fbpx

ÎCCJ arată cum un fost avocat din Cluj, actual executor, a falsificat un contract cu vânzător decedat! Noroc cu prescripția specială

Un fost avocat din Baroul Cluj, actual executor judecătoresc, a scăpat de o condamnare ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale. Însă decizia definitivă a Înaltei Curți arată clar că s-a produs infracțiunea de falsificarea unui contract de vânzare-cumpărare din 2009 a unui imobil, în care vânzătorul era decedat, iar cumpărătorul este al doilea inculpat din dosar.

În primă instanță, Curtea de Apel Cluj a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției. Cei doi inculpați nu au fost mulțumiți cu sentința CA Cluj și și au atacat-o, cerând să fie achitați. ÎCCJ le-a respins apelul și a emis o motivare a decizie cât o condamnare, cel puțin morală. ”Probatoriul administrat în cauză dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată”, se arată în decizia ÎCCJ

În motivarea deciziei de mai jos, primită de Clujust de la Înalta Curte ca urmare a unei cereri oficiale, numele părților sunt anonimizate, dar putem să vă spunem că inculpatul notat cu B este executorul judecătoresc Marius Sin din Turda, fost avocat, iar inculpatul notat cu A nu are o calitate de interes public. Culmea este că Sin mai are un dosar penal pe rol în care este acuzat de fals material în înscrisuri oficiale, în calitatea lui actuală de executor.

Mai jos aveți motivarea Înaltei Curți în primul dosar în care a intervenit prescripția, iar sub ea găsiți acuzația din dosarul aflat pe rol. La fond, inculpații au fost achitați de către CA Cluj.

Extras din DECIZIA NR. 50/A/2019 – Secția Penală ÎCCJ:

”Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.pr.pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. (..)

Făcând, în continuare, propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului, dând eficiență dispozițiilor art. 103 C.pr.pen., a realizat o evaluare judicioasă și completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpaţilor, punctând acele aspecte de fapt redate de aceştia şi martorii audiaţi, dar şi rezultate din probele ştiinţifice şi cele indirecte, apreciate ca relevante pentru stabilirea derulării faptice a evenimentelor, pe baza căruia a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea, pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte.

Astfel, în fapt, Înalta Curte reţine, în esenţă, că, în anul 2009, anterior datei de 20 noiembrie 2009, inculpatul A., care ocazional îl ajuta pe defunctul C. la muncile din gospodărie, profitând de faptul că acesta nu fusese căsătorit şi nu avea descendenţi, a sesizat oportunitatea de a dobândi în mod fraudulos o parte din patrimoniul său cu ajutorul inculpatului B (Sin Marius – n.red)., care la acea dată avea calitatea de avocat. În aceste condiţii, ca urmare a înţelegerii cu inculpatul A., inculpatul B. a redactat antecontractul de vânzare-cumpărare, datat 28.05.2009, în care a consemnat, contrar realităţii, că defunctul C. promitea vânzarea, iar inculpatul A. promitea cumpărarea imobilelor casă familială şi curte cu grădină în suprafaţă de 558 mp, înscris în …. situat în …., şi vie în suprafaţă de 3576 mp, înscris în …., situat în …., cu preţul de 70.000 lei, în legătură cu care s-a făcut menţiunea că a fost achitat în mâna promitentului vânzător la momentul semnării actului, şi pe care, tot contrar realităţii, a aplicat menţiunea de atestare a datei identităţii părţilor şi conţinutului actului (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 51/1995), cu nr. 06 din 28.05.2009, număr pe care îl atribuise anterior unei alte lucrări, respectiv unui contract de vânzarecumpărare încheiat între defunct şi martorul F. (act real, semnat de C.).

Antecontractul de vânzare-cumpărare ce avea un conţinut nereal, semnat în calitate de promitent cumpărător de inculpatul A., a fost folosit pentru prima oară la data de 20 noiembrie 2009, când inculpatul B. l-a depus la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda, împreună cu cererile de notare în cărţile funciare nr. …. şi nr. …. ale municipiului Turda, făcute în numele lui C., care era decedat încă din 22 octombrie 2009. Ulterior, în cursul lunii martie 2010, inculpatul A. a folosit, la rândul său, antecontractul de vânzare-cumpărare falsificat în faţa instanţei civile, pentru a pretinde dreptul de a dobândi prin cumpărare imobilele respective.

Această situaţie de fapt rezultă din analiza şi coroborarea întregului material probator existent la dosar, care dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția apelanţilor inculpaţi A. şi B. în comiterea infracțiunii pentru care au fost trimişi în judecată, a căror conduită se circumscrie sferei ilicitului penal, în forma şi încadrarea juridică reţinută de prima instanţă, în urma aplicării dispoziţiilor art. 5 C.pen., privind legea penală mai favorabilă, având în vedere că fapta a fost comisă sub imperiul vechii reglementări, precum şi faptul că, la data săvârşirii activităţii infracţionale, potrivit art. 37 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, forma vigoare în acel moment, avocaţii nu puteau fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.

În acest context, Înalta Curte observă, în primul rând, că, în cauză, au fost efectuate nu mai puţin de patru rapoarte de expertiză criminalistică care au concluzionat că semnătura aplicată la rubrica promitent vânzător pe antecontractul de vânzare-cumpărare, datat 28.05.2009, ce a format obiectul cercetărilor în cauză, nu aparţine defunctului C., neexistând, aşadar, niciun dubiu sub acest aspect.

Astfel, primul Raport de expertiză criminalistică, cu nr. 233 din 13 decembrie 2012 (ataşat în copie conformă cu originalul la filele 94 – 105 d.u.p.),
ce a avut ca obiectiv, printre altele, să stabilească dacă antecontractul de vânzare cumpărare datat 28 mai 2009, depus de A. în susţinerea cererii reconvenţionale, a fost semnat de către titularul C., a fost întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, la solicitarea Judecătoriei Turda în dosarul civil nr. …./328/2010, ce are ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului C., ca urmare a susţinerilor moştenitorilor acestuia, numiţii D., H., K., L. şi G. în sensul că defunctul nu a încheiat un astfel de act juridic. Concluziile acestui raport au determinat instanţa civilă să sesizeze Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu privire la posibila săvârşire a infracţiunilor de fals intelectual de către executorul judecătoresc B. şi, respectiv, de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals de către inculpatul A..

O nouă expertiză criminalistică a actului în litigiu s-a realizat în cursul anchetei de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, care a întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 12 din 30 ianuarie 2014 (filele 142-147 d.u.p.) şi care a concluzionat în acelaşi sens, respectiv că antecontractul de vânzare-cumpărare datat 28 mai 2009 nu a fost semnat de defunctul C..

Ulterior, a fost expertizat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi exemplarul antecontractului de vânzare-cumpărare datat 28 mai 2009, depus de inculpatul B. la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda, fiind întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 101 din 3 iunie 2014 (filele 163-170 d.u.p.), în care s-a concluzionat că nici acest exemplar nu a fost semnat de defunctul C.. Expertul a arătat, de asemenea, că nici semnăturile aplicate de cele patru înscrisuri prezentate ca fiind anexe ale respectivului act nu au fost realizate de către titularul C..

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a dispus, din nou, efectuarea unei expertize grafoscopice a actului în litigiu, context în care o comisie formată de trei experţi criminalişti autorizaţi de la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 5 din 16 ianuarie 2018, concluzionând, şi de această dată, că cele trei exemplare ale actului intitulat „Antecontract de vânzare cumpărare”, din data de 28 mai 2009, nu au fost semnate de numitul C..

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor celor doi apelanţi, că pentru realizarea tuturor celor patru expertize au fost folosite ca scripte de comparaţie mai multe înscrisuri despre care se cunoaşte cu certitudine că emană de la defunctul C., fiind depuse de acesta la diverse autorităţi (filele 123-129 dos. nr. …./33/2016/a1 al Curţii de Apel Cluj), din care o parte sunt contemporane sau apropiate în timp datei săvârşirii faptelor ce formează obiectul judecăţii (şi anume o cerere adresată Primăriei municipiului Turda de către defunct, fiind înregistrată sub nr. 2534/16.02.2009, procesul verbal seria AZ nr. 0959404 din 06.04.2008, trei exemplare ale Procesului
verbal încheiat în dosarul execuţional nr. 831/2007).

Or, presupusele anexe ale antecontractului în litigiu, deşi contemporane actului în litigiu, nu puteau constitui scripte de comparaţie pentru realizarea expertizelor, aşa cum a solicitat apărarea, de vreme ce, pe parcursul procesului, au existat dubii că ar proveni de la defunct. Astfel, aşa cum rezultă din
încheierea din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei Turda dată în dosarul nr. …./328/2010 (ataşată în copie conformă cu originalul la filele 38-42 d.u.p.), instanţa civilă a reţinut că „Anexele (f. 729-733) pe care dl. ex. jud. B. le-a depus la dosar, în original, în data de 22.02.2013, ca fiind anexe la Antecontractul de vânzare cumpărare nr. 6 din data de 28.05.2009, sunt diferite de Anexele (f. 379-382), pe care tot dl. ex. jud. B. le-a depus la dosar, de această dată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, ca fiind anexe ale aceluiaşi act”, întrucât unele acte dintr-un set poartă semnătura avocatului B., iar aceleaşi acte din celălalt set nu cuprind respectiva semnătură, existând şi diferenţe între acestea în ceea ce priveşte locul semnăturilor aplicate. Mai mult, respectivele anexe nu au fost depuse la dosar chiar de la începutul procesului civil, în anul 2010, nefiind nici măcar menţionate în cererea reconvenţională a inculpatului A., ci mult mai târziu, în anul 2013, de către inculpatul B..

În plus, se observă că Raportul de expertiză criminalistică nr. 101 din 3 iunie 2014 al Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, singurul în care au fost expertizate şi anexele la exemplarul antecontractului de vânzare-cumpărare datat 28 mai 2009, depus de inculpatul B. la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda, a concluzionat că semnăturile aplicate pe aceste acte (copie tip xerox după plan de situaţie, copie xerox după extras CF nr. …., copie tip xerox după releveul casei şi coală tip A4 cu copie tip xerox după cartea de identitate ….) nu provin de la defunctul C.. De altfel, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 584 din 4 iulie 2017 a Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (fila 110 dos. fond), nu pot fi utilizate drept scripte de comparaţie, în sensul art. 183 C.pr.pen., decât documentele necontestate de părţi, iar nu şi actele care au făcut anterior obiectul altor rapoarte de expertiză.

În acest context, ţinând seama şi de obiectul trimiterii în judecată, care a vizat exclusiv înscrisul intitulat „Antecontract de vânzare-cumpărare nr. 6 din 28.05.2009”, iar nu şi alte documente, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite susţinerile apărării celor doi inculpaţi referitoare la insuficienţa probelor de specialitate, din perspectiva neexpertizării anexelor la respectivul act, atâta timp cât caracterul fals al acestora nu formează obiectul acuzaţiei penale în cauză, iar, pe parcursul soluţionării dosarului, aşa cum s-a arătat anterior, au existat dubii cu privire la persoana de la care provine semnătura aplicată pe aceste înscrisuri.

Vinovăţia celor doi inculpaţi rezultă şi din probatoriul testimonial administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii. Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că trebuie privită cu rezervă declaraţia martorului F., care a arătat că cele două contracte încheiate la cabinetul avocatului B., respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat de martor cu defunctul C. şi antecontractul de vânzare cumpărare în litigiu, au fost semnate de către defunct, în condiţiile în care cele relatate sub acest aspect sunt contrazise, aşa cum s-a arătat anterior, chiar de probele ştiinţifice administrate în cauză.

Chiar dacă atât persoana vătămată D., cât şi martorii G. şi H. sunt rude cu defunctul, având interes ca bunurile imobile ce fac obiectul promisiunii de
vânzare cumpărare să se întoarcă în masa succesorală, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a avut în vedere, la stabilirea situaţiei de fapt, declaraţiile acestora (filele 64 d.u.p. şi 118, 120 dos. fond) în sensul că numitul C. nu ar fi semnat respectivul act, iar până la înmormântarea sa nu se cunoştea nimic despre existenţa contractelor încheiate cu A. şi F., întrucât aceste susţineri au fost constante pe parcursul procesului şi se coroborează cu probele ştiinţifice realizate în cauză, dar şi cu celelalte probe indirecte.

Sub acest din urmă aspect, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată ca fiind relevante sub aspectul vinovăţiei celor doi inculpaţi şi o serie de elemente rezultate din actele şi lucrările dosarului. Astfel, deşi beneficiarul antecontractului este inculpatului A., acesta nu putea realiza singur activitatea de falsificare a respectivului act, fiind evidentă implicarea inculpatului B., avocatul care, contrar realităţii, a aplicat menţiunea de atestare a datei, identităţii părţilor şi conţinutului actului (întocmit în condiţiile art. 3 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 51/1995), dându-i nr. 6 din 28 mai 2009, număr care fusese acordat şi contractului de vânzare cumpărare încheiat în aceeaşi zi la acelaşi birou avocaţial de către martorul F. cu defunctul C.. Contrar susţinerilor apelantului inculpat B., o asemenea împrejurare nu poate fi asimilată unei simple erori materiale, atâta timp cât respectivul avocat nu a prezentat, la solicitarea organului judiciar, Registrul de evidenţă a actelor atestate în ceea ce priveşte data, identitatea părţilor şi conţinutul din luna mai 2009, neputând fi primită justificarea acestuia în sensul că folosea un program Excel pe calculator în care îşi nota contractele, dar pe care nu îl poate pune la dispoziţia organelor judiciare din motive obiective, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 226 din

Statutul profesiei de avocat, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, avocatul era obligat să ţină evidenţă scrisă a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea parților, a conținutului şi a datei actelor, în condițiile art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995, registru al cărui model era prezentat în anexa nr. XVIII la statut, iar neprezentarea acestuia consilierului delegat de Consiliul Baroului pentru a verifica evidenţele obligatorii constituia abatere disciplinară.

Deşi cu prilejul audierii în faţa instanţei de fond inculpatul B. a declarat că odată cu încheierea celor două contracte în 28 mai 2009 a semnat şi ştampilat în alb şi cererile de notare a acestora la Biroul de carte funciară, cereri pe care le-a înmânat cu acea ocazie celor doi cumpărători, urmând a fi folosite de aceştia când vor dori (filele 66-67 dos.fond), aceste susţineri au fost contrazise de martorul F. (filele 89-90 dos.fond), care a precizat că avocatul nu le-a remis nicio astfel de cerere şi, mai mult, că nu a depus la cartea funciară nicio solicitare de notare. De altfel, martorul a relatat că, la 28 mai 2009, au fost încheiate doar cele două contracte, nefiind semnate şi alte acte sau cereri, precum şi că nici ulterior nu a primit vreun document în acest sens de la inculpat. Cu toate acestea, declaraţia inculpatului dovedeşte, încă o dată în plus, că a întocmit actul în litigiu cunoscând caracterul nereal al conţinutului său şi al semnăturii aplicată pe acesta, dar şi că a întreprins demersuri pentru ca respectivul înscris să producă efecte juridice.

În aceste condiţii, apare evident că cererile de notare a contractelor în cartea funciară, făcute în numele lui C., au fost depuse la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda chiar de avocatul B. la 20 noiembrie 2009, deşi promitentul vânzător decedase încă din 22 octombrie 2009.

Intervalul de aproximativ 6 luni ce a trecut de la momentul încheierii antecontractului până la depunerea sa la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda reprezintă o altă împrejurare din care rezultă caracterul nereal al promisiunii de vânzare cumpărare presupus încheiată între C. şi inculpatul A., ştiut fiind că un cumpărător diligent, atâta timp cât preţul este plătit în totalitate şi imobilele sunt intabulate, urmăreşte să încheie în cel mai scurt timp contractul în formă autentică. Or, inculpatul A. nu a manifestat o asemenea diligenţă, prima solicitare de încheiere a contractului de vânzare cumpărare fiind formulată în cadrul cererii reconvenţionale depusă în dosarul civil nr. …./328/2010, la mai multe luni de la decesul numitului C. (în cursul lunii martie 2010, filele 9-13 d.u.p.), prilej cu care a şi folosit antecontractul datat 28 mai 2009 în vederea producerii de efecte juridice.

Pe de altă parte, se constată că suma de 70.000 lei, reprezentând preţul indicat în antecontract, nu a fost găsită în materialitatea ei, la domiciliul defunctului ori în conturi bancare şi nici acesta nu a făcut achiziţii la acel moment care să justifice existenţa banilor la dispoziţia sa. În legătură cu plata preţului antecontractului, inculpatul A., audiat în cursul urmăririi penale (filele 267-269 d.u.p.), a arătat că a înmânat unchiului său suma de 70.000 lei în biroul avocatului B. şi în prezenţa martorului F., aspect care, însă, nu a fost confirmat de cei doi. Astfel, inculpatul B. a arătat că, în faţa sa, nu s-au remis sume de bani, ci doar a luat cunoştinţă despre promisiunea de vânzare făcută de defunct, în timp ce martorul F. a precizat că nu a fost prezent la înmânarea banilor, însă ştie de la C. că a primit în numerar respectiva sumă. Or, în condiţiile în care suma de 70.000 lei menţionată ca preţ al vânzării nu a fost identificată electronic sau în materialitatea ei, nefiind justificată nicio cheltuială într-un asemenea cuantum, Înalta Curte nu poate primi apărările inculpatului B. în legătură cu acest aspect, susţinerile acestuia în sensul că banii ar fi putut să dispară din locuinţa defunctului în perioada ulterioară decesului, fiind o simplă supoziţie, nesusţinută de nicio probă.

Faţă de cele mai sus expuse, se apreciază că probatoriul administrat în cauză dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, săvârşirea de către inculpaţii B. şi A. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, primul prin aceea că a întocmit, în fals, înscrisul intitulat „Antecontract de vânzare cumpărare”, în care a consemnat, contrar realităţii, că defunctul C. promitea vânzarea a două imobile, iar A. promitea cumpărarea acestora, cu preţul de 70.000 lei, care ar fi fost achitat în mâna promitentului vânzător la momentul semnării actului, şi, totodată, a aplicat menţiunea de atestare a datei, identităţii părţilor şi conţinutului actului cu nr. 6 din 28 mai 2009, ce fusese atribuit unui alt contract perfectat în aceeaşi zi, iar cel din urmă prin aceea că a semnat respectivul act, ambii folosind, apoi, înscrisul falsificat în vederea producerii de efecte juridice (la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda şi, respectiv, la Judecătoria Turda).

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost administrate suficiente mijloace de probă pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, inclusiv în apărare, respectiv proba testimonială constând în audierea martorului F. şi proba cu expertiză criminalistică grafoscopică (probe încuviinţate inculpaţilor A. şi B. prin încheierile din 4 aprilie 2017 şi 13 iunie 2017 ale Curţii de Apel Cluj). În plus, deşi s-a încuviinţat în probaţiune, la
cererea apărării inculpatului A., şi audierea martorilor M. şi N., la termenul din 26 iulie 2018 s-a revenit asupra acestei probe, constatându-se imposibilitatea de ascultare a celor doi martori, în condiţiile în care, fiind citaţi pentru mai multe termene, aceştia nu s-au prezentat.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a reţinut că activitatea infracţională imputată există şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege de către inculpaţii A. şi B., însă, raportat la data ultimei folosiri a înscrisului falsificat (22 martie 2010, cu prilejul formulării de către A. a cererii reconvenţionale la care a ataşat şi antecontractul din 28 mai 2009), la 22 septembrie 2017 s-a împlinit termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni, calculat potrivit art. 122 lit. d şi art. 124 C.pen. (1969), vechea reglementare constituind lege penală mai favorabilă în cauză sub acest aspect. Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen., încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B., apreciind că nu se impune achitarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care au fost trimişi în judecată.

Ca urmare, constatând legală şi temeinică hotărârea primei instanţe, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 07 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.”

Acuzația din al doilea dosar

Cei patru inculpați, între care și executorul Sin, sunt acuzați că au conlucrat la o înșelăciune prin care au lăsat un bărbat fără locuința din Cluj-Napoca.

”Inculpatului Sin Marius i se impută că în cursul lunii februarie 2014, în calitate de executor judecătoresc, a întocmit două exemplare ale actului de adjudecare datate 03.02.2014, în dosarul execuţional nr.491/2013 (în care a consemnat numele corect Oltean Tudor Florian, al debitorului, în timp ce pe exemplarele autentice era consemnat greşit numele Oltean Tudor Florin) pe care a fost aplicată şi implicit atestată, contrar adevărului semnătura adjudecatarei Pop Lorena Gheorghina, care în realitate nu a semnat exemplarele actului respectiv şi că în cursul aceleiaşi luni a depus la Biroul de cadastru şi Publicitate imobiliară Cluj-Napoca, la dosarul nr.15844/2014, prin intermediul inculpatului Pop Raul, un exemplar al actului de adjudecare datat03.02.2014, falsificat, în care a menţionat corect numele debitorului Oltean Tudor Florian ( în condiţiile în care în actul original numele Oltean Tudor Florin a fost consemnat în mod greşit) şi pe care era aplicată semnătura contrafăcută a adjudecatarei Pop Lorena Gheorghina, în vederea unei înscrieri provizorii.

S-a apreciat în actul de sesizare că prejudiciul cauzat părţii vătămate Dragoste Gligor este în sumă de 80.000 euro, ce reprezintă sumele achitate cu titlu de preţ, la care se adaugă 15.000 lei reprezentând îmbunătăţirile aduse imobilului şi suma de 10.000 lei cheltuieli legate de executarea silită.”, se arată în dosar.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina