fbpx

Lidl a prezentat-o pe o angajată ca fiind hoață și a forțat-o să demisioneze. Femeia a câștigat în instanță

În reclame la Lidl, mai mulți angajați povestesc cum compania a văzut în ei mai mult. Ei bine, într-o angajată din Bistrița, managerul zonal a văzut o hoață, fără ca faptele imputate să fi fost dovedite, așa cum se arată în decizia Curții de Apel Cluj, prin care societatea Lidl Discount SRL a fost obligată la reintegrarea angajatei concediate pe nedrept. Curtea taxează faptul că femeie a fost dată exemplu negativ în mai multe magazine Lidl. ”A fost pornită practic o campanie de blam public (…) O astfel de atitudine a angajatorului este una vădit ilegală și ilegitimă”, se arată în motivare.

O femeie din Bistrița, divorțată și mamă a doi copii, a fost concediată abuziv de societatea Lidl din funcția de asistent manager magazin.

Femeia a fost chemată de managerul zonal de vânzări  în biroul magazinului și i s-au imputat o mai multe nereguli și i s-au adus o serie de acuzații: cu  sustragerea anumitor bunuri, neplata anumitor produse de patiserie, ascunderea unui epilator și cu privire la faptul că a aplicat reduceri de preț unor articole care nu ar fi trebuit să beneficieze de reducere, doar pentru a le cumpăra la preț redus. Atunci i s-a spus că va fi sesizată poliția, iar în acest context i s-a cerut să-și dea demisia. Ulterior, la ședințele de la alte magazine Lidl, respectiva angajată a fost dată exemplu negativ și s-a transmis tuturor angajaților că vor păți la fel dacă vor face ca ea.

Apoi, femeia a fost chemată să semneze acordul de încetare a contractului individual de muncă, lucru pe care l-a făcut, iar în baza acestui act s-a emis și decizia de încetare a contractului individual de muncă,

Anagajata concediată nu s-a lăsat și a chemat în judecată SC Lidl Discpunt, solicitând instanței anularea acordului de încetare a contractului individual de muncă, motivat de faptul că consimțământul reclamantei la încheierea acestui acord a fost smuls prin violență morală și prin amenințarea nelegitimă cu exercitarea unui drept. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă până la data reintegrării efective pe postul avut anterior, sume actualizate cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efectiv, și obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei daune morale pentru încetarea abuzivă a contractului de muncă.

În cauză, reclamanta a susținut faptul că consimțământul acesteia la semnarea  acordul de încetare contractul individual de muncă a fost smuls prin violență potrivit argumentelor anume indicate în acțiune, respectiv că reprezentanții pârâtei angajato ar fi exercitat presiuni și i-ar fi adresat amenințări cu sesizarea organelor de poliție pentru anumite nereguli constate în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins acțiunea.

În apel, reclamanta a arăatat că a solicitat audierea a mai multor martori care să confirme toate aceste aspecte , însă instanța de fond a limitat numărul martorilor propuși.

În cererea de apel se arată: ”Din probele administrate rezultă cu certitudine că situația de fapt descrisă de subsemnata corespunde realității. Martorii audiați, chiar dacă numărul acestora a fost redus de către ins tanță, au declarat că superiorul său C.V., i-a adus acuzații grave de furt și delapidare. A fost amenințată că se va formula plângere penală împotriva sa. Chiar pârâta (Lidl – n.red) recunoaște prin răspunsul la interogatoriu că Șeful de Vânzări a avut nemulțumiri nedocumentate cu privire la activitatea mea profesională.

Pârâta confirmă că, în ziua izbucnirii acuzelor aduse împotriva sa, a fost forțată să își prezinte demisia. Martorii confirmă și ei aceste aspecte. Neavând vreodată un conflict cu legea penală, iar pe de alta parte, fiind mamă a doi copii, este evident că această amenințare din partea angajatorului a constituit un motiv determinant și suficient să îmi prezint demisia.

Pârâta susține că nu există amenințare nelegitimă în situația în care angajatorul informează angajatul de ipoteza declanșării unei anchete penale împotriva sa. Desigur, că nu ar fi vorba de o amenințare nelegitimă doar în cazul în care angajatorul procedează la efectuarea tuturor pașilor prevăzuți de lege (înștiințarea scrisă a angajatului, constituirea unei comisii de disciplina etc. ) Or pârâta a trecut direct la acuzații grave, în public, informând toți angajații companiei ca așa se întâmplă când cineva este prins furând. Mai mult decât atât, angajatorul ține ședințe ad-hoc și cu angajații altor magazine, informându-i de furturile subsemnatei,

Este evidență presiunea pârâtei de a prezenta demisia. Aceasta acuză direct, fără a avea dovezi (deși puteau fi vizionate inclusiv înregistrări video, pe care acum, angajatorul afirmă că nu le mai deține – interogatoriu întreba nr. 7). Nici vorbă de vreo cercetare disciplinară sau parcurgerea altor pași prevăzuți de legislația muncii. Totul se petrece la vedere, acuzațiile sunt violente, iar amenințările, devin în acest caz, cât se poate de reale. (…)

Modul de procedare, intimidarea angajatului nu sunt demne de o companie de mărimea și prestigiul pârâtei. Tocmai aceste raporturi de subordonare, de conștientizare că pârâta dispune de resurse financiare nelimitate pentru chiar a face rău, determină angajatul să cedeze presiunilor, fiind într-o poziție clară de inferioritate. (…)

Chiar dacă poate părea greu de crezut, apelanta a arătat că și-a construit o carieră, în ultimii 15 ani, bazată pe seriozitate și abnegație. Faptul că a fost acuzată de aceste fapte reprobabile a circulat repede în rândul comercianților din oraș, Bistrița fiind un oraș mic, unde bârfa circulă repede. Este greu de crezut că vreodată va mai putea șterge cu buretele etichetele care i-au fost puse după aceste întâmplări.”

Nu s-a formulat întâmpinare în apel.

Curtea de Apel Cluj  a admis in parte acțiunea: ”Anuleaza decizia de incetare a contractului de munca nr. 9302/08.10.2018 emisa de parata. Repune partile in situatia anterioara concedierii, in sensul reintegrarii reclamantei P.R in postul ocupat anterior emiterii deciziei de incetare a contractului de munca, respectiv Asistent manager magazin. Obliga parata SC Lidl Discount SRL la plata catre reclamanta P.R a drepturilor salariale cuvenite incepand cu data incetarii contractului de munca si pana la data reintegrarii efective, actualizate cu dobanda legala de la data introducerii actiunii si pana la data platii efective. Respinge cererea de obligare a paratei la plata daunelor morale.”

Acțiunea fost admisă pentru considerentele ce succed:

„În mod cert, așa cum a reținut și tribunalul, în data de 25 septembrie 2018 reclamanta a fost chemată de managerul zonal de vânzări V.C în biroul magazinului și i s-au imputat o serie de nereguli și i s-au adus anumite acuzații în legătură cu  sustragerea anumitor bunuri, cu neplata anumitor produse de patiserie, cu ascunderea unui epilator și cu privire la faptul că a aplicat reduceri de preț unor articole care nu ar fi trebuit să beneficieze de reducere, doar pentru a le cumpăra la preț redus, i s-a spus că va fi sesizată organele de poliție, iar în acest context i s-a cerut să-și dea demisia.

Aceste acuzații au fost resimțite de reclamantă ca fiind profund nedrepte, fapt confirmat și de martorul R.V., audiat în fața instanței de fond, care a arătat că, „am văzut-o pe d-na P. ieșind plângând din birou și a plecat”.

Acest martor confirmă cele relatate în fond de martora C.M, care a arătat că „știu că reclamanta a fost acuzată de hoție de către C.V., fost șef de vânzări de magazin în perioada aceea. A auzit că ar fi luat un covrig și o chiflă și nu ar fi plătit-o. (…) după care doamna P. a ieșit din birou plângând și ne-a comunicat că a fost nevoită să își dea demisia, i s-a cerut acest lucru”.

Magistrații Curții notează că ”în mod cert, reclamanta a fost puternic afectată emoțional de acuzațiile de furt ce i s-au adus, acuzații grave, rușinoase, de natură a-i afectata onoarea și reputația profesională.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea reține că presiunea inițială nu s-a diminuat, ci s-a acutizat în perioada care a urmat, în condițiile în care presupusele fapte imputate reclamantei au făcut obiectul unor ședințe nu doar cu colegii din magazinul în care lucra reclamanta, ci și cu cei din alte puncte de vânzare.

