fbpx

Hotărâre prealabilă ÎCCJ privitoare la tinerii aflați sub protecție specială, publicată în Monitorul Oficial

Hotărâre prealabilă ÎCCJ, publicată: Tânărul care beneficiară de protecție specială prevăzută de lege se poate înscrie la o nouă facultate dacă nu a finalizat studiile la care s-a înscris inițial.

Decizia nr. 62/2019 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020.

Decizia se referă la articolul 55, alineatul 2 din Legea Nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

ART. 55 (1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.

(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.

Pe scrut, ÎCCJ a decis: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma “dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi” se interpretează în sensul că persoana aflată în continuarea studiilor care se înscrie la o nouă facultate/specializare beneficiază de protecţie specială în condiţiile prevăzute deart. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în măsura în care programul corespunzător de studii universitare de licenţă, conform art. 140 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la care s-a înscris iniţial nu este finalizat.”

În motivarea deciziei se arată că ”în speţa de faţă, ceea ce a generat nelămurirea instanţei nu a fost sintagma “continuarea studiilor”, ci sintagma “îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi. (…)

Acest text de lege ridică probleme de interpretare, de o relativă dificultate, dat fiind că există o necorelare între prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 şi cele ale Legii nr. 1/2011 în ceea ce priveşte reglementarea şi organizarea formelor de învăţământ, aspect ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară, chestiunea de drept fiind de actualitate.

În cauză este îndeplinită situaţia premisă a iminenţei apariţiei unei practici judiciare neunitare, aşa cum rezultă din analiza punctelor de vedere divergente exprimate de instanţele naţionale.

Prin urmare, sesizarea întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficienţă mecanismului de unificare reprezentat de pronunţarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituţii procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluţionării diferite a unei chestiuni de drept de către instanţele judecătoreşti (control a priori), determinând şi efectul asigurării securităţii raporturilor juridice. Asupra fondului sesizării

Rezolvarea de principiu a chestiunii de drept presupune o corelare a normelor ce reglementează instituirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului cu cele privind organizarea sistemului de învăţământ din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Sub acest aspect se poate observa că Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 face vorbire de învăţământ preuniversitar, învăţământ superior, învăţământ postuniversitar.

Conform art. 22 alin. (2) din acelaşi act normativ, învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă.

Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 vine să detalieze care sunt nivelurile din învăţământul preuniversitar, respectiv: a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani); b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; c) învăţământul secundar, care cuprinde: (i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII; (ii) învăţământul secundar superior, care poate fi: – învăţământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX-XII/XIII; – învăţământ profesional cu durata de minimum 3 ani; d) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.

Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt, conform art. 25 din Legea nr. 1/2011: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă.

În schimb, pentru învăţământul superior, legiuitorul optează pentru împărţirea acestuia în “programe de studii”, şi nu în “niveluri de învăţământ”.

Astfel, conform art. 140 din Legea nr. 1/2011, în învăţământul superior există programele de studii universitare de licenţă care se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă; programele de studii universitare de master ce se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă şi programele de studii universitare de doctorat ce se pot organiza, de regulă, la forma de învăţământ cu frecvenţă şi, prin excepţie, şi la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă.

De altfel, în cadrul Legii nr. 1/2011, legiuitorul a arătat la art. 142 alin. (7) că persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor, aceste examene de finalizare a studiilor în învăţământul superior fiind, conform art. 143 din aceeaşi lege: a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti; b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare.

Este cert, raportat la cele arătate anterior, că în speţa avută spre soluţionare de către instanţa de trimitere persoana care reclamă beneficiul dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 nu a finalizat programul de studii universitare de licenţă, ci doar a schimbat specializarea/facultatea.

Având în vedere că în acest caz nu se poate reţine că ar fi vorba de finalizarea unui program de studii universitare şi înscrierea la un alt program de studii universitare – de licenţă, master ori doctorat, se poate concluziona că, în cauză, nu se pune problema schimbării formei de învăţământ/programului de studiu/nivelului de învăţământ, ci de schimbarea specializării pentru care s-a optat iniţial în cadrul aceluiaşi program de studii universitare de licenţă, în forma de organizare – zi, fără ca cel început anterior să fie finalizat.

Trebuie observat că noţiunea “zi” din cadrul textului supus interpretării a fost inserată încă de la adoptarea Legii nr. 272/2004, care în forma iniţială statua, la art. 51 alin. (2), următoarele: “La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.”

La acel moment, conţinutul textului era în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 15 alin. (10) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 84/1995) – în vigoare de la 30 august 1995 până la 8 februarie 2011, când a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 1/2011 – potrivit cărora “formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă,(…)”.

Conform considerentelor ce vor fi arătate în continuare, se impune concluzia că noţiunea “învăţământ de zi” din Legea nr. 84/1995 îşi găseşte corelarea în noţiunea “învăţământ cu frecvenţă” din actul normativ ulterior.

Astfel, conform art. 139 din Legea nr. 1/2011, “Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare; b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă; c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice de tutorat”.

Dintre cele trei forme de organizare a învăţământului, potrivit Legii nr. 1/2011, numai forma de învăţământ “cu frecvenţă” presupune activităţi de învăţământ pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic, care sunt echivalente formei de învăţământ “zi” din reglementarea anterioară.

Singura modificare a conţinutului textului supus analizei faţă de redactarea iniţială s-a efectuat ulterior intrării în vigoare, la data de 9 februarie 2011, a Legii nr. 1/2011, prin art. I pct. 26 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, care a introdus sintagma “dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi”.

Astfel, intenţia legiuitorului este clară în contextul în care rezultă că se urmăreşte ca după finalizarea fiecărui nivel de învăţământ preuniversitar sau program de studii universitare enunţat de Legea nr. 1/2011 să nu se mai poată urma încă o dată aceeaşi “formă de învăţământ”.

Raţionamentul este acelaşi cu cel al interpretării dispoziţiilor art. 499 alin. (3) din Codul civil, dată de jurisprudenţă, şi care rezultă implicit şi din considerentele Deciziei nr. 65 din 1 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că obligaţia părinţilor de a întreţine copiii majori aflaţi în continuarea studiilor (ca şi ocrotirea copiilor majori aflaţi sub protecţie specială – n.n.) decurge din starea de nevoie în care se află aceştia, când, urmând cursurile zilnice ale unei forme de învăţământ, nu se pot angaja sau desfăşura o activitate remunerată.

Or, câtă vreme au fost finalizate “o dată” nivelurile de învăţământ preuniversitar/programele de studii universitare, prevăzute de lege, care ar permite accederea la un loc de muncă care să îi asigure persoanei ocrotite resursele necesare traiului, opţiunea de a începe o nouă “formă de învăţământ”, de acelaşi fel, nu se mai circumscrie stării de nevoie, ca şi condiţie esenţială a instituirii unei forme de protecţie specială impusă de art. 55 din Legea nr. 272/2004.

 Concluzionând, sintagma “o singură dată” se referă la parcurgerea, dar şi finalizarea unei singure etape de studiu, la zi/cu frecvenţă, fără a putea fi reluată după finalizare aceeaşi etapă – nivel de învăţământ preuniversitar/program de studii universitare, iar sintagma “fiecare formă de învăţământ” se referă la nivelurile de învăţământ/programele de studii (spre exemplu, liceal, postliceal, studii cu licenţă, de masterat, doctorat), în sensul că finalizarea unei etape de studiu nu exclude parcurgerea şi a celorlalte (caz în care legiuitorul ar fi folosit expresii de genul “îşi continuă studiile o singură dată în una din formele de învăţământ de zi” sau “îşi continuă studiile o dată într-o singură formă de învăţământ de zi”).

Prin urmare, în înţelesul art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, persoana aflată în continuarea studiilor, care beneficiază de protecţia specială prevăzută de lege, se poate înscrie la o nouă facultate/specializare în măsura în care programul de studii universitare de licenţă la care s-a înscris iniţial nu este finalizat.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina