Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, care a respins cererea DIICOT de arestare preventivă a medicului Mihai Lucan, și-a motivat hotărârea. Aceasta este pe jumătate favorabilă chirurgului, judecătorul fiind critic cu unele acuzații ale procurorilor DIICOT și analizând pe larg fondul cauzei. Același judecător confirmă că Lucan a căutat sprijin la persoane cu ”un statut social, economic, profesional ori politic foarte ridicat, persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti”, dar consideră că nu e de arestat și că o măsură mai blândă (controlul judiciar) ar fi eficientă şi oportună.

Mai jos puteți citi fragmente importante din încheierea penală (parțial anonimizată):

”Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că propunerea în dezbatere este neîntemeiată, întrucât temeiurile de fapt şi de drept învederate de procuror în referat nu susţin arestarea preventivă a inculpaţilor.

Raportat la cele ce expuse anterior, Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine – în referire la infracţiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.295 alin.1 N.C.pen. rap. la art.309 N.C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 N.C.pen., şi la infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.48 N.C.pen. rap. la art.295 alin.1 N.C.pen. rap. la art.309 N.C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 N.C.pen. (după caz), corolar cu infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1, 2 şi 3 N.C.pen. – următoarele:

Ab initio, reţine că procurorul de caz a identificat trei modalităţi distincte de săvârşire a infracţiunii de delapidare, pe care le-a analizat separat, astfel că în continuare acestea vor fi examinate tot în mod separat, cum este şi firesc (chiar dacă nu neapărat în aceeaşi ordine):

a.) în ceea ce priveşte acuzaţia de folosire a resurselor financiare, materiale și umane (materiale medicale, reactivi chimici, aparatură specifică, activitatea efectivă de specialitate prestată de către personalul medical, utilități, etc.)ale laboratorului de analize din cadrul Institutului, pentru efectuarea determinărilor anatomo-patologice în beneficiul clinicii aparținând societății comerciale, fără a se achita contravaloarea serviciilor medicale prestate de ICUTR, constând în analizele medicale  sau alte asemenea analize specific medicale de la pacienții asupra cărora au fost efectuate intervenții chirurgicale în cadrul clinicii aparținând Lukmed, în condițiile în care toate aceste costuri au fost suportate din bugetul alocat institutului, reţine că aceasta se verifică integral.

Astfel, în condiţiile în care, între cele două entităţi medicale, ICUTR (cea de stat), pe de o parte, şi Lukemed (cea privată), pe de altă parte, nu a existat niciun contract pentru prestarea acestui tip de servicii medicale, dar asemenea servicii medicale au fost prestate de prima în folosul celei de-a doua, constată că, practic, resursele financiare, materiale și umane utilizate (aşa cum au fost evidenţiate mai sus) nu au fost acoperite de beneficiară, rămânând să atârne în coşul cheltuielilor prestatoarei.

O atare situaţie se circumscrie noţiunii de „delapidare”, în modalitatea însuşirii, folosirii sau traficării, după cum acestea erau consumabile sau nu, erau scoase din incinta posesorului de drept sau nu.

(…)

b.) în ceea ce priveşte acuzaţia de utilizare în cadrul clinicii medicale private a unui aparat medical performant marca GALIL, aflat în posesia ICUTR, activitate ce s-ar fi realizat cu începere din cursul anului 2007 , reţine că aceasta nu se verifică.

În primul rând, reţine că procurorul de caz nu a înţeles să indice datele minime (serie, număr, an de fabricaţie, furnizor, etc.) necesare individualizării unui astfel de aparat, despre care susţine doar că este marca „Galil”, după cum nu a înţeles să indice actul de proprietate în baza căruia I.C.U.T.R. a devenit proprietarul acelui aparat (sau, dacă nu era proprietar, cel puţin actul în baza căruia îl avea în posesie sau în detenţie).

Acelaşi procuror face vorbire însă despre „o serie de înscrisuri ridicate de la sediul I.C.U.T.R. cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la sediul entității la data de 19.04.2017”, potrivit cărora, în perioada 2007-2009, un număr de 159 de pacienți au făcut obiectul unor proceduri medicale (crioterapie prostatică/renală) care au fost efectuate în cadrul S.C. LUKMED S.R.L. cu ajutorul unei aparaturi medicale (GALIL) aparținând Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, transferată fără titlu din incinta acestei instituții în cea a S.C. LUKMED S.R.L.”.

Este de reţinut – din nou – referirea la transferul „fără titlu” al acelui aparat, deşi despre titlul cu care I.C.U.T.R. l-ar fi avut în posesie nu se aminteşte nimic.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că precizările pe care le considera necesare la o simplă lecturare a acestui capitol din referat, sunt cu atât mai necesare în condiţiile în care – audiat fiind în calitate de suspect, la data de 21.12.2017 (filele 16-23, vol. 39) – în faţa procurorului, inculpatul LUCAN MIHAI declara că nu a dispus „preluarea vreunui echipament de orice natură din I.C.U.T.R. pentru a fi folosit în clinica privată Lukmed”.

Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul de crioterapie produs de firma GALIL este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia I.C.U.T.R. în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale.

În dovedirea celor susţinute, inculpatul a depus la dosar un înscris – în xerocopie – redactat în limba engleză , la data de 06.11.2007, prin care firma  M.G.P. Ltd. Kvitkova 1575, Zlin, Czech Republic, printr-o declaraţie („Statement”), confirma livrarea („delivered”) către prof. Lucan Mihai şi .S.C. LUKMED PRO S.R.L., gratuit („free of charge in 2006”), a următoarelor: …… (fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat: „does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above”).

Or, această apărare a inculpatului nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz.

Mai departe, tot aici (în fapt, este vorba despre o dublă acuzaţie), reţine că procurorul de caz susţine că „sumele necesare achiziționării kit-urilor necesare utilizării” aparatului au fost achitate de către ICUTR.

În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcţiona, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru.

De reţinut că, atât în declaraţia dată în faţa procurorului de caz, cât şi în declaraţia dată în faţa Judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul Lucan a arătat că Institutul a cumpărat pentru procedurile din cadrul său consumabilele care au un preţ foarte mare şi că nu s-au folosit consumabilele achiziţionate de ICUTR şi în procedurile medicale efectuate în clinica privată cu acest aparat, ba chiar că a existat şi un grant care a asigurat din alte surse – evident decât cele ale institutului de stat plata – acelor pentru crioterapie.

Mai reţine că, în referat, se susţine că, la clinica particulară „pacienților le-au fost percepute sume consistente de bani, cuprinse între 3000 și 6.700 euro/intervenție, echivalent în lei, reprezentând atât procedura medicală propriu-zisă, precum și kit-ul necesar reprezentat de un set instrumentar format din ace speciale + alte consumabile specifice (butelii cu gaze – heliu şi argon), întreg setul constând aproximativ 3.800 euro per pacient”, susţinere prin care se insinuează că erau taxaţi corespunzător pacienţii în privat, deşi ICUTR plătise integral.

Faţă de aspectele relevate, nu poate lua în calcul mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică contabilă din data de …..10.2017, întocmit de către un specialist antifraudă detașat în cadrul D.I.I.C.O.T., potrivit căruia persoanei vătămate ICUTR i-ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 2.763.429,54 lei reprezentând „costul total al instrumentarului  folosit pentru un număr de 159 pacienţi care au făcut obiectul unor proceduri medicale  efectuate în perioada 2007-2009 cu ajutorul unei aparaturi medicale performante, marca Galil, aparţinând Institutului ”.

De altfel, procurorul de caz nu furnizează nicio explicaţie cu privire la modul la care a ajuns să reţină exact acel număr de 159 de pacienţi şi exact perioada 2007-2009, iar invocarea raportului de constatare tehnico-științifică contabilă pare facilă şi – oricum – neîndestulătoare văzând împrejurările mai sus consemnate.

c.) în ceea ce priveşte acuzaţia de diminuare a cuantumului cheltuielilor reale ocazionate de serviciile de specialitate medicală pe care le presupunea internarea pre și post operatorie în cadrul Institutului a pacienţilor asupra cărora au fost efectuate intervenții chirurgicale în cadrul clinicii aparținând societății comerciale, cu referire exclusiv la serviciile de spitalizare, activitate ce presupune asigurarea cazării efective a pacientului în condițiile asigurării asistenței medicale calificate, reţine că aceasta se verifică parţial.

Mai întâi, reţine că încheierea de contracte şi acte adiţionale între cele două părţi – ICUTR şi Lukemed – în perioada de referinţă, a fost deficitară sub aspectul interesului reciproc urmărit şi seriozităţii cu care s-a urmărit punerea acestora în executare, împrejurare care pune într-o lumină defavorabilă întreaga colaborare

Nu este de neglijat în această analiză, sub nicio formă caracterul public/ privat al colaborării, care – în societatea noastră actuală – a furnizat de cele mai multe ori exemple negative.

Cu toate acestea, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, era nevoie de o mai bună reglementare (mai strictă), precum şi de controale periodice şi temeinice din partea Ministerului Sănătăţii.

(….)

În acest moment, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, se ajunge cu analiza la nucleul fierbinte al speţei, ce presupune a se răspunde la întrebarea: „Cât de corectă/morală/legală era efectuarea intervenţiei chirurgicale principale în clinica privată aparţinând Lukmed, dacă aceeaşi intervenţie putea fi efectuată în cadrul Institutului ?”

În legătură cu această presupusă dilemă, inculpatul Lucan a declarat că intra în obligaţia sa de medic a le aduce la cunoştinţă pacienţilor că au posibilitatea de a suporta intervenţia chirurgicală necesară într-o clinică privată (aparţinând societății Lukmed), în alte condiţii decât cele oferite de ICUTR, dar – în final – alegerea aparţinea fiecărui pacient, mai ales că era vorba despre o sumă substanţială de achitat atunci când se opta pentru clinica privată (acelaşi inculpat estima la 10% pacienţii care se decideau pentru privat).

În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, atâta vreme cât pacientul îşi exprima liber voinţa în sensul că dorea să fie operat la clinica particulară, pe spesele sale, nu poate fi identificat vreun aspect de nelegalitate ori de imoralitate.

În această chestiune, aşa-zisă de „disociere nelegală” a actului medical unitar, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi nu i se poate reţine vreo culpă („aport infracțional”) nici inculpatului , co-semnatar al contractelor nominalizate anterior, văzând şi că din partea Ministerului Sănătăţii nu s-au formulat, timp de mai mulţi ani, obiecţiuni ori atenţionări ori sancţiuni.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că enumerarea pe tipuri de servicii medicale nu este în sine un argument în favoarea celor reţinute de procurorul de caz, după cum nu poate accepta că – admițând că un pacient asigurat a optat să beneficieze de o tehnică terapeutică într-o entitate medicală care nu avea contract cu Casa județeană de sănătate, preferând să achite acestei entități contravaloarea serviciilor medicale de care urma să beneficieze – toate aceste servicii adiacente metodei terapeutice adoptate incumbau entității medicale respective în considerarea sintagmei ,,rezolvarea completă a cazului”.

O asemenea apreciere este contrazisă de chiar împrejurarea că C.J.A.S. nu îi deconta nicio sumă de bani clinicii particulare (nu intrau în nici un fel de raport).

(…)

Conchizând, la acest moment procesual, Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că poate reţine depăşirea pragului de 2.000.000 lei – prejudiciu total (în condiţiile în care una dintre cele trei modalităţi de comitere a faptei nu a considerat-o de luat în calcul; practic, acesta este înjumătăţit), pentru a se păstra încadrarea juridică iniţială (delapidare cu consecinţe deosebit de grave), dar apreciază că – până la finalizarea urmăririi penale – stabilirea prejudiciului este încă un obiectiv.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai are de analizat şi dacă este incident în speţă cazul de la art.223 alin.1 lit.b N.C.proc.pen. (reţinut cu privire la toţi cei trei inculpaţi).

Astfel, mai întâi reţine că, dacă în referat, procurorul de caz a alocat un număr de 8 (opt) pagini pentru a descrie cele trei modalităţi de comitere a infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în acelaşi referat sunt ocupate mai multe pagini cu redarea unor convorbiri telefonice sau comunicări de tip SMS, în ideea de a se proba că inculpatul Lucan „încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii … sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament”.

Lecturând conţinutul acestora, Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că este dovedită intenţia inculpatului Lucan de a-şi procura sprijin în obţinerea de date şi informaţii care să-i profite sub orice formă în ancheta penală în curs, sens în care a contactat mai multe persoane din cercul de cunoscuţi având un statut social, economic, profesional ori politic foarte ridicat, persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti.

Ca atare, apreciază că în cazul său sunt ilustrative „capturile” selectate de procurorul de caz.

Nu acelaşi lucru reţine Judecătorul de drepturi şi libertăţi referitor la ceilalţi doi inculpaţi, Lucan Ciprian, Sâmpetrean Dan, în legătură cu care reţine afirmaţia procurorului de caz, cum că intervenţiile inculpatului Lucan Mihai le profitau şi lor.

O atare afirmaţie nu are susţinere, dimpotrivă: fiind vorba despre o circumstanţă personală, ulterioară comiterii presupuselor fapte (a unuia dintre inculpaţi), se răsfrânge doar asupra lui (numai circumstanţele reale, privitoare la fapte, se răsfrâng asupra tuturor participanţilor, în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut).

Cât priveşte incidenţa art.223 alin.2 N.C.proc.pen., Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, pentru considerentele expuse pe larg deja, la care însă adaugă circumstanţele personale ale celor trei inculpaţi, privarea lor de libertate nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar o măsură preventivă mai blândă (controlul judiciar) ar fi eficientă şi oportună.

În cazul fiecărui inculpat, reţine că instituirea unor obligaţii clare, specifice acestei măsuri preventive, este în măsură să confere pârghiile necesare pentru supravegherea şi corecta diriguire a conduitei lui viitoare, existând oricând posibilitatea înlocuirii cu măsura arestării preventive/arest la domiciliu.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că tot măsura controlului judiciar este cea care răspunde adecvat criteriului oportunităţii, că buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni sunt asigurate, iar riscul sustragerii inculpaţilor de la urmărirea penală sau de la judecată este îndepărtat (notând că restul suspecţilor pot fi cercetaţi în stare de libertate – în opinia procurorului de caz).

În orice caz, consideră că urmărirea penală mai are de clarificat câteva împrejurări, nu numai legate de cuantumul total/defalcat al prejudiciului, dar şi de modalităţile efective în care s-a acţionat cu ignorarea legii penale.

(….)
În consecinţă, Judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge – ca neîntemeiată – propunerea de luare a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală – Secţia de combatere a criminalităţii organizate în dosarul nr. 1050/D/P/2017  la data de 21.12.2017.”

Citește și

Judecătoarea care a respins cererea de arestare a lui Lucan a fost exclusă din magistratură în 2015, dar a revenit

Comments

comentarii