Acasă » JURISPRUDENȚĂ » ÎCCJ: Instanța nu stabilește cuantumul sumei reprezentând echivalentul în RON a bunurilor confiscate

ÎCCJ: Instanța nu stabilește cuantumul sumei reprezentând echivalentul în RON a bunurilor confiscate

Decizie interesantă a Înaltei Curți la o contestație la executare în penal a Ministerului Finanțelor Publice (MFP) într-un proces penal de corupție. Anterior, un alt complet de la ÎCCJ a dispus în cadrul deciziei definitive confiscarea de la un inculpat a echivalentului în lei al suprafeţei de 2.500 mp pe malul lacului Ghioroc din județul Arad. MFP a cerut instanţei prin contestație la executare să indice suma confiscată. Acțiunea a fost respinsă prin decizia de mai jos.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală

Decizia nr. 164/A/2019

Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a reţinut că fapta inculpatului Luca Mircea, primar al comunei Ghioroc, la data comiterii faptelor, şi preşedinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate Ghioroc, care a pretins şi primit de la inculpata Târjoianu Aurelia, avocat în cadrul Baroului Arad şi reprezentant legal al persoanei îndreptăţite, C., o suprafaţă de 2.500 mp, amplasată în Zona de Agrement a Lacului Ghioroc pentru a accepta ca stabilirea amplasamentului şi punerea în posesie pentru întreaga suprafaţă de 20.631 mp teren la care era îndreptăţită C. să se facă în Zona de Agrement a Lacului Ghioroc înscrisă în C.F. x Ghioroc, constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că în contextul în care dispoziţiile legale impun ca în cazul infracţiunilor de corupţie, banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent, urmează a se dispune confiscarea de la inculpatul Luca a echivalentului în RON al suprafeţei ce a constituit luarea de mită, adică de 2.500 mp cuprinsă în suprafaţa de 5.300 mp teren menţionată.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat contestaţie la executare contestatoarea MFP – ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, solicitând instanţei să indice suma confiscată, respectiv echivalentul în RON a suprafeţei de 2.500 mp cuprinsă în suprafaţa de 5.300 m.p teren, identic cu parte din parcela nr. 515/1 din tarla x, înscrisă în titlul de proprietate nr. x/31.05.2010 emis de Comisia judeţeană Arad, evidenţiată în CF nr. x Ghioroc sub poziţia B6, având nr. cadastral x lot 1.

Examinând contestaţia la executare formulată de contestatoarea MFP – ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte aminteşte că în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Evaluând cauza în raport de consideraţiile generale anterior expuse, Înalta Curte reţine că, în fapt, contestatoarea solicită instanţei să precizeze cuantumul sumei, reprezentând echivalentul în RON al suprafeţei de 2.500 mp cuprinsă în suprafaţa de 5.300 mp teren, pentru a se proceda la punerea în executare a hotărârii penale pronunţate de instanţa de apel. Or, aspectele solicitate de contestatoare nu reprezintă o neclaritate care să împiedice punerea în executare a deciziei penale contestate, în accepţiunea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci un aspect ce vizează exclusiv procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, astfel că evaluarea terenului şi, implicit stabilirea sumei ce urmează a fi confiscată de la inculpat reprezintă prerogativa exclusivă a organului de executare, şi nu a instanţei de judecată care nu se poate subroga în atribuţiunile acestuia, în sensul dispunerii unei expertize de specialitate care să aibă ca scop evaluarea terenului şi stabilirea cuantumului sumei ce ar reprezenta echivalentul în RON a bunurilor confiscate.

În cadrul organelor fiscale locale, care au şi rolul de organ de executare funcţionează experţi evaluatori proprii care în virtutea atribuţiilor de serviciu evaluează bunurile supuse confiscării; stabilesc valoarea rezultată din raportul de evaluare prin raportare la valoarea de piaţă a bunului şi a valorii de referinţă care se utilizează în vederea valorificării bunului.

Mai mult, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 289 alin. (3) C. pen., în sensul că banii, valorile sau orice alte bunuri primite, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de luare de mită, sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Legiuitorul nu a înţeles să prevadă în cuprinsul textului de lege obligaţia instanţei de a stabili şi cuantumul sumei reprezentând echivalentul în RON a bunurilor confiscate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea MFP – ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale împotriva Deciziei nr. 344/A din data de 18 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea MFP – ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale împotriva Deciziei nr. 344/A din data de 18 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2019.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina