Acasă » PROCESE » Instanța: Dacă CJ Cluj nu efectua recepția finală a pistei Aeroportului, săvârșea un abuz de drept

Instanța: Dacă CJ Cluj nu efectua recepția finală a pistei Aeroportului, săvârșea un abuz de drept

Consiliul Județean Cluj a efectuat, recent, recepția finală a pistei Aeroportului Cluj, construită în 2014. Instituția a fost obligată de instanță să facă recepția, la solicitarea firmei constructoare. În motivare, instanță arată că dacă nu proceda astfel, CJ Cluj săvârșea un abuz de drept.

Consiliul Județean a anunțat printr-un comunicat sec: ”Comisia de recepție constituită în baza legii, a efectuat luni, 25 martie 2019, procedura de recepție a pistei conform sentinței civile nr. 2857/ 2018, dosar nr. 2716/117/2018 a Tribunalului Cluj. Comisia de recepție nu a decis în baza constatărilor proprii ci în baza hotărârii judecătorești mai sus amintite dispunând efectuarea unei expertize tehnice de către proprietarul pistei județului Cluj.”

Asta după ce Curtea de Apel Cluj a respins recursul CJ Cluj și a menținut sentința Tribunalului Cluj în procesul intentat de SC Construcții Napoca.

Extras din motivarea sentinței:

”Instanța reține că în cauză s-a întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, la data de 9.09.2014, în cauză fiind în discuție recepția finală, la expirarea perioadei de garanție.

Garanția lucrărilor a fost de 36 de luni, iar termenul de garanție a început să curgă la data semnării recepției la terminarea lucrărilor. Astfel, se reține că la data de  09.09.2017 s-a împlinit termenul de garanție, în continuare, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Regulament, proprietarul fiind ținut să organizeze recepția finală, în maximum 10 zile de la expirarea perioadei de garanție.

Pe parcursul termenului de garanție au ieșit la iveală unele deficiențe ale lucrărilor, însă acestea au fost remediate, conform unui proces verbal încheiat între părți, la data de 7.09.2017.

Conform raportului de expertiză efectuat de către Aeroport la solicitarea Autorității Aeronautice Civile, raport efectuat de către expertul tehnic Radu Luca, atestat MDRAP, execuția a respectat documentele de autorizare și a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale și normativele la data execuției, astfel încât se recomandă de urgență recepția finală.

Proprietarul lucrării este unitatea administrativ teritorială, respectiv pârâtul Județul Cluj și în această calitate, pârâtul, reprezentat în baza art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998  de Consiliul Județean Cluj , ar fi trebuit să organizeze recepția finală a lucrărilor, conform procedurii prevăzute de Regulament la art. 24 și urm.

Recepția finală a lucrărilor nu s-a organizat însă în termenul prevăzut de Regulament, numindu-se cu întârziere și comisia de recepție, procedura nefiind finalizată nici pe parcursul judecării cauzei, îndreptățind reclamanta să formuleze acțiunea care face obiectul prezentului dosar.

Potrivit art. 28 din Regulament, (1) Comisia de recepție finală decide suspendarea procesului de recepție finală dacă descoperă apariția, în perioada de garanție, a unor vicii, altele decât cele rezultate din exploatarea necorespunzătoare a construcției, care pot fi înlăturate. (2) În cazul în care comisia de recepție finală decide suspendarea procesului de recepție finală, aceasta încheie un proces-verbal de suspendare a procesului de recepție finală, al cărui conținut-cadru este prevăzut în anexa nr. 5, în care consemnează decizia de suspendare, măsurile recomandate în scopul remedierii aspectelor constatate, dintre cele prevăzute la alin. (1), precum și termenul de remediere, iar investitorul comunică executantului decizia comisiei în maximum 3 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință a procesului-verbal de suspendare a procesului de recepție finală.

   (3) Termenul de remediere este stabilit de comisia de recepție finală împreună cu executantul și nu poate depăși 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de suspendare a procesului de recepție finală.

Până în prezent nu există emis un astfel de proces verbal de suspendare a recepției care să justifice neemiterea procesului verbal de recepție, deși comisia de recepție a fost totuși numită și convocată, chiar dacă aceste fapte s-a petrecut cu întârziere.

Prin urmare, nu s-au constatat vicii, altele decât cele rezultate din exploatarea necorespunzătoare a construcției, care nu pot fi înlăturate și care prin natura lor implică nerealizarea uneia sau a mai multor cerințe fundamentale, caz în care se impun expertize tehnice, reproiectări, refaceri de lucrări și altele.

Astfel, apreciază instanța că  nu există un motiv de refuz al recepției finale. Desigur că apariția acestor vicii ar face improprie folosința pistei Aeroportului, însă, după cum s-a arătat aceasta a fost dată în exploatare.

Sigur că recepția finală poate fi admisă cu obiecțiuni, sens în care se vor urma dispozițiile legale referitoare la remediere, potrivit art. 28 din Regulament.

În nici un caz însă recepția finală nu rămâne la libera apreciere a proprietarului, acesta fiind obligat să finalizeze procedura, urmând prescripțiile legii, într-un sens sau altul, în sens contrar săvârșind un abuz de drept.

Județul Cluj susține, pe calea poziției sale procesuale, că termenul de garanție nu s-a împlinit și că nu poate face recepția finală, deoarece pe parcursul executării lucrărilor s-au modificat prevederile Legii 10/1995 care stabilesc garanțiile în funcție de importanța lucrărilor și care prelungesc garanția cu perioada remedierii defectelor calitative constatate în această perioadă și  în sensul art. 7 , teza finală din Legea 10 /1995 privind calitatea în construcții.

Se susțin aceste argumente, deși s-a convocat totuși comisia de recepție, prin urmare poziția autorității publice este contradictorie. Ori nu s-a împlinit termenul de garanție și atunci nu se organizează recepția finală, ori s-a împlinit și atunci se organizează recepția. Cert este însă că în cauză s-a nominalizat comisia de recepție finală și aceasta a început să lucreze.

Potrivit art. 24, teza a doua din Regulament, perioada de garanție este cea prevăzută de lege sau cea ofertată de către executant în cadrul procedurii de achiziție a execuției lucrărilor și menționată în contractul de execuție/lucrări, care nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de lege.

Dispozițiile referitoare la prelungirea termenului de garanție au fost introduse prin Legea nr. 163 din 21 iulie 2016, după semnarea contractelor de achiziții publice și după terminarea lucrărilor, în timpul perioadei de garanție.

Termenul contractual de garanție prevăzut de către părți la art. 19.1 din contracte a fost de 36 de luni.

La data semnării contractelor,   nu erau în vigoare prevederile care condiționau termenele de garanție de importanța lucrării și prelungirea acestora cu perioada remedierii defectelor calitative constatate în această perioadă.

Categoria de importanță a lucrării este C, conform raportului de expertiză depus în cauză de către Aeroport și efectuat de către  expertul tehnic Radu Luca, atestat MDRAP, prin urmare, termenul de garanție minim prevăzut de lege ar fi, în prezent, de 5 ani și nu de 3 ani, cum s-a stabilit în contract.

Cum însă dispozițiile legale sunt ulterioare încheierii contractelor și execuției lucrărilor, instanța apreciază că prevederile legii noi nu sunt aplicabile în cauză, conform principiului tempus regit actum , rămânând a fi considerat în cauză că termenul de garanție este de 36 de luni, respectiv 3 ani și că acesta nu se prelungește cu perioada aferentă lucrărilor de reparații, deși este cert că acestea din urmă au existat, fiind remediate în timpul garanției.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns