Acasă » SPECIAL » Judecătorul Cristi Danileț îl concurează pe cel mai haios polițist, Marian Godina

Judecătorul Cristi Danileț îl concurează pe cel mai haios polițist, Marian Godina

Judecătorul Cristi Danileț, membru CSM, a fost inspirat de povestirile de pe teren ale polițistului Marian Godina din Brașov și publică pe pagina de Facebook întâmplări din instanțe, majoritatea din Cluj. Care din povestiri vă plac mai mult?

Membrul Consiliului Superior al Magistraturii, Cristi Danileț, suspendat din activitatea de judecător cât este în consiliu, a precizat contul lui personal de Facebook că a fost inspirat de polițistul Godina: ”Mărturisesc că am rămas încântat de realismul relatărilor, stilul lui glumeţ şi profesionalismul său. Marian Godina este un poliţist complet, cu siguranţă. Îi urez FELICITĂRI şi bun venit în lumea celor care demitizează profesiile din sistemul de ordine publică şi justiţie. Cetăţenii trebuie să ştie că poliţiştii, procurorii, judecătorii sunt inşi normali, cu problemele şi realizările lor, cu vulnerabilităţile şi atuurile lor, cu scăpările şi cu fermitatea lor. Dar înainte de toate sunt OAMENI. Şi cred că în astfel de profesii trebuie să avem oameni, nu umanoizi. O să preiau şi eu ideea: o să scriu public întâmplări reale din sala de judecată.

Și a început în 21 august să publice întâmplări din instanțe pe pagina de persoană publică. Într-o singură zi a scris cinci amintiri, pe care le redăm în continuare, și continuă să scrie. Cristi Danileț are aproape 11.000 de fani pe Facebook, în timp ce pagina polițistului blogger Marian Godina are aproape 50.000 de aprecieri.

Povestirile judecătorului Cristi Danileț

Eram judecător la Judecătorie. Soluţionam o plângere împotriva unui proces verbal de contravenţie. Una din rarele ocazii când soluţionam cauze civile. Şoferul fusese amendat fiind prins băut la volan, dar valoarea nu era atât de mare încât să I se facă dosar penal.
Vine în faţa mea să îşi susţină plângerea. Se jura că nu băuse. Scuzele de acest gen sunt diverse, de la faptul că poliţistul avea ceva personal cu el încă din copilărie, la faptul că aparatul de măsurat alcoolemia nu este omologat sau că tocmai luase un gât de palincă de la un vecin să îi confirme că e de calitate şi s-a urcat în maşină numai pentru a o muta câţiva metri mai încolo. Dar în speţa de faţă scuza avea să fie una inedită.
Revin. Omul se jura că nu băuse înainte să se urce la volan.
`Dar cum de a înregistrat poliţistul alcoolemie când aţi suflat în alcoolscop?` îl întreb.
`Păi, să vedeţi: urmam un tratament stomatologic. Şi medicul mi-a prescris să mă clătesc cu apă de gură. Ceea ce am şi făcut. Şi exact înainte să plec în cursă, mi-am clătit gura`.
`Bun, dar ce legătură are cu alcoolemia înregistrată în aerul expirat de dvs?!` întreb eu, nedumerit.
`Păi, domnule judecător – spune şoferul apropiindu-se de tribună şi dându-mi o etichetă – uitaţi-vă şi dvs aici: în compoziţia apei de gură pe care o folosesc intră şi alcool`.
Aşa ceva nu mai auzisem. `După câte cunosc eu, ca să vă iasă alcoolemia asta, ar fi trebuit să beţi, nu să vă clătiţi gura. Şi nu un păhărel, ci vreo câteva sticle` îl atenţionez eu.
Şi i-am respins plângerea ca netemeinică.


Am făcut stagiatura la Vatra-Dornei, după ce am absolvenit facultatea la Iaşi. Limbajul meu era şi încă mai este împregnat cu regionalisme moldoveneşti. Când am ajuns judecător definitiv la Cluj-Napoca, am avut o oarecare dificultate să înţeleg regionalismele ardeleneşti.
Într-unul dintre dosarele penale pe care le aveam de soluţionat odată analizam o infracţiune de lovire. Fapta se petrecuse la ţară. În faţa mea o bătrânică se prezentase pentru a fi audiată ca martor. O întreb unde se petrecuse fapta, unde erau cei doi în momentul când se loviseră.
`La strâns tuleie`, îmi spune ea.
`Ce anume??`, întreb eu, neavând nici cea mai vagă idee despre ce e vorba. Am tras cu coada ochiului la grefieră, că poate-poate îmi va şopti ea ce înseamnă asta. Dar distanţa era prea mare până la ea ca să aud ce mi-ar fi spus.
`Ştiţi dvs, tulpina aia de la porumb` îmi explică bătrâna, deschizând braţele pentru a încerca să îmi arate cu mâinile că e vorba de ceva înalt.
`Ah, e vorba de strujeni`, exclam eu entuziast, folosind un regionalism care îmi era comun. Şi continui: `Doamna grefier, consemnaţi vă rog: `Părţile erau la strâns strujenii` ca să înţeleg eu despre ce este vorba, iar în paranteză treceţi `tuleiele` ca să înţeleagă despre ce e vorba instanţa de recurs, dacă se va ataca hotărârea mea`. Şi aşa a fost: în acea hotărâre apar două regionalisme pe care nici azi nu aş şti cu ce să le înlocuiesc..


Multă vreme procurorul a fost văzut ca un organ judiciar mai puternic decât judecătorul. Era şi de înţeles: din 1969 până în 2003 procurorul avea puterea de arestare, aşa că lumea ştia de frica lui.
În cariera mea am soluţionat mai ales dosare penale. Şi până în 2005 procurorul stătea la tribună, în dreapta judecătorului, astfel că oamenii nu ştiau uneori care cine suntem.
Într-un dosar penal aflat în faza de judecată prin anul 2002 (aveam pe atunci vârsta de 27 ani) o doamnă mai în etate de la ţară mi se tot adresa în timpul audierii cu formula `Domnule procuror`. O dată, de două ori, de trei ori… La un moment dat nu am mai răbdat şi o întrerup, spunându-i:
`Doamnă, eu nu sunt procuror. Sunt judecător`.
La care ea imediat reacţionează: `Lasă maică, eşti tânăr, ai timp să ajungi şi procuror!`. După care a continuat mărturia, evitând însă orice formulă de adresare.
PS. Ulterior, am aflat că şi alţi colegi de ai mei au trecut pentru mulţi ani prin aceeaşi situaţie.
PPS. După cum se ştie, astăzi nu există o ierarhie între profesia de judecător şi cea de procuror. Odată începută cariera într-una din aceste două profesii, e posibil ca sfârşitul ei să te prindă în aceeaşi profesie, dacă nu cumva ţi se aprobă cererea de transfer în cealaltă profesie.


Ştiţi ce tip de infracţiuni constituie obiectul celor mai multe dosare penale din România? Aţi ghicit: infracţiunile la legea circulaţiei. Dar, iată cum rezolvă statul român problema celor care beau şi apoi se urcă la volan: până la noul cod penal fapta constituia infracţiune sancţionată cu 1-5 ani închisoare; potrivit noului cod, fapta este sancţionată cu închisoarea alternativ cu amenda penală. Urmarea? Mult mai puţine dosare cu infracţiuni de acest gen trimise în judecată, mai ales că a început practica renunţării la urmărirea penală de către procurori sau amânarea aplicării pedepsei ori chiar renunţarea la aplicarea pedepsei de către judecători – toate fiind discutabile pentru o infracţiune atât de gravă.
Dar să mă întorc la povestirile mele. Am soluţionat sute de astfel de dosare. Şi am observat că în toate cauzele în care infractorii recunoşteau fapta, atunci când îi întrebam de ce anume au consumat băuturi alcoolice trei erau scuzele invocate:

  1. nevasta intentase divorţ şi inculpatul tocmai primise citaţia (aici nu am înţeles niciodată dacă omul a băut de bucurie sau de supărare);
  2.  o rudă apropiată era bolnavă şi trebuia urgent ca inculpatul să îi ducă un medicament (evident, nu era niciun taxi disponibil şi niciun prieten nebăut care să conducă);
  3. inculpatul a coborât la maşină şi a vrut să o mute doar cinci metri pentru că bloca accesul la garaj al maşinii vecinului (şi, ghinion, taman atunci a apărut un echipaj de poliţie).

Evident, nicio astfel de scuză nu a ţinut. Nu doar pentru că nu ar fi fost probate, ci pentru că legea nu permite ca astfel de împrejurări să te exonereze de răspundere.


Şi încă una, tot cu circulaţia. Eram în complet de trei judecători, la Tribunal. Soluţionam un recurs declarat împotriva unei sentinţe prin care contravenientului i se respinsese plângerea. Fusese amendat de poliţia rutieră pentru depăşirea vitezei în localitate. Poliţia folosea ca probă o fotografie radar în care se vedea numărul de înmatriculare a autovehiculului aflat pe banda de lângă axul drumului pe un sens de mers cu două benzi.
Ce urma să decidem în recurs rămânea definitiv. Şoferul era disperat, căci de soluţia noastră depindea faptul de a mai avea sau nu carnet de conducere. Şi atunci s-a uitat la noi, ne-a arătat o copie de pe fotografia pe care o aveam la dosar şi ne-a spus, extrem de sincer:
`Onorată instanţă, poliţia spune că am condus în localitate peste limita legală. Dar uitaţi-vă în această fotografie! Vedeţi şi dvs. că maşina mea este pe carosabil, dar stă pe loc. Uitaţi-vă bine, nu am fost surprins în mişcare, fotografia este statică!!`.
I-am respins plângerea, în unanimitate.

Poveștile polițistului Marian Godina

„Era vreo doua ceasul, a patra noapte de schimbul trei dar nu eram obosit. O aveam ca partenera pe Monica, o fata frumoasa de 20 de ani, o politista tanara si foarte isteata, proaspat iesita de pe bancile scolii. Deci nici plictisit nu eram. Conduceam Loganul pe strazile Brasovului, cand o voce din statie ne-a directionat in Noua, langa Gradina Zoologica. Accident rutier. Am plecat in viteza spre locul indicat si in timp scurt am ajuns acolo. Un stalp din beton culcat la pamant, fire de electricitate pe jos, un Matiz facut acordeon si inca fumegand in mijlocul drumului, un echipaj SMURD, iar langa Matiz, rezemat de un gard, un barbat cu ochelari. Cam asta era sceneta. In SMURD se acordau ingrijiri unei persoane asa ca m-am dus spre cel rezemat de gard. Mi-am dat usor seama ca nu se sprijinea din cauza oboselii, nici ca ar fi fost ranit. Era os.
– Buna seara! Dumneavoastra ati condus?
– Ca doar nu mama!
– Sunteti lovit? Vreti la spital?
– Ei vreau in p***!
Desi nu imi plac oamenii beti, asta chiar era comic si simpatic. Nu avea nicio repulsie fata de noi, colabora si nu facea scandal, nici vorba sa fie nevoie de catuse. Era mic si grasalan, la vreo 40 de ani, cu ochelari de tocilar.Il chema Petrica. Se vedea pe el ca nu e prost. Rostea cuvantul „p***” cam cu aceeasi frecventa cu care clipea, fara nicio jena fata de colega mea, care era de altfel la fel de amuzata de omulet ca si mine.
Matizul era numai bun de dus la Remat. Nu se mai intelegea mare lucru din el.Am urcat sa iau actele din torpedou si am simtit ca cineva ranjeste la mine. Era de fapt o proteza dentara cazuta pe pres, probabil de la pasagerul din dreapta, cel care era in SMURD.L-am chemat pe sofer si i-am spus sa o ia si sa i-o duca la spital prietenului ca sigur o va cauta a doua zi. „Bag p***-n dintii lui si in gura lu’ ala care ar pune mana pe dintii lui.” Raspunsul lui m-a linisit repede.
Terminasem treaba la fata locului si noi, si cei de la Electirca, pe care ii chemasem sa ridice firele cazute. L-am urcat pe soferul turmentat in masina si am plecat spre Spitalul Judetean unde urma sa ii fie luat sange pt alcoolemie. Dupa aprox 200 de m, am observat ca si alte fire de electricitate sunt cazute, asa ca am accelerat sa ii pridem din urma pe cei de la interventii, care plecasera inaintea noastra. Am ajuns in spatele masinii de la Electrica si am pornit girofarurile. Soferul acesteia isi continua drumul linistit asa ca am pornit si sirenele. Nimic.Ii dadea mai departe linistit, nu vedea, nu auzea. Am tras in paralel cu el si am deschis geamul, dar pana sa ii spun eu ce aveam de zis, l-am auzit pe Petrica, de pe bancheta din spate: „da opreste-n mortii ma-tii la semnalele acustice si lumninoase ale masinii de Politie, esti surd in p*** mea ? ca acum iti iau permisul ! Justitiarul de Petrica se pare ca stia bine Codul Rutier, mai putin partea cu alcoolul si condusul. Pe drumul spre spital am aflat povestea accidentului.. – A venit boul asta de prieten al meu ca el vrea sa il duc sa il invat sa conduca, in p*** mea.
– Pai la ora 2 l-a apucat cheful de invatat sa conduca?
– pai eu v-am zis ca e bou, in p*** mea. Si am zis sa il duc la padure pe drumurile alea, sa invete acolo. Iar pana acolo sa conduc eu. Iar cand am ajuns aici, nu stiu in p*** mea, muistii aia de la RAT cu stalpul lor in p*** mea. Am facut masina praf. Si ieri ii facusem plinul, in p*** mea. Oricum nevasta-mea e de vina pentru astea.
– Ce treaba are femeia?
– pai atata m-a futut, ca i-am cerut cheile si nu voia sa mi le dea. Ca-s beat, ca p*** mea, ca unde plec eu cu masina beat la ora asta…
-si ce vina are ea? Ea te sfatuia de bine.
– pai daca zicea: „poftim dragul meu cheile, sa conduci prudent”, nu se mai intampla nimic in p*** mea, dar asa…am plecat nervos si stresat.
Am ajuns la spital si am intrat in unitatea de urgenta cu Petrica, explcandu-i ca trebuie sa i se recolteze sange si sa fie vazut de un medic.
– Ce medic?? Newton asta de aici ? zise Petrica cu voce tare, aratand cu degetul spre medicul de acolo.
De cativa ani ma perindam pe la spitalul ala si de cate ori vedeam acel medic ma chinuiam sa imi dau seama de unde il stiu si cu cine seamana. A fost nevoie de un om beat ca sa imi vina in minte manualul de fizica de-a zecea pe care era poza lui Newton si care semana leit cu doftorul.Erau ceva urgente la ora aia, asa ca trebuia sa asteptam. Stateam cu Petrica in spital, cand dintr-o ambulanta coboara un alt betiv, cu ochii umflati si plin de sange. Intotdeauna doi betivi se vor cunoaste din priviri, va fi intre ei un fel de dragoste la prima vedere si vor reusi sa comunice mult mai bine decat doi oameni lucizi. Brancardierul a parcat scaunul pe care era betivul batut exact langa scaunul pe care astepta cuminte Petrica, sa-i fie intepata vena.
– Ce-ai patit frate?
– Am fost la un meci, sunt suporter.
– Si ti-ai luat-o in bena, in p*** mea? cine ti-a rupt falcile?
Dialogul celor doi noi prieteni a fost intrerupt de dr. Newton care l-a chemat pe Petre la examenul medical.
-Stiti ce zi e azi ?
-E noapte-n p*** mea, nu mai e zi.
Eu si Monica eram cu gura pana la urechi de ras si ne abtineam din respect pentru doctor, care de altfel nu-i gusta deloc glumitele lui Petrica. Mai pufneam din cand in cand dar ne intorceam cu spatele.
– Ce greutate aveti ?
– Da ce p*** mea, astia m-au adus sa ma vanda ca pe porci, in p*** mea?
– V-ati lovit in accident?
– Nu
– Dar vad ca tineti mana pe langa corp
– si unde vrei s-o tin? la p***? Doctorul il prinde de mana iar Petrica incepe sa zbiere
– ati zis ca nu sunteti lovit
– pai sunt, dar nu din accident, in p*** mea
– dar ce-ati patit
– am cazut din cires, in p*** mea
– Ati consumat alcool?
– DA, IN P*** MEA, tie ti se pare ca-s treaz?
– Ce ati consumat?
– DIVERSE
– Diverse, ce?
– DIVERSE-N P*** MEA !! scrie acolo: d i v e r s e
Eu nu am mai rezistat, am lasat-o pe Monica sa asiste in continuare la examinare si am fugit in masina de politie razand in hohote. Ma gandeam ca nu sunt suficient de matur si stiam ca nu ar trebui sa ma amuze astea, dar chiar aveam o criza de ilaritate. Radeam in masina cu lacrimi, cand s-a deschis portiera si am auzit-o pe Monica razand la fel ca mine. Venise si ea sa rada, iar acum ne chinuiam amandoi sa ne oprim din ras, sa ne reluam fetele oficiale si sa intram inapoi in spital la Petrica si la Newton. Faceam cativa pasi spre urgenta si ne lua iar rasul. Cand se calma unul, incepea celalalt. Intr-un final am reusit sa fac pe seriosul, sa semnez actele, sa il iau pe Petrica si sa mergem la Politie. Doctorul se uita urat la mine si acum cand ma vede. Traieste cu impresia ca sunt un prost si ca bancurile cu politisti sunt reale. Nu il pot acuza si il inteleg. Dar sunt convins ca Petrica ar fi colaborat mai bine cu el daca nu ar fi avut moaca atat de sobra si daca ar fi abordat si el un registru mai familiar si mai amuzant.
M-am intalnit cu Petrica de curand. Mi-a povestit ca a primit doi ani cu suspendare si ca a dat examen iar si si-a redobandit permisul. Prietenul lui nu a mai vrut sa invete sa conduca si e stirb si acum…nu a mai avut bani de o lucrare dentara noua.Matizul e la Remat, benzina a scos-o a doua zi dupa accident si a vandut-o cu un milion jumate.
– Si acum dupa toate astea, mai conduci baut?
– Normal.. IN P*** MEA ! !”


Semaforul s-a facut roşu. Maşina cu numere de Italia, din fața mea, nu a oprit…i-a tot dat. I-am dat si eu, iar dupa intersecție l-am oprit pe şoferul grabit.
– Bună ziua ! Vă rog sa imi prezentati documentele dumneavoastră !
– Oooo….Dio, Dio…como entrato en esta țara…noma docomente, docomente, docomente!
Parlesc cateva limbi dar italiana chiar nu o bunghesc.
Avand actele in mână, am văzut că pe italian il chema Arghire si era din…nu vă mai zic de unde era. Şi după cum vă spuneam, Arghire din Vaslui venea de la el din Italia si pesemne că uitase regulile de circulație in acelaşi ritm cu care uitase si limba maternă. Devenise alt om, era acum Vasile „după o lună in Italia”.
– Permisul de conducere vi se va reține treizeci de zile pentru că ați trecut pe roşu.
Fraza asta i-a reactivat acea parte a creierului in care stătea uitat frumosul grai moldovenesc.
– Hai bre şefule, da ş-am făcut?
– Ați intrat in intersecție pe roşu.
– Du-ti domnii d-aci…da şe? Eu îs chior? Io sun la tieleviziuni…sun la il comandante…da chiar iți bați joc? Pentru ce să imi iei tu mia permisul?
– V-am explicat că ați trecut pe roşu iar pentru asa se reține permisul, de ce nu ințelegeți?
– Oo Dio…da normal ca nu ințeleg, fă-mă să ințeleg sau acum ma duc la il comandante.
– No bine. Vă explic astfel incât sa ințelegeți. Vă rog sa fiți atent: como entrato en esta țara se aplica el codo rutiero romano care spune ca trebuiato sa casco el ochii la il semafore si sa opreşte dacă il e necesaro. Pero che dumnevostra trecuto pe rosso, permiso e suspendato una luna. Şi dacă esto nemulțumito, nu va duceti la il comandante ci la il giudecatore. Claro sau tu necesita mai multo explicaționi?
‘Nea Arghire a băgat nervos in viteză si a demarat in trombă, abandonându-şi docomentele. Am apucat să aud doar cum i-a spus consoartei care era in dreapta lui:
Andiamo, Maricico !


Masina din fata mea mergea cam tare, facea slalom si schimba benzile cam des. Am accelerat cat sa raman aproape de ea…voiam sa vad daca cel de la volan are ceva pe suflet. Omul ii dadea tare in continuare. Daca mai schimbă o data banda fara sa semnalizeze, o sa-l opresc. Desigur, asa s-a intamplat. In plus, observasem si ca centura lipsea. L-am oprit si m-am dus la el la geam.
– Mergeti cam haotic, s-a intamplat ceva?
– Sincer nu s-a intamplat dar e pe cale sa se intample. Am o urgenta.
-Ce fel de urgenta, medicala?
-S-ar putea chema si asa…e…e grav…chiar nu mai pot…trebuie sa ajung urgent acasa…chit ca imi e rusine…va spun…fac pe mine…chiar nu am mai patit asa ceva…va rog…
Soferul mi-a dat actele iar eu am plecat spre masina de politie pornit sa scriu sanctiunea. Omul a coborat dupa mine si vazand ca nu ma poate indupleca, a inceput sa urle : „dom’le MA *** PE MINE! Chiar nu intelegi???”
Poate ca par neintelegator dar auzisem abureli d-astea de prea multe ori. Oricum soferul asta se prefacea foarte bine, avea privirea grava, ochii usor bulbucati, pana si venele de pe tampla erau mai proeminente si se agita destul de tare. L-am rugat sa mearga in masina insa a zis ca nu poate sta jos. Trebuie sa spun ca in meseria asta exista ceva ce se numeste FLER. Ei bine, flerul meu imi spunea ca omul joaca teatru, chiar ma amuza cum se manifesta si la ce nivel se cobora pentru a scapa de o amenda. Aveam cativa ani de experienta, nu isi gasise persoana pe care sa o duca de nas. Dupa cum spuneam, e vorba de fler.
In timp ce scriam procesul-verbal, mai aruncam cate-o privire la soferul agitat care continua sceneta, impreunandu-si picioarele asa cum faceam toti cand eram mici si preferam sa ne abtinem decat sa nu ducem in casa si ” sa nu ne mai lase afara daca am intrat”. La un moment dat teatrul s-a sfarsit. Vazand ca nu „pun botul” la scena lui ieftina, omul a intrat cuminte si resemnat in masina si a asteptat. M-am dus si eu, cu procesul-verbal completat. Ramasese sa bifez amenda sau avertisment, vream sa vad atitudinea de final.
Soferul era in masina cu geamul inchis. Cand m-a vazut, a deschis putin geamul, fara sa mai spuna nimic.
Era iarna…in masina lui era cald…afara era frig. Aerul cald, din interior, a iesit rapid prin mica deschizatura a geamului.
Am bifat avertisment, cu mana treamuranda.
Bietul om facuse ceea ce ar fi trebuit sa fac eu pe el…pe FLER.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina