ÎCCJ a decis că primăriile nu pot condiționa emiterea autorizației de construire de cedarea unei părți din teren

O decizie definitivă a Înaltei Curți care cu siguranță îi dă de gândit primarului Emil Boc. Practica Primăriei Cluj-Napoca de a condiționa emiterea unor autorizații de construire de cedarea unei părți din teren pentru servitute publică este nelegală. Consecinţele instituirii unei servituţi de utilitate publică asupra terenului, fără plata vreunei despăgubiri şi fără urmarea procedurilor legale de expropriere care să fundamenteze o astfel de plată, reprezintă o ingerinţă severă în dreptul de proprietate, arată judecătorii ÎCCJ.

În Cluj-Naopoca, sunt situații în care primăria nu te lasă să construiesti pe motiv ca acolo municipalitatea ar vrea sa facă ceva obiectiv public (de exemplu centura metropolitană). Nici nu-l fac, dar nici nu te lasă să faci tu ceva. ICCJ spune că trebuie sa te exproprieze si să te despăgubească, dacă tot te țin încurcat.

Prin această decizie, instanţa de recurs a reţinut că „reclamanta este îndreptăţită la obţinerea unei juste despăgubiri, în condiţiile în care dreptul de proprietate, un drept fundamental reglementat de dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, i-a fost încălcat de către pârâte (administrația publică locală – n.red), prin impunerea servituţii de utilitate publică.

Pierderea elementelor esenţiale ale dreptului de proprietate, deşi persoana rămâne, formal, proprietarul bunului, cu privire la care însă nu mai poate exercita nici un atribut din conţinutul dreptului, în lipsa unei prealabile şi juste despăgubiri, afectează dreptul, în substanţa sa, şi reprezintă o încălcare din partea autorităţilor statului, sancţionată de art. 1 din Protocolul nr. 1”.

S-a mai reţinut, totodată, că pârâtele  „au generat, în sarcina reclamantei, o interdicţie în legătură cu un exerciţiu complet al dreptului său de proprietate, determinată de un interes public, dar nu şi-au îndeplinit şi obligaţiile pozitive corelative, şi anume de a expropria, în drept, bunul şi de a-i oferi titularei dreptului de proprietate o compensaţie financiară corespunzătoare indisponibilizării bunului.

Aceasta întrucât nu se poate admite că realizarea unor obiective de politică socială de interes public de către autorităţile statului să fie suportate doar de o persoană anume, în speţă, reclamanta.

În concluzie, proporţionalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea autorităţilor de a stabili despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcţie de pierderea suferită de proprietar.

O altă condiţie a proporţionalităţii unei privări de proprietate este aceea ca indemnizarea să survină într-un interval de timp rezonabil de la momentul pierderii proprietăţii, întrucât proporţionalitatea impune ca interesele divergente să sufere o satisfacere a lor concomitentă.

Sub acest aspect, consecinţele instituirii unei servituţi de utilitate publică asupra terenului reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri şi fără urmarea procedurilor legale de expropriere care să fundamenteze o astfel de plată, reprezintă o ingerinţă severă în dreptul său de proprietate şi, ca atare, o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie”.

Comments

comentarii