-ul Agerpres, cu cheltuieli de judecată.”

Firea s-a plâns de faptul că în data de 5 decembrie 2017 Bușoi a făcut ”afirmații denigratoare și calomnioase referindu-se la declarația reclamantei din 04.12.2017 în calitate de Primar General al Municipiului București cu privire la promovarea într-o viitoare ședință a CGMB a unui proiect de hotărâre prin care să se aprobe un nou regulament privind activitatea de taximetrie în București: „Nu există nici un motiv real al interzicerii Uber și Taxify (…) Singurul motiv real al deciziei primarului este un lobby puternic, mulți bani și beneficii câștigate de un grup de interese apropiat primarului general”.

Primărița a precizată că declarația sa nu conținea nicio referire la scoaterea în afara legii a Uber și Taify, ”aspect asupra căruia domnul Bușoi s-a repezit cu o îndârjire de neimaginat și de nejustificat, cu atât mai mult cu cât hotărârea privind aprobarea unui nou regulamente care să reglementeze modul în care se va practica taximetria în capitală va aparține Consiliului General al Municipiului București și nu reclamantei ca Primar General al Municipiului București.”

În acțiunea Gabrielei Firea se arată următoarele: ”Este de neînțeles folosirea de către pârât a unor afirmații mincinoase, total denigratoare și calomnioase la adresa reclamantei, pârâtul sugerând că măsura supunerii spre aprobare C.G.M.B.-ului a unui proiect de hotărâre privind noua reglementare a activității de taximetrie în capitală înseamnă de fapt interzicerea Uber și Taxify (despre care reclamanta nu a făcut nici o referire în declarația sa, pârâtul fiind cel care a tras singur concluzia ca Uber și Taxify vor fi interzise, reclamanta arătând doar că trebuie luate măsuri legale astfel încât legislația să fie respectată de toți cei care practică activitatea de taximetrie în capitală și ca operatorii de taxi vor fi obligați să aibă o ținută civilizată, un limbaj adecvat, mașini curate și să garanteze siguranța cetățenilor) și că această decizie este rezultatul unui lobby făcut de un grup de interese apropiat reclamantei, grup care câștigă mulți bani și beneficii de pe urma deciziei reclamantei privind supunerea spre aprobare CGMB a respectivului proiect de hotărâre.

Urmare a apariției pe site-ul Agerpres a declarațiilor pârâtului Bușoi, au apărut imediat și comentarii denigratoare la adresa reclamantei și a familiei sale.

Pârâtul nu este la prima ieșire denigratoare și defăimătoare la adresa reclamantei. Am ajuns la concluzia că pârâtul desfășoară împotriva sa o adevărată campanie virulentă de denigrare și defăimare, prin care urmărește, cu orice ocazie, să aducă o atingere gravă drepturilor sale nepatrimoniale constând în dreptul la onoare, demnitate, reputație, imagine și chiar viața de familie.

Pârâtul a formulat afirmații și acuzații grave la adresa reclamantei, care o vizau în mod direct, susținând că activitatea reclamantei cu privire la problema reglementării modului în care trebuie desfășurată activitatea de taximetrie în capitală este rezultatul unui lobby al unor persoane apropiate reclamantei (fără a nominaliza câteva dintre acestea), care „câștigă mulți bani și beneficii” de pe urma activității reclamantei.

Afirmațiile pârâtului depășesc limita libertății de exprimare și chiar a decenței, pârâtul utilizând aceste afirmații și acuze cu caracter defăimător și denigrator atât cu privire la activitatea sa în funcția de Primar General , dar și cu privire la viața sa privată, sugerând că este supusă unor grupuri de interese care urmăresc obținerea de bani și avantaje și, mai mult, că aceste persoane sunt apropiate reclamantei.”

Instanța nu a fost de aceeași părere cu primărița Capitalei.

Sentința civilă nr. 3016/2018  – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a Civilă

”În cauză, folosul practic reclamat constă în protejarea drepturilor personale nepatrimoniale ce țin de dreptul la onorare, demnitate, reputație și imagine, drepturi recunoscute de lege, invocate de reclamantă în raport de propria persoană și în referire la evenimente circumstanțiate obiectiv și temporal, fiind îndeplinite condițiile precitate. Pentru acestea, va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes.

Pe fond, la data de 04.12.2017 pe site-ul HotNews.ro a fost publicată știrea „Gabriela Firea: În București vor circula doar taximetre licențiate, conform legii/Uber și Taxify- vizate”, din cuprinsul căreia se desprinde informația potrivit căreia potrivit unui comunicat de presă emis de Primăria București reclamanta în calitate de Primar General al Municipiului București a declarat că în București vor circula doar taximetre licențiate, conform legii. Potrivit autorului reportajului, prin noul regulament vor fi interzise toate formele de practicare a taximetriei care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, precum și în cele ale HCGMB 78/2008 și ale Codului Fiscal, făcându-se referire la sursa citată. Se mai arată în reportaj că din comunicatul de presă nu reies clar dacă Uber sau Taxify intră în această categorie sau municipalitate se referă doar la taxiurile fără licență, sau cele cu licență obținută în afara Bucureștiului.

Se arată în reportaj că Gabriela Firea a propus ca Primaria Municipiului Bucuresti, prin Compania Municipala Tehnologia Informatiei si Compania Municipala Managementul Traficului, sa realizeze parteneriate cu structurile de taximetrie recunoscute pentru implementarea unor servicii online de rezervari, curse si plata, facilitand accesul bucrestenilor la serviciile de taxi și se preia cu titlu de citat declarația reclamantei, potrivit căreia: ”Vom promova in urmatoare sedinta a Consiliului General al Municipiului Bucuresti un nou proiect de hotarare ce va stabili norme si reguli clare pentru toti cei care practica taximetria in Capitala, astfel incat, atat bucurestenii, cat si turistii, sa poata folosi acest serviciu cu incredere, si in deplina siguranta, beneficiind de aceeasi calitate a transportului in regim de taxi ca in marile capitale europene. Concret, prin noul regulament vor fi interzise toate formele de practicare a taximetriei care nu se incadreaza in prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, precum si in cele ale HCGMB 78/2008 si ale Codului Fiscal. Toți cei care practica activitatea de taxi in Capitala vor fi obligati sa respecte acest regulament. Ii anunt pe toti cei care practica taximetria ca ne vom asigura, prin departamentele de resort, ca acest regulament va fi respectat in integralitate”, a declarat Gabriela Firea, in urma unei intalniri cu reprezentantii Confederatiei Operatorilor si Transportatorilor Autorizati din Romania (C.O..T.A.R.), pentru a analiza probleme cu care se confrunta operatorii de taxi din Capitala.

A arătat autorul că reprezentantii asociatiei i-au prezentat Primarului General o serie de revendicari ale asociatiilor taximetristilor licentiati, care reclama, printre altele, concurenta neloiala practicata prin sistemele de aplicatii online ce ofera servicii ilegale de taximetrie, potrivit sursei citate, răspunsul reclamantei fiind reținut în sensul că „Gabriela Firea a garantat ca vor fi luate toate masurile legale, astfel incat legislatia de specialitate in vigoare sa fie respectata de toti cei care practica activitatea de taximetrie in Capitala”.

Instanța reține că la data de 05.12.2017 pe site-ul Agerpres a fost publicată declarația pârâtului Bușoi Cristian intitulată: „Interzicerea Uber și Taxify ascunde interese mari ale unui grup de apropiați ai primarului Firea”, în care pârâtul Bușoi Cristian a afirmat: „Nu există nici un motiv real al interzicerii Uber și Taxify (…) Singurul motiv real al deciziei primarului este un lobby puternic, mulți bani și beneficii câștigate de un grup de interese apropiat primarului general”.

La data de 06.12.2017 pe site-ul Agerpres a fost publicată a doua declarație a  pârâtului Bușoi Cristian intitulată: „Dacă doamna primar general crede că voi tăcea pentru că mă intimidează cu procesul, se înșală”, în care pârâtul Bușoi Cristian a afirmat: „Ce susține doamna primar este un fel de a face transport abramburit, îmbâcsit nu doar de suspiciuni ci de exemple de proastă practică și de neisprăvenie, de care bucureștenii s-au săturat până peste capă (…) Discuția despre taximetrie în București nu trebuie să fie o discuție între inițiați, care-și plasează complice semne pe sub masă în timp ce fac nereguli și bat mai abitir în cuie nereguli și învârteli. Discuția despre taxiurile din București trebuie să fie liberă ca să rezolvăm ceva, iar problema arată așa: taximetria în București a ajuns o sumă de ilegalități din care profită niște carteluri”(…).

În drept, potrivit prevederilor art. 30 alin. (6) din Constituția României, “libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.

Art. 10 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede, în esență, că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Paragraful 2 al normei convenționale stipulează că exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru (…) protecția reputației sau a drepturilor altora.

Aplicarea art. 10 din Convenția Europeană poate fi evaluată în relație cu alte instrumente internaționale relevante privind protecția libertății de exprimare, în special cu art. 19 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care stipulează că fiecare are dreptul de a avea opinii fără nicio intervenție și că fiecare are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept incluzând libertatea de a căuta, primi sau distribui informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, atât oral, cât și în scris sau la tipar, în formă de artă, sau prin alt mijloc la alegerea sa.

În paralel cu art. 10 din Convenția Europeană, libertatea garantată de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politicnu este absolută. Art. 19 par. 3 lit. a) prevede că: exercitarea drepturilor prevăzute în par. 2 al prezentului articol comportă anumite datorii și responsabilități. Din acest motiv, poate fi supusă anumitor restricții care să fie în conformitate cu legea și cu necesitățile, pentru respectarea drepturilor și a reputației altor persoane.

Importanța dreptului ocrotit de art. 10 din Convenție a fost subliniată pentru prima oară în cauza Handyside împotriva Regatului Unit, arătându-se că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și sub rezerva paragrafului 2 acoperă nu numai informațiile și ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației.

Însă în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, paragraful 2 al aceluiași articol permițând restrângerea exercitării acestuia în măsura în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori printre care și protecția reputației sau a drepturilor altora, fiind necesar să se realizeze un just echilibru între protecția dreptului la libera exprimare și dreptul la reputație al persoanei vizate, drept protejat de art. 8 din Convenție ca fiind un element al vieții private. Orice restricție adusă libertății de exprimare trebuie să fie prevăzută de legea internă, să urmărească unul din scopurile legitime enumerate de paragraful 2 din acest articol și să fie necesară, într-o societate democratică, pentru atingerea acelor scopuri.

Conform jurisprudenței Curții europene, pentru a rezolva o cauză concretă, trebuie luate în considerare și alte elemente, legate de exemplu de calitatea specifică pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezată (om politic, funcționar public, magistrat, persoană privată), posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul și impactul acestuia, locul unde a fost ținut discursul, precum și publicul țintă căruia îi era adresat acesta ( Castells c. Spaniei, Murphy c. Irlandei, Cornelia Popa c. României).

Curtea a fundamentat necesitatea protejării libertății de exprimare în primul rând pe valoarea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru a asigura buna funcționare a unei societăți democratice. De aici decurge poziția privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general, atunci când aceasta intră în conflict cu alte valori apărate de stat.

În cauza Dalban împotriva României, Curtea a reținut că trebuie să se țină seama de un element important: rolul esențial al presei într-o societate democratică. Dacă presa nu trebuie să depășească anumite limite, îndeosebi în ceea ce privește reputația și drepturile celorlalți, precum și necesitatea de a împiedica divulgarea unor informații cu caracter confidențial, sarcina sa este, totuși, comunicarea, cu respectarea datoriilor și responsabilităților proprii, a informațiilor și ideilor referitoare la orice problemă de interes general. Mai mult, Curtea a accentuat că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare. În aceste cazuri, marja de apreciere a autorităților naționale se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să-și joace rolul indispensabil de „câine de pază” și să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la probleme de interes general.

În cauza Lingens împotriva Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuit; spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt și fapta, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță. Indubitabil, articolul 10 paragraful 2 conferă reputației altora – cu alte cuvinte, tuturor per­soanelor – dreptul de a fi protejată, iar această protecție include și politicienii, chiar și atunci când aceștia nu acționează în nume propriu; dar, în astfel de cazuri, cerințele acestei pro­tecții trebuie cântărite cu interesele dezbaterii libere a chestiunilor politice.

Potrivit art. 72 C.civ. din 2009, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, potrivit art. 73 C.civ. din 2009, orice persoană are dreptul la propria imagine. Potrivit art. 75 alin 1 C.civ. din 2009, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, iar potrivit aliniatului 2, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Potrivit art. 1357 alin 1 C.civ. din 2009, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Răspunderea civilă delictuală este un raport juridic obligațional izvorând dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în cadrul acestui raport persoana vinovată fiind obligată să repare daunele suferite de cealaltă parte. Așa cum rezultă din norma legală menționată mai sus, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiții: trebuie să existe un prejudiciu, fapta ilicită, o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția autorului.

În cauză se impune analizarea dreptului la libertate de exprimare a pârâtului Bușoi Cristian Silviu în corelație cu dreptul reclamantei la respectarea reputației, demnității, onoarei ca drepturi personale nepatrimoniale protejate de art. 8 din Convenție și care constituie elemente ale vieții private ale unei persoane fizice și necesitatea exercitării de către stat a obligației pozitive de a lua toate măsurile pentru protecția dreptului la viață privată al reclamantei din perspectiva art. 8 CEDO inclusiv prin aplicarea de sancțiuni autorului declarațiilor din 05.12. și 06.122.017  în cazul în care prin acțiunea pârâtului  ar fi lezat dreptul reclamantei.

La analizarea interferenței art. 10 din Convenție cu art. 8 din Convenție se pune în discuție obligația pozitivă a statului de a menține un just echilibru între protecția dreptului reclamantei la reputație sa, aspect ce ține de dreptul la protecția vieții private și libertatea de exprimare protejată de art. 10. Deci ceea ce se impune a fi analizat este limitele criticii acceptabile din perspectiva art. 10 al Convenției.

Din această perspectivă instanța reține jurisprudența Curții în cauza Pakdemirli contra Turciei și în Cauza Feldek împotriva Slovaciei.

Astfel, în cauza Pakdemirli contra Turciei s-a reținut că omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și al afirmațiilor sale, din partea cetățenilor și a ziariștilor și trebuie să dea dovadă de mai multă toleranță, acest nivel al criticii care trebuie acceptat putând să inducă o atitudine pur insultătoare.

Potrivit considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Feldek împotriva Slovaciei, aceasta a considerat (par. 81) că declarația reclamantului a fost elaborată și publicată în cadrul unei dezbateri publice asupra unor chestiuni de interes general și public relativ la istoria Slovaciei și susceptibile de a avea consecințe asupra evoluției democrației viitoare a statului. În raport de sursele și informațiile de la care a plecat declarația reclamantului, Curtea a constatat că nimeni nu contestă că acestea reprezintă diverse alte materiale publicate în presă.  Curtea a subliniat în paragraful 83 al hotărârii pronunțată că faptul de a favoriza libera dezbatere politică este o caracteristică esențială a unei societăți democratice, astfel că doar considerații foarte puternice pot justifica restrângerea discursului cu caracter politic. În ochii Curții, declarația reclamantului constituie o judecată de valoare a cărei veridicitate nu poate și nu trebuie demonstrată. Aceasta a fost făcută contra unui personaj politic, public, în raport de care limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în cazul unei simple persoane particulare. Judecată de valoare a reclamantului se baza pe informații deja cunoscute marelui public. Astfel, Curtea a considerat că nu exista nicio nevoie socială imperioasă pentru a sancționa declarația reclamantului, care nu pare să fi afectat cariera politică ori viața profesională sau privată a ministrului în cauză. A arătat Curtea în paragraful 86 că nu poate fi acceptată afirmația că o judecată de valoare trebuie să fie însoțită de faptele pe care judecata de valoare se bazează, că necesitatea unei legături între judecata de valoare și suportul factual pot varia de la caz la caz în funcție de circumstanțele specifice, că în această cauză Curtea apreciază că judecata de valoare făcută era bazată pe informații care erau deja cunoscute publicului general.

În cauză, pârâtul Bușoi Cristian Silviu este om politic, aflat în principalul partid de opoziție de pe scena politică din România, iar reclamanta este, de asemenea, om politic și deține o funcție publică în aparatul administrativ, respectiv Primarul General al Municipiului București.

Declarațiile pârâtului din 05.12.2017 și 06.12.2017 vizau un subiect de interes public legat de reglementarea serviciului de taximetrie din București, subiect dezbătut amplu în presa de la data faptelor, persoana vizată de declarațiile pârâtului, respectiv reclamanta fiind de asemenea om politic și demnitar în funcția de Primar General al Municipiului București, declarația supusă analizei de legalitate fiind în legătură cu declarația reclamantei referitoare la proiectul de hotărâre ce urma a fi suspus aprobării CGMB.

Declarațiile pârâtului Bușoi Cristian Silviu  au fost făcute în contextul discuțiilor în spațiul public, mass media a subiectului de interes general al revendicărilor asociațiilor taximetriștilor licențiați care reclamau, printre altele, concurenta neloiala practicata prin sistemele de aplicații online ce oferă servicii ilegale de taximetrie, așa cum rezultă din reportajul din 04.12.2017

Ca urmare, analiza acțiunii pârâtului Bușoi Cristian Silviu nu poate fi analizată extrapolând discuțiile supuse dezbaterii publice în acea perioadă, așa cum rezultă din reportajul de la fila 16, fiind în discuție o serie de revendicări ale taximetriștilor licențiați în referire la serviciile de taximetrie oferite prin sisteme de aplicații online.

Ca urmare, declarațiile pârâtului din 05.12.2017 și 06.12.207 au vizat un subiect de interes public, aflat în dezbatere publică la data faptelor.

Instanța apreciază că luările de poziție ale pârâtului din data de 05.12.2017 și 06.12.2017 fac parte din discursul politic, că au contribuit la dezbaterea unui subiect de interes general și au fost precedate de materiale publicate în presă și pe site-uri.

Distincția dintre imputații factuale și judecăți de valoare nu este explicit trasată în jurisprudența Curții, primele constând în acuzații cu privire la fapte precise, în timp ce judecățile de valoare constau în părerea autorului despre calități, persoane. Instanța apreciază declarațiile pârâtului ca făcând parte din categoria judecăților de valoare, pârâtul sugerând o situație ca modalitate de exprimare, prin care a prezentat o opinie a sa legată de decizia politică a primarului general. Referirile pârâtului prin ele însele nu individualizează fapte precise ale reclamantei, care să aibă un vădit caracter de ilicit, iar referirea pârâtului la discuția dintre inițiați este formulată în sensul negativ, folosind modul conjunctiv prezent care exprimă o acțiune posibilă și nu conține o afirmație a unui fapt cert, pentru a permite concluzia imputării unei fapte precise. Pârâtul a declarat că „discuția nu trebuie să fie”, nu că discuția din 04.12.2017 a fost o discuție între inițiați complici. Chiar și pentru ipoteza contrară, acestea se înscriu în limita criticii rezonabile permise în dezbaterea subiectelor de interes public care nu reclamă acțiunea statului pentru realizarea echilibrului dintre cele două drepturi fundamentale din perspectiva jurisprudenței Curții în cauza Feldek împotriva Slovaciei.

De asemenea, declarațiile pârâtului din 05.12.2017 și 06.12.207 au fost făcute în cadrul unor discuții publice și au contribuit la dezbaterea subiectului de interes public, astfel că nu se poate reține că ar fi fost îndreptate împotriva reclamantei ca persoană fizică, după cum  nu se poate reține că ar fi avut scopul lezării reputației reclamantei. Exagerarea din discursul politic a avut ca scop mărirea puterii de convingere a luării de poziție a pârâtului.

Cuvintele folosite de pârât nu au prin ele însele un sens jignitor, nu au constituit o insultă la adresa reclamantei și nici nu au adus în dezbaterea publică informații cu caracter de noutate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă, rezultând că în replică la articolul de presă din 04.12.2017 au fost postate in mediul on-line o serie de răspunsuri (f. 17-19) datate în aceeași zi a articolului de presă și anterioare luărilor de poziție aparținând pârâtului. Din datarea acestor răspunsuri apărute în mediul on-line (f. 17-19) nu rezultă că aceste răspunsuri invocate de reclamantă ar fi fost în replică la luările de poziție ale pârâtului în 05.12 și 06.12.2017, ci sunt luări de poziție la articolul publicat în 04.12.2017 sau în 05.12.2017 anterior publicării declarațiilor pârâtului și, pe cale de consecință fără legătură de determinare între declarațiile pârâtului și aceste postări în mediul virtual.

Din perspectiva limitelor acceptabile ale criticii adresate omului politic, instanța reține că declarațiile pârâtului se  încadrează în doza de exagerare și provocare permisă în discutarea subiectelor de interes public și astfel nu depășesc limitele exercițiului firesc a dreptului la liberă exprimare.

Nu rezultă reaua-credință a pârâtului persoană fizică în sensul intenției de a afecta demnitatea, onoarea sau reputația reclamantei, atitudinea subiectivă a pârâtului persoană fizică se circumstanțiază domeniului public și al informațiilor și dezbaterilor de interes public și nu privat. Analizând atitudinea subiectiva a pârâtului în raport atât cu afirmațiile sale, cât și cu scopul demersului sau de ansamblu, instanța apreciază ca acesta a fost de bună-credință și, în consecință, se bucură de protecția art. 10 din Convenție.

Instanța va reține că maniera în care pârâtul a prezentat afirmațiile nu excedează limitelor acceptabile ale dreptului la liberă exprimare, întrucât intenția care l-a animat pe pârât nu a fost aceea de a afecta imaginea reclamantei, ci de a informa publicul despre subiecte de interes public și de a suscita interesul pentru înlăturarea fenomenelor criticate, urmând a reține lipsa unei fapte ilicite, lipsa unei încălcări a dreptului reclamantei la viață privată, reglementat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în comparație cu dreptul pârâtului la liberă exprimare, reglementat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin afirmațiile din declarațiile din 05.12.2017 și 06.12.2017, cu atât mai mult cu cât limitele criticilor în cazul oamenilor politici sunt mai largi și corespund unui interes de ordine publică.

În ceea ce privește pârâta Agerpres, în lipsa reținerii unei fapte ilicite a autorului declarațiilor din 05.12. și 06.12.2017 rezultă lipsa unei fapte ilicite și a agenției de presă în a publica pe site-ul acesteia declarațiile de presă ale pârâtului Bușoi Cristian Silviu”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns