Judecătorii Înalte Curți au stabilit că pentru a exista infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis:
”Admite sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în dosarul nr. 2769/338/2022, respectiv Curtea de Apel Cluj – Secţia penală și de minori în dosarul nr. 2889/219/2022, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”
„Dacă dispoziţia “aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive”, din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?”
şi stabileşte următoarele:
În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2025.”
Avocatul care a cerut sesizarea CCR pe aceeași chestiune a comentat despre decizia ÎCCJ:
”Instanţa supremă a stabilit că pentru a se putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. nu este suficientă determinarea prezenţei substanţei în probele biologice, ci este necesar ca organele judiciare să determine şi aptitudinea substanţelor depistate în organism de a afecta capacitatea de a conduce a autorului faptei. În cazul în care nu este posibilă determinarea acestei din urmă chestiuni, fapta nu va fi infracţiune.
Practic, această soluţie vine să confirme în parte raţionamentul pe care l-am propus cu o altă ocazie şi care a stat la baza excepţiei de neconstituţionalitate pe care am formulat-o într-una dintre cauzele noastre, potrivit căruia norma de incriminare nu urmăreşte să sancţioneze consumul de substanţe cu efect psihoactiv urmat de conducerea unui vehicul pe drumurile publice, ci urmăreşte să sancţioneze persoana care conduce în condiţiile în care starea sa fiziologică şi/sau psihologică este afectată de o manieră care poate să pună în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier.
Motivarea instanţei supreme nu este disponibilă la acest moment, iar decizia urmează să fie obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial”, a precizat avocatul Cosmin-Daniel Bulea de la SCA Chiriță și Asociații.
Amintim că judecătorii Curții de Apel Cluj au sesizat și Curtea Constituțională în această chestiune.