Martorii audiați în cauză confirmă faptul că împotriva reclamantei a fost pornită practic o campanie de blam public, situația sa fiind prezentată ca exemplu negativ în fața colectivului de salariați din mai multe puncte de vânzare aparținând pârâtei

Martora C.M. a arătat că „s-a ținut o ședință de grup cu toți angajații din ziua respectivă și a zis că dacă se întâmplă și în cazul nostru va chema poliția”, iar martora M.V. arată că i s-a spus să cheme toți colegii în sala de repaus și li s-a spus că reclamanta ar fi fost prinsă cu produse de patiserie trecând pe lângă casă.

Această martoră a arătat că astfel de ședințe au avut loc la toate filialele, fiind anunțați că reclamanta și-a dat demisia. Aceasta a arătat că „am fost cu toții mirați”, pentru că „a fost singura ședință în care să fim anunțați că s-a întâmplat așa ceva”, martora subliniind apoi încă o dată că „ a fost singura dată când s-a întâmplat așa ceva”.

Curtea constată așadar că, prin modul în care a acționat pârâta ulterior incidentului, de a convoca ședințe al căror scop a fost informarea tuturor salariaților despre acuzele aduse reclamantei, o acțiune excepțională, fără precedent, după cum declară martorii, temerea reclamantei față de afectarea onoarei sale a fost una constant în creștere, până în momentul demisiei.

Ca atare, în mod netemeinic a reținut instanța de fond că, în momentul semnării acordului, această temere ar fi trebuit să dispară.

În ceea ce privește cel de a-l doilea argument, și anume cel al legitimității amenințării reclamantei, tribunalul a reținut că, dacă angajatorul are suspiciuni că un salariat a sustras anumite bunuri ce aparțin societății sau că ar fi comis alte nereguli ce ar putea avea conotație penală este în măsură să sesizeze organele de urmărire penale pentru a se efectua cercetări în acest sens, această măsura fiind una legală și având un scop licit, respectiv pentru a se apăra interesele și patrimoniul angajatorului , neputând fi considerată ca o amenințarea cu exercițiul unui drept făcută cu scopul de a obține avantaje injuste în sensul prevăzut de art.1217 Cod civil. Aceste statuări ale instanței de fond sunt corecte teoretic, însă nu au acoperire în starea de fapt din cauza de față.

Astfel, dacă în discuțiile cu reclamanta, pârâta ar fi anunțat-o că o suspectează de furt, motiv pentru care va anunța organele competente, în mod evident nu putea fi reținută nici o amenințare, scopul fiind perfect legitim.

Pârâta nu s-a limitat însă la acest lucru, ci a făcut publice acuzele aduse, prezentând-o practic pe reclamantă ca pe o hoață, fără ca faptele imputate să fi și fost dovedite și fără ca reclamanta să fi avut șansa de a se apăra.

O astfel de atitudine a angajatorului este una vădit ilegală și ilegitimă, contrară obligațiilor înscrise în art. 8 Codul muncii, ce impun ca relațiile de muncă să se bazeze pe buna credință a ambelor părți.

În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1216 Cod civil, potrivit căruia ,,Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terț.

Ca atare, va dispune anularea decizia de încetare a contractului de muncă nr. 9302/08.10.2018 emisă de pârâtă și va repune părțile în situația anterioară concedierii, în sensul reintegrării reclamantei P.R. în postul ocupat anterior emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă, respectiv „Asistent manager magazin”.

În consecință, va obliga pârâta S.C. Lild Discount la plata către reclamanta P.R. a drepturilor salariale cuvenite începând cu data încetării contractului de muncă și până la data reintegrării efective, actualizate cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

În ceea ce privește însă daunele morale, Curtea reține că, în cauză, nu au fost dovedite alte fapte care au adus atingeri aduse demnității și onoarei, altele decât cele ce au fost reținute ca temei al temei cauzate prin violență, astfel încât Curtea apreciază că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o reparație morală suficientă adusă reclamatei, prin repunerea acesteia în situația anterioară, inclusiv din punct de vedere pecuniar, prin obligația pârâtei la plata tuturor salariilor restante.”, se arată în motivare.

De asemenea, Lidl a fost pusă la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel, de respectiv 3.000 lei, respectiv 1700 lei.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns