Acasă » JURISPRUDENȚĂ » I-a spus polițistului care l-a sancționat pentru oprire interzisă ”Așa să îți ajute Dumnezeu” și a mai luat o amendă

I-a spus polițistului care l-a sancționat pentru oprire interzisă ”Așa să îți ajute Dumnezeu” și a mai luat o amendă

Un clujean i-a spus polițistului care l-a sancționat pentru oprire interzisă ”Așa să îți ajute Dumnezeu” și a mai luat o amendă pentru această expresie. A contestat amenda și s-a apărat că a spus-o în sens pozitiv, dar instanța doar a redus cuantumul amenzii de la 800 la 200 de lei. Potrivit instanței, a contat tonalitatea folosită.

Potrivit legal-land.ro, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că utilizarea expresiei „Așa să îți ajute Dumnezeu” la adresa agentului de poliție întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 2 punctul 1 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991, relevant fiind în stabilirea răspunderii contravenționale nu doar cuvintele în sine, ci și tonalitatea folosită.

Petentul a recunoscut că a spus agentului constatator „așa să vă ajute Dumnezeu”, dar a preciza că nu-l cunoaște personal pe acesta și că se grăbea să ajungă la bancă și nu avea buletinul la el. ”Când s-a întors agentul constatator cu procesul verbal pentru oprirea interzisă, acesta mi-a spus că putea să-mi dea amendă și pentru că nu aveam asupra mea buletinul, moment în care în semn de mulțumire am adresat agentului constatator acea expresie.”, a spus omul. Mai jos puteți citi motivarea instanței:

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1510/2017 – Judecătoria Cluj-Napoca.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 26.09.2016 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. …/26.09.2016 (fila 10), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 punctul 1 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 republicată, constând în aceea că în data de 26.09.2016, în jurul orei 16.48, s-a constatat faptul că petentul a fost depistat la intersecția 7 străzi unde a oprit în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, motiv pentru care a fost sancționat contravențional (printr-un alt proces verbal necontestat), iar în momentul în care i s-a adus la cunoștință procesul verbal și a semnat, la plecare a adresat expresii jignitoare la adresa agentului: „Așa să îți ajute Dumnezeu”.

Contravenientul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni: „Nu am spus nimic rău”.

Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.

Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.

Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că lipsa mențiunilor/greșita mențiune privitoare la data, ora și locul în care a fost săvârșită atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.

Din analiza procesului verbal de la fila 10, instanța reține că s-a indicat ora 16.48 și locul ca fiind intersecția 7 străzi (de notorietate în Cluj-Napoca), astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect.

Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.

Susținerile petentului în sensul că nu a adresat cuvinte jignitoare și că a folosit expresia „Să vă ajute Dumnezeu” în sens pozitiv nu se sprijină pe niciun mijloc de probă. Instanța apreciază că scopul avut în vedere de legiuitor prin sancționarea faptei de la alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost, printre altele, acela de a proteja valorile sociale reprezentate de demnitatea și onoarea persoanei sau a instituției pe care o reprezintă. Prin urmare, instanța apreciază ca fiind relevant în stabilirea răspunderii contravenționale nu doar cuvintele în sine, ci și tonalitatea folosită. Este limpede că agentul constatator nu ar fi procedat la sancționarea petentului dacă nu s-ar fi simțit persiflat.

În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Având în vedere convingerea instanței că o amendă contravențională mai redusă, stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului, este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C.P.C. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj , împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxxx/26.09.2016, va reduce amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxxx/26.09.2016 de la suma de 800 lei la suma de 200 lei și va respinge plângerea pentru rest ca neîntemeiată.

Față de prevederile art. 453 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns