CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătoarele Monica Șortan și Georgiana Fărcaș-Hîngan de la Curtea de Apel Cluj, care l-au condamnat definitiv pe primarul Cătălin Cherecheș la 5 ani de închisoare, notează în motivarea deciziei că ”întreaga conduită a inculpatului pe durata procedurilor judiciare derulate împotriva sa în prezenta cauză denotă un profund dispreţ faţă de autorităţile judiciare”
Extras din motivare: ”În urma evaluării materialului probator al cauzei, Curtea reține că argumentaţia apărării cu privire la netemeinicia acuzaţiilor penale reţinute de prima instanţă nu poate fi primită pentru a fi adoptată față de inculpat o soluție de achitare prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, iar acuzaţiile penale formulate împotriva inculpatului există, sunt imputabile acestuia şi constituie infracţiune, impunându-se antrenarea răspunderii penale a inculpatului.
Referitor la modul de individualizare a răspunderii penale a inculpatului Cherecheș Cătălin pentru infracţiunea comisă, aceea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale), Curtea reţine următoarele:
Acuzațiile penale formulate împotriva inculpatului Cherecheș Cătălin au caracter cert, fiind susținute de probele cauzei, iar acestea sunt imputabile inculpatului (care a avut discernământul necesar la data comiterii lor), fiind temeinică angajarea răspunderii penale a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii analizate şi reţinute în sarcina sa.
Curtea notează că aplicabilitatea prevederilor 74 C.pen. a fost corect realizată la fond, durata pedepsei principale aplicate şi modalitatea de executarea a acesteia sunt adecvate în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, gravitatea faptelor comise şi necesitatea de a se atinge scopul pedepsei – prevenţiunea generală şi cea specială.
Astfel, în deplin acord cu cele statuate la prima instanţă, Curtea reţine că inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate ridicată prin raportare la natura şi conţinutul său concret, la calitatea specială a inculpatului (primar al mun. Baia Mare), la scopul comiterii infracţiunii – controlarea celui mai important trust de presă din mun. Baia Mare .., în vederea consolidării poziţiei publice ocupate. Mobilul comiterii infracţiunii este strâns legat de considerente de ordin politic şi electoral. Deși are caracter grav ultima activitate ilicită documentată în cauză, aceea de pretindere a sumei de 400.000 lei pentru finanţarea campaniei electorale derulate de acesta pentru un nou mandat de primar, Curtea reţine că, în realitate, întreaga conduită ilicită a inculpatului şi care este avută în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare are în sine un grad de pericol social sporit prin raportare la mobilul comiterii acesteia, aşa cum a fost evocat deja. În sine, unele acte de luare de mită vizează sume relativ reduse de bani (10.000 lei, 50.000 lei) dacă este să ne raportăm la posibilităţile financiare ale inculpatului Cherecheș Cătălin, afirmate chiar de către acesta cu prilejul audierilor sale în cauză.
Aşa fiind, infracţiunea comisă de inculpat este de o gravitate ridicată tocmai prin raportare la scopul şi mobilul comiterii infracţiunii, amintite deja, şi la calitatea specială de demnitar ales. Din modul în care inculpatul a înţeles să se implice în aceste activităţi ilicite şi să execute activitatea infracţională se deduce că acesta este străin de principiile, reperele de onoare, corectitudine, responsabilitate, de valorile sociale şi morale, toate validate de legea penală care este aplicabilă tuturor cetăţenilor Statului Român şi de comunitatea din care face parte şi care i-a acordat mandatul în exerciţiul căruia a săvârşit faptele ilicite.
Curtea are în vedere că întreaga conduită a inculpatului pe durata procedurilor judiciare derulate împotriva sa în prezenta cauză denotă un profund dispreţ faţă de autorităţile judiciare, inculpatul erijându-se în postura de victimă a sistemului judiciar şi a serviciilor române de informaţii, apelând la simpatia publicului şi a comunităţii din care face parte, scop pentru care a şi exploatat presa locală şi notorietatea sa la nivelul unităţii administrativ-teritoriale pe care o administra. Inculpatul a ocupat funcţia de primar ales al mun. Baia Mare …., având această calitate şi în perioada în care se afla sub puterea unui mandat de arestare preventivă emis în cauză.
Deși a participat la majoritatea termenelor de judecată acordate în cauză, acesta a formulat nenumărate cereri, petiţii şi memorii (personal sau prin intermediul numeroşilor apărători aleşi), adoptând o strategie de apărare care, în final, a pus în evidenţă o exercitare cu rea-credinţă a drepturilor procesuale recunoscute şi garantate în procesul penal în favoarea inculpatului. În esenţă, conduita procesuală a inculpatului este cea care a generat durata îndelungată a procedurilor în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel. (…)
Această conduită procesuală a inculpatului s-a materializat în: lipsa nejustificată de la termenele de judecată stabilite pentru audierea sa ori pentru realizarea unor acte de procedură esenţiale în cauză; schimbarea succesivă a apărătorilor aleşi şi formularea unor repetate cereri de amânare, recuzare şi strămutare a cauzei; reiterarea unor cereri în probaţiune asupra cărora judecătorii s-au pronunţat la termenele de judecată acordate anterior în cauză. Toate aceste manifestări ale exercitării plenare a dreptului la apărare au condus finalmente la acordarea a 17 termene de judecată în faţa instanţei de apel şi la necesitatea schimbării ordinii efectuării cercetării judecătoreşti, la reluarea cercetării judecătoreşti în vederea audierii inculpatului după ce cauza a trecut în etapa dezbaterilor în apel.
Având în vedere necesitatea de a soluţiona cauza cu celeritate, dată fiind durata totală a procesului penal, Curtea a apreciat că, în speţă, este necesară luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpatul Cherecheș Cătălin la termenul de judecată din 29.09.2023 (consacrat dezbaterilor orale în apel, când s-a constatat din nou cauza în stare de amânare pentru lipsa unei apărări efective), măsura fiind privită ca necesară în scopul prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., respectiv pentru a asigura prezenţa inculpatului la judecarea cauzei în apel şi pentru a garanta buna desfăşurare a procesului penal. S-a avut în vedere că în faţa primei instanţe prezumţia de nevinovăţie a inculpatului a fost răsturnată prin pronunţarea unei soluţii de condamnare a acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
Ca atare, este justă opţiunea primei instanţe de a aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare, prin orientare la mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă (de la 3 la 10 ani). La stabilirea duratei pedepsei trebuie să se ţină seama de intervalul de timp scurs de la data comiterii infracţiunii şi până la data soluţionării definitive a cauzei.
Curtea observă că instanţa de fond a avut în vedere la dozarea pedepsei principale datele care caracterizează persoana inculpatului, inclusiv cele referitoare la viaţa privată şi situaţia sa familială (studiile superioare, lipsa antecedentelor penale), concluzionându-se judicios că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei durată să fie orientată înspre valoarea medie a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, cu executarea pedepsei în regim de detenţie. Aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe durata stabilită de prima instanţă este justificată în raport toate criteriile de individualizare a răspunderii penale, prev. de art. 74 C.pen., corect surprinse de instanţa de fond.
În cauză, pe bază de probe, nu pot fi reţinute cauze (stări, circumstanţe) de atenuare a răspunderii penale.
Ca atare, în raport de durata pedepsei principale a închisorii, detenţia efectivă devine unica modalitate de executare a pedepsei.
Curtea reţine că atât natura, cât şi durata/cuantumul concret al pedepsei pe care instanţa o stabileşte şi aplică în sarcina inculpatului trebuie privită şi din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013, referitor la pedeapsă şi scopul acesteia. Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea şi reeducarea inculpatului (aşa numita “prevenţie specială”), ci şi pentru ceilalţi destinatari ai legii penale – care sub ameninţarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală îşi conformează conduita socială la exigenţele acesteia (aşa numita “prevenţie generală”).
Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcţia de constrângere a pedepsei (care implică o privaţiune de drepturi la adresa inculpatului), funcţia de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar şi prin funcţia de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecţi de drept penal să evite săvârşirea de noi infracţiuni, datorită consecinţelor la care se expun. Or, pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Prin urmare, este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului, precum şi durata şi modalitatea de executare a sancţiunii pe de altă parte.
Prima instanţă a avut în vedere circumstanţele reale de comitere a activităţii infracţionale, dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului, conduita acestuia anterior şi ulterior comiterii infracţiunii, concluzionând în sensul este adecvată o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost determinat prin orientare la mijlocul limitelor de pedeapsă, iar durata pedepsei principale, aceea de 5 ani închisoare, nu se impune a fi micşorată în această fază procesuală. Majorarea duratei acestei pedepse nu se impune a fi realizată în apelul Parchetului (declarat în defavoarea inculpatului), avându-se în vedere durata totală a procedurilor judiciare şi obligaţia pozitivă a organelor judiciare de a lua toate măsurile procedurale şi administrative pentru soluţionarea unei cauze cu celeritate.
În cauză, Curtea constată că prima instanţă a realizat o analiză judicioasă a tuturor criteriilor de individualizare a răspunderii penale, cu punerea în evidenţă a tuturor circumstanţelor reale şi personale ce influenţează gravitatea activităţii infracţionale comise şi periculozitatea făptuitorului.
Astfel, în acord cu prima instanţă, Curtea reţine că la adoptarea uneia dintre soluţiile prev. de art. 396 C.proc.pen. trebuie avute în vedere toate criteriile de individualizare a răspunderii penale, limitele speciale ale pedepsei principale, stările şi circumstanţele reale şi personale care atenuează/agravează răspunderea penală şi, finalmente, modalităţile concrete de individualizare a răspunderii penale, aplicare a pedepsei şi executare a acesteia.
În consecinţă, este corectă aserţiunea instanţei de fond privitoare la limitele speciale ale pedepselor principale, la gravitatea concretă a faptelor şi periculozitatea inculpatului, iar soluţia pronunţată ţine seama de toate împrejurările legate de persoana acestuia şi care au relevanţă în procesul de individualizare şi evaluare prev. de art. 74 şi urm. C.pen. corob. cu art. 396 C.proc.pen.
Astfel fiind, pornindu-se de la examenul cerut de art. 74 C.pen. şi art. 396 C.proc.pen., respectiv de la procesul de individualizare a răspunderii penale (ce cuprinde trei faze – individualizarea judiciară a pedepsei în sens restrâns; individualizarea judiciară a aplicării pedepsei; individualizarea judiciară a executării pedepsei), în raport de criteriile şi elementele reale şi personale, reflectate în mod judicios în hotărârea apelată, Curtea reţine că, în speţă, pedeapsa principală aplicată inculpatului, aceea de 5 ani închisoare, corespunde în întregime scopului sancţiunii penale şi nu se impune a fi modificată sub aspectul duratei acesteia.
Deopotrivă, la individualizarea pedepsei şi a executării acesteia, în mod corect s-a ţinut seama de modalitatea efectivă de săvârşire a infracţiunii şi de împrejurările concrete în care inculpatul a acţionat (abuzând de poziţia sa de autoritate, influenţă şi control la nivelul comunităţii din care face parte şi în cadrul căreia inculpatului a comis faptele), precum şi de poziţia constantă de nerecunoaştere (integrală) a faptelor de către inculpat, care, aşa cum s-a arătat deja, deşi a fost confruntat cu probe certe de vinovăţie, a negat vehement comiterea infracţiunii, nu a manifestat nicio urmă de regret şi de asumare a responsabilităţii pentru faptele săvârşite. Strâns legat de aceste aspecte, Curtea, în consens cu prima instanţă, reţine că inculpatul a adoptat în repetate rânduri o poziţie intimidantă faţă de martorul Șpan Cristian, aspecte consemnate în cuprinsul încheierilor de şedinţă pronunţate de Tribunalul Cluj în această cauză.
Prin urmare, sunt nefondate criticile de netemeinicie furnizate de apelantul inculpat Cherecheș Cătălin referitoare la natura şi durata pedepsei principale aplicate şi la modalitatea de executare a acesteia.”
