CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Recent, într-o cauză în cadrul căreia societatea civilă de avocați Lăncrănjan, Prodan și Asociații din Cluj a reprezentat interesele unor clienți persoane fizice, cauză soluționată anterior soluționării RIL de către ICCJ (indicat aici), s-a pus problema termenului special de prescripție de a cere executarea silită, în situația unui credit contractat în 30 mai 2008 de către clienți de la banca Volksbank Romania SA, credit garantat cu ipotecă imobiliară.
Obiectul contractului l-a constituit garantarea de către contestatori, în calitate de soți, a obligației de rambursare a creditului în sumă de 57.000 CHF, a dobânzilor și a comisioanelor aferente, acordate de creditorul ipotecar debitoarei M.A.M, în baza Convenției de credit nr. …/30.05.2008, prin constituirea unei ipoteci de rang I, cu notarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare, demolare și închiriere asupra întregului apartament nr. X, situat administrativ în Cluj-Napoca.
În cuprinsul contractului de garanţie reală imobiliară se menționează că acesta este accesoriu al Convenției de credit nr. XXX/30.05.2008.
În 2014, Volksbank România S.A, a vândut către Rabon Credit Solutions Romania S.R.L., cesionând către acesta toate creanţele, drepturile şi accesoriile decurgând din convenţia de credit nr. XXX/30.05.2008, împreună cu toate garanţiile şi ipotecile, mobiliare şi imobiliare, decurgând din contractul de garanție reală imobiliară.
În reprezentarea intereselor clienților săi, societatea Lăncrănjan, Prodan și Asociații a promovat o contestație la executare împotriva actelor de executare făcute de recuperatorul de creanțe, iar instanța de judecată a admis contestația la executare formulată, admitând totodată excepția prescripției dreptului intimatei de a pune în executare silită titlul executoriu constând în Contractul de credit nr. XX/ 2008 și, pe cale de consecință, a anulat executarea silită însăși care forma obiectul dosarului execuțional nr. XX/2017 al BEJ MVD și toate actele întocmite de acesta în dosarul execuțional menționat.
Însă, chiar după soluția definitivă prin care instanța de judecată a constatat că a intervenit prescripția dreptului intimatei de a pune în executare silită titlul executoriu constând în Contractul de credit, recuperatorii au încercat să pună în executare titlul executoriu, cerând executarea imobilului menționat în contractul de garanţie reală imobiliară, prin toate formele de executare, prevalându-se de faptul că, deși o instanța de judecată a stabilit intervenirea termenului de prescripție de 3 ani față de titlul executoriu reprezentat de contractul de credit, totuși, nu au trecut 10 ani raportat la titlul executoriu constând în contractul de ipotecă imobiliară.
Pentru ipoteza prezentată, până la pronunțarea recursului în interesul legii, practica era neunitară, conturându-se două opinii contrare:
Într-o primă opinie, se apreciază că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, având în vedere natura creanței principale și întinderea aceluiași termen inclusiv asupra garanției imobiliare, având în vedere caracterul acesteia de accesoriu, ipoteză îmbrățișată de o parte dintre instanțele de judecată – de esența ipotecii, în regimul codului civil anterior este tocmai această accesorialitate a dreptului de ipotecă, care nu poate fi disociată de regimul dreptului personal de creanță căruia îi este atașat. (…)
Se mai reține astfel în jurisprudență că, în ceea ce privește contractul de ipotecă, se impune aplicarea prevederilor art. 1800 alin. (1) pct. 1 din Codul civil de la 1864, care stabilește că ipoteca se stinge ca urmare a stingerii obligației principale. Astfel, la data stingerii prin prescripție a obligației născute prin contractul de împrumut, s-a stins și ipoteca pe cale accesorie.
În cea de a doua opinie, se apreciază că este aplicabil termenul de prescripție de 10 ani, fiind pus în discuție un drept real, respectiv dreptul de ipotecă – În ceea ce privește titlul de creanță contractul de ipotecă autentificat de notarul public (…) sub nr. (…), încheiat intre (…) si X, termenul de prescripție a executării silite este cel de drept comun pentru drepturile reale, respectiv termenul de 10 ani ( art. 405 alin 1 teza 2 Cod proc. civ. de la 1865). (…).
