Magistrații explică de ce Mario Iorgulescu răspunde penal, în ciuda hotărârii și expertizei din Italia

”Instanța din Italia a avut în vedere o stare de incapacitate parțială a inculpatului de a se îngriji de bunurile sale. Nu trebuie însă confundată capacitatea civilă și capacitatea de a răspunde penal.”, arată judecătorii Curții de Apel București în motivarea deciziei de condamnare a fiului șefului LPF, Mario Iorgulescu, la 13 ani și 8 luni închisoare pentru omor, ca urmare a producerii unui accident rutier soldat cu decesul unui alt tânăr.

Avocatul lui Iorgulescu a declarat după condamnare că clientul său nu poate fi încarcerat.

”Curtea constată că inculpatul a invocat și cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 28 C.p., susținând că nu a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei din cauza unor afecțiuni de natură psihică. În prealabil, Curtea reține că, având în vedere că inculpatul este major, se prezumă că acesta a acționat cu discernământ. Această concluzie este valabilă în pofida faptului că autorităţile judiciare italiene l-au desemnat pe tatăl inculpatului în calitate de tutore, acesta fiind abilitat să poată îndeplini în numele persoanei reprezentate toate operaţiunile necesare protecţiei personale şi a patrimoniului său mobiliar şi imobiliar. Pentru a dispune astfel, instanța din Italia a avut în vedere o stare de incapacitate parțială a inculpatului de a se îngriji de bunurile sale. Nu trebuie însă confundată capacitatea civilă și capacitatea de a răspunde penal. Pentru a se afla în stare de iresponsabilitate penală o persoană trebuie să aibă discernământul complet abolit în raport cu momentul săvârşirii faptei.

Din această perspectivă, Curtea constată că la dosarul cauzei nu există nici un element de ordin probator care să releve împrejurarea că inculpatul Iorgulescu Gino Mario a prezentat manifestări psihiatrice anterior evenimentului rutier din data de 08.09.2019. Din contră, există numeroase indicii în sensul că inculpatul era la data săvârşirii faptei o persoană fără afecţiuni care să pună la îndoială capacitatea sa de a răspunde penal (inculpatul deţinea permis de conducere, fiind declarat apt din punct de vedere psihologic pentru a conduce vehicule pe drumurile publice, are studii liceale, cele universitare nefiind finalizate, iar la data comiterii faptei era administratorul unei societăți comerciale). Totodată, nici din probele administrate pe parcursul procesului penal nu rezultă că acesta avea discernământul abolit la momentul săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii.

Astfel cum în mod just a reţinut instanţa de fond, deși s-a invocat existența unor boli psihice care ar data încă din copilărie, nu s-a făcut dovada afecţiunilor respective prin înscrisuri medicale. Din contră din înscrisurile depuse la dosar, emise în cursul anului 2001, (fila 48 vol. IV dosar fond)  relevă că „examinarea cerebro – ventriculară prin CT nu evidenţiază modificări tomodensiometrice intra sau extracerebrale”. Totodată, înscrisurile care demonstrează că inculpatul ar fi fost supus unor consultaţii la un cabinet de psihoterapie din ####### nu relevă nici diagnosticul şi nici tipul consultaţiei, din cuprinsul acestora rezultând că inculpatului i-au fost prescrise medicamente care n-au nicio legătură cu pretinse afecţiuni psihice.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea reiterează faptul că expertiza medico-legală efectuată în Italia la solicitarea Curții de Apel ###### și care este invocată de apelantul-inculpat în susținerea tezei că nu are capacitatea de a răspunde penal conţine anumite neconcordanțe, care sunt de natură să pună la îndoială concluziile la care a ajuns medicul italian care a întocmit-o. În acest sens, Curtea observă că deși ajunge la concluzia că inculpatul prezintă simptome compatibile cu leziunile cerebrale survenite în septembrie 2019, cu ocazia evenimentului rutier, expertul nu indică în cuprinsul lucrării întocmite care sunt actele medicale care au stat la baza constatărilor sale sau dacă a avut acces la documentele medicale întocmite în perioada în care în care inculpatul a fost internat în ####### (care la internare atestau un traumatism cranio-cerebral minor, fără leziuni cerebrale care să producă sechele pe termen lung, iar la externare acest traumatism minor nici măcar nu mai este menționat, cel mai probabil pentru că s-a constatat că s-a vindecat).Totodată, în expertiza efectuată în Italia se face vorbire despre un teren vulnerabil (cu referire la psihicul inculpatului) existent anterior evenimentului rutier, fără a se preciza dacă această constatare s-a bazat pe acte medicale relevante sau doar pe susținerile inculpatului și ale părinților săi.

Mai mult decât atât, concluziile reținute în cuprinsul acestei expertize par a fi contrazise inclusiv de interviurile acordate presei chiar de către inculpat și care relevă în percepția instanței de apel faptul că acesta este conștient de acuzațiile care i se aduc și chiar încearcă să le combată, iar limbajul utilizat nu este de natură să confirme susținerile apărării în legătură cu incapacitatea de a răspunde penal.

Concluzionând, Curtea constată că probele administrate pe parcursul procesului penal demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul Iorgulescu Gino Mario a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, precum şi faptul că nu este incidentă nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate, astfel încât soluția de condamnare dispusă de prima instanță este legală și temeinică.”, se arată în motivarea Curții de Apel București.

Comments

comentarii