Alegațiile recuperatorului de creanțe au fost demontate de societatea Lăncrănjan, Prodan și Asociații SCA, coordonată de Av. Prodan Mihaela și Av. Lăncrănjan Ioana, ce au atras atenția instanței de judecată asupra raportării greșite a recuperatorilor de creanță în ceea ce privește legea de drept substanțial aplicabilă în cauză.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Totodată, art. 168 din același act normativ, prevede că ipotecile imobiliare constituite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce privește condițiile de valabilitate, dispozițiilor legale existente la data constituirii lor. Astfel, în ceea ce privește legea de drept substanțial aplicabilă în cauză, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de Contractul de garanție reală imobiliară, care a fost încheiat la data de 30.05.2008, în cauză vor fi aplicabile prevederile Codului civil 1864. În ceea ce privește legea de drept procesual civil aplicabilă în cauză, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 24 C. pr. civ., dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Dat fiind faptul că în cauza dedusă judecătii, executarea silită a început odată cu sesizarea organului de executare, prin înregistrarea cererii de executare silită la data de 19.07.2019 pe rolul SCPEJ ADO, în mod evident legea procesual civilă aplicabilă în cauză era fi cea prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În același sens cu susținerile avocaților, s-a pronunțat, în 6 iunie 2022, Decizia RIL nr. 13 în dosarul 471/1/2022: ”regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea creanței garantate, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită.
- Dreptul de a obține executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripției executării silite a creanței întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011.
- În cazul în care prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obține executarea silită a creanței principale este prescris, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de:
– 3 ani, potrivit art. 405 alin.(1) teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 01 octombrie 2011-14 februarie 2013.
– 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).”
În reprezentarea intereselor clienților, societatea Lăncrănjan, Prodan și Asociații a demonstrat cu succes faptul că pe lângă că era prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită, creanța pretinsă de către recuperatori era inopozabilă față de clienții societății.
Sub acest aspect, potrivit 117 din Legea de punere în aplicare a Codului civil, creanţa transmisă prin cesiune, intervenită după data intrării în vigoare a Codului civil, îşi păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data naşterii obligaţiei. Astfel, potrivit art. 1393 alin.1 din C.civ. 1864, cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea. Alin. 2 din cuprinsul aceleiași dispoziții arată că acelaşi efect va avea acceptarea cesiunii făcuta de debitor într-un act autentic.
Dispoziţiile art. 1393 C.civ. 1864 nu reglementează în mod concret modul în care se realizează comunicarea notificării, însă leagă momentul în care cesiunea începe să producă efecte faţă de debitor de notificarea cesiunii față de acesta ori de acceptarea acesteia prin înscris autentic.
În cauza dedusă judecății, instanța a reținut că a existat o succesiune a cesiunilor de creanță, în sensul că la data de 25.07.2014, creditorul ipotecar Volksbank România S.A., în calitate de cedent, a încheiat cu Rabon Credit Solutions Romania S.R.L., în calitate de cesionar, Contractul de cesiune de creanță având ca obiect toate creanțele, drepturile și accesoriile decurgând din Convenția de Credit nr. XXX/30.05.2008. De asemenea, nu a rezultat din niciun înscris că debitorii contestatori ar fi fost notificați în vreo modalitate cu privire la cesiunea de creanţă dintre Rabon Credit Solutions Romania S.R.L. și intimată, în dosar neexistând o dovadă de comunicare și nici vreun înscris autentic din care să rezulte că debitorii au acceptat cesiunea de creanță. În plus, intimata nu s-a conformat solicitărilor instanței în sensul de a depune la dosar dovada de notificare a cesiunii și nici nu a contestat în vreun fel susținerile debitorilor, prin avocați.
”In lipsa notificării cesiunii de creanță, în mod corect instanța de judecată s-a pronunțat în sensul inopozabilității cesiunii față de debitorii cedați, constatând nelegalitatea executării executării silite faţă de un terţ, dat fiind faptul că debitorilor nu le este opozabilă creanţa invocată de şi derivată din cesiunea de creanţă, motiv pentru care aceştia nu puteau fi obligaţi la plata creanţei solicitate.”, conchid avocații Lăncrănjan, Prodan și Asociații
În concluzie, specialistul determina in functie de legea aplicabilă contractului dacă termenul e de 3 sau 10 ani.
